Decizia civilă nr. 7563/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7563/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta V. D. și pârâții DE G. R. H., recurent DE G. ( F. B. ) A. M. împotriva sentinței civile nr. 3235 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C. N. având ca obiect anulare act administrativ .
La data de_ se înregistrează din partea recurentei, V. D. - concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3235 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-au respins pe fond capetele de cerere din acțiunea formulată de reclamanta V. D., în contradictoriu cu pârâții DE G. R. H. și B. A. M., și P. M. C. -N., privind anularea Autorizației de construire cu nr. 859/_, cu privire la rigolă si înălțimea garajului de peste 1,90 m., aceste lucrări nefiind autorizate.
S-au respins ca inadmisibile celelalte capete de cerere referitoare la anularea aceleiași autorizații de construire ca urmare a neexercitării procedurii prealabile.
S-a respins în baza excepției lipsei calității procesuale active capetele de cerere vizând obligarea la demolare sau autorizarea reclamanților să procedeze la demolare. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut cu privire la suspendare, că cererea de suspendare a fost soluționată prin Încheierea de ședință din data de 16 martie 2012 pronunțată în dosar, în sensul respingerii cererii, cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile art.15 din Legea 554/2004.
Cu privire la cererea de anulare, instanța a reținut că prin Autorizația de construire nr.859/_ au fost autorizate lucrări la imobilul existent situat în
C. -N., str. C. B. nr. 13A, imobil cumpărat de către pârâți de la reclamantă.
Autorizația de construire autorizează extindere, modificări interioare, casă unifamilială, extindere garaj parter, împrejmuire, amenajări exterioare la imobilul menționat anterior.
Reclamanta a criticat autorizația de construire având în vedere că aceasta nu respectă prevederile P.U.G. si R.L.U. si nici condițiile acceptate de reclamantă prin declarația autentică din_ în sensul că zidul garajului să nu depășească 1,90 m, iar lucrările de construire să nu se apropie la o distanță mai mică de 0,40 m.
A mai arătat reclamanta că documentația autorizează realizarea unei terase care se suprapune cu traseul conductelor cu alimentarea de gaz, respectiv cu energie electrică care deservesc proprietatea reclamantei și că autorizația de construire atacată a fost eliberată în baza unor planșe care nu sunt reale folosindu-se planșele unei autorizații anterioare.
Instanța a examinat toate aceste critici ale reclamantei si a constatat următoarele:
Pe calea plângerii prealabile reclamanta a arătat că este nemulțumită de autorizarea lucrărilor de extindere a garajului precum si de lucrările autorizate care nu respectă retragerile minime față de proprietatea reclamantei.
A arătat reclamanta că potrivit RLU si PUG, lucrările de construire trebuiau realizate cu o retragere minimă de 3 m.
Autorizația de construire autorizează lucrări care nu respectă retragerea minimă obligatorie.
Este adevărat că reclamanta a exprimat un acord condiționat prin care a acceptat executarea unor lucrări la o distanță mai mică decât retragerea minimă obligatorie însă doar în anumite condiții. Nefiind respectate condițiile, rezultă că acordul nu este valabil.
Alte critici prin plângerea prealabilă nu au fost aduse.
Față de cele solicitate prin plângerea prealabilă, instanța a retinut în baza dispozițiilor art. 7 din Legea 554/2004, că este inadmisibil ca în instanță să se formuleze critici noi față de autorizația de construire, critici care nu au fost expuse pe calea plângerii prealabile.
În lipsa formulării criticilor pe calea plângerii prealabile, instanța a apreciat ca inadmisibilă cererea reclamantei referitoare la autorizarea teraselor care se suprapun cu traseul utilităților și cererea referitoare la eliberarea autorizației în baza unor planșe care nu sunt în acord cu situația reală.
Cu privire la criticile care fac deopotrivă obiectul plângerii prealabile și al acțiunii care face obiectul prezentului dosar, instanța retine că nici acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, reclamanta a susținut că nu au fost respectate PUG și RLU referitoare la retragerea minimă obligatorie. Această împrejurare este reală și necontestată de către pârâți, însă pârâții au arătat că autorizația atacată a fost eliberată cu derogări de la PUG și RLU, având în vedere că reclamanta, prin declarație autentică și-a exprimat acordul în acest sens.
Examinând conținutul declarației autentice a reclamantei, (f.11), instanța a constatat că reclamanta și-a dat acordul ca pârâții să extindă construcția lor până la o distanță de 0,40 m de limita proprietăților părților cu condiția ca înălțimea zidului să nu depășească 1,90 m, să nu existe geamuri orientate înspre proprietatea reclamantei iar streașina noii construcții să nu depășească limita de proprietate iar apa pluvială să nu se descarce pe proprietatea reclamantei.
Normele referitoare la retragerea minimă din PUG și RLU au fost elaborate în scopul protejării raporturilor de vecinătate,ori, în aceste condiții, dacă reclamanta, respectiv vecina de proprietate a pârâților a înțeles să renunțe la beneficiile instituite în favoarea sa, aceasta nu se mai poate răzgândi și să solicite în prezent pe calea acțiunii promovată în instanță respectarea retragerii minime.
Este adevărat că acordul s-a exprimat condiționat, însă dacă pârâții au încălcat condițiile stabilite de reclamantă, reclamanta nu poate să ceară
respectarea retragerii mimime din PUG și RLU, atâta timp cât a renunțat la această retragere ci doar îndeplinirea condițiilor.
În urma efectuării raportului de expertiză din dosar (f.78-106 vol.II) și a răspunsului la obiecțiuni, instanța a constatat că lucrările la care face referire reclamanta, respectiv rigola din beton si înălțimea garajului nu respectă acordul reclamantei și nici autorizația de construire și documentația care stă la baza acesteia.
Potrivit raportului de expertiză rigola nu a fost autorizată iar înălțimea garajului este de 1,90 m, însă a fost calculată de la rigola de beton, care s-a stabilit că este neautorizată.
