Decizia civilă nr. 7403/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7403/2013
Ședința publică de la 21 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B. Judecător M. S. Grefier A. B.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificată ca urmare a lipsei din instanță a domnului judecător G.A. N., aflat în concediu de odihnă, acesta fiind înlocuit cu judecătorul aflat pe prima poziție în programarea de permanență, conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent SC R. I. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. R. împotriva sentinței civile nr. 1618 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, privind și pe intimat P. M. C. -N., intimat SC B. P. SA, intimat C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă lichidatorul judiciar B. R. și administratorul special al societății debitoare, domnul T. u
N., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 5 iunie 2013 s-a înregistrat la dosar dezvoltarea motivelor de recurs care poartă semnătura administratorului judiciar, iar la 13 iunie 2013 s-au depus actele solicitate de instanță Primăriei C. -N. .
Se învederează instanței că nu sunt alte cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Practicianul în insolvență susține recursul astfel cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia și în principal casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1618 din 0_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost respins ca inadmisibil capătul de cerere referitor la anularea autorizației de construire din acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta SC R. I. S. ,în insolvență, prin Cabinet Insolvență B. R. în contradictoriu cu pârâții P. M. C. -N. și
S.C. B. P. S.A.
A fost respins pe fond capătul de cerere referitor la anularea contractului de concesiune.
Au fost de asemenea respinse pretențiile accesorii referitoare la despăgubiri.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că termenul limită de introducere a plângerii prealabile este de 6 luni de la data emiterii actului, în această situație fiind indiferent dacă reclamanta a cunoscut sau nu despre emiterea autorizației de construire. Din punctul de vedere al termenului limită nu mai este relevantă comunicarea sau cunoașterea conținutului actului atacat, reclamanta oricum introducând plângerea prealabilă după 17 ani de la data emiterii actului administrativ contestat. Prima instanță nu validat apărarea privitoare la nulitatea contractului de concesiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC R.
I. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. R. solicitând instanței casarea hotărârii recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar admiterea recursului modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost aceasta formulată.
În motivele de recurs se arată că în mod nelegal prima instanță a respins ca inadmisibil primul petit prin care a solicitat anularea Autorizației de construire nr. 497/1995 emisă în favoarea SC B. P. SA, apreciind că plângerea prealabilă nu a fost formulată în termen.
Recurenta a solicitat în principal casarea Sentinței civile nr. 1618/0_ pronunțată de Tribunalul Cluj cu consecința trimiterii cauzei spre reiudecare instanței de fond, raportat la faptul că Tribunalul Cluj a soluționat petitul de anulare a Autorizației de construire nr. 497/1995 emisă în favoarea SC B. P. SA fără a intra în cercetarea fondului, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, coroborat cu art 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, așa cum se poate observa din motivarea sentinței atacate, prima
instanță a apreciat că plângerea prealabilă nu a fost introdusă în termenul stabilit prin dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, fiind formulată cu depășirea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de lege, sens în care instanța a respins ca inadmisibilă cererea formulată de societate.
În mod nelegal prima instanță a apreciat că plângerea prealabilă nu a fost formulată în termenul legal de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. 3 din
Legea nr. 554/2004, atâta timp cât termenul pentru formularea plângerii prealabile în cazul terțelor persoanelor vătămate prin actul administrativ nu curge de la data emiterii actului ci de la data luării la cunoștință efectivă.
Cu privire la art. 7 alin. 7 din Legea nr. 554/204 s-a invocat și s-a admis excepția de neconstituționalitate prin Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007, prin care s-a stabilit că pentru persoanele vătămate într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept termenul de 6 luni nu poate să curgă de la data emiterii actului ci de la data luării la cunoștință efectiva.
Luarea la cunoștință efectivă implică cunoașterea conținutului actului administrativ adresat unui alt subiect de drept si totodată a actelor care au stat la baza emiterii actului administrativ nelegal deoarece numai astfel terțul poate cunoaște dacă actul administrativ ii vatama in vreun fel drepturile șl interesele legitime.
