Decizia civilă nr. 7245/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 7245/2013

Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.

A. A. M. GREFIER: M. V. -G.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursul declarat de recurenții-reclamanți A. C. I. pentru D. R. de M., LS V., L. L. O., C. G., C. B. C., A. Ana, P. E. R. ,

P. E. împotriva sentinței civile nr. 12700 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul- pârât P. municipiului D., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 12700 din 29 noiembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C. SECȚIA MIXTĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

s-a admis excepția puterii de lucru judecat.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanții A. C. I. PENTRU D. R. DE M., LS V., L. L. O., C. G. ,

C. B. C., A. ANA, P. E. R. și P. E., toți cu domiciliul procesual ales în C. -N., B-dul 21 Decembrie 1989 nr.104, corp C, et.2, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. D., cu sediul în D., P-ța U. nr.4, jud.Hunedoara, urmare a admiterii acestei excepții in privința primului capăt de cerere.

Totodată s-a respins ca nefondat petitul 2 al acțiunii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanții A. C. I. PENTRU D. R. DE M., LS V., L. L. O., C. G., C. B. C. ,

A. ANA, P. E. R. și P. E. în contradictoriu cu pârâtul P. M. D.

, au solicitat anularea autorizației de construire nr.374/_ emisă de pârât și desființarea construcțiilor realizate în mod nelegal, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin autorizația de construire nr.522/_ s-a aprobat executarea lucrărilor de construire a Complexului Aqua Land - Bazine de înot și agrement în incinta Stadionului Cetate D. .

Reclamanții au mai arătat că acest Complex Aqualand a fost edificat, fiind prevăzut cu o stație de generare a energiei termice în cogenerare prevăzută cu un motor cu ardere internă alimentat cu gaz metan, care acționează un generator sincron și că acest complex de agrement este situat în vecinătatea unei zone rezidențiale cu case, iar centrala energetică a fost amplasată la o distanță relativ mică, cca. 10 m, de locuințele din zonă.

De asemenea, au susținut că au efectuat mai multe demersuri către organele abilitate cu privire la disconfortul pe care îl cauzează construcția și mai ales centrala energetică, și anume că afectează estetic zona, umbrește proprietățile învecinate, produce zgomot constant, vibrații și emană gaze arse, iar în urma acestor demersuri Direcția Județeană de Control în Construcții Hunedoara a constatat mai multe nereguli.

Încercând intrarea în legalitate, pârâtul a emis autorizația de construire nr.374 împotriva căreia reclamanții au formulat plângere prealabilă, aceasta fiind respinsă de pârât.

Reclamanții au învederat că autorizația de construire nr.374/_ emisă de pârât este nelegală, având în vedere că zona în care s-a realizat Complexul Aqua Land există o interdicție permanentă de construcții, nu a fost întocmit nici un PUZ, lipsește un studiu de impact asupra mediului și că autorizația de construire a fost emisă cu nerespectarea art.59 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, aprobate prin Ordinul nr.839/2009.

Astfel, reclamanții au solicitat să se dispună ca pârâtul să depună la dosarul cauzei întreaga documentație ce a stat la baza emiterii A.C. 374/2010 și emiterea unei adrese către Direcția Județeană de Control în Construcții Hunedoara prin care să se solicite depunerea la dosarul cauzei a întregii documentații rezultate din activitatea de inspecție la Complexul Aqua Land D., inclusiv procesul verbal de inspecție.

Pârâtul P. M. D., prin note de ședință, a solicitat respingerea acțiunii și în principal a invocat excepția puterii de lucru judecat iar, în subsidiar, respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

În privința puterii de lucru judecat, pârâtul a arătat că această excepție se impune a fi admisă atâta vreme cât prin sentința civilă nr.3367/CA/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Hunedoara s-a soluționat în mod definitiv o altă acțiune având aceeași obiect cu cea care face obiectul prezentului dosar.

Pârâtul a mai arătat că prezenta acțiune a rămas fără obiect și se impune respingerea acesteia ca atare, deoarece prin hotărârea judecătorească susmenționată actul atacat prin prezenta acțiune a fost deja anulat.

Analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția puterii de lucru judecat, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Astfel, s-a constatat că prin Sentința civilă nr.3367/CA/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Hunedoara ( f 139-143), s-a admis acțiunea formulată de Prefectul Județului Hunedoara și s-a dispus anularea autorizației de construire nr.374/_ emisă de P. Municipiul D., iar prin prezenta acțiune s-a solicitat anularea aceleiași autorizații de construire.

Având în vedere aceste împrejurări, se apreciază că se află în prezența puterii de lucru judecat, atâta vreme cât o altă instanța de judecată a soluționat în mod definitiv o altă acțiune având același obiect care face obiectul prezentei acțiuni.

Prin urmare Tribunalul a reținut incidența în cauză a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat constând din aceea că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, de mijloc de probă de

natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).

Astfel cum s-a reținut și în jurisprudența instanței supreme, dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Practic, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, iar această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate

juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

Pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A.

C. I. PENTRU D. R. DE M., LS V., L. L. O.

, C. G., C. B. C., A. ANA, P. E. R. și P. E., în contradictoriu cu pârâtul P. M. D., urmare a admiterii acestei excepții in privința primului capăt de cerere.

În ceea ce privește cel de-al doilea petit al acțiunii, tribunalul a apreciat că acesta este nefondat.

Astfel, conform art. 8 din Legea 50/1991 " 1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a constructiilor si instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de constructii de sustinere a acestora, inchiderea de cariere si exploatari de suprafata si subterane, precum si a oricaror amenajari se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile prevazute la art. 4.

(2) Autorizatia de desfiintare se emite in aceleasi conditii ca si autorizatia de construire, in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu exceptiile prevazute la art. 11. » Pe cale de consecință, reclamanta nefăcând dovada că deține autorizație de desființare a construcției din prezentul litigiu, s-a respins ca nefondat petitul prin

care s-a solicitat desființarea construcției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A. C. I. PENTRU D. R. DE M. (CIDRM)

, LS V., L. L. O. ,

C. G., C. B. C., A. ANA, P. E. R. și P. E.

, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea petitului II al cererii de chemare în judecată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin Sentința civilă nr. 12700/2012 instanța a admis excepția puterii de lucru judecat și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamanți în privința primului capăt de cerere. Prin aceeași sentință instanța s-a respins ca nefondat petitul II al cererii de chemare în judecată, privind desființarea construcțiilor realizate în mod nelegal.

În motivarea hotărârii instanța a arătat că în ceea ce privește petitul privind demolarea construcțiilor, acesta este unul nefondat, având în vedere prevederile art. 8 din Legea nr. 50/1991, care statuează că " 1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială sau totală a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, a instalațiilor și utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de construcții de susținere a acestora, închiderea de cariere și exploatări de suprafață și subterane, precum și a oricăror amenajări se fac numai pe baza

autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4.

Autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepțiile prevăzute la art. 11." Instanța a reținut faptul că reclamanții nu dețin o autorizație de desființare a construcției din prezentul litigiu, motiv pentru care a respins petitul privind desființarea construcției.

Trebuie reținut faptul că emitentul AC nr. 374 este chiar pârâtul, P. M.

