Sentința civilă nr. 5621/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 5621/2013
Ședința publică din data de 1 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamantul T. M. -O. în contradictoriu cu pârâtele C. DE A. DE S. A J. C. și A. F. P. A M. C. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de_ și apoi pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamantul T.
M. O. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. să se dispună anularea Deciziei de impunere din oficiu nr._ prin care s-au stabilit în sarcina sa contribuția pentru perioada 2006-2011 în sumă de 2400 lei; anularea Deciziei de impunere din oficiu nr.23203/_ prin care s-au stabilit în sarcina sa dobânzi/majorări de întârziere în sumă de 1698 lei, exonerarea sa de la plata acestor sume, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sumele stabilite în sarcina sa prin deciziile de impunere susmenționate sunt nelegale și că în luna decembrie 2011 a fost invitat la sediul pârâtei, comunicându-i-se că trebuie să achite suma de 2400 lei, reprezentând contribuții pe anii 2006-2011. Această sumă a fost stabilită printr-o decizie de impunere din oficiu globală, emisă după 6 ani iar reclamantul a arătat că a luat cunoștință despre acest act abia la data de_ . Reclamantul a mai arătat că nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și nici nu a beneficiat de vreun serviciu din partea acesteia, motiv pentru care nu datorează sumele stabilite în sarcina sa. De asemenea, a învederat că deciziile atacate sunt nelegale și in raport de faptul că nu întrunesc cerințele legii pentru a se constitui într-un titlu de creanță, fiind emise și cu încălcarea prevederilor art.43 din OG 92/2003, astfel că aceste acte sunt lovite de nulitate. Reclamantul a invocat și prescripția executării titlului executoriu atacat, deoarece termenul de plată și data scadenței au fost greșit calculate, astfel că titlul de creanță nu a devenit în mod valabil titlu executoriu care să poată fi pus în executare.
Prin întâmpinarea formulată (filele 28-31), pârâta C. de A. de S. a J. ețului C. a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. De asemenea, a susținut că reclamantul este liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări din țară, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, o asemenea alegere nefiind facultativă ci obligatorie. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate. Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă. De asemenea, s-a menționat că reclamantul nu a achitat debitul la FNUAS după comunicarea somației și a titlului executoriu, astfel că s-a demarat procedura executării silite.
Ulterior, reclamantul și-a extins acțiunea și față de A. F. P. a municipiului C. -N., având în vedere că începând cu data de_, competența de administrare a contribuțiilor sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri impozabile revine ANAF, prin unitățile din subordinea sa (fila 35).
Pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., prin întâmpinarea
formulată, a solicitat respingerea extinderii de acțiune și a invocat ex cepția lipsei cali tății pr ocesual e pasiv e
, având în vedere că toate actele atacate de reclamant sunt emise de pârâta de rd.1 (filele 66- 67).
În ședința publică din data de_, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A. F. P. a municipiului C. -N. invocată de aceasta, pentru considerentele cuprinse în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată.
Reclamantul, prin concluzii scrise (filele 81-83), a solicitat anularea deciziilor de impunere din oficiu susmenționate prin care s-a stabilit în sarcina sa plata sumei de 2420 lei reprezentând contribuții la FNUASS pe anii 2006-2011 și 40 lei reprezentând accesorii, urmând a se considera că suma de 800 lei achitată la data de_ și suma de 1680 lei achitată la data de_ au fost plătite fără titlu, precum și compensarea acestei sume cu debitul pe care urmează să îl achite în viitor. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată in sumă totală de 212 lei. De asemenea, a arătat că împotriva deciziilor de impunere a formulat contestație iar prin Decizia nr.E807/_ emisă de pârâta de rd.1, contestația sa a fost respinsă.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
Începând cu anul 2006, reclamantul T. M. -O. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamantul nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 325129/1/_ și nr.
325129/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2012 (filele 48, 49).