Astfel, termenul pentru formularea plângerii prealabile nu a început să curgă la data emiterii autorizației, ci la data la care recurenta a obținut în copie certificată pentru conformitate cu originalul Autorizația de construire nr. 497/_
, certificatul de urbanism, această dată fiind 10 noiembrie 2011 potrivit celor
menționate exprese la rubrica de conformitate din cuprinsul copiilor comunicate recurentei.
Anterior comunicării acestor documente recurenta nu a putut cunoaște motivele de nelegalitate ale Autorizației de construire nr. 497/_, în raport cu
limitarea impusă prin certificatul de urbanism nr. 12235/591/_ eliberat ca urmare a cererii adresată de SC B. P. SA -SUCU. ALA C. în vederea construirii sediului B. P. SA -SUCU. ALA C. pe terenul situat în municipiul C.
-N., str. M. E. nr. 2A CF nr. 16084, nr. topo 10984.
Prin certificatul mai sus amintit s-a stabilit expres și imperativ faptul că
"tot ce se propune prin proiect se va construi strict pe terenul aferent proprietății evidențiată în CF nr. 16084 respectându-se distantele legale între construcția propusă si limita proprietății, regim de înălțime S+P+M+5E."
Abia la data comunicării unei copii conformă cu originalul a Autorizației de construire nr. 497/_ recurenta a putut observa faptul că autorizarea lucrărilor de construire a fost "extinsă" la numărul topografic 10983/2 reprezentând teren aflat în prezent în proprietatea sa, deși, așa cum am arătat în motivarea cererii introductive dezmembrarea numărului topografic în 10983/2 s- a realizat mult ulterior, mai exact în anul 2000.
Așa cum se poate observa din copiile comunicate reclamantei, acestea au fost certificate pentru conformitate cu originalul de către unul din funcționarii instituției, cu menționarea expresă a numelui persoanei care eliberează aceste documente și data de eliberare, respectiv 10 noiembrie 2011, iar plângerea prealabilă a fost înregistrată la data de 9 decembrie 2011 sub nr._ în termenul legal.
În mod nelegal prima instanță a reținut că reclamanta " ... a avut totuși cunoștință de existența actului mult anterior introducerii plângerii, respectiv în jurul anilor 2000-2001, mențiunile din cartea funciară atât în privința dreptului de concesiune cât și în privința întabulării construcției asigurând un efect de publicitate de la data întabulării, astfel încât nu mai poate pretinde necunoașterea actului."
În mod eronat prima instanță a reținut faptul că odată cu întabularea construcția în cartea funciară reclamanta ar fi trebuit să cunoască existența actului atacat și să formuleze plângerea în termenul prevăzut de lege, raportat la faptul că, construcția era înscrisă în CF nr. 16084 C. . Or, în cartea funciară a exista doar o notare sub C1 si C2 în sensul că "se evidențiază faptul că pe această porțiune s-a edificat o construcție înscrisă în CF nr. 16084".
Potrivit notării de sub C1: "în baza contractului de cesiune din mai 1995 încheiat între C. Local al M. C. -N., a protocolului nr. 48653 din 5 septembrie 2000 încheiat între C. Local al M. C. -N. și SC NAPOCHIM SA și a documentației tehnice anexate asupra 57,50/294 a parte din imobilul de sub A+2 din porțiunea de proprietate de sub B 6,7 a Statului Român se intabulează dreptul de concesiune pe o perioadă de 99 ani în favoarea SC B.
P. SA."
În consecință, notarea privind edificarea construcției privește doar porțiunea de 57,50/294-a parte din dreptul de proprietate asupra terenului aparținând C. ui Local al M. C. -N. (deși este evident faptul că, o construcție nu poate fi edificată pe o cotă indiviză ci doar pe un teren în materialitatea sa, ceea ce echivalează cu un partaj unilateral, asupra părții corespunzătoare C. i Local fiind edificat sediul B. P. SA .