, aceeași autoritate care ar emite și autorizație de demolare a construcției.
Având în vedere că este vorba de aceeași autoritate emitentă în privința ambelor autorizații, consideră că este evident faptul că P. M. D. nu va emite niciodată o autorizație de demolare a unor construcții edificate în baza unei autorizații emise chiar de el.
Ori, în lipsa unei astfel de sentințe, recurenții se vor afla în imposibilitatea de a obține demolarea construcțiilor care au fost ridicate ca urmare a emiterii unei AC în ciuda a numeroase nereguli constatate de către Direcția Județeană de Control în Construcții Hunedoara din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții în urma investigațiilor asupra complexului Aqua Land, dintre care se amintesc:
-Nu a fost solicitat avizul privind sănătatea populației, nu a fost obținut avizul de mediu;
-Amplasamentul construcției a fost schimbat de trei ori, fără a fi obținută reautorizarea prin schimbarea elementelor de temă;
-Grupul de cogenerare nu a fost inclus în proiectul inițial de autorizare, apărând pentru prima oară în schițe și planșe datate din mai 2007, după începerea lucrărilor și care nu au fost vizate spre neschimbare;
-Ca o concluzie, construcțiile complexului Aqua Land sunt neautorizate în ce privește grupul de cogenerare, împrejmuirea, parcarea, stația de pompe, bazinul de ape uzate și clădirea destinată spațiilor de servicii.
Toate aspectele descrise mai sus reies din adresa transmisă de Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) către reclamantul LS, proprietarul unei case învecinate complexului de agrement, care sesizase ISC cu privire la construcția din litigiu; adresa a fost transmisă sub nr. 9/265/_ și a fost depusă în copie la dosarul instanței.
Astfel, demolarea construcțiilor edificate în baza AC 374 se impune pentru următoarele motive:
1. în zona în care s-a realizat complexul Aqua Land, inclusiv stația energetică de cogenerare, există potrivit PUG1 D. din 1999 o interdicție permanentă.

Complexul Aqua Land este situat, conform PUG, în subzona funcțională ISsp -subzona cu construcții pentru sport și amenajări sportive și de agrement. în PUG D., la secțiunea ÎS - Zona pentru instituții publice și servicii de interes general -zonă în care se regăsește și subzona Issp - la Cap. 7 (Interdicții permanente) se prevede:

A nu se vor permite construcții de unități poluante, producătoare de noxe, care generează trafic intens sau care prezintă riscuri tehnologice _;

A nu se permit construcții de unități care prezintă pericol tehnologic sau a căror poluare depășește limitele parcelei.

Aceste interdicții se regăsesc și în Certificatul de urbanism 889/_, emis pentru AC 522/2006, autorizația premergătoare AC 347 în care se prevede:

3.1 -informații extrase din PUG 1999 - interdicții permanente: nu se permit construirea de unități poluante, construcții de unități care prezintă pericol tehnologic sau a căror poluare depășește limitele parcelei. În mod inexplicabil,

deși nu a intervenit nicio modificare a PUG D., Certificatul de urbanism nr. 597/_, emis pentru AC 374, nu cuprinde nicio mențiune cu privire la aceste interdicții permanente.

Centrala energetică de cogenerare este un obiectiv care încalcă toate interdicțiile permanente amintite:- poluează constant aerul;- poluează fonic (după cum reiese din Raportul de analiză a nivelului de zgomot întocmit de Drd. Ing. Talida Cîrlioru și verificat de Drd. Ing. M. Joldea pentru vecinătățile stației de cogenerare, la solicitarea unuia din vecinii stației; raportul este anexat în copie); - atât poluarea atmosferică cât și cea fonică depășesc perimetrul Aqua Land și afectează locuitorii din vecinătate; la el chiar dacă era expirat la data emiterii AC 374.

Întrucât stația de cogenerare funcționează cu motoare cu ardere internă alimentate cu gaz metan și este prevăzută cu instalații hidraulice și sub presiune, o astfel de unitate prezintă un real risc tehnologic, în ipoteza unor defecțiuni putând afecta sever zona rezidențială din vecinătate.

O interdicție permanentă de natura celei impuse de PUG D. pentru zona complexului Aqua Land nu ar putea fi surmontată nici măcar prin adoptarea unui PUZ. în orice caz, pentru obiectivul Aqua Land nu a fost adoptat nici măcar un PUZ, ci doar un PUD aprobat prin HCL D. nr. 139/2006.

Prin PUD Construire Complex Aqua Land nu s-ar fi putut modifica regimul tehnic al zonei. Art. 48 alin. 3 din Legea nr. 350/2001, în forma de la data adoptării HCL de aprobare a PUD, prevedea: Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire. în forma actualizată, art. 48 este mult mai tranșant: Planul de urbanism nu poate modifica planurile de nivel superior, ci poate doar detalia modul specific de construire în raport cu funcționarea zonei și cu

identitatea arhitecturală a acesteia, în baza unui studiu de specialitate.

În aceste condiții, prevederea art. 2 din HCL nr. 139/2006 - Detaliile Planului Urbanistic de Detaliu se vor integra în Planul Urbanistic General aprobat cu HCL nr.223/2009 - apare ca profund nelegală. Prevederile PUD pot doar detalia aspecte prea specifice pentru a fi incluse în PUG, iar astfel de aspecte nu pot fi nicidecum integrate în PUG.

Interdicția de realizare a unor unități poluante în zonă era așadar în vigoare atât la data adoptării primei autorizații de construire (AC 522/2006), cât și a celei de extindere a Corpului principal (AC 64/2010) și, în fine, și la data emiterii autorizației atacate, care a stat la baza ridicării construcțiilor a căror demolare o solicită.

Probabil pentru a se evita interdicțiile amintite, centrala energetică de cogenerare nici măcar nu a fost inclusă în planul de autorizare (PAC) inițial, aspect constatat și de Inspectoratul de Stat în Construcții.

Se mai susține că, pentru proiectul Aqua Land nu a fost întocmit niciun PUZ, deși la data autorizării inițiale a construcțiilor (_ ) și la data emiterii AC 374/2010, art. 47 alin. 3 din Legea nr. 350/2001 prevedea: Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul:_ h) zonelor protejate și de protecție a monumentelor, a complexelor de odihna și agrement, a parcurilor industriale, a parcelarilor.

In prezent, textul art. 47 din Legea nr. 350/2001 nu mai impune obligativitatea PUZ pentru complexele de odihnă și agrement, însă principiul tempus regit actum impune ca legalitatea autorizațiilor de construire să fie verificată prin prisma textelor legale în vigoare la data emiterii lor.

Astfel, lipsa unui PUZ pentru complexul Aqua Land, în condițiile în care pentru obiectivele de agrement adoptarea unui PUZ era obligatorie la data

emiterii autorizației atrage nulitatea AC 374, și ca o urmare firească, demolarea construcțiilor ridicate în baza acesteia.

Recurenții mai susțin că nu a fost obținut acordul vecinilor pentru emiterea AC 374, deși art. 2.5.6 din secțiunea A) a Anexei 1 la Legea nr. 50/1991 impune un astfel de acord în forma autentică pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente, precum si in cazul amplasării de construcții cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate.

