Sentința civilă nr. 16592/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 16592/2013
Ședința publică din 13 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M. GREFIER: P. R. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul U. S., în contradictoriu cu pârâții C. J. DE
A. DE S. B. și A. F. P. A M., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Cauza s-a judecat pe fond la data de_, când pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la_ .
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamantul U. S. în contradictoriu cu pârâta C. J. De A. De S. B. s-a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere din oficiu numărul 2869 din_ emisa de pârâtă și a Deciziei referitoare la obligațiile accesorii numărul 2869 din_ emisa de către aceeași pârâta, până la soluționarea irevocabilă a cererii în anulare, să dispună anularea Deciziei de impunere din oficiu numărul 2869 din_ si a Deciziei referitoare la obligațiile accesorii numărul 2869 din_, să dispună anularea Deciziei numărul 23087 /_ de soluționare a contestației și să oblige parata la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin Decizia de impunere din oficiu numărul 2869 din_ emisă de C. De A. De S. B. a fost stabilita în sarcina reclamantului contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 4660 lei. Contribuția a fost stabilita în raport de veniturile realizate de reclamant pe parcursul anului 2010, calificate ca fiind venituri din activități independente. Ulterior emiterii deciziei de stabilire a obligațiilor principale, a fost emisa și Decizia referitoare la obligațiile accesorii, numărul 2869 din_, prin care au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații de plată a accesoriilor respectiv, a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere în cuantum de 1924 lei.
Reclamantul a formulat contestație administrativă, înregistrată sub numărul 22008 /_ solicitând revocarea deciziilor de impunere, însă prin Decizia numărul 23087 /_, C. De A. De S. B. a respins contestația formulată.
Reclamantul arată că atât decizia de soluționare a contestației cât și deciziile de impunere sunt nelegale.
Arată reclamantul, în raport cu deciziile de impunere, că au fost încălcate prevederile articolelor 43 și 87 din Codul De Procedură Fiscală. Deciziile atacate nu poartă semnătura persoanelor împuternicite conform legii în reprezentarea Casei De A. De S. B. . Lipsa semnăturii atrage nulitatea actelor administrative. În lipsa semnăturii ,nu se poate reține asumarea de către autoritatea publică emitenta a actelor administrative emise.
Actele administrative sunt nelegale și din punctul de vedere al motivării, motivarea în drept a deciziilor se refera doar la dispozițiile Codului De Procedura Fiscală fără a se indica încadrarea data de către organul administrativ fiscal sub aspectul prevederilor Legii numărul 95 / 2006 privind reforma în domeniul sănătății. Lipsa oricărei mențiuni sub aspectul încadrării în dispozițiile Legii 95 / 2006 a categoriei de venituri asupra cărora pârâta realizează operațiunea de stabilire a contribuției este vădit nelegală. În lipsa indicarii temeiului de drept nu se poate cunoaște care sunt prevederile legale aplicabile în concret ,respectiv nu se poate verifica legalitatea celor doua acte sub aspectul interpretării dispozițiilor legale de către pârâtă. Imposibilitatea verificării legalității celor doua acte administrative este cu atât mai evidentă cu cât cele două decizii nu cuprind motivele de fapt avute în vedere de către organul fiscal la emiterea actelor administrative fiscale, situație în care nu se poate identifica modul în care organul fiscal emitent a realizat aprecierea situației de fapt și, consecutiv, a realizat încadrarea în dispozițiile legale.
Sub aspectul motivării, doctrina de specialitate a arătat că motivarea oricărui act este obligatorie, fiind prevăzută în articolul 31 din Constituția României, dispoziție ce instituie dreptul la informație, necesar ar fi respectat în cauză având în vedere cerința de asigurare a transparenței procedurii de percepere a taxelor și impozitelor și a celorlalte contribuții datorate de contribuabili.
Motivarea actului apare ca fiind o condiție de fond, de care depinde valabilitatea acestuia.
În lipsa motivării, în mod evident deciziile atacate sunt lovit de nulitate absoluta.
Mai arată reclamantul ca au fost încălcate prevederile articolului 257 alineatul 1 litera f din Legea 95 / 2006, respectiv s-au aplicat eronat dispozițiile legale.
Veniturile realizate suplimentar de reclamant în cursul anului 2010 nu sunt venituri realizate din activități independente ci sunt veniturile realizate în baza unei convenții civile încheiate cu Fundația Centrul De Resurse Pentru Comunitățile De Romi. Pe parcursul anului 2010 reclamantul a avut și calitatea de salariat, fiind angajat al Agenției De Dezvoltare Regională Nord-Vest.
