Decizia civilă nr. 6369/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6369/2013
Ședința publică din data de 3 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | ||
JUDECĂTORI: A. | A. | M. | |
S. | L. | R. |
GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursurile declarate de recurentul-pârât C. Local al M. B. și recurenții intervenineți în nume propriu SC P. S., SC B. S. împotriva sentinței civile nr.2727 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N.
, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. J. B. -N. și intimata- intervenientă în nume propriu SC K. C. S., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr. 2727 din 23 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului B. -N. s-a admis în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. județului B. -N. , cu sediul în municipiul B., P. P. R., nr.1, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al municipiului B. , cu sediul în B.
, P. C., nr. 6, jud. B. -N. și intervenienții în interes propriu SC P. S.
, cu sediul în B., str. A. M., nr. 30, sc. C, ap. 25, jud. B. -N., SC B.
, cu sediul în B., str. L. R., nr. 57, jud. B. -N. și SC K. S. , cu sediul în B., B-dul D., nr. 40, bl. K1, jud. B. -N. și, în consecință;
a fost anulată HCL nr.234/_ și HCL nr.235/_ emise de C. Local al municipiului B. ;
s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare a HCL nr.236/_ emisă de același pârât.
S-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul P. județului B. -N. față de SC P. S., SC B. S. și SC
K. S., ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. județului B. -N. în contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. B. a solicitat anularea
Hotărârii nr.234/_ privind aprobarea vânzării și a prețului de vânzare pentru terenul în suprafață de 9 mp, situat în mun. B. str. A. M. bl.30, în favoarea SC P. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial; Hotărârii nr.235/_ privind aprobarea vânzării și a prețului de vânzare a cotei de 40/349 părți teren, situat în mun. B., str. L. R., nr.37, în favoarea SC B. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate și a Hotărârii nr.236/_ privind aprobarea vânzării și a prețului de vânzare pentru cota de_ 3 părți teren, proprietatea privată a mun. B., situat in mun. B., B-dul D. nr.40, bloc K.1 în favoarea SC K. C. S. teren de sub construcție, aferent spațiului comercial existent.
În motivare s-a arătat că în conf. cu art.19 lit. e din Legea privind instituția prefectului nr.340/2004 coroborat cu art.3 alin.1 și art.7 alin.5 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, P. județului B. -N. a exercitat controlul de legalitate asupra Hotărârilor nr.234-236/_, constatând că sunt nelegale pentru următoarele motive:
Cele trei hotărâri au ca obiect vânzarea unor terenuri care potrivit actelor de proprietate depuse sunt proprietatea Statului Român.
Potrivit prev.art.36 alin.5 lit. b din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, consiliul local poate hotărî numai cu privire la vânzarea bunurilor proprietatea privată a mun. B. .
Pentru a putea dispune cu privire la imobilele de natura celor care face obiectul hotărârilor atacate, acestea trebuie să fie înscrise în proprietatea unității administrativ-teritoriale. Bunurile pot fi trecute din proprietatea Statului Român în proprietatea mun. B., în conformitate cu prev.art.8 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare coroborate cu cele ale art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicată. Astfel, Legea nr.18/1991, republicată, statuează că terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prev. la art.26 din lege, respectiv acestea se înscriu "în proprietatea publică a unităților administrativ- teritoriale și în administrarea consiliilor locale respectiv…";.
Prin urmare, terenurile care fac obiectul celor trei hotărâri ale consiliului local pot fi trecute numai în domeniul public al mun. B. și nu în domeniul privat așa cum s-a prevăzut în hotărâri în baza art.36 alin.1 din Leg.18/1991, iar în conformitate cu prev.art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.213/1998, cu modificările și completările ulterioare, bunurile din domeniul public sunt inalienabile, actele administrative prin care se înstrăinează aceste bunuri fiind lovite de nulitate absolută.
Prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.18/1991, statuează cu privire la terenurile indicate la alin.1 și cele asimilate acestora prin puterea legii, și faptul că este interzisă schimbarea regimului juridic al acestora, din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale în proprietatea privată a acestora, și se sancționează cu nulitatea absolută.
Faptul că terenurile care fac obiectul Hotărârilor nr.234, 235 și 236/_ sunt aferente unor construcții cu destinație economică, proprietate privată a unor persoane juridice nu prezintă relevanță întrucât prin Legea nr.18/1991, republicată, nu se prevede nici o excepție de la regula înscrierii în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale al terenurilor proprietatea statului, situate în intravilanul localităților.
Pentru terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței
construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, există o procedură specială prev. la art.36 alin.2-6 din Legea nr.18/1991, republicată, prin care acestea se atribuie cu titlu gratuit persoanelor fizice prin ordin al prefectului la propunerea primăriilor, terenuri ce nu trec în proprietatea publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale, fiind o categorie distinctă față de cele a căror regim juridic este reglementat la art.36 alin.1 din același act normativ.
Având în vedere faptul că s-a dispus în mod nelegal înscrierea unor bunuri din domeniul privat al Statului Român în domeniul privat al mun. B., cu greșita aplicare a actelor normative în vigoare și s-a dispus vânzarea unor bunuri imobile inalienabile, solicitându-se instanței admiterea acțiunii și dispunerea anulării Hotărârilor nr.234, 235 și 236/_ .
In drept, s-au invocat prev.art.19, lit. e din Leg.340/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare; prev.art.26 și 36 din Leg.18/1991; prev.art.8 și 11 din Leg.213/1998; prev.art.3 din Leg.554/2004.
C. Local al Mun. B., prin primar a depus "întâmpinare"; (f.12-13), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nelegală deoarece hotărârile C. ui Local al Mun. B. nr._ sunt emise cu deplina respectare a legii.
In fapt, prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr.234/2010, se aprobă vânzarea terenului în suprafață de 9 mp, proprietatea privată a mun. B.
, situat în mun. B., str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.306, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2, în favoarea SC P. S., teren aferent spațiului comercial proprietate, pentru care s-a întocmit contractul de concesiune nr.7399/670/E/_, încheiat cu SC P.
S. .
Prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr.235/2010 se aprobă vânzarea cotei de 40/349 părți teren, proprietatea privată a mun. B., situat în mun. B., str. L. R. nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082, în favoarea SC B.
S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate.
Prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr.236/2010 se aprobă vânzarea cotei de_ 3 părți teren, situat in mun. B., Bd. D. nr.40, bloc K.1, proprietatea privată a mun. B., identificat in CF B. nr.2108, nr.top.1815/a/1/1/2/1/1/1/1/2 și 1816/12/a/1/a/1/2/1/1/1/1/3/2, în favoarea SC K. C. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate.
Hotărârile în discuție au fost comunicate către societățile comerciale mai sus menționate și s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare anexate acțiunii.
Terenurile în cauză nu sunt terenuri libere, ci sunt terenuri ocupate de construcții proprietate privată, prin urmare nu deservesc un interes public neputând fi asimilate cu bunurile prevăzute în anexa la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, republicată cu modificările și completările ulterioare, astfel încât să se justifice înscrierea acestora în inventarul public al mun. B. .
In acest sens sunt și prev. art.4-6 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La emiterea acestor hotărâri s-au avut în vedere prevederile legale invocate în preambulul respectiv art.36, alin.2, lit.c, alin.5 lit.b, art.45 alin.3, art.121 și art.123 alin.1 din Legea nr.215/2001.
