Decizia civilă nr. 633/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 633/R
Ședința publică din 07 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. P.
J. ecător N. B.
J. ecător V. F.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-intimat I.
T. DE R. S. ȘI DE V. C., cu sediul în C. N., str. F. de Z., nr. 93A, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 2529 din_ a Judecătoriei S. u Marmației, în contradictoriu cu intimata - petentă P. D. PRIN P., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.
T.
Prin sentința civilă nr. 2529 din_ a Judecătoriei S. u Marmației, s-a admis plângerea formulată de petenta P. Comunei D. în contradictoriu cu intimatul I. T. de R. S. și V. C. N. și în consecință, constată nulitatea absolută a procesului verbal de constatare a contravenției seria CCS nr. 0005780 din 28.03.201, obligând intimatul să plătească petentei cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut că Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria CCS nr. 0005780 din_, încheiat de către
I.T.R.S.V C. N., petenta a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5000 lei, pentru neîndeplinirea obligației prevăzute la art. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 483/2006.
În fapt, s-a reținut că în perioada_ -_ P. D. în calitate de administrator a bunurilor Comunei D. nu a asigurat administrarea sau serviciile silvice, inclusiv paza, printr-un ocol silvic autorizat, pentru pădurea satului Hărnicești, aparținător comunei D., încălcându-se prevederile Legii nr. 46 / 2008 art. 10 și HG nr. 483 / 2006, art. 1 din Anexa 1. Pădurea Satului Hărnicești a fost pusă în posesie prin procesul verbal de punere în posesie nr. 2291 /_ .
Analizând procesul verbal de contravenție contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de OG nr. 2/2001.
Astfel, fapta contravențională reglementată de art. 1 din Anexa nr. 1 la
H.G. nr. 483/2006 are o anumită specificitate, în sensul că nu se consumă instantaneu, ci are o desfășurare în timp, contravenientul săvârșind fapta din momentul nașterii obligației de încheiere a contractului privind serviciile silvice și până la îndeplinirea ei, fiind o contravenție continuă. De aceea, în cuprinsul procesului-verbal s-a menționat la data săvârșirii contravenției, perioada cuprinsă între_ -_, fiind respectate prevederile art. 17 din O.G nr. 2
/ 2001.
De asemenea, procesul-verbal a fost încheiat la OS Mara, în lipsa unui reprezentant al petentei, aspect reținut în cuprinsul acestuia. În aceste condiții agenții constatatori nu aveau cum să facă aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OUG nr. 2 / 2001 constând în obligația de a aduce la cunoștința contravenientului, la momentul încheierii procesului-verbal, a dreptului de a face obiecțiuni.
Sub aspectul temeiniciei sale, instanța constată că acesta este nefondat motiv pentru care va dispune anularea lui.
Potrivit art. 1 din Anexa nr. 1 la HG nr. 483/2006 pentru aprobarea atribuțiilor ocoalelor silvice de stat și ale celor constituite ca structuri proprii, a obligațiilor ce revin deținătorilor de păduri, în vederea respectării regimului silvic, precum și a Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139 / 2005 privind administrarea pădurilor din România, proprietarii de păduri din România, indiferent de forma de proprietate, sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate, în scopul gestionării durabile a pădurilor.
Conform art. 2 alin. 1 lit. a din același act normativ nerespectarea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 5000 lei.
Din analiza textului legal se observă că obligația de a încheia contract de pază cu un ocol silvic revine exclusiv proprietarilor de păduri, care în caz de nerespectare urmează să fie sancționați contravențional.
Potrivit Titlului de proprietate nr. 4201 /_, suprafața de pădure ce a fost supusă controlului aparține, datorită unei aberații juridice Satului Hărnicești. Dar această anomalie nu poate fi corectată printr-o altă anomalie, adică prin atribuirea calității de administrator al acestei suprafețe Primăriei D. și sancționarea ei pentru neîndeplinirea obligației ce revine proprietarului.
Astfel, conform Legii nr. 215 / 2001 a administrației publice locale, unitățile administrative teritoriale, respectiv comunele, orașele, municipiile și județele sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină având patrimoniu propriu, a cărui administrare se realizează prin consiliile locale sau județene.
Prin urmare primăria nu poate fi nici titulară a dreptului de proprietate publică sau privată și nici nu administrează patrimoniul unității administrative
teritoriale, astfel încât nu poate fi subiect activ al acestei contravenții. P. este doar o structură funcțională constituită pentru a duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului și pentru a soluționa problemele curente ale colectivității locale. Ea nu are personalitate juridică chiar dacă există situații de excepție când legea îi recunoaște capacitate procesuală, dar care nu se regăsesc în speță.