În baza convenției încheiate, plătitorul de venit a realizat operațiunile de calcul și reținere la sursă a impozitului pe venit, neimpunându-se și
obligația de achitare a contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
În ceea ce privește decizia privind accesoriile, emiterea acesteia s-a făcut de asemenea în mod nelegal. Potrivit dispozițiilor articolului 119 din Codul De Procedură Fiscală, pentru neplata la termenul de scadență, de către debitori a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități de întârziere ce urmează a fi calculate în raport cu prevederile articolului 120 și următoarele din Codul De Procedură Fiscală.
Atâta timp cât contribuția reclamantului la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate nu a fost individualizată anterior printr-o decizie de impunere or declarație a reclamantului, nu se putea proceda la emiterea unei decizii privind accesoriile, sens în care reclamantul nu poate fi ținut la plata accesoriilor.
Decizia privind contestația este vădită nelegală întrucât soluționează contestația formulată aplicând dispozițiile Legii 95 / 2006 și cele ale Codului Fiscal în vigoare în prezent și nu cele aflate în vigoare în momentul stabilirii raportului administrativ fiscal.
Prin decizia de soluționare a contestației nu s-a răspuns argumentelor invocate de reclamant, rezumându-se argumentația la reproducerea conținutului textelor legale apreciate ca fiind aplicabile. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la suspendarea actelor administrative, reclamantul apreciază că sunt întrunite în cauză condițiile legale prevăzute de articolul 14 și 15 din Legea 554 / 2006, sub aspectul constatării unui caz bine justificat și al iminentei producerii unei pagube. În drept, acțiunea formulată a fost întemeiată pe dispozițiile articolului 78 și următoarele Cod fiscal, articolul 82 Cod fiscal, articolul 215 și următoarele Cod Procedură Fiscală, articolul 119 și următoarele Cod Procedura Fiscală, articolul 43 și următoarele Cod Procedura Fiscală, articolul 257 și următoarele din Legea 95 / 2006, articolul 8 și următoarele,
articolul 14, articolul 15 din Legea 554 / 2006.
În probațiune
,s-au anexat înscrisuri, deciziile atacate.
Prin precizarea de acțiune
înregistrată la data de 12 august 2013, reclamantul a arătat că îș
i extinde acț
iunea ș
i faț
ă de A. F. P. A M. C. N. ș
i că îș
i completează acț
iunea în sensul formulării unei nou capăt de cerere, respectiv obligarea Administraț
iei F. P. A M.
C. N. la restituirea în favoarea reclamantului a sumei de 7044 lei reprezentând contribuția la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate achitată de reclamant.
Precizează reclamantul, că, de la data introducerii acțiunii și până la data extinderii acțiunii reclamantul și-a mutat domiciliul de pe raza localității Onești pe raza municipiului C. N., prin urmare organul fiscal competent este A. F. P. a municipiului C. N. . Având în vedere că reclamantul a achitat obligatiile financiare reținute în sarcina sa, se impune ca pârâta nou introdusă în cauza sa fie obligată la restituire, având în vedere că sumele sunt nedatorate. Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. De A. De S. B. a solicitat respingerea cererii, inițial în baza excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond ca neîntemeiată. Apreciază pârâta că, în temeiul prevederilor articolului 5 din Ordonanța De Urgență a Guvernului numărul 125 / 2011 privind modificarea și completarea Legii numărul 571 / 2003 privind Codul Fiscal,
Agenția Națională De Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Prin urmare, apreciază pârâta că, în cauza, calitatea procesuală pasivă revine Administrației F. P. Onești. Sunt aspectul fondului, se arată că în mod corect au fost stabilite contribuțiile reclamantului față de Fondul unic de asigurări sociale de sănătate, impunându-se respingerea cererii de suspendare și respingerea
cererii de anulare.
Parata A. F. P. A M. C. N. nu a formulat întâmpinare, deci si cererea de chemare în judecată însoțita de actele anexe i-au fost comunicate, potrivit încheierii de ședința din data pe 23 august 2013.
În cauză a mai formulat întâmpinare A. F. P. O. ti, care a solicitat respingerea cererii în baza excepției lipsei calității procesuale pasive.
Analizând cererea formulata, în baza probelor administrate, instanța reține ca aceasta este fondată în parte.