Instanța a apreciat însă că înălțimea garajului nu se calculează de la rigola din beton ci de la cota naturală a terenului, existentă la data acordului, astfel că se depășește condițiile acordului reclamantei.
Atâta timp însă cât lucrările reclamante de către reclamantă nu au fost autorizate în forma executată, instanța apreciază că nu există motive de anulare a autorizației de construire deoarece s-a constatat că pârâții au efectuat lucrări cu depășirea limitelor autorizației de construire. Prin urmare, sancționabilă în această cauză nu este autorizația de construire atacată ci atitudinea pârâților care au depășit limitele autorizate.
Referitor la cererea de desființare a acestor lucrări, instanța a apreciat că în sensul art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991, decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire se va lua de către autoritatea administrației publice competente.
Prin urmare, nu poate reclamanta să se substituie organelor autorității administrației publice și să solicite desființarea lucrărilor.
În consecință, instanța a apreciat că reclamanta este lipsită de calitate procesuală activă, în ceea ce privește acest capăt de cerere.
Este de observat că reclamata nu a solicitat obligarea pârâtului P. M.
C. -N. la emiterea autorizației de demolare și efectuarea demersurilor aferente ci obligarea pârâților la desființarea lucrărilor în mod direct, în caz contrar, să fie autorizată reclamanta la desființarea acestora.
Pentru motivele arătate, instanța a respins în întregime cererea formulată menținând dispozițiile Autorizației de construire nr. 859/2011 atacată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta V. D., solicitând admiterea recursului în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamanți; obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs
. În motivele de recurs, reclamanta-recurentă arată că este proprietara imobilului înscris în CF 2. C., nr. Cad. 2., 2. -C1 și 2. -C2, proprietate ce se invecinează cu proprietatea pentru care a fost emisă de către P. M.
C. -N., beneficiarilor De G. R. H. și B. A. -M., Autorizația de Construire 859/_ .
Prin declarația dată în data de_ arată că și-a exprimat acordul pentru extinderea garajului, chiar și la o distanță mai mică față de limita de proprietate decât distanța minimă obligatorie, însă numai cu respectarea unor condiții printre care și condiția ca lucrările de construire să respecte o distanță minimă de 0,4 m față de limita de proprietate și ca înălțimea exterioară a garajului să fie de cel mult 1,90 m.
DTAC prezentată pentru emiterea AC nu se încadrează în condițiile admise de PUG și RLU și nici nu satisface condițiile în care reclamanta a arătat că sunt dispusă să accept derogări.
AC 859/2011 este nelegală, fiind autorizate lucrări de construire ce nu respectă retragerea minimă obligatorie, nu respectă cerințele regulamentelor de urbanism locale, respectiv prevederile RLU, nu respectă acordul condiționat exprimat de către subsemnata, nu au la bază avizele legale și nici o documentație completă.
In considerarea vătămărilor drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei, proprietară învecinată, a formulat plângere prealabilă și ulterior a solicitat anularea actului administrativ, Autorizație de construire, nelegal emis.
Prin acțiunea formulată, reclamanta-recurentă a solicitat anularea Autorizației de Construire 859/_ . De asemenea subsidiar cererii de anulare a actului administrativ nelegal am solicitat, în vederea repunerii în situația anterioară, și obligarea pârâților în solidar la desființarea lucrărilor de extindere garaj precum și la desființarea lucrărilor de amenajări exterioare (în acord cu principiile generale, constant reținute în practica judiciară "repunerea în situația anterioară apare nu numai firească dar si necesară pentru asanarea mediului urbanistic afectat de astfel de lucrări", "înlăturarea efectelor vătămătoare...se înscrie în registrul răspunderii civile delictuale sens în care prima formă de răspundere patrimonială sub acest aspect este răspunderea în natură" (dec. 2695/2011 Curtea de Apel C. v. 24).
Acțiunea formulată de către reclamantă a fost respinsă, spre aceasta finalitate prima instanță apreciind că "este inadmisibil ca în instanță să se
formuleze critici noi fată de autorizația de construire, critici care nu au fost expuse pe calea plângerii prealabile", înlăturând în baza acestui considerent de la cercetare parte a motivelor de nelegalitate invocate de către subsemnata, a calificat ca și capete de cerere motivele de nelegaliate și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește cererea de desființare a lucrărilor efectuate în baza autorizației nule.
Cu privire la nelegalitatea hotărârii pronunțate de către prima instanță, învederează faptul că aceasta în mod greșit obiectul acțiunii cu care a fost investită și de asemenea în mod nelegal a fost reținută inadmisibilitatea în parte a cererii noastre.
Urmărind dispozitivul hotărârii se poate observa că prin hotărârea pronunțată prima instanță " respinge pe fond capetele de cerere din cererea de chemare în judecată, privind anularea Autorizației de Construire cu nr. 859/_
, cu privire la rigolă și înăltmea garajului..." și "respinge ca inadmisibile celelalte capete de cerere referitoare la anularea aceleiași autorizații de construire ca urmare a neexercitării procedurii prealabile "
Cu alte cuvinte prima instanță a apreciat fiecare motiv de nelegalitate al actului ca fiind un capăt de cerere, o cerere în sine. Este evident că o astfel de calificare este nelegală și reprezintă o greșită calificare al obiectului acțiunii.
Arată că prima instanță nu identifică corect obiectul acțiunii, nu stabilește în mod corect unul dintre elementele acțiunii civile - obiectul acțiunii.
Este evident că obiectul acțiunii îl constituia cererea sa de anulare a actului administrativ nelegal, a autorizației de construire, iar ceea ce este apreciat de către prima instanță a fi "capete de cerere referitoare la anularea", nu reprezintă altceva decât motivele de nelegalitate invocate de către subsemnata.
Pentru o corectă stabilire a obiectului acțiunii trebuiau a fi observate cererile cu care instanța a fost investită precum și dispozițiile privitoare la obiectul acțiunii în contenciosul administrativ cuprinse în art. 8 al 1 legea 554/2004 "Persoana vătămata poate sesiza instanța, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparații pentru daune morale...."