Cerința acestui acord este detaliată de art. 27 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991, Aprobate de Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 al Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței.

Se arată că, în situația de față acordul autentic al vecinilor era necesar cel puțin pentru următoarele motive:

A Construcțiile autorizate sunt adiacente celor ale locuitorilor zonei rezidențiale, fiind necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora.

Potrivit art. 27 alin. 2 din Ordinul nr. 839/2009, sunt necesare măsuri de

intervenție pentru protejare atunci când prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Prin construcțiile autorizate - stația energetică, în special - este afectată calitatea aerului și liniștea vecinilor; totodată, dat fiind că obiectivul Aqua Land este mult mai înalt decât locuințele din jur, acestea din urmă sunt umbrite, fiind afectată sănătatea vecinilor (același art. 27 alin. 2 din Ord. 839/2009 prevede: Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu_ afectarea gradului de însorire).

Construcțiile autorizate pentru Aqua Land au altă destinația decât cea a clădirilor vecine. Potrivit art. 27 alin. 3 din Ordinul nr. 839/2009, astfel de situații sunt identificate atunci când urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibiltăți între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc.

Se arată că, în prezent, datorita punerii în funcțiune a Complexului, vecinii sunt afectați de zgomotul produs de stația energetică în cogenerare (funcționează continuu 24 ore/zi), de zgomotul produs în interiorul Complexului (capacitatea este de 500 de oameni - copiii care se joacă, țipă etc, muzica, motoarele care produc valuri, anunțurile frecvente transmise la volum ridicat prin stația de amplificare etc). Acest zgomot se transmite fără probleme prin pereții vitrați ai Complexului, creând un vacarm în jur și afectând liniștea căminelor vecinilor. Mai mult, este grav afectată intimitatea familiilor reclamanților persoane fizice, orice persoană din interiorul Complexului având vizibilitate asupra proprietăților vecine. Iluminatul cu proiectoare din interiorul Complexului orientează lumina înspre locuințele reclamanților, astfel ca aceștia sunt nevoiți să își obtureze ferestrele.

Recurenții mai susțin că, este în afară de orice îndoială că pentru emiterea AC 374 ce face obiectul prezentului dosar era imperios necesar acordul tuturor vecinilor zonei Aqua Land, iar lipsa acestui acord face ca Documentația tehnică ce a stat la baza emiterii autorizației să fie incompletă, ceea ce atrage nulitatea

autorizației de construire. Este evident ca recurenții, vecini fiind cu zona Aqua land, nu au fost consultați în niciun fel, fiind puși în fața faptului împlinit.

Prin răspunsul nr. 17940/_ la plângerea prealabilă, pârâtul susține că obiectivul Aqua Land și casele reclamanților sunt în subzone urbanistice diferite; în continuare, se arată că obiectivul Aqua Land corespunde destinației zonei în care este amplasat (destinație de sport și agrement), neexistând nicio construcție pe subzona rezidențială unde sunt situate casele vecinilor.

Aceste susțineri sunt nefondate; vecinătatea, prin prisma necesității acordului vecinilor, se apreciază de facto, nu prin raportare la subzona în care este încadrată noua construcție. Astfel, din moment ce proiectul Aqua Land a fost desfășurat în imediata vecinătate a zonei rezidențiale, afectând locuitorii acestei zone, acordul vecinilor era imperios necesar. Nu are relevanță așadar că obiectivul Aqua Land și casele din zona rezidențială sunt în subzone diferite potrivit PUG D., cât timp există o învecinare de fapt.

Lipsește un studiu de impact asupra mediului în ce privește lucrarea autorizată prin AC 374, deși proiectul are un impact semnificativ asupra mediului.

Potrivit art. 2 pct. 9 din OUG nr. 195/2005 autorizația de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune.

Recurenții arată că, grupul de cogenerare este fără îndoială un obiectiv pentru care trebuia întocmit un studiu de impact asupra mediului (HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului, Anexa 2: Lista proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului, pct. 3: Industria energetică, lit. a): instalații industriale pentru producerea energiei electrice, termice și a aburului tehnologic, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1).

După cum constată și Direcția Județeană Hunedoara din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții prin adresa 9/205/_, la data de _

- anterior emiterii AC 374 - stația de cogenerare exista și funcționa (... grupul de cogenerare funcționând în anotimpul friguros la jumătate din capacitate ...).

Se susține că, în mod normal, studiul de impact asupra mediului trebuia efectuat înainte de realizarea stației de cogenerare. Potrivit art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 135/2010 al Ministrului M. lui și Pădurilor privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private, E. luarea impactului asupra mediului nu poate fi efectuată după ce lucrările de investiție au fost demarate sau proiectele au fost realizate.

În aceste condiții, dat fiind că nu s-a realizat un studiu de impact asupra mediului, deși o centrală energetică precum cea din litigiu trebuia supusă unui astfel de studiu și din moment ce un astfel de studiu nu mai poate fi realizat, întrucât construcția a fost deja finalizată, se impune potrivit recurenților, să se constate că AC 374 a fost emisă cu nesocotirea normelor de mediu incidente, motiv pentru care trebuie admisă cererea acestora cu privire la demolarea construcțiilor ridicate în baza acestei AC.

AC 374 a fost emisă cu nerespectarea art. 59 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009.

AC 374 atacată în cadrul prezentului dosar a fost emisă pentru aducerea în legalitate a proiectului Aqua Land autorizat inițial prin AC 522/2006.

Recurenții mai susțin că, art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 se referă tocmai la procedura de intrare în legalitate prin emiterea unei noi autorizații de construire; potrivit alin. 3 al acestui text legal, în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de

integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.

Se mai arată că, în speță, pentru emiterea autorizației de intrare în legalitate nr. 374/2010 nu s-au urmat pașii impuși de textul legal citat, astfel, nu a fost întocmit un referat de expertiză tehnică privind starea structurii de rezistență și securitatea la incendiu și nici nu a fost obținut un nou acord de mediu.

Recurenții susțin că, nerespectarea procedurii de intrare în legalitate reprezintă un alt motiv de anularea a AC 374, ea prezentând și sub acest aspect vicii de legalitate, aceștia consideră că odată cu anularea AC 374, se impune și permiterea demolării construcțiilor ridicate pe baza acesteia în mod abuziv și nelegal.

Se mai subliniază încă o dată faptul că Complexul Aqua Land este unul dezvoltat în întregime de Municipiul D., acest municipiu fiind și titularul proiectului. Se poate observa că autorizația de construire a fost emisă de primarul M. D., la cererea și în favoarea M. D., prin primar.

În prezent, proiectul Aqua Land este concesionat de societatea Aqualand DSR.L., al cărei asociat unic este Municipiul D. prin Consiliul local D. . Hotărârile de concesionare au fost adoptate, în mod firesc, de Consiliul local D., sub nr. 381/2010 și 54/2011, cu unanimitate de voturi.

Prin acestea recurenții doresc să evidențieze că proiectul Aqua Land a fost dezvoltat, susținut și autorizat fără a trece printr-un filtru administrativ obiectiv și eficient.