Potrivit dispozițiilor articolului 248 din Noul Cod De Procedura Civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. De A. Sociale De S. B. . A arătat pârâta ca începând cu data de 1 iulie 2012 prin dispozițiile articolului 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 125 /2011 pentru modificarea și completarea Legii numărul 571 / 2003 privind Codul Fiscal, Agenția Națională De Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata. Prin urmare susține pârâta că, calitatea procesuală s-a transmis Administrației
F. P. Onești.
Instanța reține însa ca potrivit articolului 5 aliniatul 10 din ordonanța menționată, pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executare silita și contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsuri asiguratorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență aferente creanțelor prevăzute la alineatul patru, Agenția Națională De Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale, caselor de asigurari sociale si dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de_, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de fata de judecată. Instanța reține că prezentul litigiu nu este unul din categoria celor enuntate expres în dispozițiile legale mai sus menționate, prezentul litigiu neavând ca obiect contestație la executare sau contestație împotriva măsurilor asiguratorii și nici nu privește procedura de insolvență aferenta creanțelor prevăzute la alineatul patru.Prezentul litigiu are ca obiect contestația în contencios administrativ formulată potrivit dispozițiilor articolului 205 și următoarele din Codul De Procedură Fiscală. Ținand cont ca pârâta C. J. De A. De S. B. este emitenta deciziilor atacate, în cauza tot aceasta pârâtă are și calitate procesuală pasivă.
Astfel, instanța va respinge excepția invocata de pârâtă.
Instanța va admite însă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. O. ti,care a formulat întâmpinare în cauză,instanța apreciind că această pârâtă nu este parte la raportul juridic dedus judecății,nici în ceea ce privește anularea actelor atacate și nici în ceea ce privește solicitările de restituire a sumelor achitate de reclamant.
Cu privire la cererea de suspendare, instanța reține că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere că reclamantul a achitat obligațiile fiscale reținute în sarcina sa.
Sub aspectul fondului, instanța reține că este întemeiată cererea formulată de reclamant, în raport cu decizia de soluționare a contestației administrative și în raport cu cele două decizii de impunere. Sub aspectul îndeplinirii condițiilor de forma, instanța reține ca actele administrative fiscale atacate nu întrunesc condițiile legale. Instanța a solicitat Casei Județene De A. De S. B. comunicarea deciziilor atacate precum și a actelor care au stat la baza
pronunțării acestora.
Consultând documentația depusă în probațiune la dosar, în copie conformă cu originalul, instanța constată că deciziile de impunere din oficiu atât cele referitoare la obligația principală cât și cele referitoare la accesorii nu sunt semnate si stampilate, decât pentru conformitate. Deciziile poartă mențiunea că acestea sunt editate in sistem informatic, valabil fără semnătura și ștampilă, conform prevederilor OMEF 1
364 / 07.
Instanța constată că deciziile de impunere încalcă dispozițiile imperative ale articolului 43 din codul de procedură fiscală referitoare la semnătura persoanelor împuternicite și ștampila organul emitent. De asemenea, ambele acte administrative fiscale menționate nu cuprind motivele de fapt pe care acestea se sprijină, necuprinzând nici încadrarea din punctul de vedere al dispozițiilor legale a categoriei de venit avute în vedere la stabilirea obligațiilor fiscale în sarcina reclamantului.
Potrivit dispozițiilor articolului 87 Codul De Procedură Fiscală decizia de impunere trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute la articolul 43 din Codul De Procedură Fiscală.
Teza a doua a articolului 87 din codul de procedură fiscală prevede că decizia de impunere trebuie să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la articolul 43 alineatul 2 din Codul De Procedură Fiscală și categoria de impozit, taxa, contribuția sau alte sume datorate bugetului general consolidat, baza de impunere precum și cuantumul acestora.
Conform articolului 43 din Codul De Procedură Fiscală, actul administrativ fiscal trebuie să conțină printre altele motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite de organul fiscal potrivit legii.
Raportat la conținutul deciziei de impunere și al deciziei privind accesoriile ce fac obiectul acțiunii se observa încălcarea prevederilor legale menționate cu privire la elementele obligatorii.
Deciziile de impunere nu poartă nici o semnătură, iar în aceste condiții instanța nu poate reține că sunt aplicabile dispozițiile OMEC 1364/07 cu privire la editarea în sistem informatic, atîta timp cât printr-un act normativ cu forță juridica superioară se prevede necesitatea semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal.
Prin urmare, în condițiile articolului 46 din Codul De Procedură Fiscală, lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, respectiv semnătura persoanei împuternicite a organului fiscal, atrage nulitatea acestuia. Astfel, lipsa semnării deciziilor contestate este sancționată cu nulitatea absolută.
Pe de altă parte, raportat la momentul emiterii deciziilor de impunere, ordinul invocat nu mai era în vigoare.
Nulitatea poate fi de asemenea constatată și în raport cu lipsa motivării în fapt și în drept a actelor administrative fiscale atacate.
În ceea ce privește motivarea în drept a actelor administrative atacate, acestea cuprinde referiri doar la dispozițiile Codului De Procedură Fiscală, respectiv la norma procedurală, fără a indica încadrarea dată de către organul administrativ- fiscal sub aspectul prevederilor Legii numărul 95 / 2006 privind reforma in domeniul sănătății, respectiv dreptul material aplicabil.
