Sentința civilă nr. 5711/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 5711/2013Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC M. DS în contradictoriu cu pârâții A. N. DE A. F.
- D. G. DE S. A C., D. G. A F. P. M., având ca
obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, lipsă fiind reprezentanții pârâților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 26 martie 2013 pârâta D.G.F.P. M. a depus prin serviciul registratură întâmpinare, un exemplar fiindu-i comunicat reprezentantului reclamantei.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și nemaifiind probe de administrat acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată conform motivelor depuse la dosar și susținute oral în instanță, cu cheltuieli de judecată de la fond și recurs.
Instanța reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel T. M. sub nr._, reclamanta S.C. M. DSR.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele ANAF-D. G. de S. a C. și D. G. a F. P. M. să se dispună admiterea în totalitate a contestației și în consecință anularea Deciziei nr. 180/_ emisă de intimată (comunicată la data de_ ) și pe cale de consecință admiterea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.407/_ și recalcularea majorărilor de întârziere aferente bonusurilor cuvenite conform contractelor de distributie (cartele Prepay) incheiate cu S.C. Vodafone Romania S.A. (fosta MobiFon S.A.).
În motivarea cererii s-a arătat că prin Decizia nr. 180/_ s-a respins ca neîntemeiată și nemotivată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 407/_, pentru suma de 74.377 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și s-a păstrat obligația reclamantei de plată a majorărilor de
întârziere aferente bonusurilor cuvenite conform contractelor de distributie (cartele Prepay) incheiate cu S.C. Vodafone Romania S.A.(fosta MobiFon S.A.), motivul invocat fiind faptul ca reclamanta a înregistrat cu întârziere în evidența contabila contravaloarea acestor bonusuri. Pentru a se stabili in sarcina reclamantei plata acestor sume, prin Raportul de inspectie fiscala nr. 821/_, organele de control au avut in vedere prevederile O.M.F.P. nr. 306/2002 (pentru perioada 2004-2005) si prevederile O.M.F.P. nr. 1752/2005 (pentru perioada 2006-2008) facand trimitere la principiul independentei exercitiului financiar. Or, conform prevederilor legale in materie, exercitiul financiar este anul calendaristic, nu trimestrul, astfel cum retine si calculeaza organul de inspectie fiscala, iar impozitul pe profit se calculeaza anual. Reclamanta a emis factura fiscala si a inregistrat-o la acesta data in evidentele contabile și în mod eronat organul de control lasa sa se inteleaga ca veniturile au fost inregistrate in evidenta contabila doar la data incasarii lor. Organul de inspectie fiscala, fara nici o baza legala sau contractuala, afirma ca trimestrele in care sunt indeplinite criteriile de primire a bonusurilor sunt acelea la care se refera bonusurile, fara sa tina cont de faptul ca in contract este precizat în mod absolut clar ca momentul in care se cunoaste faptul ca s- au indeplinit criteriile de acordare a bonusurilor este momentul in care se primeste o notificare din partea Mobifon. Acesta este momentul in care respectivele venituri sunt cuantificabile, acceptate de cel care le acorda si sunt cert realizabile. Astfel, reclamanta a inregistrat facturile la data emiterii lor in urma notificarii contractuale, nu la momentul incasarii lor, asa cum a aratat si mai sus. Organul de inspectie fiscala face trimitere la Legea 82/1991 art.2, alin. 1 cu privire la faptul ca "Contabilitatea trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara" lucru de altfel respectat de reclamantă, data emiterii facturii corespunde cu data inregistrarii in evidentele contabile. Organul de inspectie fiscala face trimitere la Codul Fiscal -art.19 alin. 1 dar această dispoziție a fost respectata intrutotul si in modul de calcul al reclamantei, veniturile fiind inregistrate in anul fiscal in care factura a fost emisa si inregistrata in evidentele contabile, deci veniturile au fost certe, cuantificate si realizate iar majorările sunt în cuantum de 27.137 lei cf. calculului reclamantei.
În drept s-au invocat disp. O.G. nr. 92/2003, Legea nr. 57112003, Ordinul nr.
306/2002 si nr. 1752/2005 .
Prin Sentința nr. 58/_, Curtea de Apel T. M. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
La data de_, reclamanta a formulat o extindere de acțiune față de pârâta D. G. a F. P. a județului M. în calitate de emitentă a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 407/_ pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce se va pronunța, extindere de acțiune prin care reclamanta arată că își menține toate apărările și argumentele din contestație.
