Decizia civilă nr. 687/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.687/R/2013
Ședința publică din 24 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: B. G. Z.
JUDECĂTOR: I. P.
JUDECĂTOR: R. M. V. GREFIER: D. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul M. C.
N. - DP COMUNITARĂ
împotriva sentinței civile nr.11686/_ pronunțată de Judecătoria C. N., cauza având ca obiect plângerea contravențională formulată de intimata SC B. V. SA împotriva procesului verbal de contravenție întocmit de recurent.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatei SC B. V. SA, cons.jur.M. D. A., cu delegație la dosar, lipsă fiind reprezentantul recurentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul verifică competența generală, materială și teritorială și constată că are ca temei de drept a soluționa cauza aflată pe rol art.159/1 alin.4 rap.la art.2 pct.3 C.pr. civ.
Se constată că recursul a fost declarat în termen și comunicat cu intimata.
Față de împrejurarea că nu s-au formulat cereri de amânare și nu s-au invocat excepții, instanța acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul intimatei SC B. V. SA solicită respingerea recursului declarat de M. C. N. și menținerea în întregime a sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 11686/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. COMPANIA DE SALUBRITATE B. V. S.A. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP COMUNITARĂ, a fost anulat procesul verbal de constatare a contravenției nr. 4004 încheiat la data de_ și exonerată petenta de la plata amenzii în valoare de 2000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii nr. 4004, întocmit la data de_ de către intimatul M. C. -N. - D.
P. Comunitară, petenta S.C. BRATNER V. S.A. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum total de 2.000 lei, reținându-se că, în data de_, în jurul orelor 20:00, în mun. C. -N. s-a constatat că autospeciala marca Mercedes Actros cu nr. de înmatriculare_ -
cunducător auto M. M. n, angajat al petentei, desfășura activitate de colectare și evacuare de resturi menajere de pe str. M. nr. 31, fără ca această societate să fie abilitată de către Consiliul Local al Mun. C. -N. pe acest sector. În drept, fapta petentei a fost încadrată în prevederile art. 1 pct. 10 din HCL nr. 191/2009, fiind sancționată în baza aceluiași text normativ. Petenta a criticat procesul-verbal de contravenție amintit sub aspectul legalității și temeiniciei, învederând instanței că, în mod netemeinic, agentul constatator a reținut culpa sa în comiterea contravenției amintite, fiind sancționată contravențional prin mai multe procese-verbale de contravenție pentru aceeași contravenție. Raportat la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către petent, instanța va proceda, potrivit art. 34
din OG nr. 2/2001, cu prioritate la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției. Instanța constată că întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor OG nr. 2/2001, în sensul că actul contravenției cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal de contravenție este valabil incheiat. Înscrisul întocmit - procesul-verbal de contravenție contestat - trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal. În conformitate cu dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute (necondiționată de dovedirea unei vătămări), care poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator. Î.C.C.J. - Secții Unite - prin Decizia nr. XXII din _
, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din_ a stabilit că încălcarea condițiilor de formă, altele decât cele prev. de art. 17 din OG nr. 2/2001, se sancționează cu nulitatea relativă condiționată de dovada existenței unei vătămări, alta decât cea decurgând din aplicarea sancțiunilor contravenționale. Cu toate că recursul a fost exercitat pentru lămurirea regimului juridic al cazului de nulitate prevăzut expres de art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ce intervine în caz de nerealizare de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la cuprinsul procesului-verbal, instanța supremă, în considerentele deciziei, în termeni lipsiți de echivoc, a statuat că nulitatea absolută, care poate fi constatată și din oficiu, intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. În toate celelalte situații, în care cazul de nulitate este, fie expres, fie implicit (rezultând din modul de reglementare, finalitatea urmărită de legiuitor), fiind nesocotite cerințele prescrise de actul normativ în discuție, " nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act";. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține următoarele aspecte: În drept, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Franței, A.