Inadmisibilitatea poate viza doar acțiunea și se raportează la obiectul acțiunii, nicidecum la motivele pe care se sprijină cererea.
In mod nelegal prima instanță nu a analizat motivele de nelegalitate invocate de către reclamanta în ceea ce privește autorizarea realizării unor terase suprapuse peste traseul utilităților (lipsa avizului în condițiile unor planuri greșite) și cuprinderea în DTAC a unor planșe greșite, în dezacord cu situația faptică.
Instanța adaugă la lege condiții pentru exercitarea acțiunii civile.
Recurenta arată că a formulat plângere prealabilă, astfel încât condiția prealabilă pentru investirea instanței cu cercetarea legalității actului administrativ a fost îndeplinită.
De altfel prevederile exprese ale art. 7 al 1 Legea 554/2004 prevăd obligația persoanei vătămate, ca în prealabil investirii inastanței de contencios administrativ să solicite "autorității publice emitente, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte". Iată condiția legală prealabilă pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ - solicitarea revocării actului adresată autorității emitente.
Orice condiție suplimentară, inclusiv în ceea ce privește conținutul plângerii prealabile este o adăugare la lege, care restrânge în mod nelegal accesul la justiție. De altfel atunci când legiuitorul a dorit să impună cerințe legate de conținutul cererii a făcut-o (ex. Contestația în contra actului fiscal).
Trebuie a fi remarcat că în cazul actului administrativ individual prin acțiunea în contencios administrativ se solictă anularea actului nelegal iar acțiunea are ca obiect material actul administrativ în sine și nu răspunsul la plângerea prealabilă. Așa fiind este evident că nu există nicio rațiune legală pentru care ar putea fi reținut că motivele de nelegalitate neenumerate în plângerea prealabilă nu ar mai putea fi cerectate de către instanța de contencios administrativ investită. Din contră instanța de contencios administrativ este investită cu cercetarea legalității actului și trebuie să analizeze toate motivele invocate de către părți, să "audă" toate cererile părților și să dezlege cauza.
Din punct de vedere procedural cererea de chemare în judecată a fost formulată după ce în prelabil a fost formulată plângerea prealabilă, iar cererea nu a fost modificată, toate capetele de cerere fiind formulate încă de la introducerea acțiunii prin cererea introductivă. Acesta nu înseamnă că partea nu are dreptul de a argumenta oricât de complex nelegalitatea afirmată a actului. Din contră partea are dreptul de a fi administrate probe care să susțină afirmațiile sale și să fie ascultate și analizate toate motivele care întemeiază cererea.
Motivele invocate de către recurenta-reclamantă în susținerea caracterului nelegal al actului administrativ și al cererii de anulare erau pe deplin întemeiate însă instanța a înlăturat aceste motive în mod nelegal și netemeinic.
Parte a acestor motive au fost înlătuarate de către prima instanță, așa cum a arătat anterior, după calificarea acestora ca și capete de cerere inadmisibile pe motiv că nu au făcut obiectul unei plângeri prealabile.
Temeinicia motivelor de nelegalitate invocată va fi tratată în unitar în continuare, la acest punct rămânând să reținem nelegalitatea considerării unora dintre aceste motive ca inadmisibile.
Apreciază că prima instanță în mod corect a apreciat și reținut cu privire la rigola de beton că aceasta nu este o lucrare autorizată, că nu a făcut obiect al declarației reclamantei și că înălțimea garajului trebuie determinată față de cota terenului natural, existentă la data acordului și a emiterii autorizației și nicidecum prin raportare la cota unui alt element de construcție, cu atât mai puțin a unui element neautorizat (rigola de beton).
Cu toate acestea, în mod netemeinic și nelegal nu a dispus prima instanță anularea autorizației de construire în condițiile în care a fost probată nelegalitatea acesteia. Astfel, un prim motiv de nelegalitate a actului administrativ este nerespectarea documentațiilor de urbanism, respectiv neconcordanța dintre prevederile Certificatului de Urbanism cu privire la retragerea minimă obligatorie și prevederile DTAC aprobată prin AC atacată.
Acest motiv de nelegalitate deși invocat expres de către recurenta, în mod nelegal nu a fost dezlegat de către prima instanță sub motiv că nu a fost cuprins în plângerea prealabilă.
Potrivit Certificatului de Urbanism 3370/_, parte integranta a documentației AC atacate, "Art.6 ...clădirile vor fi retrase cu jumătate din înălțimea la cornișă, dar nu mai puțin de 3 m față de limitele laterale..."
In realitate proiectul, autorizat prevede o extindere a garajului cu desocotirea prevederilor certificatului de urbanism și a regulamentelor de urbanism. Astfel potrivit răspunsului la obiecțiuni (fila 137 voi 2) garajul este edificat la 0,01 m de limita de proprietate.
Expertul (p. 9 expertiză concluzii obiectiv 5) constată neconcordanța dintre prevederile CU și DTAC. Nu poate fi avut în vedere răspunsul la obiecțiuni (fila
138) potrivit căruia această neconcordanța ar fi "acoperită" de avizul CT. pentru că acest aviz nu poate echivala sau reprezenta modificarea prevederilor PUG, ori expertul a arătat că nu au fost respectate distanțele stabilite prin PUG. Expertul nu are în vedere dispozițiile art. 49 Legea 350/2001.
Este pe deplin justificată concluzia expertului asistent Vinț L. (fila 75 și fila 146).