Faptul că edificarea construcției trebuia să se limiteze la "porțiunea" C. ui Local rezultă la trimiterea care se face la înscrierea de sub B6 și 7 privitoare la proprietate și din care rezultă faptul că, cota de proprietate a C. ui Local al M.
C. -N. din terenul cu nr. topo 10983/2 este de 50,44/100 a parte.
În consecință, de la data notării contractului de concesiune și a notării mențiunii privind edificarea construcției recurenta nu putea cunoaște cunosc toate neregularitățile autorizației de construire și extinderea nelegală pe parcela cu nr. topo 10983/2.
Notarea contractului de concesiune si a mențiunii privind edificarea construcției sub C1 si C2 s-a făcut la data de 9 ianuarie 2001, deși începând cu data de 15 noiembrie 2000 recurenta avea calitatea de coproprietar asupra cotei de 49,56/100-a parte potrivit înscrierii de sub B9 din CF nr. 1. C. .
În ceea ce privește contractul de concesiune în mod nelegal prima instanța a reținut că nu a identificat existența unor motive de nulitate.
Deși prima instanță a respins pe fond capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, apreciază că nici acest petit nu a fost analizat pe fond.
Prima instanță nu face nici o referire în cuprinsul motivării la certificatul de urbanism în care se menționează expres că tot ce se propune prin proiect se va construi strict pe terenul aferent proprietății evidențiată în CF nr. 16084.
Contrar acestei mențiuni și limitări la data de 29 mai 1995 între C. Local al municipiului Clui-N. în calitate de concedent și SC B. P. SA -SUCU. ALA C. în calitate de concesionar s-a perfectat un contract de concesiune având ca obiect preluarea în concesiune a terenului situat în municipiul Clui-N. str.
M. E. nr. 4 nr.topo 10983.
Potrivit art. 14.2 din contractul de concesiune perfectat concesionarul s-a obligat "să realizeze lucrările de investiții în conformitate cu caietul de sarcini și numai pe baza autorizației de construire eliberată de cel în drept precum și a altor acorduri si avize conform prevederilor Legii nr. 50/1991."
În certificatul de urbanism nr. 12235/591/_ însă nu se face nici o referire la terenul în suprafață determinata do 57,50 mp din str. M. E. nr. 4, nr. topo 10983 ci exclusiv la terenul din str. M. E. nr. 2A, nr. topo 10984, în suprafață de 70 stj p.
Totodată, este evident faptul că sediul băncii nu a fost edificat pe o cotă de 57,50/294 -a parte deoarece este de notorietate faptul că o construcție ocupă o suprafață determinată, individualizată si nicidecum o cotă ideală de proprietate, or terenul în suprafață de 294 mp formează obiectul coproprietătii între recurentă si Asociația Patronilor și Meseriașilor C. .
Mai mult decât atât, potrivit raportului de expertiză tehnică realizat de către dl. expert tehnic Martin D. în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. suprafața ocupată efectiv de construcția B. post SA din imobilul în discuție este de 70,61 mp, ceea ce evident excede - nelegal - prevederilor certificatului de urbanism mai sus amintit și chiar contractului de concesiune și planului de situație anexat caietului de sarcini în care sediul băncii a fost limitat la suprafața de 57,50 mp.
Recurenta arată că a indicat expres dispozițiile potrivit art. 6 din Legea nr. 50/1991privind certificatul de urbanism potrivit cărora autoritățile prevăzute la art. 4, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, dupa caz, avizate si aprobate potrivit legii, fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic. economic si tehnic al terenurilor si construcțiilor existente la data solicitării si stabilesc cerințele urbanistice care urmează sa fie îndeplinite in funcție de specificul amplasamentului, precum si lista cuprinzând avizele si acordurile legale, necesare in vederea autorizării."
Totodată art. 6 alin 6 prevede: "Certificatul de urbanism se emite și in următoarele situații: a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii; teza
finală a art. 6 lit. c prevede: "Operațiunile juridice menționate, efectuate în lipsa certificatului de urbanism, sunt lovite de nulitate."