În lipsa indicării temeiului de drept nu se poate cunoaște care sunt prevederile legale pe care pârâta le-a aplicat în concret, respectiv nu se poate verifica legalitatea celor două acte sub aspectul interpretării dispozițiilor legale.
Motivarea nu este corespunzătoare nici sub aspectul motivelor de fapt, situație în care nu se poate identifica modul în care organul administrativ fiscal a realizat aprecierea situației de fapt și, ulterior, a realizat încadrarea în drept.
Neîndeplinirea condițiilor de formă, atrage nulitatea actelor administrative fiscale atacate, neimpunându-se astfel și analizarea pe fond a cererii.
Instanța reține totuși că si sub aspectul fondului, cererea formulată este întemeiată.
În cursul anului 2010, dispozițiile art 257 alineatul 1 litera f din Legea 95 / 2006 s-a modificat.
În cursul anului 2010, reclamantul a înregistrat atât venituri din salarii, fiind angajat al Agenției De Dezvoltare Regionala Nord-Vest, cât și venituri în baza unei convenții civile încheiate cu Fundația Centrul De Resurse Pentru Comunitățile De Romi.
Datorita lipsei motivării actelor administrative, instanța poate doar presupune că veniturile realizate în baza acestei convenții pe perioada februarie - iulie 2010 au fost avute în vedere la emiterea deciziilor de impunere, însă acestea au fost încadrate în mod eronat în natura veniturilor realizate din activități independente.
Potrivit dispozițiilor articolului 257 aliniatul 2 litera f din Legea 95 / 2006, contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5% care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/ sau într-o forma de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la literele a - d, respectiv venituri din salarii.
Veniturile realizate de către reclamant în baza convenției civile încheiata pentru anul 2010 reprezintă venituri din alte surse, ce se circumscriu noțiuni de alte venituri ce se supun impozitului pe venit în accepțiunea prevederilor articolului 257 alineatul 2 litera c din Legea 95 / 2006, sens în care încadrarea acestor venituri în categoria veniturilor
realizate din activități independente este nelegală. Probațiunea veniturilor a fost făcută de reclamant, acesta a depus adeverința de venit pe anul 2010 emisă de A. F. P. O. ti și
adeverința de venit de la Agenția De Dezvoltarea Regionala Nord- Vest.
Prin urmare, având în vedere aspectele menționate, în baza art. 1, 8,10 din Legea 554 / 2004 și art. 218 din Ordonanța Guvernului numărul 92 / 2003, instanța va anula decizia de soluționare a contestației, precum și deciziile de impunere.
Cererea reclamantului, a fost găsită însă ca fiind neîntemeiată, în raport cu solicitarea de restituire a sumei achitate. Potrivit Avizului de plată depus în probațiune la fila 48 din dosar, reclamantul avea obligația de plată a sumei totale de 7630 lei.
Potrivit extrasului de cont din data de_, depus în probațiune la fila 49, reclamantul a transferat către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate o suma de 1378 lei.
O alta tranzacție bancară nu reiese din actele depuse în probațiune. Nu a fost depusa în probațiune nici o altă chitanța care să ateste plata în întregime a obligațiilor către Fondul unic de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, având în vedere că de la dosar lipsește dovada plății, instanța va respinge cererea de obligarea a paratei A. F. P. C.
N. la restituirea sumei ca nedovedita.
În temeiul articolului 453 din Noul Cod De Procedura Civilă, instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor parțiale de judecată constând în onorariu avocațial, în cuantum de 1012,6 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. J. DE A. DE S. B. .
Admite cererea formulată de reclamantul U. S., dom. în C. -N., str. E. Q. nr. 26, et.3, ap.33, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE A. DE S. B., cu sediul în B., str.M. nr. 13, jud.B., având ca obiect anulare acte administrative.
Anulează Decizia nr.23087/_, Decizia de impunere nr. 2869/_ cu privire la debitul principal si Decizia de impunere nr. 2869/_ cu privire la accesorii, decizii emise în sarcina reclamantului.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F.
P. A M. O. ti, cu sediul în O. ti, str. Poștei nr.5, jud. B. și respinge cererea față de această pârâtă în baza excepției.
Respinge cererea formulată de același reclamant în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. C. -N., cu sediul în C. -N., P-ța
A. I. nr.19, jud.C., referitoare la restituirea sumei de 7044 lei, ca nedovedită.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor parțiale de judecată în cuantum de 1012,6 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 13 Decembrie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
R. P.
Red.MT/tehn.MG 6 ex. 14.01.14