Autorizația de construire reprezintă actul de autoritate pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege privitoare la amplasarea construcțiilor în acord cu documentațiile de urbanism (art. 2 al (1) Legea 50/1991). Aceasta (Potrivit art. 2 al (2) Legea 50/1991) se emite in temeiul si cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate si aprobate potrivit legii.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 350/2001 "(1) în cazul în care prin cererea pentru emiterea certificatului de urbanism se solicită o modificare a prevederilor documentațiilor de urbanism aprobate pentru zona respectivă sau dacă condițiile specifice ale amplasamentului ori natura obiectivelor de investiții o impun, autoritatea publică locală are dreptul ca, după caz, prin certificatul de urbanism...". Orice derogare de Ia prevederile planului urbanistic general și regulamentul general de urbanism poate fi acordată doar în baza unui plan urbanistic zonal sau plan urbanistic de detaliu aprobat.
In concluzie, prin raportare la conținutul documentațiilor urbanistice, care sunt obligatorii, prin prisma încălcării art. 49 Legea 350/2001 și observarea regulamentelor urbanistice aplicabile, precum și a conținutului certificatului de urbanism, se constată că pârâții au acționat în sens contrar acestor obligații și cu desocotirea limitelor în care le era recunoscut dreptul de a construi. Pe de altă parte există un dezacord flagrant între prevederile CU care a stat la baza emiterii AC (retragere laterală de min. 3 m) și DTAC aprobată prin AC care prevede realizarea de lucrări fără respectarea retragerii minime relevată de CU.
Tot în ceea ce privește nerespectarea distanței minime obligatorii trebuie observat că nu sunt respectate nici măcar condițiile acordului notarial exprimat de către reclamanta și care a fost avut în vedere la emiterea AC.
Astfel potrivit răspunsului la obiecțiuni (fila 137 voi 2) garajul este edificat la 0,01 m de limita de proprietate.
Mai mult, acordul exprimat viza extinderea doar a garajului existent spre limita de prorpietate și nicidecum acordul pentru realizarea de noi elemente de
construcție, de spații cu noi destinații. Ori, se remarcă nerespectarea acordului notarial, prin extinderea construcției inițiale "garaj" și cu o parte a construcției ce nu are destinația de garaj, respectiv încăperea în suprafață de 15 mp cu funcțiunea "depozitare" figurată în "Plan parter - propus" A-10.
Acesta parte de construcție cu noua destinație "depozitare" se află edificată practic pe limita de proprietate iar acesta în niciun caz nu intră în obiectul acordului exprimat de către reclamanta.
In sensul celor mai sus menționate depune anexat o copie în extras a planșei în care se poate observa extinderea garajului în dezacord cu declarația notarială, cu spații cu funcțiunea "depozitare" (roșu în hașură) și care nu respectă retragerea minimă obligatorie.
Trebuie menționat și faptul că prin lucrările de extindere spre limita de proprietate cu reclamanta s-a micșorat în mod evident retragerea față de proprietatea recurentei, fiind încălcată o cerință, o servitute urbanistică, fiind afectată folosita proprietății mele, sens în care trebuiau respectate pe deplin și integral condițiile cuprinse în actul autentic emis de către reclamanta.
Menționează faptul că nu au fost respectate condițiile sub care a fost exprimat acordul pentru extinderea garajului de către reclamantă prin Declarația notariala data(fila 11). Astfel arată că și-a exprimat acordul pentru extinderea garajului până la o distanță de 0,4 m de limita proprietății, cu condiția ca înălțimea la cornișă să nu depășească 1,9 m.
Condițiile sub care s-a dat acordul au fost pe deplin desocotite.
In primul rând este de necontestat faptul că la data la care a fost exprimat acordul cota terenului vizat de extindere era cota naturală a terenului astfel încât este evident că înălțimea care condiționa acordul nu a fost respectată. In acest sens a se vedea concluzia la obiectivul 1 lit c și d la expertiză, care concluzionează că "înălțimea zidului vertical al garajului extins, măsurata în punctul "A" este de 2,11 m și respectiv 2,20 m la cornișă".
In aceste condiții este evidentă nelegalitatea autorizației de construire atâta vreme cât DTAC aprobată nu a avut în vedere respectarea condițiilor declarației, respectiv a prevăzut o retragere sub limita legală stabilită prin regulamentele de urbanism, însă fără respectarea condiției de înălțime a garajului.
In mod corect prima instanță a reținut că este nerespectată înălțimea garajului, că acesta înălțime se calculează prin raportare la cota terenului natural și nu de la rigola neautorizată însă nu a sesizat legătura dintre acesta înălțime și retragere, deși cele două erau intercondiționate, nerespectare ce atarge nelegalitatea actului administrativ.
Din planurile de situație prezentate (a se vedea plan situație propusă și plan parter), aferent situației propuse, rezultă că lucrările de construire solicitat a fi autorizate și care au și fost autorizate prin actul atacat, includ inclusiv o extindere a construcției prin realizarea unei terase.
Cu toate acestea din studiul planșelor anexă a avizelor emise, rezultă că nu a fost avizată această situație propusă, emitenții neputând analiza această soluție constructivă în condițiile în care planșele prezentate lor spre avizare nu evidențiau această extindere.
Consecința directă a acestei situații este nelegalitatea autorizației emise precum și gravul prejudiciu ce se produce atâta vreme cât terasa edificată potrivit actului emis este construită cu neobservarea și nerespectarea traseului conductelor de alimentare cu gaz precum și a cablurilor de alimentare cu energie electrică, suprapus acestor trasee și cu încălcarea tuturor normelor de securitate precum și a servitutilor și zonelor de protecție a traseelor utilităților.
Orice intervenție ce va fi necesară va fi împiedicată de terasa edificată peste traseul conductelor și va genera o stare de pericol precum și un prejudiciu câtă vreme este periclitată alimentarea cu gaz și energe electrică.
Cele susținute au fost probate prin expertiza administrată. Expertul (concluzie obiectiv 7 reclamanți -pag 9- expertiză) concluzionează că "Datele referitoare la terasa din partea de sud-est a imobilului, conținute în documentația pentru autorizarea executării lucrărilor de construire sunt neclare" și de asemenea "traseul instalației de distribuire energie electrică, figurat informativ, pe planșa anexă la avizul 60101001221 din_ emis de Electrica SA, traversează zona terasei existente", "traseul instalației de utilizare gaze naturale nu este figurat în avizul 204294705 din_ emis de E.ON GAZ DISTRIBUȚIE
C. "
Prima instanță a înlăturat în mod nelegal aceste motive pe considerentul nelegal că analizarea lor ar fi condiționată de cuprinderea acestora în plângerea prealabilă.