În consecință, prima instanță avea obligația de a arăta în cuprinsul motivării motivele de respingere și înlăturare a susținerilor recurentei lipsa acestora echivalând cu lipsa cercetării fondului .
În consecință, în mod nelegal prima instanță a apreciat că, crittcile formulate în raport cu contractul de concesiune privesc probleme ce țin de dreptul civil atâta timp cât contractul de concesiune este un act administrativ iar certificatul de urbanism este un act emis de o autoritate publică.
C. Local al municipiului C. -N., prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului formulat de către reclamanta, ca fiind nefondat.
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
Reclamanta pretinde că este lezată în dreptul său de proprietate, datorită faptului că în prezent aceasta este proprietara în indiviziune asupra unei părți din terenul pe care este ridicată construcția executată în baza autorizației atacate.
Autorizația de construire atacată a fost eliberată la data de_ sub numărul 497/1995.
Plângerea prealabilă a fost formulată în cauză doar la data de_ .
Potrivit art. 7 alin.3 din Legea nr. 554/2004 este îndreptățită să introducă plângere prealabilă si persoana vătămată într-un drept al său sau interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat la cunoștință pe orice cale de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alineat 7.
Potrivit alin.7, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce si peste termenul de 30 de zile prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
În raport cu textele legale menționate, prima instanță a apreciat că că plângerea prealabilă a fost introdusă cu depășirea termenului de prescripție, astfel încât acțiunea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.Recurenta susține că in mod nelegal prima instanța a reținut depășirea termenului de 6 luni pentru formularea plângerii prealabile intrucat acest termen nu curge de la data emiterii actului, ci de la data la care terțele persoane vătămate au luat efectiv la cunoștința de conținutul actului atacat. Or, acest termen s-a împlinit abia la _
, când reclamanta a obținut copii certficate pentru conformitate cu originalul ale autorizației de construire, certificatului de urbanism nr. 12235/591/_, eliberat in favoarea SC B. post SA.
Un alt motiv de recurs pe care il invoca reclamanta este acela ca, desi instanța de fond retine ca aceasta ar fi putut lua la cunoștința de existenta contractului de concesiune si intabularea construcției in cauza din cuprinsul cărții funciare, în registrul de publicitate (CF 1. C. )exista doar o notare sub CI si C2, in sensul evidențierii faptului ca pe aceasta porțiune s-a edificat o construcție inscrisa in CF 16084, aceasta referindu-se doar la cota de 57,50/294 parte din dreptul de proprietate asupra terenului aparținând C. ui Local al mun. C. -N. . Se mai arata ca notarea contractului de concesiune si a mențiunii privind edificarea construcției mai sus menționate s-a făcut la data de_, desi incepand cu_ reclamanta avea calitatea de coproprietar asupra cote I de 49,56/100 parte, potrivit inscrierii de sub B9 din CF 1. C. .
Prin Autorizația de Construire nr. 497/1995 eliberata in favoarea SC B.
P. SA s-a autorizat executarea lucrărilor de construire " sediu B. P. SA-
Sucursala C., pe terenul situat in C. -N., str. E. nr. 2A, inscris in CF 16084, sub nr. top 10984 si 10983/2.
În mod legal prima instanță a respins cererea de anulare a autorizației de construire .
Plângerea prealabila formulata in cauza, la data de_, inregistrata sub nr. 3. a fost tardiv introdusa, raportat la prevederile art. (7) din Legea 554/2004, modificata.
Astfel, alin (3), art. 7 din legea menționata prevede: "este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într- un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 19 octombrie 2007 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, constatându-se că textul de lege este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului.
Prin Rectificarea nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 751 din 6 noiembrie 2007, la pct. 2 din dispozitiv se elimină sintagma "decât destinatarul actului".
In consecință, textul de lege (art. 7 alin. 7) este neconstituțional în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.
Asa fiind, reclamanta putea sa formuleze plângerea prealabila privind autorizația in cauza, in termen de 6 luni de la data la care a luat cunoștința de existența acest act. Momentul la care reclamanta a luat la cunoștința de contractul de concesiune si autorizația de construire este, astfel cum în mod judicios retine si instanța de fond, anul 2000, când acestea au fost notate in CF, aceasta înscriere asigurând "publicitatea", operațiune opozabila erga omnes.