În aceste condiții, procesul-verbal este lovit de nulitate absolută, iar petentei deși lipsită de personalitate juridică trebuie să i se recunoască posibilitatea de a contesta actul astfel întocmit, pentru înlăturarea acestei ilegalități.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanța urmează să admită plângerea formulată și să constate nulitatea absolută a procesului-verbal atacat.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 264 Cod Procedură Civilă, va obliga intimatul să plătească petentei cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu avocațial justificat prin chitanța nr. 86 /_ ( fila 9 ). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimatul I. T.
de R. S. și V. C. N., solicitând casarea sau modificarea hotărârii cu consecința respingerii plângerii petentei.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că hotărârea instanței este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, considerând nefundat un proces verbal de constatare a unei contravenții aplicat de agenții constatatori, unui reprezentant al proprietarului de pădure, care administrează terenul forestier în cauză, pe motiv că suprafața de pădure controlată, aparține, datorită unei aberații juridice, exclusiv Satului Hărnicești.
Mai mult, consideră că primăria ( deși în realitate se cunoaște că este vorba de Consiliul local al Comunei D., reprezentat de primar - și am precizat în întâmpinarea că putem admite și o inconsecvență inclusiv a legiuitorului cu privire la acest fapt ) nu este titulară a dreptului de proprietate și nu administrează patrimoniul unității administrative teritoriale, a satului Hărnicești, în condițiile în care petenta recunoaște că satul Hărnicești aparține administrativ de comuna D. .
De asemenea Instanța de fond, în baza rolului activ pe care îl are, nu solicită nici o clarificare cu privire la această suprafață, respectiv un proces verbal de punere în posesie, etc., deși discutăm de o suprafață de peste 44 ha de pădure și consideră că "dacă un proprietar numit în urma unei aberații juridice"; pentru care comisiile de fond funciar nu au mai corectat aceste aberații, existând o soluție în acest sens, hotărând că nimeni nu poate fi tras la răspundere. Totodată, dacă P. D. nu are personalitate juridică de ce în acțiunea formulată folosește în continuare sintagma de "P. D. ";, cu sediul în satul D. nr.190, comuna D., J. . M., reprezentată prin P., care împuternicește un cabinet de avocatură, când trebuia folosită simplu dumirea de Consiliul Local al Comunei D. ?
Și parcă nu ar fi suficient acest lucru, respectiv anularea procesului verbal pe motiv că a fost încheiat unei persoane fără personalitate juridică, în baza acestei concluzii halucinante și pentru a da o mai mare satisfacție petentei,
instanța apreciază că subscrisa, ca autoritate publică de stat, care a constatat o contravenție după verificarea unor acte juridice încheiate de alte instituții, necorectate, în temeiul art. 264 Cod Procedură Civilă, are o culpă exclusivă și o obligă chiar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei, tot unei persoane care nu are personalitate juridică, respectiv Primăriei Comunei D. (";probabil pe motiv că avocatul a reprezentat pe nimeni"; ).
Or, prin această interpretare eronată instanța a pronunțat o hotărâre în care s-a aplicat greșit legea și s-a ajuns la o altă " aberație juridică ";, anulând un proces verbal temeinic și legal, obligând subscrisa la plata către Primăriei Comunei D., care nu are personalitate juridică, a unor cheltuieli de judecată, lipsind astfel de efecte juridice încălcarea flagrantă a unei legi de către o persoană juridică care, sub apanajul acestei erori, în realitate își arogă doar drepturile conferite de calitatea de proprietar a terenului înscris într-un titlu de proprietate necorectat de comisiile de fond funciar, motivând că această anomalie nu poate fi corectată printr-o altă anomalie (care de fapt putea fi acoperită de instanță - deoarece terenul aparține satului Hărnicești din cadrul unei unități administrative pe care o reprezintă Consiliul Local al Comunei D.
- P. Comunei D. .
Un judecător dacă consideră că litera legii nu este corectă, el are obligația de a trece peste această și să descopere spiritul acesteia, adică spiritul conform unei măsuri și corectitudini juste, caracterizate prin valorile morale.
De aceea un judecător care caută corectitudinea, uneori trebuie să treacă peste litera legii și să caute spiritul ei, însă dacă simte nevoia să aplice în litera ei, atunci va trebui să caute spiritul acesteia pentru ca aplicarea ei să se facă într-un echilibru cu echitatea și binele pentru cei care vin în fața justiției.