Din planșele care au stat la baza emiterii autorizației de construire, respectiv planșele vizate spre neschimbare aferente situației existente, rezultă că autorizația de construire a fost eliberată în baza unor planșe care nu sunt în acord cu situația reală.
Construcția a fost edificată în baza AC 2463/_, fără ca după edificare și până la emiterea autorizației atacate să fi fost autorizate alte modificări ori intervenții la această clădire.
Ca urmare situația existentă așa cum aceasta este relevată de către planșe, ar fi trebuit să fie în deplin acord cu cea rezultată din proiectul autorizat inițial, însă acest lucru nu se verifică în fapt. In concluzie autorizația de construire nu are la bază o documentație corectă și nu are în vedere situația de fapt și de drept reală.
Susținerile recurentei au fost confirmate integral de concluziile la obiectivul 8 formulate de către expertul numit în cauză.
Se mai remarcă neconcordanțe în proiect și nerespectarea acestuia, în ceea ce privește împrejmuirile, conform -concluzii la obiectivul 9 -"la data cercetării din teren existau doar...ziduri de sprijin, care deja nu mai respecta soluția tehnica pe fundații izolate din beton, propusa in planșa autorizata "A-20, detaliu de împrejmuire".
Si aceste ziduri de sprijin sunt prevăzute cu găuri de scurgere a apelor pluviale tot pe terenul proprietatea recurentei, conform pozelor anexate la dosarul cauzei.
Prima instanță a înlăturat în mod nelegal aceste motive pe considerentul nelegal că analizarea lor ar fi condiționată de cuprindrea acestora în plângerea prealabilă.
Nelegalitatea hotărârii soluției primei instanțe în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere.
Arată că prima instanță a admis execepția lipsei calității procesuale active a subsemnatei în ceea ce privește cererea formulată de desființare a lucrărilor de extindere garaj precum și la desființarea lucrărilor de amenajări exterioare efectuate limitrof proprietății subsemnatei reclamante (petitul 3 al acțiunii).
Pentru a admite excepția prima instanță s-a raportat la dipozițiile art. 28 alin. 2 Legea 50/1991 reținând că nu s-a solicitat obligarea pârâtului P. municipiului la emiterea autorizației de demolare ci "obligarea pârâților la desființarea lucrărilor în mod direct".
Nelegalitatea hotărârii este vădită câtă vreme prima instanță a desocotit flagrant temeiurile de drept pe care ne-am întemeiat cererea, a desocotit cererea
cu care era investită și a ales să-și întemeieze hotîrârea pe un temei de drept străin cauzei, fără ca măcar a pune în discuția părților acesta chestiune.
Într-adevăr, recurenta a arătat în cuprinsul acțiunii intorductive că înețeleg să indic ca și temei de drept art. 998 și urm. C.civ., Constituția României (art. 44 al. 7), art.480, 576, 577, 586, 587, 588 C.civ., art._ C.civ, că cererea de desființare este o cerere subsidiară cererii în anularea actului administrativ menită să asigure repunerea părților în situația anterioară emiterii actului nelegal.
Nu poate fi primit considerentul potrivit căruia recurenta nu poate promova și susține o astfel de acțiune, o cerere de această natură fiind rezervată autorităților publice. Autoritățile publice nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului învecinat celui edificat de către pârâți, titularii acestui drept fiind recurenta. Arată că nu a restrâns temeiul de drept al cererii la art.28 din Legea 507/1991, astfel încât nu se poate vorbi de o calitate procesuală activă restrânsă. Dimpotrivă, susține acțiunea pe dispozițiile art.998 și următ.C.civ., art.588 C.civ., precum și ale art.480 C.civ., astfel încât este evident că are calitate procesuală activă.
Precizează că își susține cererea în considerarea dreptului său de proprietate și a drepturilor recunoscute prin Legea 350/2001 ca măsură de a asigura protecția acestor drepturi și a restabili legalitatea.
Prin edificarea construcției de maniera în care a fost realizată, consideră că îi sunt încălcate grav drepturile, proprietară vecină, drepturi care se subsumează și principiilor și scopului Legii nr.350/2001.
Astfel, se desocotește dreptul de a fi respectate și îmbunătățite condițiile de viață a beneficia de locuință convenabilă și un cadru construit de calitate, ca zonă în care locuiește și în care este situat imobilul proprietatea sa, să beneficieze de o dezvoltare spațială în acord cu potențialul zonei și aspirațiile locuitorilor, utilizarea terenurilor în acord cu funcțiuni urbanistice adecvate și extinderea controlată a zonelor construite.
Practica judiciară (dec. 2695/2011 Curtea de Apel C. ) reține distincția dintre situația construcțiilor edificate fără autorizație de construire ori cu nerespectarea celei existente, caz în care legiuitorul a prevăzut posibilitatea intrării în legalitate și situația construcțiilor declarate nelegale, în contradicție cu prevederile urbanistice, construcții care au regimul unor construcții nelegale pentru care intrarea în legalitate echivalează cu desființarea acestora pentru asanarea mediului urbanistic.
Pentru astfel de construcții pentru care a intrat în puterea lucrului judecat nerespectarea documentațiilor urbanistice și vătămarea astfel a drepturilor ori intereselor legitime ale altor persoane, singura soluție admisibilă este încadrarea în cadrul construit preexistent prin desființare construcțiilor nelegale.