Chiar dacă această teză nu s-ar impune a fi validată, curtea reține că reclamanta a avut cunoștința de existenta actului cu mult anterior introducerii plângerii, cel mai târziu de la data introducerii acțiunii ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C., având ca obiect plângere la Legea 10/2001. Din cuprinsul cererii de chemare in judecata formulata in acest dosar reiese in mod evident faptul ca reclamanta cunoștea existenta dreptului de concesiune acordat in favoarea SC B. P. SA, de asemenea avea cunoștința de existenta construcției si implicit a autorizației a cărei anulare se solicita. De altfel, dovada de luare în folosință ( f. 27 dos fond) atestă împrejurarea că lucrările executate în baza autorizației de construire s-au finalizat la data de_ .
Este nefondata susținerea recurentei potrivit căreia termenul de 6 luni curge de la data de la care aceasta a luat efectiv cunoștința de conținutul actului a cărui anulare se solicita, indicând in acest sens data de_, cand aceasta a obținut copia actelor contestate, întrucât in textul de lege mai sus citat se face referire, fara echivoc, la termenul de 6 luni de la data la care persoana vătămata intr-un drept al sau sau interes legitim printr- un act administrativ cu caracter
individual, adresat altui subiect de drept, a luat la cunoștința de existenta actului, și nu de conținutul acestuia.
Curtea reține că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea legislației in materie, având la baza o documentație completa. In concret, Autorizația de construire a fost eliberata in baza art. 3,5 si 10 din Legea nr.50
/1991, respectiv a certificatului de urbanism nr.12235/591 din_ .
Beneficiarul, SC B. P. SA, a prezentat toate actele solicitate prin certificatul de urbanism eliberat pentru "construirea sediului B. P. SA", respectiv extrasul CF nr.16084 cu nr.topo:10984 si contractul de concesiune nr.16837 din_ si avizele solicitate conform legislației in vigoare la data respectiva.
Prin HCL nr. 22 din 9 martie 1995, a fost aprobata concesionarea prin licitație publica, pentru construirea unui sediu de banca a terenului in suprafața de 57,50 mp, situat in str. M. E. nr.4, nr.top 10983.
In urma licitației, terenul a fost atribuit in concesiune, pe o perioada de 99 de ani, prin contractul de concesiune nr.16837 din_ .
Recurenta SC R. I. S. invoca faptul ca, in certificatul de urbanism nr. 12235/591 din_, la "regimul tehnic" apare menționat: "tot ce se va propune prin proiect se va construi strict pe terenul aferent propietatii evidențiata in CF nr. 16084".
Mențiunea corespundea stării de drept existente la data emiterii certificatului de urbanism.
Ulterior, in baza Certificatului de urbanism menționat si a HCL nr. 22/1995, a fost concesionat terenul in suprafața de 57,50 mp, fiind încheiat și contractul de concesiune nr. 16837/1995.
Motivele evocate in cuprinsul cererii de recurs referitoare la nulitatea contractului de concesiune nu se circumscriu domeniului nulităților absolute. Ca atare, corect a reținut prima instanță că litigiile în legătură cu proprietatea, folosința și împărțirea beneficiilor concesiunii intră în sfera de aplicare a dreptului civil.
În speța nu este incidentă niciuna din cauzele de ineficacitate care pot atrage nulitatea absolută a contractului de concesiune și anume :încălcarea regulilor privind capacitatea civilă a persoanelor în cazurile, lipsa totală a consimțământului,, nevalabilitatea obiectului/cauzei actului juridic,, nerespectarea formei ad validatem, lipsa ori nevalabilitatea autorizației administrative, încălcarea ordinii publice/ frauda la lege.