Pârâta A. N. de A. F. a formulat întâmpinare, prin care solicita respingerea actiunii ca neintemeiata. Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta între veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate în scopul realizarii de venituri dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. Prevederile de mai sus se coroboreaza cu cele ale art.6 alin.1 din Lege. contabilitatii nr.82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Învederează instantei faptul ca, in sustinerea contestatiei administrative, reclamanta a adus argumente numai în ceea ce priveste majorarile de intarziere provenite din neachitarea la termen a impozitului pe profit aferent bonusurilor cuvenite conform contractelor de distributie cartele Prepay Incheiate cu Vodafone SA, fara a prezenta documente sau motivatii
referitoare la celelalte majorari de întarziere calculate ca urmare a deficientelor constatate la cap.III A pct.5, lit. a, c, d, e si f din Raportul de I. fiscala nr.821/_ . In ceea ce priveste înregistrarea cu intârziere a veniturilor provenite din bonusuri si accesorii aferente impozitului pe profit astfel calculate, potrivit textelor de lege sus-citate si avand în vedere prevederile contractuale, societatea avea obligatia ca la momentul In care indeplinea criteriile de performanta pentru bonus prin depasirea targheturilor de vanzari. sa consemneze valoarea respectivelor bonusuri într-un document, în baza caruia sa înregistreze venitul obtinut si care sa fie luat în calcul la stabilirea profitului impozabil realizat în perioada respectiva. Astfel, reclamanta avea obligatia de majorare a profitului impozabil si de a calcula impozit pe profit aferent la luna in care a luat nastere dreptul de a fi obtinuta bonusuri, respectiv in trimestrele In care au fost depasite targheturile de vanzari, impozit care trebuia declarat si platit pana la data de 25 inclusiv a primei luni urmatoare trimestrului pentru care se calculeaza impozitul, în conformitate cu prevederile art.34 alin.1 lit.b) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Mai învederează instantei faptul ca reclamanta desi a contestat in procedura prealabila suma totala de 74.377 lei, nu a prezentat motivatii sau documente pentru majorarile de inatarziere calculate ca urmare a deficientelor constatate la cap.III A pct.5 literele a, c, d, e si f din raportul de inspectie fiscala nr. 821/2010.
In drept s-au invocat prevederile: art. 115-118 C.proc.civ., Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata.
Prin Sentința civilă nr. 576/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea extinsă a reclamantei și s-a anulat Decizia nr. 180/2010, respectiv s-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 407/2010 și s-a stabilit cuantumul accesoriilor la 28.027 lei, din care suma de 27.016 lei dobânzi și suma de 1.011 lei penalități de întârziere.
Prin Decizia nr. 158/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar s-au admis recursurile declarate de pârâte împotriva acestei sentințe, care a fost casată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr._ și s-au încuviințat probele administrate în fața celorlalte instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 821/_, D. G. a F. P.
M. a emis Decizia de impunere nr. 407/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. M. D.
S.R.L. obligația de plată a sumei de 80.033 lei reprezentând impozit pe profit și a sumei de
lei majorări de întârziere.
Pentru aceasta, organele de inspecție fiscală au majorat baza impozabila a impozitului pe profit pe perioada_ -_ cu suma totala de 394.850 lei, deoarece cu ocazia inspecției fiscale s-au constatat următoarele:
reclamanta a diminuat eronat profitul impozabil pe anul 2004 cu suma de 7.263 lei, cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal;
s-a constatat înregistrarea cu întârziere în evidența contabilă a veniturilor corespunzătoare bonusurilor cuvenite conform contractelor de distribuție cartela Prepay încheiată cu S.C. Vodafone S.A., respectiv în trimestrele în care aceste venituri au fost facturate și nu în trimestrele în care au fost depășite targeturile de vânzări, încălcându-se astfel prevederile art. 19 alin. 1 si art. 34 alin. 1 lit. b din Codul fiscal. Deoarece baza impozabilă a impozitului pe profit a suferit modificări de la un trimestru la altul, fapt care a
condus la achitarea cu întârziere a impozitului pe profit, organele de inspecție fiscală au stabilit accesorii pentru perioadele de întârziere;
în mod nejustificat, reclamanta a considerat ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil cheltuieli în sumă de 42.747 lei reprezentând creanțe comerciale neîncasate din anii 2004 și 2008, încălcând în acest mod prevederile art. 21 alin. 1 și alin. 2 lit. n din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare;
a considerat în mod eronat ca fiind deductibile la calculul profitului impozabil aferent trim. III 2005, cheltuieli de sponsorizare suma de 20.000 lei, în sensul că a scăzut respectiva sumă din impozitul pe profit datorat la trim. III 2005 și a dedus-o și din profitul impozabil aferent aceleiași perioade. Deficiența a fost remediată de societate la determinarea profitului impozabil aferent trim. IV 2008, cheltuielile respective fiind tratate ca nedeductibile fiscal ceea ce a condus la stabilirea de către organele de inspecție fiscală de accesorii pentru perioadele de întârziere;
reclamanta a înregistrat la cheltuieli deductibile fiscal contravaloarea unor lucrări de construcții efectuate pentru realizarea unui obiectiv de investiții întrucât diminuarea profitului impozabil aferent trim. I 2007 cu suma de 48.353 lei a fost remediată la trim. II 2007, iar diminuarea profitului impozabil aferent trim. III 2007 cu suma de 70.000 lei a fost remediată la trim. IV 2007, organele de inspecție fiscala au constatat că nu au fost respectate prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, efectul fiscal constând în achitarea cu întârziere a impozitului pe profit datorat, fapt ce a impus stabilirea de accesorii pentru perioadele de întârziere; f) societatea a amortizat contravaloarea lucrărilor de modernizare în sumă de 344.840 lei integral până la data de_ prin eșalonarea acestora pe cheltuieli pe perioada contractului încheiat cu S.C. Euro GSM 2000
S.R.L din Cluj-Napoca, iar facturarea cu întârziere a acestora a condus la diminuarea profitului impozabil aferent trim. IV 2008, organele de inspecție fiscală constatând ca au fost încălcate prevederile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Prin urmare, organele de inspecție fiscală au stabilit că suma de 344.840 lei constituie profit impozabil suplimentar la trim. IV 2008.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr.180/_ a