Apoi s-a mai reținut (dec. civ. 548/A/2010 Tribunalul Cluj) "aspectele legate de oportunitatea menținerii construcției în susținerea cărora se afirmă că anularea unei autorizații de construire nu implică în mod necesar desființarea construcției executate, nu poate fi primită în speța de față întrucât, prin edificarea construcției, s-au încălcat dispozițiile legale în vigoare la momentul edificării" "Modificarea ansamblului urbanistic în general la un moment dat, dar ulterior momentului în care a avut loc și s-a consumat o acțiune în afara cadrului legal, nu poate constitui un motiv de acoperire a vătămării produse"*1 "A se interpreta în alt fel înseamnă a se pune în discuție stabilitatea circuitului civil, atâta timp cât ar exista posibilitatea încălcării unor dispoziții, sub condiția ca pe viitor acestea să nu mai aibă același conținut și care eventual ar fi favorabile celor care au acționat în sens contrar "
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și pârâții De G. R.
H. si De G. (fosta B. ) A. M., solicitând admiterea recursului și înlăturarea ca nelegala a motivarii primei instanțe cu privire la neconformitatea lucrărilor executate de paratii-recurenti, privitoare la rigola din beton si inaltimea zidului garajului, cu Autorizația de Construire atacata si cu acordul reclamantei
.
În motivele de recurs se arată că prima instanța a reținut in considerente ca: "In urma efectuării Raportului de expertiza din dosar si a răspunsului la Obiectiuni, instanța a constata ca lucrările la care face referire reclamanta, respectiv rigola din beton si inaltimea garajului, nu respecta acordul reclamantei si nici autorizația de construire si documentația care sta la baza acesteia (subl. ns.).
Potrivit raportului de expertiza rigola nu a fost autorizata, iar inaltimea garajului este de 1,90 m, insa a fost calculata de la rigola de beton care s-a stabilit ca este neautorizata (subl. ns.).
Instanța a apreciat insa ca inaltimea garajului nu se calculează de la rigola din beton, ci de la cota naturala a terenului, existanța la data acordului, astfel ca se depășește condițiile acordului reclamantei (subl. ns.)".
Necesitatea înlăturării acestor susțineri:
Argumentația primei instanței excede cadrului procesual (motiv de ordine publica).
Conform acțiunii precizate, instanța a fost sesizata cu verificarea legalității Autorizației de Construire nr. 859/2011 emisa de P. M. C. -N., aceasta chestiune reprezentând capătul principal al cererii.
Solicitarea reclamantei privind desființarea lucrărilor executate in baza AC atacate reprezintă un capăt accesoriu de cerere, a cărui analiza si rezolvare este condiționata de soluția data capătului principal de cerere. Astfel, o soluție de admitere a capătului principal ar fi atras analizarea pe fond a capătului de cerere accesoriu, in vreme ce o soluție de respingere a capătului principal ar fi determinat in mod automat respingerea capătului accesoriu, orice analiza a acestuia in aceasta ipoteza fiind superflua. Altfel spus, capătul accesoriu de cerere privind desființarea lucrărilor nu are autonomie proprie, ci isi are cauza exclusiv in admiterea capătului principal de cerere privind anularea AC.
De altfel, cele de mai sus sunt reflectate de considerentele acțiunii formulate de reclamanta, aceasta raportandu-se constant la pretinse neregularitati ale documentației ce a stat la baza AC atacate, solicitând - pe cale principala - ca retinandu-se pretinsele vicii ale documentației sa fie anulat actul administrativ atacat, iar pe cale accesorie, efect al nulității actului, repunerea in situația anterioara emiterii AC atacate (prin desființarea lucrărilor efectuate in baza AC).
In concluzie, din analiza cadrului procesual definit de reclamanta, rezulta ca aceasta nu a investit instanța cu analiza lucrărilor efectuate de subsemnații recurenti-parati (daca acestea sunt sau nu autorizate), ci s-a limitat a solicita verificarea legalității actului administrativ care a autorizat efectuarea de lucrări, iar in ipoteza in care actul ar fi considerat nelegal, lucrările sa fie desființate prin aplicarea principiului restabilirii situației anterioare. In consecința, aprecierea de către prima instanța ca legala a AC atacate ar fi atras in mod automat, fara antamarea altor chestiuni, respingerea capătului de cerere accesoriu.
Fata de cele de mai sus, apreciază ca reținând in considerentele Sentinței ca, in esența, pârâții-recurenți au efectuat lucrări cu depășirea limitelor Autorizației de Construire, prima instanța a incalcat limitele cu care a fost investita. Ca atare, apreciem ca au fost încălcate disp. art. 129 alin. 6 Cod procedura civila (1865), text legal pe care il apreciază compatibil cu materia
contenciosului administrativ si, in consecința, aplicabil spetei in baza normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Susținerile primei instanțe cu privire la lucrările efectuate de recurentii- parati sunt contrazise de probatoriul administrat.
In subsidiar, daca instanța de recurs va înlătura argumentul de mai sus, arată că susținerile primei instanțe in sensul efectuării de către recurentii-parati de lucrări "neautorizate" sau cu "depășirea limitelor autorizației de construire" apreciata ca fiind legala sunt eronate, impunandu-se înlăturarea acestora, pentru motivele ce succed:
Consideră că prima instanța a interpretat eronat concluziile Raportului de expertiza tehnica efectuat în cauza.
Obiectivul 1 al Expertizei: să se stabilească, prin raportare la cota terenului, care este înălțimea zidului vertical al garajului extins în baza AC nr. 859/_ spre limita de proprietate cu reclamanta și care este înălțimea la cornișă.
Din raportarea expertului la planșele autorizate (Planșa A-08 Fațada Nord și Vest -existent, respectiv Planșa A-18 Fațada Nord - propus) a rezultat respectarea înălțimii zidului garajului extins acceptate de reclamantă prin Declarația notarială (1,90 metri), atât prin raportare la cota terenului existent
înainte de extindere, cât și fată de cota terenului amenajat găsit la data efectuării măsurătorilor din teren, adică fată de rigolă (trotuar) (a se vedea lămuririle expertului din Răspunsul la Obiectiuni).