Instituția P. ui județului B. -N. a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane(f.105-106), respectiv: SC P. S., SC B. S. și SC
K. C. S., invocând prev.art.57-59 C.pr.civ., dată fiind calitatea de cumpărători ai terenurilor care fac obiectul hotărârilor atacate, pentru a asigura participarea acestora în mod activ la prezentarea și argumentarea drepturilor lor și dovedirea acestora în cursul desfășurării judecății și a se asigura astfel respectarea principiului contradictorialității în cadrul procesului civil, cu consecința opozabilității față de acestea a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză.
Dobândind calitate de intervenienți în interes propriu, raportat la prevederile art.58 C.pr.civ., SC P. S., SC B. S. și SC K. C. S., citate fiind, au formulat întâmpinări (f.120-131), prin care au solicitat respingerea acțiunii în anulare formulată de reclamant și, pe cale de consecință, menținerea ca legale a Hot.nr.234-236/_ emise de C. ui Local al mun. B. .
S-a arătat că hotărârile sunt atacate de P. jud. B. -N., care în baza prevederilor art.19 lit. e din Legea nr.340/2004, solicită anularea hotărârii lor pentru nelegalitate, motivând că s-a procedat la o greșită aplicare a actelor normative în vigoare și s-a dispus vânzarea unor bunuri imobile inalienabile, proprietatea publică a mun. B. .
În ceea ce privește motivul din acțiunea în anulare înaintată de către prefect întemeiat pe susținerea conform căreia, terenurile ce face obiectul vânzării sunt proprietatea privată a Statului Român, iar bunurile ce constituie proprietatea privată a statului potrivit art.8 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, coroborat cu art.36, alin.1 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar nu pot fi trecute decât în domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale, și nu în domeniul privat al acestora, se relevă prevederile aceluiași text care reglementează proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și cele ale art.10, care prevede că:
"Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a C. ui General al Mun. București sau a consiliului local, dacă prin Constituției sau prin lege nu se dispune altfel";.
Astfel, având în vedere conținutul hotărârilor consiliului local, se observă că, în cazul celor cu nr.234 și 235/_, la art.1 se aprobă înscrierea în proprietatea privată a mun. B. a cotei de 40/349 părți teren situat in mun. B.
, str. L. R. nr.37, identificat in CF B. nr.51115, respectiv parcela cu nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2 în suprafață de 9 mp, proprietatea privată a mun.
B., situat în mun. B., str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120, iar în cazul celei cu nr.236/2010, la art.1 s-a aprobat vânzarea cotei de_ 3 părți teren, situat in mun. B., Bd. D. nr.40, bloc K.1, proprietatea privată a mun. B., identificat in CF B. nr.2108, nr.top.1815/a/1/1/2/1/1/1/1/2 și 1816/12/a/1/a/1/2/1/1/1/1/3/2, în favoarea SC K. C. S., astfel că, deși este real faptul că, bunurile proprietate privată a statului trec în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale potrivit textului legal, totuși nu se are în vedere un aspect esențial care stă la baza valabilității hotărârilor consiliului local și anume, faptul că, actul prin care se face trecerea din domeniul public în domeniul privat al mun. B. este hotărârea consiliului local.
Se susține că, prin hotărârile atacate s-a aprobat în prealabil trecerea imobilelor din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a mun. B.
, și apoi s-a dispus de acestea, aprobându-se vânzarea lor cu stabilirea prețului de vânzare al fiecărui teren. Chiar dacă bunul a constituit proprietatea Statului Român și nu a unității administrativ-teritoriale, respectiv a mun. B., prin hotărârile atacate, consiliul local a aprobat înscrierea lor în proprietatea privată a mun. B., putând să dispună în mod legal de acestea și să aprobe dezmembrarea lor.
Hotărârile au fost adoptate în conformitate cu prevederile textului legal care reglementează atribuțiile consiliului local, astfel că, potrivit art.36 alin.2 lit. c din Legea nr.215/2001 republicată, consiliul local administrează terenurile proprietate publică și privată a unității administrativ-teritoriale, hotărând vânzarea, concesionarea ori închirierea acestora, potrivit art.36 alin.5 lit. b din Leg.215/2001 rep.
Se arată că, domeniul privat al unității administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniul public, conform art.121 din Legea nr.215/2001 republicată. Iar potrivit art.120 al aceluiași text de lege aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
Astfel, referitor la motivarea prefectului, potrivit cu care, este fără relevanță faptul că, terenurile care fac obiectul hotărârilor sunt aferente unor construcții cu destinație economică proprietate privată a intervenientelor, întrucât nu se prevede nici o excepție de la regula înscrierii în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale a terenurilor proprietatea statului, situate in intravilanul localităților, se apreciază că aceasta nu este validă. Terenurile în cauză nu sunt libere, ci sunt terenuri ocupate de construcții proprietate privată, prin urmare nu deservesc un interes public, neputând fi asimilate cu bunurile prevăzute în anexa la Legea nr.213/1998, astfel încât să justifice înscrierea lor în inventarul public.
In drept, s-au invocat disp.art.115 și urm. C.pr.civ., art.1, lit. a și f din Hotărârea nr.22/_ a C. ui Local al mun. B., Hotărârile nr.106/_ și nr.51/_ ale C. ui Local al mun. B., art.36, alin.2, lit.c, art.36, alin.5, art.45, alin.3 și art.120 și urm. din Legea nr.215/2001 rep., art.10 alin.2 din Legea nr.213/1998.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr.234/_ s-a aprobat dezmembrarea terenului în suprafață de 358 mp înscris în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.306 nr. top 53/2/1 și 53/3/1( proprietar tabular figurând Statul Român, conform extrasului CF depus la fila 36 dosar), în parcelele cu nr. top noi 53/2/1/1, 53/3/1/1 - 349 mp, respectiv 53/2/1/2, 53/3/1/2 - 9 mp, care s-a înscris în proprietatea privată a mun. B. ( art.1) și vânzarea terenului în suprafață de 9 mp, proprietatea privată a mun.
B., situat în mun. B., str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.304, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2, în favoarea SC P. S., teren aferent spațiului comercial proprietate, pentru care s-a întocmit contractul de concesiune nr.7399/670/E/_, încheiat cu SC P. S. ( file 14-15 dosar).
De asemenea, prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr.235/_ s-a aprobat înscrierea în proprietatea privată a mun. B. a cotei de 40/349 părți teren situat în mun. B., str. L. R., nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082 și vânzarea cotei de 40/349 părți teren, proprietatea privată a mun. B., situat în mun. B., str. L. R. nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082, în favoarea SC B. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate( fila 41 dosar), cu mențiunea că din extrasul CF depus la fila 59 dosar rezulta că proprietar tabular figura Statul Român, din anul 1958, cu titlu de naționalizare.
Apoi, C. ui Local al mun. B. prin Hotărârea nr.236/_ a aprobat vânzarea cotei de_ 3 părți teren, situat in mun. B., B-dul D., nr.40, bloc K1, proprietatea privată a mun.B., identificat în CF B. nr.2108, nr.top.1815/a/1/1/2/1/1/1/1/2 și 1816/12/a/1/a/1/2/1/1/1/1/3/2, în favoarea SC K. C. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate. În acest caz, extrasul CF 2108 aflat la fila 85 dosar evidenția că, din anul 2004, această societate comercială devenise coproprietară asupra cotei de_ 3 părți din terenul în suprafață de 90513 mp, coindivizar figurând orașul B. .
Tribunalul a reținut că, începând cu data de_, conform art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 ";Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în
intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor
, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26
";, articol care a fost modificat față de forma anterioară în sensul că: "Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică
a unităților administrativ -teritoriale și în administrarea consiliilor locale
respective
, …iar "Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută";( cu mențiunea că art.26 a Legii nr.18/1991 - forma în vigoare între_ și_, era în sensul că:";Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24";, deci în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale).