c. României, ș.a.), materia contravențională a fost privită ca încadrându-se în noțiunea de "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 par. 1 din
CEDO. În consecință, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în cadrul proceselor având ca obiect plângere contravențională, întrucât contravenientul se vede pus în fața unei "acuzații de natură penală"; în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie să beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 în ansamblul sau, cu referire specială la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție. Instanța reține că, în conformitate cu jurisprudența Curții,
înțelesul noțiunii de "prezumție de nevinovăție"; presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză. În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută. În realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției - actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege
- și cu prezumția de veridicitate - actul reflectă, în mod real, ceea ce a stabilit autoritatea emitentă - prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni. În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră că una din limitele până la care poate să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie, astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia. În ipoteza contrară, în situația în care fapta contravențională nu a fost percepută direct și nemijlocit de agentul constatator, procesul-verbal de contravenție nu se mai poate bucura eo ipso de prezumția de adevăr, prin simpla sa încheiere de un agent al statului, în exercitarea atribuțiilor cu care a fost învestit, în măsura în care, în plan probator, nu este susținut de alte mijloace de probă. În speță, din examinarea ansamblului probator existent la dosar, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost în mod nelegal emis, cu nesocotirea dispozițiilor art. 20 din OG nr. 2/2001, care instituie principiul unicității sancțiunilor contravenționale, ceea ce prespune ca pentru o singură contravenție să fie aplicată doar o sancțiune contravențională principală. În speță, fapta imputată petentei și reglementată de art. 1 pct. 10 din HCL nr. 191/2009 constituie o contravenție continuă, întrucât presupune desfășurarea activității de colectare a deșeurilor fără existența unui aviz din partea Consiliului Local al Mun. C. -N. . Epuizarea ccontravenției continue se realizează în momentul comunicării petentei a actului contravenției, a avertismentului dat de organele abilitate cu privire la activitatea ilicită. Or, în speță, se remarcă că pentru aceeași faptă - activitate de colectare deșeuri în luna februarie 2011, petenta a fost sancționată de mai multe ori, aplicându-i-se mai mult sancțiuni contravenționale principale - amendă, fără însă ca aceste procese- verbale să îi fie comunicate (fiind încheiate în lipsă), neputându-se vorbi ca atare de o epuizare a ilicitului contravențional. Astfel, activitatea petentei se
poate constitui o contravenție unică în formă continuată, susceptibilă de o singură sancțiune contravențională principală. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție contestat în cauza de față și întocmit ulterior apare ca nelegal, iar sancțiunea contravențională principală aplicată - amendă în cuantum de 2.000 lei nu are suport legal, fiind încălcat principiul unicității răspunderea contravenționale și al sancțiunilor contravenționale, instituit prin art. 20 alin. 2 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor.În consecință, instanța reține că petentei nu i se poate imputa săvârșirea faptei contravenționale, constatată prin proces-verbal, și în temeiul căreia i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 2.000 lei, în speță, fiind răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs intimatul MUNIICPIUL C. -N.
, solicitând modificarea sentinței și respingerea plângerii contravenționale.
În motivare, recurentul a susținut că prin autorizația de funcționare menționată în cuprinsul procesului verbal au fost stabilite locațiile în care este autorizată petenta să funcționeze, autorizație care datează din octombrie 2010, iar petenta avea cunoștință de la acea dată că este abilitată pentru sectorul II, iar locația din procesul verbal contestat nu cuprinsă în această autorizație. A mai arătat acesta că în autorizația respectivă este prevăzut că nerespectarea acesteia atrage retragerea autorizației.
Cu privire la faptul că petenta a fost sancționată contravențional de mai multe ori pentru aceeași faptă, recurentul a menționat să potrivit art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleași rezoluției contravenționale, respectiv
colectare și evacuare a resturilor menajere, faptă a cărei efecte s-au prelungit în timp până la efectuarea controlului care a întrerupt rezoluția contestatoarei. A mai arătat acesta că procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie care trebuie coroborată cu prezumția de nevinovăție, după cum rezultă din jurisprudența Curții europene a drepturilor omului și a Curții Constituționale.
În drept, art. 304 pct.9, art. 242 alin.2 C.proc.civ..
Intimata COMPANIA DE SALUBRITATE SC B. V. SA
nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor recurentului, T. ul constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
Asupra criticii recurentului constând din aceea că intimata nu deținea autorizație pentru funcționarea în locațiile menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, tribunalul constată că acest aspect nu a fost negat în cauză de către intimată, iar prima instanță nu a avut în vedere acest aspect pentru a pronunța soluția recurată. În consecință, nu poate fi reținută această critică drept motiv care să conducă la casarea sau modificarea sentinței atacate.
Sub aspectul modului de săvârșire a contravenției, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit că fapta contravențională a fost săvârșită în baza aceleiași rezoluții, fără ca aceasta să fie întreruptă de constatarea și sancționarea unuia dintre actele de executare.
Într-adevăr, examinând materialul probator administrat în dosarul de fond prin prisma dispozițiilor art. 13 alin. 1 din OG 2/2001,
tribunalul reține că în mod corect judecătoria a concluzionat că petenta a desfășurat activități de colectare și evacuare a deșeurilor menajere, fără a avea abilitare din partea autorităților locale pe Sectorul nr. I al mun. C. -N.
, în baza aceleiași rezoluții contravenționale și că astfel încălcarea obligației sale de a efectua activitatea de colectare și evacuare a deșeurilor menajere în baza unei autorizații s-a prelungit în timp. T. ul achiesează la constatările primei instanței, potrivit cărora deși actul de executare a suferit întreruperi, acestea au fost date de natura contravenției.
În mod corect a reținut instanța de fond că și contravenția continuă poate fi comisă în formă succesivă, în sensul că, actul de executare ce se prelungește în timp poate suferi întreruperi, care însă sunt date de natura faptei săvârșite fără ca aceste întreruperi să sisteze unitatea de contravenție.
În fine, tribunalul apreciază că sentința prin care s-a reținut încălcarea principiului non bis in idem ca urmare a sancționării aceleiași fapte prin procese-verbale diferite este legală și temeinică, motiv pentru care, raportat la dispozițiile art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11686/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 11686/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de_ .
PRESEDINTE JUDECĂTORI
B. G. Z. I. P.
R. M. V.
GREFIER
D. C.
Red./Dact.R.M.V./_
Jud. fond: G. F. -Hîngan