In primul rand, prima instanța a ignorat ca prin raportul de expertiza nu s-a stabilit care este cota naturala a terenului, existenta la data exprimării Acordului in forma autentica din partea reclamantei. Astfel, atribuirea drept cota naturala a terenului (de la care a calculat inaltimea zidului garajului) a punctului situat la capătul de jos al rigolei (preluând argumentul reclamantei) este arbitrara si se impune a fi cenzurata.
Mai mult, la momentul exprimării Acordului in forma autentica, reclamanta-intimata în mod obiectiv nu se putea raporta decât tot la cota terenului amenajat la acel moment (în jurul garajului în forma inițiala exista un trotuar de garda).
De altfel, reclamanta-intimata nici nu avea posibilitatea raportării la terenul natural atat din cauza declivitatii terenului (teren in panta), cât și prin prisma împrejurării incontestabile ca acordul acesteia nu a fost exprimat în baza unei planșe cu măsurători topografice care sa releveze cota terenului natural, ci in baza situației existente (teren amenajat cu trotuar de garda) la data exprimării acordului.
De altfel, echivalarea cotei naturale cu punctul de la capătul de jos al rigolei este arbitrara si pentru ca realizarea rigolei a presupus executarea de săpaturi (a se vedea Planșele autorizate A-03-3 și A-04 si Legenda aferenta), ceea ce a condus la modificarea în jos a cotei naturale, aspect neanalizat în Expertiza (neexistand un atare obiectiv).
In al doilea rând, ca principiu, cota la care trebuie raportata lucrarea nu poate fi decât aceea a terenului amenajat, adică fata de rigola (trotuar), ceea ce a si făcut expertul, în condițiile în care inaltimea la cornișa (necesara verificării îndeplinirii condițiilor stabilite prin Acord) se măsoară fata de cota terenului amenajat.
De altfel, chiar expertul retine (argument imbratisat și de emitentul AC) ca nu exista nici o reglementare care sa stabilească de unde se măsoară inaltimea unei construcții (cota naturala sau cota amenajata), sens în care stabilirea de către prima instanța a criteriiului de raportare la o cota naturala nedeterminata si care nu a fost analizata prin Expertiza apare ca fiind arbitrara.
In al treilea rând, împrejurarea ca în loc de trotuarul autorizat s-ar fi realizat o rigola nu poate conduce la concluzia nerespectarii inatimii zidului garajului autorizat si care corespunde acordului reclamantei-intimate. Astfel, daca se accepta premisa stabilirii înălțimii zidului în raport cu trotuarul autorizat, realizarea rigolei în locul trotuarului nu poate determina un alt calcul al înălțimii zidului garajului extins, iar expertiza a arătat ca aceste condiții sunt respectate, în condițiile în care rolul rigolei este tocmai acela de a directiona apele pluviale pe terenul subsenatilor-recurenti (condiția 3 din Acordul autentic exprimat de reclamanta-intimata).
Obiectivul 2 al Expertizei: să se determine dacă între garaj și limita de proprietate cu proprietatea reclamantei au fost edificate elemente de construcție (subl. ns.), lucrări de amenajare exterioară. Să fie descrise aceste lucrări cu indicarea tipului, înălțimii, retragerii laterale față de limita de proprietate etc. Obiectiv reclamantă/Expertul să determine prin raportare la documentația ce a stat la baza AC, inclusiv Declarația notarială dacă între garaj și limita de proprietate au fost autorizate trotuare prevăzute cu rigole pentru preluarea apelor pluviale obiectiv pârâți.
Obiectivul 3 al Expertizei: să se stabilească dacă lucrările stabilite la pct. 2 au fost sau nu prevăzute în DTAC ce a stat la baza emiterii AC (inclusiv prin raportare la piesele desenate) - obiectiv reclamantă; Raportarea expertului să se realizeze și la piesele scrise, nu doar la planșele desenate - obiectiv pârâți.
Din concluziile expertului a rezultat că: în teren sunt executate lucrări de amenajare exterioară (așadar nu lucrări de construcție subl. ns.), constând într-o rigolă de beton nefinalizată, situată integral pe proprietatea pârâților-recurenti (retragere laterală de 0,06 m), cu rol de a prelua apele pluviale (Raport de expertiză - obiectiv 2)
Conform documentației autorizate, între garaj și limita de proprietate a fost autorizat un trotuar, care prin definiție reprezintă un element de amenajare exterioară, și nu un element de construcție (Răspuns obiecțiuni pârâți obiectiv 2 și Raport obiectiv 3).
Se deduce că între garajul extins și limita de proprietate nu au fost executate lucrări de construire, ci numai lucrări de amenajare exterioară, ceea ce respectă condițiile impuse prin Declarația notarială a reclamantei.
De asemenea, din concluziile expertizei rezultă că trotuarele autorizate nu sunt efectiv realizate și finalizate la momentul efectuării expertizei, existând în teren doar o rigolă nefinalizată care oprește deversarea apelor pluviale pe terenul reclamantei.
In consecința, fata de împrejurările ca: rigola executata nu reprezintă un element de construcție, ci de amenajare; rigola nefinalizata oprește deversarea apelor pluviale pe terenul reclamantei; valabilitatea autorizației de construire atacate se întinde până în anul 2014. de unde concluzia că oricum lucrările executate nu pot fi privite ca lucrări finalizate, ci se află într-un stadiu intermediar.
Rezulta ca susținerea primei instanțe în sensul ca "lucrările reclamate de reclamanta nu au fost autorizate în forma executata", respectiv ca "rigola nu a fost autorizata si nu respecta acordul reclamantei" este eronata.
Totodată, apreciază că prima instanța a ignorat alte probe administrate în cauza.
Conformitatea lucrărilor executate cu AC atacata a fost confirmata prin înscrisul (depus de recurenții-pârâți odată cu întâmpinarea) emanat de la autoritatea emitenta a actului atacat. Astfel, la data de_ reclamanta a înregistrat o sesizare la Serviciul control urbanism și disciplina în construcții sub nr. 270541/481/_ prin care solicita un control al lucrărilor executate în
baza AC 859/2011. Comisia care s-a deplasat la fata locului a constatat ca lucrările s-au executat cu respectarea dimensiunilor și a documentației tehnice.