Așa fiind, intenția legiuitorului a fost aceea de trecere în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective a terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care se aflau în administrarea primăriilor, iar aspectul că terenurile care au făcut obiectul Hotărârilor nr.234 și 235/_ sunt aferente unor construcții cu destinație economică, proprietate privată a persoanelor juridice SC
P. S. și SC B. S., nu este de natură a determina concluzia stabilirii unui regim juridic diferit de cel consacrat prin Legea nr.18/1991, adică trecerea în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, extrasele CF ce au stat la baza vânzării terenurilor către cele două societăți evidențiind că imobilele se aflau în proprietatea statului, iar textul de lege incident nu face nici o distincție, nefiind deci permis nici interpretului a o face - ubi lex non distinguere nic nos distinguere debemus.
Este adevărat că potrivit art.3 alin.4 și anexa 1 din Legea nr.213/1998 - lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale( cu mențiunea că enumerarea are un caracter exemplificativ): "Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean"; și art.120, 121 din Legea nr.215/2001: "Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art.120 alin.(1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile
prevăzute de lege";, aparținând deci "domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național";, însă chiar dacă terenurile în cauză sunt situate sub construcții sau sunt aferente construcțiilor proprietate privată a unor persoane juridice, nefiind prin natura lor de uz sau interes public local, deși de exemplu terenul de 9 mp aferent chioșcului de legume fructe al SC P. S. reprezintă de fapt o parte din trotuarul bl.30 de pe str. A.M., la situația faptică expertul evaluator indicând că pe terenul în suprafață de 358 mp este construcția blocului și a chioșcului din aluminiu, planșele foto aflate la file 34-35 fiind relevante, tribunalul apreciază că date fiind prevederile Legii nr.18/1991 și care reglementează în mod expres și particular situația terenurilor aflate în proprietatea statului din intravilanul localităților și care se aflau în administrarea primăriilor, nu se pune problema incidenței Legii nr.213/1998 care reglementează regimul bunurilor proprietate publică, respectiv a art. 8 alin.1 sau 10 alin.2( invocate de interveniente) privind ";trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e (prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București ori a consiliului local"; - această primă ipoteză nefiind incidentă în speță deoarece nu este în discuție o schimbare a regimului juridic pentru o cauză de utilitate publică sau "trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel";.
Având în vedere că se verifică susținerile reclamantului în sensul că s-a dispus în mod nelegal înscrierea unor bunuri din domeniul privat al Statului Român în domeniul privat al mun. B. și vânzarea terenurilor în suprafață de
9 mp, situat în mun. B., str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.306, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2, în favoarea SC P. S., și a cotei de 40/349 părți teren situat în mun.
B., str. L. R., nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082, în favoarea SC B. S., cu proprietar tabular Statul Român, cu greșita aplicare a art.36 alin.1 cu referire la art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, schimbarea regimului juridic a terenurilor în cauză din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, regim juridic stabilit ex lege, fiind
interzisă sub sancțiunea nulității absolute, se va admite în parte acțiunea cu consecința anulării Hotărârilor nr.234 și 235/_ emise C. ui Local al mun. B. .
Nu aceeași este situația Hotărârii nr.236/_ prin care s-a aprobat vânzarea cotei de_ 3 părți teren, situat in mun. B., B-dul D., nr.40, bloc K1, proprietatea privată tabulară a mun. B., identificat în CF B. nr.2108, nr.top.1815/a/1/1/2/1/1/1/1/2 și 1816/12/a/1/a/1/2/1/1/1/1/3/2, în favoarea SC K. C. S., în acest caz, extrasul CF 2108 aflat la fila 85 dosar evidențiind calitatea de coindivizar a orașului B., nu a Statului Român, fiind permis consiliul local a dispune de un bun din domeniul privat, conform art.123 din Legea nr.215/2001, astfel că se va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a HCL nr.236/_ emisă de același pârât.
Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul P. județului B. -N. față de SC P. S., SC B.
S. și SC K. S., ca inadmisibilă, în condițiile în care această formă de atragerea a unor terțe persoane în litigiul dedus judecății, nesupusă procedurii încuviințării în principiu, dă posibilitatea, conform art.57 C.pr.civ., oricăreia din părți să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, cel chemat în judecată dobândind calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă.
Însă, în speță, SC P. S., SC B. S. și SC K. S., ca beneficiare ale actelor administrative individuale atacate de P. județului B. -N., în exercitarea controlului de tutelă administrativă permis de art.3 din Legea nr.554/2004, nu ar fi putut pretinde aceleași drepturi ca și acesta, ba mai mult nu ar fi avut interesul, singura posibilitate pentru asigurarea opozabilității, fiind cea a uzitării de către reclamant a prevederilor art.16 1 din Legea nr.554/2004 ce reglementează "Introducerea în cauză a altor subiecte de drept";: ";Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept";.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs SC B. SA, C. LOCAL AL M. B. reprezentat prin Primarul municipiului B. și de către S.C. "P. " S.R.L.
Recurentul C. LOCAL AL M. B. reprezentat prin Primarul municipiului B.
, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate iar pe fond solicită respingerea în întregime a acțiunii principale. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, hotărârile C. ui Local al
M. B. nr._ sunt emise cu deplină respectare a legii.
În fapt, prin Hotărârea C. ui Local al M. B. nr. 234/2010 se aprobă vânzarea terenului în suprafață de 9 mp, proprietatea privată a municipiului B., situat în municipiul B., str. A.M., bl 30, identificat în CF B. nr. 59120- provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 306, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2, în favoarea SC P. S. .
Prin hotărârea C. ui Local al municipiului B. nr. 235/2010 se aprobă vânzarea cotei de 40/349 părți teren proprietatea privată a municipiului
, situat în municipiul B., str L. R. nr. 37, identificat în CF B. nr. 51115- provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr. 285, nr.top 1082, în favoarea SC B. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate.
Prin Hotărârea C. ui Local al municipiului B. nr. 236/2010 se aprobă vânzarea cotei de_ 3 părți teren, situat în B., B-dul D. nr. 40 bl K1, proprietatea privată a municipiului B., identificat în CF B. nr. 2108, nr. top 1815/a/1/1/2/1/1/1/1/2 și 1816/12/a/1/2/1/1/1/1/3/2, în favoarea SC K. C. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate.
Hotărârile în discuție au fost comunicate către societățile comerciale mai sus menționate și s-au încheiat contractele de vânzare cumpărare pe care le anexează prezentei.
Terenurile în cauză nu sunt terenuri libere ci sunt terenuri ocupate de construcții proprietate privată prin urmare nu deservesc un interes public neputând fi asimilate cu bunurile prevăzute în anexă la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, republicat cu modificările și completările ulterioare, astfel încât să se justifice înscrierea acestora în inventarul public al municipiului B. .
În acest sens sunt și prevederile art 4-6 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La emiterea acestor hotărâri s-au avut în vedere prevederile legale invocate în preambulul respectiv art 36 alin 2 lit c alin 5 lit b, art 45 alin 3 art 121 și art 123 alin 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare.
În privința reținerilor instanței de fond privind caracterul de bun public al trotuarului ocupat de intervenienta SC P. S. se apreciază că nu sunt întemeiate atâta vreme cât stabilirea apartenenței la domeniul public al municipiului B. este în competența exclusivă a C. ui Local al M. B. și în mod legal a hotărât trecerea acestui teren, care nu mai prezenta caracterele de interes public, în domeniul privat al municipiului B. .