În acest sens sunt relevante următoarele înscrisuri: adresa de participare la licitație din_ depusă de SC B. P. SA, anunțul publicitar cu privire la organizarea licitației, adresa de participare la licitație depusă de SC Arc S., SC Eastern Construct, HCL nr. 22/1995, fila din registrul de licitație din _
,dispoziția de plată SC B. P. SA, SC ARC S., SC Eastern Construct S., formulare de bilanț la_, balanța de verificare
din_ toate constituind expresia faptului că procedura de atribuire a terenului în regim de concesiune reglementată de Legea nr. 50/1991 a fost urmată. ( f.67-127 dos recurs).
In concret, Statul Roman era, la momentul încheierii contractului de concesiune, unicul proprietar al terenului litigios, astfel incat susținerile reclamantei sunt nefondate. Abia ulterior încheierii contractului de concesiune (05.1995), in baza HCL 22/_ si eliberării autorizației de construire s-a intabulat dreptul de proprietate al SC Napochim SA asupra imobilului inscris in CF 1., top 10983.
Acest topografic a fost dezmembrat in anul 2000 in top 10983/1-teren si construcții in suprafața de 581 mp si respectiv 10983/2,- teren (în litigiu)in
suprafața de 294 mp, din care 50,44/100 parte fiind in proprietatea Statului Roman si 49,56/100 parte intabulandu-se in favoarea SC Napochim SA.
SC R. SA, in baza contractului de vanzare-cumparare incheiat in anul 2000 cu SC Napochim SA a cumpărat cota parte aparținând acesteia, de 49,56/100 din terenul identificat cu datele de mai sus. La acea dată lucrările executate în baza autorizației de construire erau deja finalizate iar construcția( și implicit sarcina constituită asupra terenului exista în materialitatea sa) . Cealaltă cota de 50,44/100 parte din terenul in suprafața totala de 294 mp, aflata in proprietatea Statului Roman, în administrarea C. ui Local al mun. C. -N., a fost restituita in natura (împreuna cu ap. 6 si 8 din imbilul situat in C. -N., str. M. E. nr. 4) in baza Legii 10/2001, in favoarea fostului proprietar "Asociația Patronilor si Meseriașilor C. ", prin Dispoziția P. ui nr. 7915/_ .
La data concesiunii, Statul Român era proprietar exclusiv asupra întregului terenul cu nr. top 10983 și a concesionat o suprafață de 57, 50 mp.
Contractul de concesiune /f.166-169/ este încheiat în mai 1995 iar antecesoarea în drepturi a reclamantei SC Napochim SA și-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO3 nr.1731 emis de M. Industriilor în decembrie 1995, conform mențiunilor din cartea funciară./f.25/
Este real că doar în anul 2000 s-a realizat operațiunea de dezmembrare a nr. top. 10983, însă este posibil ca identificarea și documentația de dezmembrare să se fi efectuat anterior, nefiind necesară în vederea încheierii contractului de concesiune operarea dezmembrării.
După întabularea dreptului de proprietate al antecesoarei reclamantei SC Napochim SA, pentru rezolvarea situației juridice a terenului s-a procedat la dezmembrare, ambele nr. top noi 10983/1 și 10983/2 fiind transcrise atât în
favoarea SC Napochim SA cât și în favoarea Statului român.
În ceea ce privește parcela cu nr. top nou 10983/2 în litigiu, aceasta a rămas înscrisă în vechea carte funciară în cote de 50,44/100 parte Statul Român în administrarea C. ui Local C. -N. și 49,56/100 parte SC Napochim SA.
SC Napochim SA a vândut cota sa reclamantei, aceasta întabulându-și dreptul de proprietate la 15 nov. 2000 iar Statul român a restituit în baza Legii 10/2001 cota deținută către fostul proprietar Asociația Patronilor și Meseriașilor
care s-a subrogat în drepturile concedentului.
Așa fiind, în baza prevederilor art. 312 C.proc.civ instanța va respinge recursul declarat de SC R. I. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. R. împotriva sentinței civile nr. 1618 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC R. I. S. PRIN LICHIDATOR J. CII B. R. împotriva sentinței civile nr. 1618 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
AL H.
M.
B.
M.
S.
GREFIER
B.
red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.T. M.
