Decizia civilă nr. 2585/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2585/2013
Ședința publică din data de 27 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâții P. M. C. N. și M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 10210 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamanta A.
D. R., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale decizie de impunere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de plata taxelor judiciare și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
Anterior închiderii dezbaterilor în cauzele aflate în recurs se prezintă reprezentanta intimatei-reclamante, d-na avocat C. A., care solicită redeschiderea dezbaterilor și depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise, precum și dovada cheltuielilor de judecată.
Reținând poziția exprimată de către apărătorul intimatei-reclamante Curtea procedează la redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză și, nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj pe care o apreciază legală și temeinică, instanța de fond în mod corect a reținut că deciziile contestate nu conțin toate elementele de legalitate prevăzute de art. 43 al. 2 lit. e, f din C. pr. fiscală. mai mult, aceste decizii nu au fost comunicate reclamantei, iar prin necomunicarea în termen a actelor administrativ fiscale s-a produs o vătămare evidentă a drepturilor reclamantei, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziilor de impunere.
În ce privește raporturile juridice dintre reclamantă și M. C. -N. -
de I. și taxe locale, reclamanta fiind o persoană juridică fără scop patrimonial și care nu desfășoară niciun fel de activitate economică nu datorează impozitele stabilite de către pârât, cu atât mai mult cu cât prin efectul legii asociațiile sunt scutite de la plata impozitului pe clădiri și nu este necesară o hotărâre de Consiliu local în acest sens.
Față de aceste considerente și pentru motivele detaliate în cuprinsul concluziilor scrise solicită respingerea recursurilor și acordarea cheltuielilor de judecată, conform dovezii depusă la dosar.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 10.210 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. C. D. R. C. -N., în contradictoriu cu pârâții P.
M. C. -N. și M. C. -N. și, în consecință, s-a anulat Dispoziția P. ui M. C. -N. nr. 5140/_ de soluționare a contestației precum și Deciziile de impunere nr. 2011-259488/492/_ și nr. 2011- 259504/492/_ emise de pârâtul M. C. -N., D. I. și T. L.
, privind stabilirea impozitului pe clădiri în cuantum de 3.441 lei și a taxei pe clădiri în cuantum de 12.568 lei.
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.358,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cuprinsul deciziilor de impunere contestate se menționează la modul generic doar că obligațiile de plată față de bugetul local al municipiului C. -N. incumbă reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și a H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Deciziile de impunere nu indică temeiul juridic concret care a stat la baza emiterii lor, modalitatea de calcul a sumelor și nici perioadele de timp pentru care s-a procedat la determinarea impozitului pe clădiri, respectiv a taxei pe clădiri.
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că deciziile în discuție nu sunt motivate în mod corespunzător în fapt și în drept.
Văzând dispozițiile art.46 din Codul de procedură fiscală, instanța de fond a apreciat că aceste aspecte sunt de natură a atrage nulitatea relativă și virtuală a actelor administrative fiscale; or, în speță, vătămarea impusă de art. 105 alin. 2 din codul de procedură civilă este evidentă, reclamanta nefiind în măsură să stabilească conduita fiscală sancționată iar instanța neputând să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, s-a admis acțiunea și s-au anulat actele administrative fiscale emise de pârâți.
Împotriva acestei hotărârii, pârâții P. M. C. -N. și M. C. -N. au declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiuni reclamantei cu privire la anularea Dispoziției P.
ui M. C. -N. nr. 5140/_ de soluționare a contestației precum și Deciziile de impunere nr. 259488/492 și nr. 259504/492 ambele din data de_ și emise de M. C. -N. .
Recursurile formulate de pârâți sunt identice, aceștia aducând aceleași critici hotărârii recurate. Astfel, în motivarea recursurilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâții arată că decizia de impunere nr._ se referă la impozitul pe clădiri pentru perioada_ -_ și se compune din debit în sumă de 1.257 lei (calculat prin aplicarea cotei de impozitare de 0,75% stabilită prin H.C.L. nr. 339/2005 la valoarea de inventar a clădirii de 167.632,29 lei) și majorări de întârziere calculate la data emiterii deciziei,_, în cuantum de 2184 lei.