Recurenta-reclamantă V. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâții De G. R. H. și G. (fostă Beretan)
A. M., ca inadmisibil..
Recurenții-pârâți, De G. R. H. și G. (fostă Beretan) A. M. prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta V. D., ca nefondat
.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Prin hotărârea pronunțată, prima instanță a respins pe fond capetele de cerere din acțiunea introductivă privind anularea autorizației de construire nr.859 din_ cu privire la rigolă și înălțimea garajului și a respins ca inadmisibile celelalte capete de cerere referitoare la anularea aceleiași autorizații de construire, ca urmare a neexercitării procedurii prealabile.
Astfel, cum rezultă din cerera de chemare în judecată, obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ ca nelegal în speță, autorizația de construire nr.859 din_, iar ceea ce s-a apreciat de către prima instanță a fi capete de cerere referitoare la această anulare, nu reprezintă altceva decât motivele de nelegalitate invocate de către reclamanta recurentă V. D. .
Excepția inadmisibilității poate viza doar acțiunea și se raportează la obiectul cererii de chemare în judecată, nicidecum la motivele pe care se sprijină cererea.
Așa fiind, în mod nelegal prima instanță nu a analizat motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă în ceea ce privește autorizarea ralizării unor terase suprapuse peste traseul utilităților (lipsa avizului în condițiile unor planuri greșite) și cuprinderea în DTAC a unor planșe greșite, în dezacord cu situația faptică.
Reclamanta a formulat plângerea prealabilă, așa încât, condiția prealabilă și necesară pentru investirea instanței cu cercetarea legalității actului administrativ a fost îndeplinită.
Plângerea prealabilă trebuie înțeleasă așa cum aceasta este definită prin art.2 lit.i din Legea nr.554/2004. Orice condiție suplimentară, inclusiv în ceea ce privește conținutul plângerii prealabile, constituie o adăugare la lege, care restrânge în mod nelegal accesul la justiție.
Din punct de vedere procedural cererea de chemare în judecată a fost formulată după ce în prealabil a fost inițiată procedura plângerii prealabile, iar cererea nu a fost modificată, toate capetele de cerere fiind formulate încă de la introducerea acțiunii prin cererea introductivă. Aceasta nu înseamnă că partea nu are dreptul de a argumenta oricând de complex nelegalitatea afirmată a actului. Dimpotrivă, partea are dreptul de a fi administrate probe care să susțină afirmațiile sale și să fie ascultate și analizate toate motivele care întemeiază cererea.
Așa fiind, soluția pronunțată pe inadmisibilitatea unor capete de cerere este nelegală, câtă vreme instanța a fost investită cu anularea unui act administrativ, în ansamblul său, ea fiind ținută a analiza și argumenta toate motivele de nelegalitate a actului administrativ. Procedând într-o altă manieră, s-a încălcat dreptul părții la un proces echitabil așa cum este el reglementat de art.6 paragraf 1 din CEDO. Prin urmare, Curtea constată că prima instanță nu a dat o soluție pe fondul cauzei, soluționând pe cale de excepție așa-zisele capete de cerere, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În această situație, singura soluție care se impune a fi adoptată în considerarea dispozițiilor art.312 alin.5 C.pr.civ., este aceea a admiterii
recursului reclamantei, casării în integralitate a hotărârii primei instanțe cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare pentru analizarea tuturor motivelor de nelegalitate a actului administrativ atacat.
În cauză a fost declarat împotriva aceleiași hotărâri și de către pârâții DE
G. R. H. și DE G. (fostă B. ) A. M., iar în ședința publică de astăzi, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității acestuia, cât și a lipsei de interes din perspectiva faptului că soluția pronunțată de prima instanță este una favorabilă pârâților, de respingere a acțiunii, iar ceea ce se critică este doar o parte din considerentele hotărârii care îi nemulțumește pe pârâți.
Excepția lipsei de interes a recursului este întemeiată pentru cele ce urmează a fi expuse.
Prin hotărârea primei instanțe s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantă și cu toate acestea, împotriva acestei hotărâri pârâții DE G. R. H. și DE G. (fostă B. ) A. M. au declarat recurs în ciuda faptului că actul administrativ ce a fost supus controlului de legalitate, nu a fost anulat.
În practica judiciară și doctrina este unanim acceptat că doar dispozitivul hotărârii poate face obiectul recursului. Dacă partea a avut câștig de cauză, recursul său împotriva considerentelor urmează a fi respins ca lipsit de interes. Chiar dacă noile dispoziții procedurale (art.461 alin.2 N.C.pr.civ.) prevăd posibilitatea de a declara o cale de atac raportat doar la considerentele hotărârii și pentru anumite cazuri expres și limitativ prevăzute, în speță aceste dispoziții procedurale nu sunt aplicabile litigiului.
În raport de dispozițiile procedurale aplicabile recursului, Curtea constată că poate constitui obiect al acestuia doar dispozitivul hotărârii și devreme ce actul administrativ nu a fost anulat în cadrul acțiunii în contencios, nu este de conceput un recurs declarat de beneficiarul actului administrativ.
Prin urmare, în raport de toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.137 C.pr.civ., excepția lipsei de interes este întemeiată, iar recursul declarat de pârâții DE G. R. H. și DE G. (fostă B. ) A. M.
, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de V. | D. împotriva sentinței civile nr. 3235 din | |
_ | pronunțată în dosarul nr. _ | al Tribunalului C. pe care o casează și |
trimite cauza spre rejudecare la Tribunalului C. .
Admite excepția lipsei de interes și respinge recursul declarat de pârâții DE
G. R. H. și DE G. (fostă B. ) A. M. împotriva aceleiași sentințe. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședinbța publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
C. | I. D. | P. | A. | -I. | A. M. N. | ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.T. M.