Apoi, s-a emis Decizia nr. 23203/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii calculate pentru perioada_ -_ (filele 9-10).
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 14-15), respinsă prin Decizia nr. E 807/_ (filele 16-19), iar acum atacă în contenciosul administrativ această decizie.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele car e au obli gați a de a se asigura
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Sub aspectul prescripției, art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că executarea silită poate fi realizată de casele de sănătate în condiți il e Ordonanț ei G uvern ului nr. 92/2003 privind
C odul de pr ocedură fiscal ă
, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 91 din acest din urmă act normativ stabilește termenul de prescripție de 5 ani, care "începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală
";.
Pe de altă parte, conform art. 45 din Codul de procedură fiscală, "(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic
";.
În speță, deciziile de impunere au fost emise în anul 2011, însă pârâta nu a dovedit comunicarea lor în cursul acelui an. Astfel, anunțul colectiv depus de C. de A. de S. a județului C. (filele 60-62) datează din_, deci este anterior emiterii deciziilor atacate (la data de_ ), și privește comunicarea către reclamant a unei alte decizii, din data de_ .
Pe cale de consecință, vom aprecia că deciziile au fost comunicate contribuabilului doar în cursul anului 2012, după cum pretinde reclamantul.
Cu toate acestea, debitele înregistrate pentru anul 2006 nu sunt prescrise, întrucât în interiorul termenului de prescripție de 5 ani reclamantul a achitat suma datorată cu titlu de contribuție la FNUASS, operând, astfel, întreruperea termenului de prescripție conform art. 92 alin.1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958 (aplicabil în speță în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil).
Pe de altă parte, însă, după cum reiese din chitanțele atașate de reclamant (fila 50), acesta a achitat în întregime contribuțiile datorate la FNUASS în cursul lunii decembrie 2011.
Astfel, la momentul la care deciziile de impunere au început să producă efecte (adică la momentul comunicării lor), debitul indicat prin Decizia nr. 325129/1/_ era în întregime acoperit, nemaiimpunându-se emiterea unui titlu de creanță, care, potrivit art. 86 și urm. din Codul de procedură fiscală, cuprinde sumele datorate de contribuabil.
Referitor la accesorii, în materia fiscală acestea sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art.119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamantul este ținut atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art.18 din Legea nr. 554/2004, se va admite în parte solicitarea reclamantului de anulare a deciziei de soluționare a contestației și se va anula Decizia de impunere din oficiu nr.325129/1/_, cu menținerea celorlalte decizii. Pe cale de consecință, se va respinge ca nefondat petitul de exonerare a reclamantului de la plata sumelor stabilite în sarcina sa.
Întrucât suma achitată cu titlu de contribuție FNUASS era datorată, se va respinge și solicitarea de compensare a sumei de 2.420 lei cu debitul care se va stabili în viitor.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației F.
a municipiului C. -N., se va respinge cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală..
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 204,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea onorariului avocațial achitat, respectiv a taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare aferente deciziei de impunere anulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. M.
-O.,
domiciliat în C. -T., str. R. nr. 8, bl. 8, ap. 12, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C.
, cu sediul în C. -N., str. C. nr. 5, jud. C., astfel cum a fost completată.
Anulează în parte Decizia nr. E 807/_ privind soluționarea contestației reclamantului.
Anulează Decizia de impunere din oficiu nr. 325129/1/_ pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS pe perioada 2006-2011.
Menține Deciziile de impunere din oficiu nr. 325129/2/_ și nr.23203/_ pentru stabilirea accesoriilor datorate de reclamant la FNUASS pe perioada 2006-2012.
Respinge ca nefondate petitele privind exonerarea reclamantului de la plata sumelor stabilite în sarcina sa și respectiv compensarea sumei de 2.420 lei cu debitul care se va stabili în viitor.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a municipiului C. -N., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr. 19, jud. C., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Obligă pârâta CAS C. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 204,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.ACG/tehn.MG/4 ex. 26.04.12