Se mai susține că, dacă pentru proiectele private se manifestă o grijă deosebită de către autorități pentru respectarea normelor de urbanism și autorizare a construcțiilor, din păcate în situația de speță aceste norme au fost în mod repetat încălcate și acest lucru doar pentru că este un proiect municipal, statut care nu justifică împrejurarea că Aqua Land nu trebuie să întrunească toate condițiile de legalitate impuse de normativele în vigoare.

Recurenții mai susțin că, municipalitatea a pus interesul propriilor afaceri înaintea interesului public al locuitorilor M. D. .

Se mai arată că, un astfel de centru de agrement este benefic pentru o parte din locuitori, având și potențial turistic, dar în același timp îi afectează profund pe alți locuitori, iar exploatarea complexului Aqua Land trebuia să se facă într-un mod care să nu afecteze liniștea, confortul și mediul sănătos în ce îi privește pe locuitorii din vecinătatea complexului, dreptul lor la un mediu sănătos și echilibrat ecologic fiind recunoscut de art. 35 din Constituția României.

În aceste condiții, dat fiind că actul administrativ atacat prin cererea de chemare în judecată suferă de serioase vicii de legalitate, el fiind anulat din aceste motive în baza art.12 din Legea nr. 50/1991, se impune și desființarea construcțiilor edificate în baza AC 374.

Având în vedere cele arătate mai sus, recurenții consideră că este evident faptul că în situația respingerii acestui capăt de cerere de către instanță recurenții s-ar găsi în imposibilitatea de a mai obține demolarea construcțiilor ridicate în mod nelegal și abuziv, șansele de a obține o autorizație de demolare de la însăși autoritatea care a emis autorizația de construire în baza căreia acestea au fost ridicate fiind infime.

Bazându-se cererea pe motivele mai sus enunțate opinează că se impune admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință modificarea sentinței recurate în sensul admiterii petitului II, privind desființarea construcțiilor realizate în mod nelegal, în baza unei AC anulate.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, apărătorul ales al P. UI

M. D.

solicită respingerea recursului declarat în cauză ca neîntemeiat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, pentru a dispune soluția dată, instanța a reținut pe de o parte, în privința excepției puterii de lucru judecat, faptul că pe rolul Tribunalului Hunedoara a fost soluționat dosarul nr._ având ca obiect anularea aceluiași act administrativ a cărui anulare se solicită și prin prezenta acțiune, respectiv a AC374, iar prin sentința Tribunalului Hunedoara nr. 3367/CA/13 decembrie 2011, în contradictoriu cu același pârât din prezentul dosar, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată

de către Prefectul Județului Hunedoara, dispunându-se în consecință anularea AC nr. 374/23 decembrie 2010 emisă de către P. M. D. .

Pe de altă parte, referitor la solicitarea de desființare a construcțiilor, instanța a reținut că acesta este nefondat raportat la aceea că reclamanta nu a făcut dovada deținerii unei autorizații de desființare a construcției din prezentul litigiu, conform dispozițiilor art 8 din Legea nr. 50/1991.

Dispozițiile art. 28 alin 2 din Legea nr. 50/1991, prevăd de asemenea că

"Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit b este necesar avizul M. ui Culturii și cultelor";.

Se apreciază însă că nu li se poate nega reclamanților dreptul de acces liber la justiție, în deplin acord cu dispozițiile art 21 din Constituția României și art 6 CEDO, însă acest drept reclamanții nu-l pot exercita pe calea legii speciale, ci doar pe calea dreptului comun, adică, în condițiile art. 998-999 Cod civil, dacă dovedesc că prin edificarea acestei construcții li s-a cauzat un prejudiciu decurgând fie din nerespectarea unei servituți de vedere, fie a unei servituții privind distanța plantațiilor ori a construcțiilor, fie a unei servituții privind picătura streșinilor, etc";.

În plus, față de dispozițiile art 8 alin 1 și 2 din Legea nr. 50/1991, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, reclamanții nu au făcut dovada existenței unei autorizații de demolare a construcțiilor în discuție, iar pe de altă parte, aceștia nici nu au solicitat instanței obligarea pârâtului să ia măsurile necesare în vederea demolării, respectiv să emită autorizația de demolare a construcției respective.

De asemenea, măsura de desființare a construcției este una foarte severă, cu consecințe deosebit de păgubitoare, putând fi luată numai ca urmare a unei culpe grave și a imposibilității tehnice de încadrare a lucrărilor în prevederile unei autorizații de construire, fiind de competența autorităților administrate să hotărască în ce măsură, actualmente, lucrarea edificată mai poate fi autorizată potrivit art 28 din Legea nr. 50/1991.

Problema demolării este reglementată expres prin dispozițiile Legii nr. 50/1991, motiv pentru care, principiile de drept comun nu-și găsesc aplicabilitatea până la momentul în care nu se face dovada, fără echivoc a faptului că nu se poate urma procedura intrării în legalitate.

Până la momentul în care problema intrării în legalitate nu este soluționată în vreun fel de autoritățile competente sau de către instanțele judecătorești, consideră că cererea pentru demolarea construcției realizate este prematură,

deoarece Legea nr. 50/1991 și normele metodologice de aplicare a acesteia, reglementează în mod expres că desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia, se poate dispune doar în măsura în care construcția realizată nu se poate încadra în condițiile urbanistice ale cadrului construit preexistent, adică dacă nu se poate obține o nouă autorizație de construire.

Curtea, în ședința publică din data de_ a pus în discuție ca motiv de recurs de ordine publică excepția inadmisibilității acțiunii raportat la cadrul procesual de la prima instanță.

Reprezentantul recurenților-reclamanți A. C. I. pentru D. R. de M., LS V., L. L. O., C. G., C. B. C., A.

Ana, P. E. R., P. E., avocat Harosa M. -L. a solicitat respingerea excepției și menținerea sentinței recurate sub acest aspect, având în vedere că obiectul pricinii este o cerere de anulare a unui act administrativ, litigiu care se supune legii nr.554/2004. Consideră că beneficiarul autorizației care este chiar primarul municipiului Hunedoara, nu trebuie înprocesuat.

Recurenții A. C. I. PENTRU D. R. DE M. ( CIDRM), LS V., L. L. O., C. G., C. B. C., A.

ANA, P. E. R. și P. E., prin concluziile scrise

depuse la dosarul cauzei, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință să se dispună modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii petitului II al cererii de chemare

în judecată, cu cheltuieli de judecată ocazionate de recurs, în temeiul art 274 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei se consideră că se impune respingerea excepției, și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate, sub acest aspect, pentru următoarele considerente:

In primul rând, obiectul prezentei pricini este o cerere de anulare a unui act administrativ, în speță Autorizația de construire nr.522/2006 emisă de P.

M. D., având ca obiect executarea lucrărilor de construire a Complexului Aqua Land -Bazine de înot și agrement, beneficiarul autorizației fiind Municipiul

D., prin P. M. D. . Litigiul se supune legii 554/2004, art. 2 lit.f), fiind, fără putință de tăgadă, un contencios administrativ.