În altă ordine de idei prin art 1138 Cod civil-nou se apreciază că textul prevăzut de art 26 din Legea nr. 18/1991 invocat în motivarea sentinței atacate a fost implicit abrogat.
Recurentele SC B. SA și SC P. S.
solicită modificarea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind nelegală și, rejudecând pe fond acțiunea, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Solicită cheltuieli în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin sentința atacată instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, a anulat HCL nr. 234 din data de_ și HCL nr. 235 din data de_, reținând, în esență, că s-a încălcat regimul juridic al proprietății stabilit sub sancțiunea nulității absolute prin norme juridice imperative speciale.
Consideră hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, sentința conținând motive contradictorii, sens în care opinează ca se impune admiterea recursului subscriselor astfel cum acesta a fost formulat.
În primul rând, au critică profund sentința atacată sub aspectul motivelor contradictorii pe care aceasta le conține în motivare.
Astfel, în pag. 4 alin. final instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 36 al. 1 din Legea nr. 18/1991, pentru ca, ulterior, să rețină că procedura instituită de acest text legal nu a fost respectată în cauză, acesta constituind, în opinia instanței de fond motivul care a impus anularea hotărârilor atacate.
În acest sens, trebuie reținut aspectul că art. 36 prevede textual: "(1) Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art.26. (2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. (3) Terenurile atribuite în
folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. (4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile. (5) Terenurile fară construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere."
De asemenea, art. 26 stipulează că "(1) Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective,
În baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. In acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale.
Neîndeplinirea de către secretarul unității administrativ-teritoriale a obligației prevăzute în prezentul alineat se sancționează administrativ, potrivit legii.
Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută".
S-a omis de către instanță, însă, că apărarea reclamantei în conformitate cu care potrivit art.8 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, coroborat art. 36, alin. 1 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, nu pot fi trecute decât în domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale, și nu în domeniul privat al acestora, este o susținere desprinsă prin extragerea pro causa a unei norme, fară a fi avut în vedere întregul conținut al legii, astfel încât să poată fi determinate în mod legal intenția legiuitorului. Practic, instanța de fond s-a mulțumit să dea curs susținerilor reclamantei, fară a cerceta apărările formulate de către subscrisele în cauză în considerarea prevederilor aceluiași text care reglementează proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care mai departe, în art. 10, prevede că: " Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. "
Astfel, având în vedere conținutul Hotărârii C. ui local, se observă că, la art.1 al hotărârii se aprobă înscrierea în proprietatea privată a municipiului B.
, astfel că, deși este real faptul că, bunurile proprietate privată a statului trec în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale potrivit textului legal, totuși nu se are în vedere un aspect esențial care stă la baza valabilității hotărârii
ui local menționate și anume, faptul că, actul prin care se face trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului B. este hotărârea consiliului local, după cum cere în mod expres art. 10 anterior citat. De remarcat este aspectul că nici reclamanta intimată și nici instanța de judecată nu indică vreun temei legal care să prevadă ALTFEL ÎN CAZUL ACESTOR TERENURI!!!
Se mai arată că, prin hotărârea atacată s-a aprobat în prealabil trecerea imobilului din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a municipiului B., și apoi a dispus de acesta, aprobând vânzarea și a prețului de vânzare al terenului în sumă de 4.760 euro. Chiar dacă bunul a constituit proprietatea statului român și nu a unității administrativ-teritoriale, respectiv a municipiului B., prin hotărârea atacată, C. local a aprobat înscrierea în proprietatea privată a municipiului B. a terenului, putând să dispună în mod legal de acesta, și să aprobe dezmembrarea lui.
Recurentele mai susțin că, hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile texului legal care reglementează atribuțiile C. ui local, astfel că,
potrivit art. 36, alin. 2, lit. c din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliul local administrează terenurile proprietate publică și privată a unității administrativ- teritoriale, hotărând vânzarea, concesionarea ori închirierea acestora, potrivit art. 36, alin. 5, lit. b din Legea nr. 215/2001 republicată.
Domeniul privat al unității administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniul public, conform art. 121 din Legea nr. 215/2001 republicată. Iar potrivit art. 120 al aceluiași text de lege aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
Evident că instanța de fond a considerat că, atunci când legiuitorul a vorbit în cadrul art. 26 din Legea nr. 18/1991 despre terenurile provenite de la persoane decedate fără moștenitori ce trec în proprietate publică, implicit a dat caracterul de bun din proprietate publică tuturor terenurilor, fară a lua în considerare dispozițiile anterior menționate ale art. 10. Dacă ar fi să achiesăm tezei promovate de către instanță în motivare, atunci ar trebui să acceptăm, implicit, faptul că art. 10 la care am făcut referire nu și-ar mai găsi aplicabilitatea în niciunul dintre cazurile terenurilor aflate în proprietatea publică, norma juridică rămânând, astfel, fără finalitate, fără efect juridic
Al doilea motiv de critică se regăsește în faptul că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a omis de către instanța de fond aspectul că, HOTĂRÂRILE ATACATE ȘI- AU ÎNCETAT EFECTELE JURIDICE, NEPUTÂND FI ANULATE PESTE ACTUL PRODUCĂTOR DE EFECTE JURIDICE, RESPECTIV CONTRACTELE DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIATE ULTERIOR.
Deci, scopul emiterii acestor hotărâri a fost în mod exclusiv de ACT PREMERGĂTOR ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.
Odată cu încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare, hotărârile atacate au încetat să mai producă efectele juridice, actul administrativ premergător actului de transfer al dreptului de proprietate ieșind de sub incidența principiului anularea actului principal conduce la anularea actelor subsecvente. Aceasta pentru că scopul emiterii acestui act a fost în mod exclusiv unul de pregătire a transferului de proprietate.
Astfel, legiuitorul a conferit CELOR INTERESAȚI dreptul procesual de a ataca actul administrativ.
Nici aspectul privitor la faptul că subscrisele am intrat în proprietatea terenului obiect al HCL-urilor atacate prin contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică necontestate de nicio parte si înscrise în cartea funciară nu este înlăturat în cauză. Practic, actul translativ de proprietate este, în cazul subscriselor, contractele autentice. în cauză, HCL-urile atacate nu au fost decât acte premergătoare unui transfer al dreptului de proprietate, neconstituind un titlu de dobândire care, anulat fiind, să confere reclamantei posibilitatea de a obține prin orice mod dreptul de proprietate asupra acestei parcele de teren.
Recurentele arată că, practic, prin soluția data în cauză, instanța de fond S-A PRONUNȚAT ASUPRA VALABILITĂȚII CONTRACTELOR DE VÂNZARE-
CUMPĂRARE, aspect nepermis în cadrul unui atare litigiu. Eventual, în ipoteza în care ar fi considerate nulă de drept trecerea din domeniul public în domeniul privat a acestor terenuri, instanța trebuia CEL MULT să anuleze art. 1 din HCL- uri și nu actele în integralitatea lor!!!
Prin Hotărârile atacate în cauză a C. ui Local a municipiului B. s-a aprobat vânzarea și prețul de vânzare a cotei de 40/349 părți teren aferent spațiului comercial proprietate, situat în mun. B., str. L. R., în favoarea
subscriselor, în conformitate cu prevederile art. 1, lit. f din Hotărârea nr. 22/_
C. ui Local a municipiului B., care reglementează categoria bunurilor ce fac obiectul vânzării-cumpărării și anume: "imobilele construcții, proprietate privată a mun. B., altele decât cele care au destinația de spații comerciale sau prestări servicii, pentru care deținătorii au un drept de preemțiune sau le dețin cu contract de închiriere sau concesiune ".