Referitor la Decizia de impunere nr._, pârâții menționează că aceasta se referă la taxa pe clădirea închiriată pentru perioada_ -_ și se compune din debitul pentru anii_, 2010 și 2011 în cuantum total de 7291 lei (calculat prin aplicarea cotei de impozitare de 0,75% stabilită prin
H.C.L. nr. 746/2006, nr. 344/20074, nr. 414/2008 la valoarea de inventar a clădirii de 29183,50 lei pentru anii 2007, 2008 și 2009 și respectiv a cotei de impozitare de 0,90% stabilită prin H.C.L. nr. 509/2009 și nr. 400/2010 la valoarea de inventar a clădirii de 29183,50 lei pentru anii ulteriori) și majorări de întârziere calculate până la data emiterii deciziei,_, în cuantum de 5277 lei. Diferența în sumă de 6.594 lei, apare înscrisă în rubrica "diferențe"; pe decizia de impunere nr. 259504/492/_ și se referă la debitul principal datorat pentru anii fiscali anteriori anului fiscal 2011, respectiv pentru anii_ și 2010.
Referitor la aceste acte administrativ-fiscale, pârâții susțin că întrunesc elementele obligatorii a fi conținute de un act administrativ-fiscal, fiind în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și a H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cele ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Au mai precizat pârâții că în cazul lipsei mențiuni cerute de art. 43 alin. 2 lit. e și f C.pr.fiscală, republicat, instanța de fond trebuia să ia în calcul disp. art. 105 alin. 2 C.pr.civ. care devin eficiente în baza prev. art. 2 alin. 3 din C.pr.fiscală, respectiv să declare nulitatea actului administrativ-fiscal emis cu încălcarea normelor de procedură dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lui, or această vătămare nu există în cazul reclamantei, în condițiile în care acesteia, anterior emiterii deciziilor de impunere, i s-a adus la cunoștință prin adresa nr. 208043/492/_ obligația legală de a depune declarația fiscală pentru stabilirea taxei pentru clădirea închiriată în temeiul prev. art. 249 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, iar aceasta cu rea-credință nu s-a conformat acestei obligații, determinând organul fiscal să emită din oficiu deciziile de impunere contestate.
Pe de altă parte, au mai menționat pârâții, faptul că în actul prin care reclamanta a dobândit dreptul de folosință asupra imobilului situat în C. -N., str. I.C.Brătianu, nr. 13 nu era prevăzută expres obligația de a achita obligațiile fiscale aferente clădirii folosite în baza contractului de închiriere nu poate să o scutească de la plata obligațiilor fiscale principale și accesorii calculate, deoarece impozitul pe clădire este o obligație legală ce nu are legătură cauzală cu prevederile contractuale sau cu prevederile din alte acte administrative de dare în folosință, iar calculul accesoriilor la debitul principal este reglementat de prev. C.pr.fiscală. mai mult, în contractul de închiriere nr. 2004/14.04.200 încheiat
cu Mun. C. -N. se precizează expres în art. 20 și 22 că prevederile contractului se completează cu reglementările legale în vigoare, deci cu legislația fiscală incidentă în cauză, în speță cu dispozițiile art. 249 alin. 3 din Legea nr. 573/2003.
În concluzie, cum reclamanta este titulara unui drept de folosință, pârâții arată că în sarcina sa există obligația corelativă de a achita taxa pe clădire și implicit majorările de întârziere aferente, astfel cum sunt acestea stipulate în art. 120 alin. 1 și art. 119 C.pr.fiscală.
Referitor la susținerile reclamantei în sensul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 250 alin. 1 pct. 19 C.pr.fiscală, referitoare la scutirea plății impozitului aferent dacă clădirea este utilizată pentru activități socio-umanitare, pârâții menționează că această scutire se condiționează prin C.pr.fiscală de existența unei hotărâri de consiliu local în acest sens, ceea ce Consiliul Local al
C. -N. nu a emis, prin urmare, nu există nici un temei legal pentru scutirea reclamantei de la plata impozitului pe clădirea deținută cu titlu de chiriașă, cu atât mai mult cu cât prin Legea nr. 76/2010 s-a modificat art. 249 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, clarificându-se în mod indubitabil sfera persoanelor care datorează această taxă.