Cadrul procesual compatibil în procedura contenciosului administrativ de anulare a unui act administrativ urmează regula și principiul disponibilității procesului civil în virtutea căruia reclamantul arată și justifică, pe de o parte, calitatea procesuală, legitimarea sa procesuală, precum și interesul său, iar pe de altă parte calitatea procesuală, legitimarea și interesul pârâtului/pârâților din respectiva cauză.

Recurenții susțin că, din economia dispozițiilor Legii nr.554/2004 nu se reține în mod expres că în ipoteza în care un terț (adică persoana care se pretinde vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept) acționează pe calea contenciosului administrativ, este obligat să cheme în judecată, pe lângă autoritatea publică emitentă a actului și pe beneficiarul actului administrativ.

Pe de altă parte, nici instanța de contencios administrativ nu este autorizată în mod expres să introducă din oficiu pe beneficiarul actului administrativ.

Mai mult, nu se poate reține cu temei că examinarea legalității actului administrativ cu caracter unilateral atacat de un terț nu s-ar realiza altfel decât cu chemarea obligatorie a beneficiarului actului. Ubi lex non distinguit, nec non distinguere debemus și exceptiones strictissimae interpretationis sunt. Mai mult, obiectul principal al cererii de anulare a actului administrativ în speța de față constă în cercetarea legalității și temeiniciei actului administrativ atacat, analiză care se face exclusiv cu autoritatea publică emitentă și în raport cu vătămările

pretinse față de terțul reclamant, independent de eventualele apărări ale beneficiarului actului administrativ.

Recurenții mai arată că, pe de altă parte, trebuie analizată și efectele hotărârii judecătorești de anulare a unui act administrativ, coroborat cu principiul efectului relativ al pronunțării instanței față de părțile litigante. In contenciosul administrativ, nulitatea actului este obligatorie atât pentru părțile litigante, cât și pentru orice altă parte (terți propriu-ziși, beneficiari), excepțiile fiind reglementate special de lege (a se vedea de exemplu reglementarea excepției de nelegalitate, ce păstrează aspecte ale procedurii civile, hotărârea ce o pronunță având doar un efect relativ inter partes Htigantes).

Astfel, din moment ce art. 8 alin.l coroborat cu art. 18 alin.l din Legea nr.554/2004 nu prevede excepții de la efectele anulării (în tot sau în parte ) a actului administrativ, din moment ce legea prevede, în mod excepțional, efectul relativ al hotărârii în cazul excepției de nelegalitate (art. 4) și deoarece art. 16 din legea nr.554/2004 prevede în mod expres situația când, pe lângă autoritatea emitentă, persoana vătămată poate chema și o altă persoană (funcționarul care a contribuit la elaborarea actului) art. 16 alin.l, nu este obligatorie introducerea în cauză a beneficiarului. A se vedea in acest sens, cu titlu de practica judiciara, decizia civila nr. 814/_, pronunțata de Curtea de Apel C. in dos._ (anexata prezentelor concluzii scrise).

Pe de altă parte, recurenții arată că, dispozițiile art. 161 din legea nr.554/2004 prevede că instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept. însă, coroborat cu prevederile art. 109, 112 C.Pr.civil cadrul procesual este stabilit doar de reclamant (sau de pârât prin chemare in garanție, introducerea in cauza a altor persoane, reconventionala, etc), iar art.129 C.Pr.Civ. nu permite instanței să introducă din oficiu alte persoane in cadrul procesual, ci doar să pună in discuție acest aspect.

Se mai arată că, pe lângă considerațiile cu caracter teoretic si general făcute mai sus, în speța de față este demn de remarcat ce P. M. D. funcționează și ca autoritate emitentă, și ca reprezentant legal al beneficiarului (Municipiul D. ), așa încât recurenții ar cădea victimele unui formalism excesiv în cazul in care ar considera ca Municipiul D. ; prin Primar, nu s-ar fi apărat (deși, îi era deschisa calea intervenției principale sau accesorii). Mai mult, in dos. _

, actul administrativ atacat in prezentul dosar a fost anulat de către Prefectul Județului Hunedoara, hotărâre rămasă irevocabilă fără a fi fost considerată necesară împrocesuarea M. D., reprezentant de același Primar care a criticat în mod public decizia instanței și s-a pronunțat, de asemenea în mod public, sprijinul pentru continuarea investiției obiect al autorizației de construire, aflată în programul său electoral (a se vedea presa locală).

În motivarea recursului și pe fondul cauzei, recurenții au prezentat pe larg starea de fapt ce a mai fost descrisa și în motivele de recurs menționate mai sus.

Recurenții au concluzionat că actul administrativ atacat prin cererea de chemare în judecată suferă de serioase vicii de legalitate, el fiind anulat, iar din aceste motive în baza art. 12 din Legea nr. 50/1991, se impune și desființarea construcțiilor edificate în baza AC 374.

Având în vedere cele arătate mai sus, consideră că este evident faptul că în situația respingerii acestui capăt de cerere de către instanță recurenții s-ar găsi în imposibilitatea de a mai obține demolarea construcțiilor ridicate în mod nelegal și abuziv, șansele de a obține o autorizație de demolare de la însăși autoritatea care a emis autorizația de construire în baza căreia acestea au fost ridicate fiind infime.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a aspectelor ridicate de instanța de recurs în ședința publică din data de _

, Curtea de Apel constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond în soluționarea acțiunii formulate de reclamanții A. C.

I. PENTRU D. R. DE M., LS V., L. L. O., C.

G., C. B. C., A. ANA, P. E. R. și P. E., în contradictoriu cu pârâtul P. M. D., prin care au solicitat anularea autorizației de construire nr.374/_ emisă de pârât și desființarea construcțiilor realizate în mod nelegal, cu cheltuieli de judecată, a reținut corect starea de fapt în soluționarea excepției invocate de pârât și analizând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ., excepția puterii de lucru judecat, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, întrucât a constatat că prin Sentința civilă nr.3367/CA/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Hunedoara ( f 139-143), s-a admis acțiunea formulată de Prefectul Județului Hunedoara și s-a dispus anularea autorizației de construire nr.374/_ emisă de P. Municipiul D., iar prin prezenta acțiune s-a solicitat anularea aceleiași autorizații de construire.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat corect că se află în prezența puterii de lucru judecat, atâta vreme cât o altă instanța de judecată a soluționat în mod definitiv o altă acțiune având același obiect care face obiectul prezentei acțiuni.

Prin urmare Tribunalul a reținut corect incidența în cauză a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat constând din aceea că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, de mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).

juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

Pe cale de consecință, instanța de fond a respins legal și temeinic acțiunea formulată de reclamanții A. C. I. PENTRU D. R. DE M. ,

LS V., L. L. O., C. G., C. B. C., A. ANA, P. E.

R. și P. E., în contradictoriu cu pârâtul P. M. D., urmare a admiterii acestei excepții in privința primului capăt de cerere.

În ceea ce privește cel de-al doilea petit al acțiunii, tribunalul a apreciat că acesta este nefundat, întrucât, potrivit prevederilor art. 8 din Legea 50/1991 " 1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea, partiala sau totala, a constructiilor si instalatiilor aferente constructiilor, a instalatiilor si utilajelor tehnologice, inclusiv elementele de constructii de sustinere a acestora, inchiderea de cariere si exploatari de suprafata si subterane, precum si a oricaror amenajari se fac numai pe baza autorizatiei de desfiintare obtinute in prealabil de la autoritatile prevazute la art. 4.

care s-a solicitat desființarea construcției.