În drept s-au invocat prevederile art.304 și 304 indice 1, Cod Procedură Civilă, HG 486/2006, Legea 46/2008, Og.2/2001, HG483/2006, Legea 1/2000,
Legea 287/2009.
Prin întâmpinarea depusă la Filele 17-19, intimata P. D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că I. T. de
R. S. și V. C. N. în mod eronat a reținut că P. D. are calitatea de administrator a terenului aparținând satului Hărnicești, iar procesul verbal de contravenție încheiat pe seama acesteia, pentru nerespectarea obligației de a încheia un contract de pază cu un ocol silvic autorizat, este lovit de nulitate absolută.
Având în vedere dispozițiile legale, este evidentă diferența dintre primărie și Consiliul local, astfel că este de neacceptat susținerea că primăria sau consiliul local ar fi una și aceeași persoană! Astfel, Consiliul Local al Comunei D., nu avea interes în a formula plângere împotriva unui proces verbal prin care a fost aplicată o sancțiune contravențională Primăriei D. .
Recursul este nefondat.
Din analiza textului art.2, litera a, din HG 483/2006, coroborat cu art.1 din Anexa 1 a HG.483/2006, reiese cu evidență faptul că subiect activ al contravenției reținută în sarcina petentei este proprietarul de pădure.
Proprietarul este persoana care deține un drept de proprietate.
Despre dreptul de proprietate nu putem discuta decât în contextul unui patrimoniu, fiind exclusă ideea proprietății în afara noțiunii de patrimoniu.
O structură funcțională cum este cea a primăriei unei unități administrativ teritoriale, lipsită de personalitate juridică, este evident că nu deține un patrimoniu și, în consecință, nu poate avea calitatea de proprietar. În concluzie, primăria nefiind proprietar de terenuri forestiere, nu poate avea calitate de subiect activ al contravenției prevăzute de art.2, litera a, din HG 483/2006.
Personalitate juridică deține, conform prevederilor art. 21 din Legea 215/2001, unitatea administrativ teritorială. Aceasta putea fi eventual sancționată pentru fapta reținută în sarcina primăriei care potrivit art.77 din Legea nr.215/2001, reprezintă doar o structură funcțională care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului soluționând problemele curente ale colectivității locale. Confuzia pe care recurentul o face între noțiunile de comună, primărie și consiliu local nu are justificare legală, Legea 15/2001 fiind suficient de clară pentru a oferi o definiție lămuritoare a acestor noțiuni și care să permită agentului constatator o identificare cu suport legal a persoanei care poate răspunde contravențional.
Prima instanță a analizat în mod judicios cauza, a făcut o corectă aplicare a legii, inclusiv prin recunoașterea calității procesuale active Primăriei Comunei D. . Potrivit art. 31 din OG nr. 2 / 2001, împotriva procesului verbal poate formula plângere contravenientul. Atâta vreme cât, dintr-o necunoaștere a legii, agentul constatator a sancționat contravențional primăria, reținându-i acesteia calitatea de contravenient, prima instanță, pentru a înlătura nelegalitatea comisă, nu putea decât să facă aplicarea prevederilor de art.31 din OG.2/2001 și să recunoască contravenientei legitimarea procesuală activă.
Recunoscând petentei, în mod întemeiat, calitatea procesuală activă, dat fiind faptul că partea căzută în pretenții este intimatul I. T. de R. S. și V., făcând aplicarea art. 274 Cod Procedură Civilă, prima instanță legal a obligat intimatul la plata către petentă a sumei de 1500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Toate inadvertențele sesizate și criticate de către recurent în mod vehement nu-și au sursa decât în modul defectuos de întocmire a procesului verbal de contravenție, neputându-se răsfrânge asupra petentei consecințele greșelilor agentului constatator. Dacă am admite teza recurentei s-ar ajunge la încălcarea dreptului de acces la justiție, garantat constituțional.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 aliniat 1, Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 316, raportat la art. 298 și 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul I. T. DE
S. ȘI DE V. C., cu sediul în C. N., str. F. de Z., nr. 93A,
jud. C., împotriva sentinței civile nr. 2529 din
_
a Judecătoriei S.
u
Marmației, jud. M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică de azi, _
.
Președinte, J. ecător, J. ecător,
V. P. N. B. V. F.
G. ier,
H.
Red. P.V / Tred. F.Ț._ /2 ex.
J. ECĂTOR LA FOND C. I.