A. Naționale de A. F. - D. G. de S. a C., iar acum atacă în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației.
Cu titlu preliminar, trebuie subliniat că atât prin contestația administrativă, cât și prin cererea introductivă de instanță, societatea reclamantă formulează critici doar cu privire la constatările menționate la litera b, astfel că, în temeiul art. 129 alin. 6 din codul de procedură civilă și cu respectarea principiului disponibilității care guvernează acest proces (aplicabile în speță în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), deciziile emise vor fi analizate strict sub acest aspect.
Reclamanta S.C. M. DSR.L. susține că momentul în care cunoștea faptul că s-au îndeplinit criteriile de acordare a bonusurilor era cel în care primea o notificare din partea Mobifon și acesta era momentul în care respectivele venituri deveneau cuantificabile, acceptate de cel care le acorda și erau cert realizabile. De asemenea, reclamanta a înregistrat facturile la data emiterii lor în urma notificării contractuale, nu la momentul încasării lor, iar veniturile au fost înregistrate în anul fiscal în care factura a fost emisă și înregistrată în evidențele contabile, deci veniturile au fost certe, cuantificate si realizate iar majorările ar fi în cuantum de 27.137 lei conform calculului reclamantei.â
Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de exp. Mesesan Romeo confirmă parțial poziția procesuală a societății reclamante.
Astfel, expertul apreciază că societatea a respectat întrutotul prevederile contractuale atunci când a emis facturile de discounturi cuvenite, care s-au emis în cursul trimestrului curent pentru trimestrul anterior consumat, deoarece perioada de evaluarea a vânzărilor era trimestrul calendaristic, iar numai după expirarea acestuia puteau fi calculate bonusurile cuvenite.
Pe cale de consecință, înregistrarea facturilor fiscale emise cu respectarea strictă a prevederilor contractuale în evidența contabilă a societății trebuia să se facă la data calendaristică la care au fost emise, mai puțin facturile emise în primul trimestru al anilor 2005 și 2006 cu referire la discounturile cuvenite pentru perioada trimestrului 4 al anilor 2004 și 2005.
În opinia expertului, aceste două facturi ar fi trebuit evidențiate în evidența contabilă a perioadei la care se referă discounturile facturate, în virtutea principiului independenței exercițiului financiar și a regulilor privind reflectarea în evidența contabilă a evenimentelor ulterioare date bilanțului, prevăzute de pct. 2.5. și 6.10 din OMF nr. 306/2002 și pct. 62 din OMF nr. 1752/2005.
Toate celelalte facturi fiscale de discounturi analizate de expert au fost corect reflectate în evidența contabilă și fiscală a reclamantei, cu respectarea principiului independenței exercițiilor, dar și a principiului contabilității de angajament.
Ținând cont de aceste aspecte, impozitul pe profit suplimentar total datorat pentru perioada analizată nu se modifică, menținându-se la nivelul de 80.033 lei stabilit de către organele fiscale, dar reclamanta datorează accesorii în sumă totală de 28.027 lei, din care
27.016 lei dobânzi și 1.011 lei penalități și nu datorează sumele stabilite de către organul fiscal respectiv 68.200 lei dobânzi și 6.177 penalități.
Prin prisma acestui raport de expertiză, ale cărui concluzii tribunalul și le însușește, urmează ca în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004 să se dispună admiterea în parte a cererii, anularea în parte a Deciziei nr.180/2010 de soluționare a contestației și a Deciziei de impunere nr. 407/2010, care va fi menținută cu privire la suma totală a accesoriilor de 28.027 lei, din care suma de 27.016 lei reprezentând dobânzi și suma de 1.011 lei reprezentând penalități de întârziere.
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâtele căzute în pretenții vor fi obligate în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5584,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbrelor judiciare și respectiv a onorariului expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M.
DSR.L.
, cu sediul în Cluj-Napoca, b-dul M., nr. 18, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtele A. N. de A. F. - D. G. de S. a C.
, cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5 și D. G. a F. P. M.
, cu sediul în T. M., str.Gh. D., nr. 1-3, jud. M., astfel cum a fost extinsă.
Anulează în parte Decizia nr. 180/_ emisă de ANAF - D. G. de S. a C. .
Anulează în parte Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 407/_, emisă de D. G. a F. P. M.
, pe care o menține cu privire la suma totală a accesoriilor de 28.027 lei, din care suma de
lei reprezentând dobânzi și suma de 1.011 lei reprezentând penalități de întârziere.
Obligă pârâtele în solidar să plătească reclamantei suma de 5.584,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red. /Tehnored. AGC 5 ex./_