Reclamanta A. C. D. R. a depus "concluzii scrise"; în cauză
prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de prima instanță (f.26).
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea reține următoarele
:
Așa cum s-a menționat anterior, instanța de fond a constatat că actele fiscale emise de către pârâtă nu îndeplinesc cerința motivării lor, instanța de fond concluzionând că se impune anularea din această perspectivă.
Conținutul actului fiscal este cel menționat de art. 43 al. 2 c.pr.fiscală, unde se prevede:
"Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
denumirea organului fiscal emitent;
data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
obiectul actului administrativ fiscal;
motivele de fapt;
temeiul de drept;
numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
ștampila organului fiscal emitent;
posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
mențiuni privind audierea contribuabilului.";
De asemenea, potrivit art. 46 C.pr.fiscală, "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.";
Față de conținutul celor două texte legale citate se poate concluziona că actul fiscal trebuie să cuprindă mai multe mențiuni, iar doar lipsa celor menționate la art. 46 c.pr.fiscală sunt de natură să atragă nulitatea actului administrativ fiscal.
Analiza valabilității actului fiscal, sub aspectul formei trebuie să se limiteze la analiza îndeplinirii cerințelor menționate la art. 43 al.2.
Instanța de fond a reținut neîndeplinirea cerinței motivării, în fapt și în drept, a actului fiscal, deși art. 46, citat anterior, prevede sancțiunea nulității doar pentru situația lipsei obiectului actului fiscal.
Obiectul actului fiscal îl reprezintă obligațiile fiscale stabilite în sarcina destinatarului actului, ce are calitatea de contribuabil pentru sumele prevăzute în actul fiscal.
În acest context Curtea reține că în cuprinsul actelor fiscale contestate este menționată suma ce se solicită a fi achitată precum și împrejurarea ce a determinat calcularea acesteia, respectiv obligația legală de plată a impozitului pe clădiri.
Se poate constata că pe actele fiscale atacate este menționată clădirea pentru care se datorează impozitul pe clădiri.
Temeiul juridic al obligației de plată al impozitului pe clădiri este cel menționat în Legea nr. 571/2003 care de altfel este indicată ca și act normativ în baza căruia a fost emisă decizia de impunere.
Aceleași acte cuprind mențiuni distincte referitoare la existența obligației de plată principale, respectiv impozitul pe clădiri și a obligației de plată a accesoriilor generată de neplata cu întârziere a debitului principal.
Curtea reține și împrejurarea că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a criticat actele fiscale pe fond din perspectiva inexistența unei obligații de plată generată de existența unei scutiri de la plata impozitului în raport de statutul juridic special al reclamantei.
Se poate constata că reclamanta a avut posibilitatea de a realiza apărări pe fond în privința actului fiscal ce i-a fost transmis fără ca dreptul la apărare generat de o ipotetică nemotivare a actului fiscal să îi fie încălcat.
Astfel, în contestația administrativă formulată față de cele două decizii de impunere (f.49) reclamanta a criticat pe fond actul administrativ, susținând că nu datorează impozit pe clădiri în considerarea activității social-umanitare pe care o desfășoară.
Viciul nemotivării a fost susținut doar în fața instanței de judecată și doar cu caracter subsidiar, în contextul invocării imposibilității de verificare a sumelor stabilite cu titlu de accesorii.
Față de cele menționate Curtea constată că nu se poate reține o vătămare a reclamantei, o ignorare a dreptului ei la informare, și deci, la apărare, în condițiile în care atât în faza administrativă cât și în cea jurisidicțională reclamanta a formulat critici de fond față de actele fiscale, anularea actului fiscal pentru nemotivare fiind o sancțiune exagerată.
În consecință, față de cele menționate, în temeiul art 312 C.pr.civ., constatând că instanța de fond a soluționat, în mod greșit, litigiul fără a intra în cercetarea fondului, se vor admite recursurile declarate de pârâții P. M.
C. -N. și M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10.210 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de pârâții P. M. C. -N. și M.
C. -N. împotriva sentinței civile nr. 10.210 din_ pronunțată în dosarul
nr._ al Tribunalului C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.G. C. .