Recurenții au solicita în recursul promovat, precum și în concluziile scrise, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea petitului II al cererii de chemare în judecată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Recurenții au arătat că, emitentul AC nr. 374 este chiar pârâtul, P. M.

, aceeași autoritate care ar emite și autorizație de demolare a construcției.
Având în vedere că este vorba de aceeași autoritate emitentă în privința ambelor autorizații, consideră că este evident faptul că P. M. D. nu va emite niciodată o autorizație de demolare a unor construcții edificate în baza unei autorizații emise chiar de el.
Ori, în lipsa unei astfel de sentințe, recurenții se vor afla în imposibilitatea de a obține demolarea construcțiilor care au fost ridicate ca urmare a emiterii unei AC în ciuda a numeroase nereguli constatate de către Direcția Județeană de Control în Construcții Hunedoara din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții în urma investigațiilor asupra complexului Aqua Land, dintre care se amintesc:
-Nu a fost solicitat avizul privind sănătatea populației, nu a fost obținut avizul de mediu;
-Amplasamentul construcției a fost schimbat de trei ori, fără a fi obținută reautorizarea prin schimbarea elementelor de temă;
-Grupul de cogenerare nu a fost inclus în proiectul inițial de autorizare, apărând pentru prima oară în schițe și planșe datate din mai 2007, după începerea lucrărilor și care nu au fost vizate spre neschimbare;
-Ca o concluzie, construcțiile complexului Aqua Land sunt neautorizate în ce privește grupul de cogenerare, împrejmuirea, parcarea, stația de pompe, bazinul de ape uzate și clădirea destinată spațiilor de servicii.
Astfel, demolarea construcțiilor edificate în baza AC 374 se impune pentru următoarele motive:
1. în zona în care s-a realizat complexul Aqua Land, inclusiv stația energetică de cogenerare, există potrivit PUG1 D. din 1999 o interdicție permanentă.
  Aceste interdicții se regăsesc și în Certificatul de urbanism 889/_, emis pentru AC 522/2006, autorizația premergătoare AC 347 în care se prevede:
  3.1 -informații extrase din PUG 1999 - interdicții permanente: nu se permit construirea de unități poluante, construcții de unități care prezintă pericol tehnologic sau a căror poluare depășește limitele parcelei. În mod inexplicabil, deși nu a intervenit nicio modificare a PUG D., Certificatul de urbanism nr. 597/_, emis pentru AC 374, nu cuprinde nicio mențiune cu privire la aceste interdicții permanente.
  Centrala energetică de cogenerare este un obiectiv care încalcă toate interdicțiile permanente amintite:- poluează constant aerul;- poluează fonic (după cum reiese din Raportul de analiză a nivelului de zgomot întocmit de Drd. Ing. Talida Cîrlioru și verificat de Drd. Ing. M. Joldea pentru vecinătățile stației de cogenerare, la solicitarea unuia din vecinii stației; raportul este anexat în copie); - atât poluarea atmosferică cât și cea fonică depășesc perimetrul Aqua Land și afectează locuitorii din vecinătate; la el chiar dacă era expirat la data emiterii AC 374.
  Întrucât stația de cogenerare funcționează cu motoare cu ardere internă alimentate cu gaz metan și este prevăzută cu instalații hidraulice și sub presiune, o astfel de unitate prezintă un real risc tehnologic, în ipoteza unor defecțiuni putând afecta sever zona rezidențială din vecinătate.
  O interdicție permanentă de natura celei impuse de PUG D. pentru zona complexului Aqua Land nu ar putea fi surmontată nici măcar prin adoptarea unui PUZ. în orice caz, pentru obiectivul Aqua Land nu a fost adoptat nici măcar un PUZ, ci doar un PUD aprobat prin HCL D. nr. 139/2006.
  Prin PUD Construire Complex Aqua Land nu s-ar fi putut modifica regimul tehnic al zonei. Art. 48 alin. 3 din Legea nr. 350/2001, în forma de la data adoptării HCL de aprobare a PUD, prevedea: Planul urbanistic de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunțită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condițiilor de construire. în forma actualizată, art. 48 este mult mai tranșant: Planul de urbanism nu poate modifica planurile de nivel superior, ci poate doar detalia modul specific de construire în raport cu funcționarea zonei și cu
  identitatea arhitecturală a acesteia, în baza unui studiu de specialitate.
  În aceste condiții, prevederea art. 2 din HCL nr. 139/2006 - Detaliile Planului Urbanistic de Detaliu se vor integra în Planul Urbanistic General aprobat cu HCL nr.223/2009 - apare ca profund nelegală. Prevederile PUD pot doar detalia aspecte prea specifice pentru a fi incluse în PUG, iar astfel de aspecte nu pot fi nicidecum integrate în PUG.
  Interdicția de realizare a unor unități poluante în zonă era așadar în vigoare atât la data adoptării primei autorizații de construire (AC 522/2006), cât și a celei de extindere a Corpului principal (AC 64/2010) și, în fine, și la data emiterii autorizației atacate, care a stat la baza ridicării construcțiilor a căror demolare o solicită.
  Probabil pentru a se evita interdicțiile amintite, centrala energetică de cogenerare nici măcar nu a fost inclusă în planul de autorizare (PAC) inițial, aspect constatat și de Inspectoratul de Stat în Construcții.
  Se mai susține că, pentru proiectul Aqua Land nu a fost întocmit niciun PUZ, deși la data autorizării inițiale a construcțiilor (_ ) și la data emiterii AC 374/2010, art. 47 alin. 3 din Legea nr. 350/2001 prevedea: Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul:_ h) zonelor protejate și de protecție a monumentelor, a complexelor de odihna și agrement, a parcurilor industriale, a parcelarilor.
  In prezent, textul art. 47 din Legea nr. 350/2001 nu mai impune obligativitatea PUZ pentru complexele de odihnă și agrement, însă principiul tempus regit actum impune ca legalitatea autorizațiilor de construire să fie verificată prin prisma textelor legale în vigoare la data emiterii lor.
  Astfel, lipsa unui PUZ pentru complexul Aqua Land, în condițiile în care pentru obiectivele de agrement adoptarea unui PUZ era obligatorie la data emiterii autorizației atrage nulitatea AC 374, și ca o urmare firească, demolarea construcțiilor ridicate în baza acesteia.
2. Recurenții mai susțin că nu a fost obținut acordul vecinilor pentru emiterea AC 374,
  deși art. 2.5.6 din secțiunea A) a Anexei 1 la Legea nr. 50/1991 impune un astfel de acord în forma autentică pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau in imediata lor vecinătate - si numai daca sunt necesare masuri de intervenție pentru protejarea acestora -, pentru lucrări de construcții necesare in vederea schimbării destinației in clădiri existente, precum si in cazul amplasării de construcții cu alta destinație decât cea a clădirilor învecinate.
  Cerința acestui acord este detaliată de art. 27 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991, Aprobate de Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 al Ministrului Dezvoltării Regionale și Locuinței.
  Se arată că, în situația de față acordul autentic al vecinilor era necesar cel puțin pentru următoarele motive:
  A Construcțiile autorizate sunt adiacente celor ale locuitorilor zonei rezidențiale, fiind necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora.