Se mai susține că, hotărârile sunt atacate de prefectul jud. B. - N., care în baza prevederilor art. 19, lit. e din Legea privind instituția prefectului nr. 340/2004 solicită anularea hotărârii nr. 235/_ pentru nelegalitate, motivând că, s-a procedat la o greșită aplicare a actelor normative în vigoare și s- a dispus vânzarea unor bunuri imobile inalienabile, proprietatea publică a mun.
B. .
În ceea ce privește acțiunea în anulare a hotărârii înaintată de către prefect instanței, acesta se întemeiază pe susținerea conform căreia, terenul de face obiectul vânzării este proprietatea privată a statului român, iar bunurile ce constituie proprietatea privată a statului
Referitor la motivarea prefectului, apărare preluată de către instanța de fond, se susține de către recurentă că, este fără relevanță faptul că, terenul care face obiectul hotărârii este aferent unei construcții cu destinație economică proprietate privată a subscrisei, întrucât nu se prevede nici o excepție de la regula înscrierii în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale al terenurilor proprietatea statului, situate în intravilanul localităților, apreciem că aceasta nu este validă. Terenul în cauză nu este un teren liber, ci este un teren ocupat de construcție proprietate privată, prin urmare nu deservește un interes public, neputând fi asimilat cu bunurile prevăzute în anexa la Legea nr. 213/1998, astfel încât să justifice înscrierea în inventarul public.
P. județului B. -N.
a depus întâmpinare în cauză, prin care solicitând respingerea ca neîntemeiată a recursurilor și menținerea ca legală și întemeiată a sentinței cu numărul de mai sus și pe cale de consecință anularea Hotărârile C. ui Local al municipiului B. nr.234 și 235/_ .
În motivele dezvoltare pe larg în întâmpinare se arată că prin sentința recurată instanța de fond a dispus admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată de P. județului B. -N. cu privire la Hotărârile C. ui Local al municipiului B. nr.234 și 235/_ și a dispus anularea acestora. Instanța a constatatcă în baza art 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 terenurile care fac obiectul celor două hotărâri puteau fi înscrise numai în domeniul public al municipiului B. și nu în domeniul privat așa cum s-a prevăzut în cele două hotărâri și prin urmare terenurile nu puteau fi înstrăinate. Cu privire la Hotărârea nr.236/_ instanța a dispus respingerea acțiunii întrucât terenul care face obiectul acesteia este proprietatea privată tabulară a municipiului B.
, fiind permis consiliului local de a dispune cu privire la bunurile din domeniul privat conform art.123 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Sentința civilă nr.2727/2012 pronunțată de Tribunalul B. -N. este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Se arată că, în mod corect instanța de fond a reținut că începând cu data de_, conform art.36 alin.l din Legea nr. 18/1991, republicată, modificată prin Legea nr.158/2010, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor (cum sunt cele care fac obiectul hotărârilor atacate), trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din lege. La acest articol se prevedea că terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele
care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și In administrarea consiliilor locale respective [...] Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute [...] din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută."
Reglementările referitoare la obligativitatea înscrierii în domeniul public al unității administrativ-teritoriale a terenurilor intravilane au rămas valabile până la data 1 octombrie 2011 când a intrat în vigoare Noul cod civil care la art 1138 a modificat regimul juridic al moștenirilor vacante, de la această dată imobilele provenite din moșteniri vacante intră în proprietate privată a unității administrativ-teritoriale în a cărui rază teritorială se aflau bunurile și nu în proprietatea publică.
Se poate observa astfel că la data adoptării Hotărârilor nr.234 și 235/_ era în vigoare Legea nr.158/2010 astfel că terenurile care au făcut obiectul hotărârilor nu puteau fi înscrise decât în domeniul public al municipiului B. și pe cale de consecință nu puteau fi înstrăinate dat fiind caracterul inalienabil al acestor bunuri.
Se susține că, din probatoriul administrat în cauză în mod corect instanța de fond a reținut că terenul aferent chioșcului de legume fructe al recurentei S.C. "P. " S.R.L. este în fapt trotuar, deci prin natura lui este de uz sau interes public și se justifica și din acest punct de vedere înscrierea terenului în domeniul public al unității administrativ-teritoriale.
Faptul că terenurile care fac obiectul hotărârilor atacate sunt aferente unor construcții proprietatea privată a unor persoane juridice, sub imperiul prevederilor Legii nr.158/2010 pentru modificarea art 26 din Legea fondului funciar nr.18/1991, nu poate determina schimbarea regimului juridic al acestora, instanța de fond în mod corect observând că legea nu face vreo distincție între terenurile libere și cele afectate unor construcții cu privire la regimul lor juridic, iar dacă legea nu face distincție nici interpretul nu o poate face.
Având în vedere cele de mai sus solicită respingerea ca neîntemeiată a recursurilor formulate de Primarul municipiului B. și de către S.C. "P. "
S.R.L. și S.C B. S.R.L., să mențineți ca legală și întemeiată Sentința civilă nr. 2727/2012 și pe cale de consecință să se anuleze Hotărârile C. ui Local al municipiului B. nr.234 și 235/_ .
Analizând recursurile formulate în cauză prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Curtea reține că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv că, prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr.234/_ s-a aprobat dezmembrarea terenului în suprafață de 358 mp înscris în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.306 nr. top 53/2/1 și 53/3/1( proprietar tabular figurând Statul Român, conform extrasului CF depus la fila 36 dosar), în parcelele cu nr. top noi 53/2/1/1, 53/3/1/1 - 349 mp, respectiv 53/2/1/2, 53/3/1/2 - 9 mp, care s-a înscris în proprietatea privată a mun. B. ( art.1) și vânzarea terenului în suprafață de 9 mp, proprietatea privată a mun.
B., situat în mun. B., str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.304, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2, în favoarea SC P. S., teren aferent spațiului comercial proprietate, pentru care s-a întocmit contractul de concesiune nr.7399/670/E/_, încheiat cu SC P. S. ( file 14-15 dosar).
De asemenea, prin Hotărârea C. ui Local al mun. B. nr.235/_ s-a aprobat înscrierea în proprietatea privată a mun. B. a cotei de 40/349
părți teren situat în mun. B., str. L. R., nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082 și vânzarea cotei de 40/349 părți teren, proprietatea privată a mun. B., situat în mun. B., str. L. R. nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082, în favoarea SC B. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate( fila 41 dosar), cu mențiunea că din extrasul CF depus la fila 59 dosar rezulta că proprietar tabular figura Statul Român, din anul 1958, cu titlu de naționalizare.
Apoi, C. ui Local al mun. B. prin Hotărârea nr.236/_ a aprobat vânzarea cotei de_ 3 părți teren, situat in mun. B., B-dul D., nr.40, bloc K1, proprietatea privată a mun.B., identificat în CF B. nr.2108, nr.top.1815/a/1/1/2/1/1/1/1/2 și 1816/12/a/1/a/1/2/1/1/1/1/3/2, în favoarea SC K. C. S., teren de sub construcție, aferent spațiului comercial proprietate. În acest caz, extrasul CF 2108 aflat la fila 85 dosar evidenția că, din anul 2004, această societate comercială devenise coproprietară asupra cotei de_ 3 părți din terenul în suprafață de 90513 mp, coindivizar figurând orașul B. .
Instanța de fond a constatat corect că, începând cu data de_, conform art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 ";Terenurile aflate în proprietatea statului,
situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor
, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor,
urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art.26
";, articol care a fost modificat față de forma anterioară în sensul că: "Terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică
a unităților administrativ -teritoriale și în administrarea consiliilor locale
respective
, …iar "Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin. (1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută";( cu mențiunea că art.26 a Legii nr.18/1991 - forma în vigoare între_ și_, era în sensul că:";Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau a municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în
folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute la art. 24";, deci în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale).
Instanța de fond a reținut și interpretat corect dispoziția legală menționată mai sus, arătând că, intenția legiuitorului a fost aceea de trecere în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective a terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care se aflau în administrarea primăriilor, iar aspectul că terenurile care au făcut obiectul Hotărârilor nr.234 și 235/_ sunt aferente unor construcții cu destinație economică, proprietate privată a persoanelor juridice SC
P. S. și SC B. S., nu este de natură a determina concluzia stabilirii unui regim juridic diferit de cel consacrat prin Legea nr.18/1991, adică trecerea în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale, în condițiile în care, extrasele CF ce au stat la baza vânzării terenurilor către cele două societăți evidențiind că imobilele se aflau în proprietatea statului, iar textul de lege
incident nu face nici o distincție, nefiind deci permis nici interpretului a o face - ubi lex non distinguere nic nos distinguere debemus.
Instanța de fond a reținut că, potrivit art.3 alin.4 și anexa 1 din Legea nr.213/1998 - lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale( cu mențiunea că enumerarea are un caracter exemplificativ): "Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean";
Totodată, potrivit prevederilor art.120, 121 din Legea nr.215/2001:
"Domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art.120 alin.(1), intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege";, aparținând deci
"domeniului public de interes local sau județean bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național";.
Instanța de fond a statuat corect că, chiar dacă terenurile în cauză sunt situate sub construcții sau sunt aferente construcțiilor proprietate privată a unor persoane juridice, nefiind prin natura lor de uz sau interes public local, deși de exemplu terenul de 9 mp aferent chioșcului de legume fructe al SC P. S. reprezintă de fapt o parte din trotuarul bl.30 de pe str. A.M., la situația faptică expertul evaluator indicând că pe terenul în suprafață de 358 mp este construcția blocului și a chioșcului din aluminiu, se pune problema incidenței Legii nr.213/1998 care reglementează regimul bunurilor proprietate publică, respectiv a art. 8 alin.1 sau 10 alin.2 ( invocate de interveniente) privind ";trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, potrivit art. 7 lit. e (prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică), se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București ori a consiliului local"; - această primă ipoteză nefiind incidentă în speță deoarece nu este în discuție o schimbare a regimului juridic pentru o cauză de utilitate publică sau "trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel";.
Instanța de fond a considerat în aceste condiții că, s-a dispus în mod nelegal înscrierea unor bunuri din domeniul privat al Statului Român în domeniul privat al mun. B. și vânzarea terenurilor în suprafață de 9 mp, situat în mun. B., str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.306, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2,
în favoarea SC P. S., și a cotei de 40/349 părți teren situat în mun. B., str.
L. R., nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082, în favoarea SC B. S., cu proprietar tabular Statul Român, cu greșita aplicare a art.36 alin.1 cu referire la art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, schimbarea regimului juridic a terenurilor în cauză din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, regim juridic stabilit ex lege, fiind interzisă sub sancțiunea nulității absolute, se va admite în parte acțiunea cu consecința anulării Hotărârilor nr.234 și 235/_ emise C. ui Local al mun. B. .
Nu aceeași este situația Hotărârii nr.236/_ prin care s-a aprobat vânzarea cotei de_ 3 părți teren, situat in mun. B., B-dul D., nr.40, bloc K1, proprietatea privată tabulară a mun. B., identificat în CF B. nr.2108, nr.top.1815/a/1/1/2/1/1/1/1/2 și
1816/12/a/1/a/1/2/1/1/1/1/3/2, în favoarea SC K. C. S., în acest caz, extrasul CF 2108 aflat la fila 85 dosar evidențiind calitatea de coindivizar a orașului B., nu a Statului Român, fiind permis consiliul local a dispune de un bun din domeniul privat, conform art.123 din Legea nr.215/2001, astfel că se va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a HCL nr.236/_ emisă de același pârât.
Instanța de fond în mod corect a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul P. județului B. -N. față de SC
P. S., SC B. S. și SC K. S., ca inadmisibilă, în condițiile în care această formă de atragerea a unor terțe persoane în litigiul dedus judecății, nesupusă procedurii încuviințării în principiu, dă posibilitatea, conform art.57 C.pr.civ., oricăreia din părți să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, cel chemat în judecată dobândind calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă.
Însă, în speță, SC P. S., SC B. S. și SC K. S., ca beneficiare ale actelor administrative individuale atacate de P. județului B. -N., în exercitarea controlului de tutelă administrativă permis de art.3 din Legea nr.554/2004, nu ar fi putut pretinde aceleași drepturi ca și acesta, ba mai mult nu ar fi avut interesul, singura posibilitate pentru asigurarea opozabilității, fiind cea a uzitării de către reclamant a prevederilor art.16 1 din Legea nr.554/2004 ce reglementează "Introducerea în cauză a altor subiecte de drept";: ";Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept";.
Curtea a analizat recursul declarat de pârâta C. LOCAL AL M.
B. reprezentat prin Primarul municipiului B.
, prin care se solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate iar pe fond solicită respingerea în întregime a acțiunii principale, cu motivația că, terenurile în cauză nu sunt terenuri libere ci sunt terenuri ocupate de construcții proprietate privată prin urmare nu deservesc un interes public neputând fi asimilate cu bunurile prevăzute în anexă la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, republicat cu modificările și completările ulterioare, astfel încât să se justifice înscrierea acestora în inventarul public al municipiului B.
.
În acest sens sunt și prevederile art 4-6 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta susține că la emiterea acestor hotărâri s-au avut în vedere prevederile legale invocate în preambulul respectiv art 36 alin 2 lit c alin 5 lit b, art 45 alin 3 art 121 și art 123 alin 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare.
În privința reținerilor instanței de fond privind caracterul de bun public al trotuarului ocupat de intervenienta SC P. S. se apreciază că nu sunt întemeiate atâta vreme cât stabilirea apartenenței la domeniul public al municipiului B. este în competența exclusivă a C. ui Local al M. B. și în mod legal a hotărât trecerea acestui teren, care nu mai prezenta caracterele de interes public, în domeniul privat al municipiului B. .
În altă ordine de idei prin art 1138 Cod civil-nou se apreciază că textul prevăzut de art 26 din Legea nr. 18/1991 invocat în motivarea sentinței atacate a fost implicit abrogat.
Curtea a analizat și recursul declarat de intervenienta, SC B. SA și SC
P. S.
prin care s-a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind nelegală și, rejudecând pe fond acțiunea, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin sentința atacată instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și, în consecință, a anulat HCL nr. 234 din data de_ și HCL nr. 235 din data de_, reținând, în esență, că s-a încălcat regimul juridic al proprietății stabilit sub sancțiunea nulității absolute prin norme juridice imperative speciale.
Consideră hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, sentința conținând motive contradictorii, sens în care opinează ca se impune admiterea recursului.
Sub aspectul motivelor contradictorii pe care aceasta le conține în motivare, se arată că, în pag. 4 alin. final instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 36 al. 1 din Legea nr. 18/1991, pentru ca, ulterior, să rețină că procedura instituită de acest text legal nu a fost respectată în cauză, acesta constituind, în opinia instanței de fond motivul care a impus anularea hotărârilor atacate.
Se mai susține că, s-a omis de către instanță, însă, că apărarea reclamantei în conformitate cu care potrivit art.8 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, coroborat art. 36, alin. 1 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, nu pot fi trecute decât în domeniul public al statului sau al unității administrativ-teritoriale, și nu în domeniul privat al acestora, este o susținere desprinsă prin extragerea pro causa a unei norme, fară a fi avut în vedere întregul conținut al legii, astfel încât să poată fi determinate în mod legal intenția legiuitorului.
Se arată că, practic, instanța de fond s-a mulțumit să dea curs susținerilor reclamantei, fără a cerceta apărările formulate de către subscrisele în cauză în considerarea prevederilor aceluiași text care reglementează proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care mai departe, în art. 10, prevede că: " Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a C. ui General al M. București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel. "
Astfel, având în vedere conținutul Hotărârii C. ui local, se observă că, la art.1 al hotărârii se aprobă înscrierea în proprietatea privată a municipiului B.
, astfel că, deși este real faptul că, bunurile proprietate privată a statului trec în proprietatea publică a unității administrativ teritoriale potrivit textului legal, totuși nu se are în vedere un aspect esențial care stă la baza valabilității hotărârii
C. ui local menționate și anume, faptul că, actul prin care se face trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului B. este hotărârea consiliului local, după cum cere în mod expres art. 10 anterior citat. De remarcat este aspectul că nici reclamanta intimată și nici instanța de judecată nu indică vreun temei legal care să prevadă ALTFEL ÎN CAZUL ACESTOR TERENURI!!!
Se mai arată că, prin hotărârea atacată s-a aprobat în prealabil trecerea imobilului din proprietatea privată a statului în proprietatea privată a municipiului B., și apoi a dispus de acesta, aprobând vânzarea și a prețului de vânzare al terenului în sumă de 4.760 euro. Chiar dacă bunul a constituit proprietatea statului român și nu a unității administrativ-teritoriale, respectiv a municipiului B., prin hotărârea atacată, C. local a aprobat înscrierea în proprietatea privată a municipiului B. a terenului, putând să dispună în mod legal de acesta, și să aprobe dezmembrarea lui.
Recurentele mai susțin că, hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile texului legal care reglementează atribuțiile C. ui local, astfel că, potrivit art. 36, alin. 2, lit. c din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliul local administrează terenurile proprietate publică și privată a unității administrativ-
teritoriale, hotărând vânzarea, concesionarea ori închirierea acestora, potrivit art. 36, alin. 5, lit. b din Legea nr. 215/2001 republicată.
Domeniul privat al unității administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile mobile și imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege și care nu fac parte din domeniul public, conform art. 121 din Legea nr. 215/2001 republicată. Iar potrivit art. 120 al aceluiași text de lege aparțin domeniului public de interes local sau județean bunurile care, sunt de uz sau de interes public și nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național.
Evident că instanța de fond a considerat că, atunci când legiuitorul a vorbit în cadrul art. 26 din Legea nr. 18/1991 despre terenurile provenite de la persoane decedate fără moștenitori ce trec în proprietate publică, implicit a dat caracterul de bun din proprietate publică tuturor terenurilor, fară a lua în considerare dispozițiile anterior menționate ale art. 10. Dacă ar fi să achiesăm tezei promovate de către instanță în motivare, atunci ar trebui să acceptăm, implicit, faptul că art. 10 la care am făcut referire nu și-ar mai găsi aplicabilitatea în nici unul dintre cazurile terenurilor aflate în proprietatea publică, norma juridică rămânând, astfel, fără finalitate, fără efect juridic
Al doilea motiv de critică se regăsește în faptul că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a omis de către instanța de fond aspectul că, HOTĂRÂRILE ATACATE ȘI- AU ÎNCETAT EFECTELE JURIDICE, NEPUTÂND FI ANULATE PESTE ACTUL PRODUCĂTOR DE EFECTE JURIDICE, RESPECTIV CONTRACTELE DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIATE ULTERIOR.
Deci, scopul emiterii acestor hotărâri a fost în mod exclusiv de ACT PREMERGĂTOR ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.
Odată cu încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare, hotărârile atacate au încetat să mai producă efectele juridice, actul administrativ premergător actului de transfer al dreptului de proprietate ieșind de sub incidența principiului anularea actului principal conduce la anularea actelor subsecvente. Aceasta pentru că scopul emiterii acestui act a fost în mod exclusiv unul de pregătire a transferului de proprietate.
Astfel, legiuitorul a conferit CELOR INTERESAȚI dreptul procesual de a ataca actul administrativ.
Nici aspectul privitor la faptul că subscrisele am intrat în proprietatea terenului obiect al HCL-urilor atacate prin contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică necontestate de nicio parte si înscrise în cartea funciară nu este înlăturat în cauză. Practic, actul translativ de proprietate este, în cazul subscriselor, contractele autentice. în cauză, HCL-urile atacate nu au fost decât acte premergătoare unui transfer al dreptului de proprietate, neconstituind un titlu de dobândire care, anulat fiind, să confere reclamantei posibilitatea de a obține prin orice mod dreptul de proprietate asupra acestei parcele de teren.
Recurentele arată că, practic, prin soluția data în cauză, instanța de fond S-A PRONUNȚAT ASUPRA VALABILITĂȚII CONTRACTELOR DE VÂNZARE-
CUMPĂRARE, aspect nepermis în cadrul unui atare litigiu. Eventual, în ipoteza în care ar fi considerate nulă de drept trecerea din domeniul public în domeniul privat a acestor terenuri, instanța trebuia CEL MULT să anuleze art. 1 din HCL- uri și nu actele în integralitatea lor!!!
Prin Hotărârile atacate în cauză a C. ui Local a municipiului B. s-a aprobat vânzarea și prețul de vânzare a cotei de 40/349 părți teren aferent spațiului comercial proprietate, situat în mun. B., str. L. R., în favoarea subscriselor, în conformitate cu prevederile art. 1, lit. f din Hotărârea nr. 22/_
C. ui Local a municipiului B., care reglementează categoria bunurilor ce
fac obiectul vânzării-cumpărării și anume: "imobilele construcții, proprietate privată a mun. B., altele decât cele care au destinația de spații comerciale sau prestări servicii, pentru care deținătorii au un drept de preemțiune sau le dețin cu contract de închiriere sau concesiune ".
Se mai susține că, hotărârile sunt atacate de prefectul jud. B. - N., care în baza prevederilor art. 19, lit. e din Legea privind instituția prefectului nr. 340/2004 solicită anularea hotărârii nr. 235/_ pentru nelegalitate, motivând că, s-a procedat la o greșită aplicare a actelor normative în vigoare și s- a dispus vânzarea unor bunuri imobile inalienabile, proprietatea publică a mun.
B. .
În ceea ce privește acțiunea în anulare a hotărârii înaintată de către prefect instanței, acesta se întemeiază pe susținerea conform căreia, terenul de face obiectul vânzării este proprietatea privată a statului român, iar bunurile ce constituie proprietatea privată a statului
Referitor la motivarea prefectului, apărare preluată de către instanța de fond, se susține de către recurente că, este fără relevanță faptul că, terenul care face obiectul hotărârii este aferent unei construcții cu destinație economică proprietate privată a subscrisei, întrucât nu se prevede nici o excepție de la regula înscrierii în domeniul public al unităților administrativ-teritoriale al terenurilor proprietatea statului, situate în intravilanul localităților, apreciem că aceasta nu este validă. Terenul în cauză nu este un teren liber, ci este un teren ocupat de construcție proprietate privată, prin urmare nu deservește un interes public, neputând fi asimilat cu bunurile prevăzute în anexa la Legea nr. 213/1998, astfel încât să justifice înscrierea în inventarul public.
Curtea analizând cele două recursuri declarate constată că acestea sunt nefondat urmând a fi respinse cu următoarea argumentație:
În mod corect instanța de fond a reținut că începând cu data de_, conform art.36 alin.l din Legea nr. 18/1991, republicată, modificată prin Legea nr.158/2010, terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor (cum sunt cele care fac obiectul hotărârilor atacate), trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 din lege. La acest articol se prevedea că terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și In administrarea consiliilor locale respective [...] Schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute [...] din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută."
Reglementările referitoare la obligativitatea înscrierii în domeniul public al unității administrativ-teritoriale a terenurilor intravilane au rămas valabile până la data 1 octombrie 2011 când a intrat în vigoare Noul Cod Civil care la art 1138 a modificat regimul juridic al moștenirilor vacante, de la această dată imobilele provenite din moșteniri vacante intră în proprietate privată a unității administrativ-teritoriale în a cărui rază teritorială se aflau bunurile și nu în proprietatea publică.
În consecință la data adoptării Hotărârilor nr.234 și 235/_ era în vigoare Legea nr.158/2010 astfel că terenurile care au făcut obiectul hotărârilor nu puteau fi înscrise decât în domeniul public al municipiului B. și pe cale de consecință nu puteau fi înstrăinate dat fiind caracterul inalienabil al acestor bunuri.
Aspectul invocat de recurente că terenurile de sub construcție ce au fost proprietatea privată a Statului român, proprietate ce a trecut în proprietatea
privată a C. ui local B., astfel că acele terenuri aferente construcțiilor proprietatea celor două interveniente puteau fi vândute, terenurile neavând regimul inalienabil aferent terenurilor din domeniul public, întrucât nu se regăsesc în enumerarea făcută de dispozițiile art.26 din Legea nr.18/1991, nu poate fi acceptat, neavând nici un suport juridic în condițiile în care enumerarea făcută de legiuitor în dispozițiile art.26 sunt doar exemplificative, intrând în domeniul public al Consiliilor locale toate imobilele preluate din domeniul privat al statului.
În cazul de față, C. local a procedat greșit la trecerea directă a terenurilor din domeniul privat al Statului român în domeniul privat al C. ui local, situație ce ar fi permis vânzarea terenurilor deținătorilor construcțiilor.
Faptul că terenurile care fac obiectul hotărârilor atacate sunt aferente unor construcții proprietatea privată a unor persoane juridice, sub imperiul prevederilor Legii nr.158/2010 pentru modificarea art 26 din Legea fondului funciar nr.18/1991, nu poate determina schimbarea regimului juridic al acestora, instanța de fond în mod corect observând că legea nu face vreo distincție între terenurile libere și cele afectate unor construcții cu privire la regimul lor juridic, iar dacă legea nu face distincție nici interpretul nu o poate face.
Referitor la terenul aferent chioșcului de legume fructe al recurentei S.C. "P. " S.R.L., în mod corect instanța de fond a constatat că este în fapt trotuar, deci prin natura lui este de uz sau interes public și se justifica și din acest punct de vedere înscrierea terenului în domeniul public al unității administrativ- teritoriale.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că, s-a dispus în mod nelegal înscrierea unor bunuri din domeniul privat al Statului Român în domeniul privat al mun. B. și vânzarea terenurilor în suprafață de 9 mp, situat în mun. B.
, str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.306, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2, în favoarea SC
P. S., și a cotei de 40/349 părți teren situat în mun. B., str. L. R., nr.37, identificat în CF B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285, nr.top.1082, în favoarea SC B. S., cu proprietar tabular Statul Român, cu greșita aplicare a art.36 alin.1 cu referire la art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, schimbarea regimului juridic a terenurilor în cauză din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, regim juridic stabilit ex lege, fiind interzisă sub sancțiunea nulității absolute, astfel că în mod corect instanța de fond a admis în parte acțiunea cu consecința anulării Hotărârilor nr.234 și 235/_ emise C. ui Local al mun. B. .
Referitor la susținerea recurentelor SC B. SA și SC P. S. referitor la existența unei motivații contradictorii în considerentele sentinței recurate, în pag. 4 alin. final unde instanța ar fi reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.
36 al. 1 din Legea nr. 18/1991, pentru ca, ulterior, să rețină că procedura instituită de acest text legal nu a fost respectată în cauză, acesta constituind, în
opinia instanței de fond motivul care a impus anularea hotărârilor atacate, Curtea constată că nu există nicio contradicție, instanța de fond precizând clar că prevederile legale în materie, precum și împrejurarea esențială că, înscrierea unor bunuri din domeniul privat al Statului Român în domeniul privat al mun. B. și vânzarea terenurilor în suprafață de 9 mp, situat în mun. B., str. A. M., bloc 30, identificat în CF B. nr.59120 - provenită din conversia pe hârtie a CF nr.306, nr. top nou 53/2/1/2, 53/3/1/2, în favoarea SC P. S., și a cotei de 40/349 părți teren situat în mun. B., str. L. R., nr.37, identificat în CF
B. nr.51115 - provenită din conversia de pe hârtie a CF B. nr.285,
nr.top.1082, în favoarea SC B. S., cu proprietar tabular Statul Român, cu
greșita aplicare a art.36 alin.1 cu referire la art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.18/1991, schimbarea regimului juridic a terenurilor în cauză din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, regim juridic stabilit ex lege, fiind interzisă sub sancțiunea nulității absolute.
Nu subzistă nici motivul de recurs prin care se susține că,, HOTĂRÂRILE ATACATE ȘI-AU ÎNCETAT EFECTELE JURIDICE, NEPUTÂND FI ANULATE PESTE ACTUL PRODUCĂTOR DE EFECTE JURIDICE, RESPECTIV CONTRACTELE DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIATE ULTERIOR, că emiterea
acestor hotărâri a fost în mod exclusiv de ACT PREMERGĂTOR ÎNCHEIERII CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE, iar odată cu încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare, hotărârile atacate au încetat să mai producă efectele juridice, actul administrativ premergător actului de transfer al dreptului de proprietate ieșind de sub incidența principiului anularea actului principal conduce la anularea actelor subsecvente, în condițiile în care actul administrativ al C. ui local a fost atacat în termenul și procedura legală de P. județului
B. N., iar anularea hotărârilor constatate a fi nelegale are ca efect nevalabilitatea actelor subsecvente încheiate ulterior, în cazul de față a actelor de înstrăinare.
Pentru considerentele arătate, Curtea va constata legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, astfel că în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursurile declarate de C. Local al municipiului B., SC B. SA și SC
P. S. împotriva sentinței civile nr. 2727 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursurile declarate de C. Local al municipiului B., SC
B. SA și SC P. S. împotriva sentinței civile nr. 2727 din_, pronunțată
în dosarul nr._ al Tribunalului B. | -N. | , pe care o menține | în | |
întregime. | ||||
Decizia este irevocabilă. | ||||
Pronunțată în ședința publică din _ | . |
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | ||
V. G. | A. | A. | M. S. L. R. |
fiind în CO cei doi magistrați, semnează pentru aceștia Președintele Curții de Apel
Judecător V. M.
GREFIER
M. V. G.
fiind în CO, semnează Grefier șef
M. LENA T.
Red.V.G./M.N.
2 ex/
Jud.fond.-D. E. na L.