  Potrivit art. 27 alin. 2 din Ordinul nr. 839/2009, sunt necesare măsuri de
  intervenție pentru protejare atunci când prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Prin construcțiile autorizate - stația energetică, în special - este afectată calitatea aerului și liniștea vecinilor; totodată, dat fiind că obiectivul Aqua Land este mult mai înalt decât locuințele din jur, acestea din urmă sunt umbrite, fiind afectată sănătatea vecinilor (același art. 27 alin. 2 din Ord. 839/2009 prevede: Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu_ afectarea gradului de însorire).
  Construcțiile autorizate pentru Aqua Land au altă destinația decât cea a clădirilor vecine. Potrivit art. 27 alin. 3 din Ordinul nr. 839/2009, astfel de situații sunt identificate atunci când urmare investiției noi pot fi create situații de disconfort generate de incompatibiltăți între funcțiunea preexistentă și cea propusă, atât în situația în care se aduc modificări de destinație a spațiilor în interiorul unei clădiri, cât și în situația în care funcționalitatea unei construcții noi este incompatibilă cu caracterul și funcționalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcțiunii de locuit prin implementarea unor funcțiuni incompatibile datorită zgomotului, circulației, degajării de noxe, etc.
  Se arată că, în prezent, datorita punerii în funcțiune a Complexului, vecinii sunt afectați de zgomotul produs de stația energetică în cogenerare (funcționează continuu 24 ore/zi), de zgomotul produs în interiorul Complexului (capacitatea este de 500 de oameni - copiii care se joacă, țipă etc, muzica, motoarele care produc valuri, anunțurile frecvente transmise la volum ridicat prin stația de amplificare etc). Acest zgomot se transmite fără probleme prin pereții vitrați ai Complexului, creând un vacarm în jur și afectând liniștea căminelor vecinilor. Mai mult, este grav afectată intimitatea familiilor reclamanților persoane fizice, orice persoană din interiorul Complexului având vizibilitate asupra proprietăților vecine. Iluminatul cu proiectoare din interiorul Complexului orientează lumina înspre locuințele reclamanților, astfel ca aceștia sunt nevoiți să își obtureze ferestrele.
  Recurenții mai susțin că, este în afară de orice îndoială că pentru emiterea AC 374 ce face obiectul prezentului dosar era imperios necesar acordul tuturor vecinilor zonei Aqua Land, iar lipsa acestui acord face ca Documentația tehnică ce a stat la baza emiterii autorizației să fie incompletă, ceea ce atrage nulitatea autorizației de construire. Este evident ca recurenții, vecini fiind cu zona Aqua land, nu au fost consultați în niciun fel, fiind puși în fața faptului împlinit.
  Prin răspunsul nr. 17940/_ la plângerea prealabilă, pârâtul susține că obiectivul Aqua Land și casele reclamanților sunt în subzone urbanistice diferite; în continuare, se arată că obiectivul Aqua Land corespunde destinației zonei în care este amplasat (destinație de sport și agrement), neexistând nicio construcție pe subzona rezidențială unde sunt situate casele vecinilor.
  Aceste susțineri sunt nefondate; vecinătatea, prin prisma necesității acordului vecinilor, se apreciază de facto, nu prin raportare la subzona în care este încadrată noua construcție. Astfel, din moment ce proiectul Aqua Land a fost desfășurat în imediata vecinătate a zonei rezidențiale, afectând locuitorii acestei
  zone, acordul vecinilor era imperios necesar. Nu are relevanță așadar că obiectivul Aqua Land și casele din zona rezidențială sunt în subzone diferite potrivit PUG D., cât timp există o învecinare de fapt.
3. Recurenții mai susțin că lipsește un studiu de impact asupra mediului în ce privește lucrarea autorizată prin AC 374, deși proiectul are un impact semnificativ asupra mediului.
  Potrivit art. 2 pct. 9 din OUG nr. 195/2005 autorizația de mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare ai unei activități existente sau ai unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune.
  Recurenții arată că, grupul de cogenerare este fără îndoială un obiectiv pentru care trebuia întocmit un studiu de impact asupra mediului (HG nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice si private asupra mediului, Anexa 2: Lista proiectelor pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării impactului asupra mediului, pct. 3: Industria energetică, lit. a): instalații industriale pentru producerea energiei electrice, termice și a aburului tehnologic, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 1).
  După cum constată și Direcția Județeană Hunedoara din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții prin adresa 9/205/_, la data de _
  - anterior emiterii AC 374 - stația de cogenerare exista și funcționa (... grupul de cogenerare funcționând în anotimpul friguros la jumătate din capacitate ...).
  Se susține că, în mod normal, studiul de impact asupra mediului trebuia efectuat înainte de realizarea stației de cogenerare. Potrivit art. 5 alin. 1 din Ordinul nr. 135/2010 al Ministrului M. lui și Pădurilor privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private, E. luarea impactului asupra mediului nu poate fi efectuată după ce lucrările de investiție au fost demarate sau proiectele au fost realizate.
  În aceste condiții, dat fiind că nu s-a realizat un studiu de impact asupra mediului, deși o centrală energetică precum cea din litigiu trebuia supusă unui astfel de studiu și din moment ce un astfel de studiu nu mai poate fi realizat, întrucât construcția a fost deja finalizată, se impune potrivit recurenților, să se constate că AC 374 a fost emisă cu nesocotirea normelor de mediu incidente, motiv pentru care trebuie admisă cererea acestora cu privire la demolarea construcțiilor ridicate în baza acestei AC.
  AC 374 a fost emisă cu nerespectarea art. 59 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009.
  AC 374 atacată în cadrul prezentului dosar a fost emisă pentru aducerea în legalitate a proiectului Aqua Land autorizat inițial prin AC 522/2006.
  Recurenții mai susțin că, art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 se referă tocmai la procedura de intrare în legalitate prin emiterea unei noi autorizații de construire; potrivit alin. 3 al acestui text legal, în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.
  Se mai arată că, în speță, pentru emiterea autorizației de intrare în legalitate nr. 374/2010 nu s-au urmat pașii impuși de textul legal citat, astfel, nu a fost întocmit un referat de expertiză tehnică privind starea structurii de
  rezistență și securitatea la incendiu și nici nu a fost obținut un nou acord de mediu.
4. Recurenții susțin că, nerespectarea procedurii de intrare în legalitate reprezintă un alt motiv de anularea a AC 374
  , ea prezentând și sub acest aspect vicii de legalitate, aceștia consideră că odată cu anularea AC 374, se impune și permiterea demolării construcțiilor ridicate pe baza acesteia în mod abuziv și nelegal.

Prin acestea recurenții doresc să evidențieze că proiectul Aqua Land a fost dezvoltat, susținut și autorizat fără a trece printr-un filtru administrativ obiectiv și eficient.

Recurenții mai susțin că, municipalitatea a pus interesul propriilor afaceri înaintea interesului public al locuitorilor M. D. .

În concluziile scrise, recurenții consideră că se impune respingerea excepției, și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate, sub acest aspect, pentru următoarele considerente:

In primul rând, obiectul prezentei pricini este o cerere de anulare a unui act administrativ, în speță Autorizația de construire nr.522/2006 emisă de P.

M. D., având ca obiect executarea lucrărilor de construire a Complexului Aqua Land -Bazine de înot și agrement, beneficiarul autorizației fiind Municipiul

D., prin P. M. D. . Litigiul se supune legii 554/2004, art. 2 lit.f), fiind, fără putință de tăgadă, un contencios administrativ.

Recurenții susțin că, din economia dispozițiilor Legii nr. 554/2004 nu se reține în mod expres că în ipoteza în care un terț (adică persoana care se pretinde vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept) acționează pe calea contenciosului administrativ, este obligat să cheme în judecată, pe lângă autoritatea publică emitentă a actului și pe beneficiarul actului administrativ.

Pe de altă parte, nici instanța de contencios administrativ nu este autorizată în mod expres să introducă din oficiu pe beneficiarul actului administrativ.

Se mai arată că, pe lângă considerațiile cu caracter teoretic si general făcute mai sus, în speța de față este demn de remarcat ce P. M. D.

funcționează și ca autoritate emitentă, și ca reprezentant legal al beneficiarului (Municipiul D. ), așa încât recurenții ar cădea victimele unui formalism excesiv în cazul in care ar considera ca Municipiul D. ; prin Primar, nu s-ar fi apărat (deși, îi era deschisa calea intervenției principale sau accesorii). Mai mult, in dos. _

În motivarea recursului și pe fondul cauzei, recurenții au prezentat pe larg starea de fapt ce a mai fost descrisa și în motivele de recurs menționate mai sus.

Recurenții au concluzionat că actul administrativ atacat prin cererea de chemare în judecată suferă de serioase vicii de legalitate, el fiind anulat, iar din aceste motive în baza art.12 din Legea nr. 50/1991, se impune și desființarea construcțiilor edificate în baza AC 374.

Curtea, în ședința publică din data de_ a pus în discuție ca motiv de recurs de ordine publică excepția inadmisibilității acțiunii raportat la cadrul procesual de la prima instanță.

Reprezentantul recurenților-reclamanți A. C. I. pentru D. R. de M., LS V., L. L. O., C. G., C. B. C., A.

Curtea analizând recursul declarat de către reclamanți constată că, referitor la solicitarea de desființare a construcțiilor, instanța de fond a reținut corect că acesta este nefondat raportat la aceea că reclamanții nu a făcut dovada deținerii unei autorizații de desființare a construcției din prezentul litigiu, conform dispozițiilor art 8 din Legea nr. 50/1991.

Curtea constată că, dispozițiile art. 28 alin 2 din Legea nr. 50/1991, prevăd că "Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit b este necesar avizul M. ui Culturii și cultelor";.

Curtea apreciază însă că nu li se poate nega reclamanților dreptul de acces liber la justiție, în deplin acord cu dispozițiile art 21 din Constituția României și art 6 CEDO, însă acest drept reclamanții nu-l pot exercita pe calea legii speciale, ci doar pe calea dreptului comun, adică, în condițiile art. 998-999 Cod civil, dacă dovedesc că prin edificarea acestei construcții li s-a cauzat un prejudiciu decurgând fie din nerespectarea unei servituți de vedere, fie a unei servituții privind distanța plantațiilor ori a construcțiilor, fie a unei servituții privind picătura streșinilor, etc";.

În plus, față de dispozițiile art.8 alin 1 și 2 din Legea nr. 50/1991, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că, reclamanții nu au făcut dovada existenței unei autorizații de demolare a construcțiilor în discuție, iar pe de altă parte, aceștia nici nu au solicitat instanței obligarea pârâtului să ia măsurile necesare în vederea demolării, respectiv să emită autorizația de demolare a construcției respective.

Susținerile recurenților că nu ar obține o asemenea autorizație din partea

P. ui care ar avea interese în cauză, nu au nici un suport juridic, reclamanții nefăcând dovada declanșării unei proceduri de obținere a autorizației de demolare pentru motive justificate, Curtea apreciind că, măsura de desființare a construcției este una foarte severă, cu consecințe deosebit de păgubitoare, putând fi luată numai ca urmare a unei culpe grave și a imposibilității tehnice de încadrare a lucrărilor în prevederile unei autorizații de construire, fiind de competența autorităților administrate să hotărască în ce măsură, actualmente, lucrarea edificată mai poate fi autorizată potrivit art 28 din Legea nr. 50/1991.

Întrucât până în acest moment, problema intrării în legalitate nu este soluționată în vreun fel de autoritățile competente sau de către instanțele judecătorești, Curtea consideră că cererea pentru demolarea construcției realizate este nejustificată, deoarece Legea nr. 50/1991 și normele metodologice de aplicare a acesteia, reglementează în mod expres că desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia, se poate dispune doar în măsura în care construcția realizată nu se poate încadra în condițiile urbanistice ale cadrului construit preexistent, adică dacă nu se poate obține o nouă autorizație de construire.

Totodată, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamanții nu au chemat

în judecată beneficiarul autorizației de construcție a cărei anulare au solicitat-o și proprietarul construcției, situație în care nu putea obține o asemenea anulare fără a se judeca în contradictoriu cu deținătorul construcției a cărei demolare o solicită, astfel că în mod corect Curtea a constatat existența excepției inadmisibilității acțiunii raportat la cadrul procesual de la prima instanță.

Recurenții consideră că nu este necesar a se judeca cu beneficiarul autorizației și proprietarul construcției a cărei demolare o solicită, având în vedere că obiectul pricinii este o cerere de anulare a unui act administrativ, litigiu care se supune legii nr.554/2004.

Recurenții, consideră că beneficiarul autorizației care este chiar primarul municipiului Hunedoara, nu trebuie înprocesuat.

Curtea apreciază că aceste susțineri ale recurenților conduc la încălcarea drepturilor procesuale ale deținătorului autorizației de construcție și ala proprietarului construcției a cărei demolare se solicită, judecarea unui asemenea litigiu fără un cadru procesual adecvat, ar împiedica persoanele menționate a-și expune poziția procesuală și a propune și administra probe în apărare, sentința de demolare nefiindu-le opozabilă.

Curtea a analizat și celelalte motive de recurs legate de fondul cauzei, apreciind că acestea pot fi invocate și analizate într-un eventual litigiu declanșat de reclamanți prin care să solicite cu respectarea cadrului procesual și a prevederilor legale, obținerea unei autorizații de demolare a pretinselor construcții edificate nelegal.

Pentru considerentele arătate, Curtea va constata legalitatea și temeinicia sentinței recurate, astfel că, în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.12700 din_ ,

pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de A. C. I. pentru D. R. de M. împotriva sentinței civile nr.12700 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

S. L. R. V. G. A. A. MAR

fiind în CO semnează fiind în CO, semnează

Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel

V. M. V. M.

GREFIER

M. V. -G.

fiind în CO semnează Grefier șef

M. LENA T.

Red. G.V./M.N.

2 ex.

Decizia civilă nr. 7245/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 7245/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale