Decizia civilă nr. 708/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINIS/RATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ **

DECIZIA CIVILĂ NR. 708/2013

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.

M. B.

G.: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă T. D.

R. împotriva sentinței civile nr. 5676 din_ pronunțată în dosarul nr. _

** al T. ui M., în contradictoriu cu intimatul-pârât C. J. M. prin D. G. de A. S. și P. C. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Recurenta- reclamantă T. D. R. și intimatul-pârât C. J. M. prin D. G. de A. S. și P. C. M. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul-pârât C. J. M. prin D. G. de A. S. și

P. C. M. a depus la dosar întâmpinare.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr.146/1997.

De asemenea, constată că intimatul-pârât și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare.

Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 5676/0_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ **, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta T. D.

  1. , în contradictoriu cu pârâta C. J. M. - D. G. de A.

  2. și P. C. M. .

Pentru a dispune în acest sens, tribunalul a reținut că prin acțiunea introdusă la Tribunalul Maramureș la data de_, reclamanta T. D. R. a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta C. J. M.

- D. G. de A. S. și P. C. M., obligarea pârâtelor la rectificarea carnetului de muncă seria BF nr.0787167 emis la data de_ cu privire la mențiunile făcute la punctul 75 de către pârâtă, în privința trecerii unui număr de 127 zile calendaristice ca fiind nemotivate în cursul anului 2009- 2010, această mențiune fiind nelegală și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente pe perioada 1-15 septembrie 2009 întrucât acestea au fost reținute fără temei legal.

În motivare, reclamanta a învederat că a fost angajata pârâtelor începând cu anul 2004 pe postul de referent IA fapt menționat în carentul individual de muncă.

Ulterior, a prestat diferite activități fiind numită în funcția publică de execuție, consilier I asistent 3 din cadrul compartimentului salarizare al pârâtei, având pregătirea de specialitate economist, situație pentru care a fost remunerată.

Urmare verificărilor efectuate de către Curtea de conturi în anul 2008, i-au fost imputate anumite stări de lucruri care nu-i erau imputabile conform fișei postului, și care, în timp, s-au dovedit a fi neadevărate. Menționează că în timpul activității desfășurate - conform fișei postului - atribuțiile erau de contabil și nu de referent din cadrul compartimentului de asistență socială, fapt pentru care a sesizat conducerea.

Prin adresa nr.16130/_ a încunoștințată pârâta, în scris, neregulile existente, iar ca răspuns pârâta a emis dispoziția 1021/_ prin care s-a dispus: retragerea dreptului de a aplica viza de control preventiv, tăierea sporului de complexitate a muncii de 25 % aplicat la salariul de bază lunar.

Precizează că neregulile constatate au fost aduse și la cunoștința IPJ M.

, fapt pentru care a intrat în conflict public cu conducerea pârâtei. urmare celor arătate i s-a sugerat să-și caute alt loc de muncă.

Menționează că s-a îmbolnăvit în această perioadă și a fost nevoită să solicite concediu fără salar ca fiind singura modalitate de a se trata, deoarece concediul legal de odihnă i-a fost refuzat.

Aceste solicită minimale, au fost considerate de către conducerea pârâtei ca fiind modalități de sustragere de la serviciu și apreciate ca absențe nemotivate, cu consecința înscrierii în carnetul de muncă.

Nemaiavând nervi de a mai accepta atitudinea ostilă a unor persoane din cadrul conducerii pârâtei, a formulat cerere pentru acceptarea demisiei, fapt care a fost concretizat prin decizia nr.288 din_, iar începând cu data de_ a încetat raporturile de muncă, fără a contesta decizia amintită.

În drept, au fost invocate prev.art.188/1999, HG 611/2008. În probațiune, s-au depus înscrisuri.

Prin întâmpinarea depusă la termenul din_, pârâta a ridicat excepția

inadmisibilității acțiunii întrucât nu a fost parcursă procedura plângerii prealabile, prevăzută de art.7 din Lege anr.554/2004, aceasta în condițiile în care reclamanta a fost invitată în mai multe rânduri pentru reglementarea amiabilă a situației sale privind încetarea raportului de muncă.

Prin sentința civilă nr.3313/_, Tribunalul Maramureș a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art.7 din Legea nr.554/2004.

Urmare recursului reclamantei, Curtea de Apel C., prin decizia nr.1235/_, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare T. ui M., reținând că în cazul în speță, raportat la prevederile art.7, al.5, din Legea nr.554/2004, nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, astfel încât se impune analizarea pe fond a pretențiilor reclamantei.

Deși legal citată, reclamanta nu s-a prezentat în instanță nici în cel de-al doilea ciclu procesual, pentru a face proba susținerilor sale.

Din întâmpinare și înscrisurile probatorii depuse la dosar de către pârâtă (f.8 - 30 din dosar nr._ *) au rezultat următoarele:

Reclamanta a îndeplinit funcția publică de consilier I asistent 3 cu începere din data de_ . În cursul lunii aprilie 2009, reclamantei i s-a solicitat clarificarea situațiilor contabile care îi reveneau ca atribuții de serviciu conform fișei postului. Ca răspuns, în loc să procedeze la clarificările solicitate, reclamanta a solicitat mutarea pe un alt post din cadrul instituției, solicitare care a fost respinsă tocmai în considerarea neîndeplinirii obligațiilor de serviciu în funcția exercitată. Până la data de_ subscrisa a revenit în repetate rânduri către reclamantă cu solicitări de efectuare a lucrărilor dispuse, nestabilindu-i nici o altă sarcină de serviciu, tocmai pentru a-i da posibilitatea să-și îndeplinească lucrările restante, spre a-i fi aprobată cererea de mutare în altă funcție.

În data de_, reclamanta a depus o cerere de concediu fără salariu pentru perioada_ -_, cerere care nu a fost aprobată avându-se în considerare atât restanțele în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu arătate mai sus, cât și nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.95 alin.3 din legea nr.188/1999. Simultan, reclamanta a depus și o cerere de încetare a raporturilor de serviciu, fără preaviz. Cu aceeași ocazie, reclamanta a predat cartele de pontaj și telefonul și nu s-a mai prezentat la serviciu începând din data de_ .

Având în vedere că reclamanta nu s-a prezentat la serviciu deși cererea de concediu nu fusese aprobată, pârâta a considerat că aceasta a lipsit nemotivat de la serviciu, iar în privința ei a fost derulată procedura cercetării disciplinare. Raportul comisiei de disciplină nr.688/_ cuprinde propunerea de a se accepta încetarea raporturilor de muncă între părți prin demisie, urmând ca în perioada de preaviz, reclamanta să-și clarifice lucrările restante. Reclamanta și-a însușit acest raport, iar subsecvent, reclamanta și-a depus demisia, înregistrată sub nr.1521/_, cu preaviz de 30 de zile, în condițiile legii.

Cu toate acestea, reclamanta a manifestat o vădită rea-credință, refuzând să efectueze orice lucrare dispusă în perioada de preaviz, după cum reiese din rezoluția olografă de pe nota de serviciu nr.1920/_ .

Reclamanta nu a invocat în cuprinsul acțiunii nici un argument în susținerea acestei cereri. Reclamanta nu neagă faptul că a lipsit de la serviciu în perioada_ -_ și nu face proba prezentei la serviciu în această perioadă. În concluzie, înscrierea în carentul de muncă a numărului de zile de absențe nemotivate corespunde realității și a fost făcută cu respectarea Decretului 92/1976 privind carentul de muncă.

În ceea ce privește petitul privind plata drepturilor salariale aferente perioadei 01 -_, arată că, potrivit statului de plată anexat, reclamantei i s- au stabilit drepturi salariale aferente acestei perioade în cuantum de 401 lei. Având în vedere că, potrivit adresei nr.18706/_ reclamanta nu a putut justifica lipsa unor bunuri aflate în inventarele a căror responsabilitate îi revenea, în temeiul răspunderii patrimoniale a funcționarului public instituite prin Legea nr.188/1999, reclamantei i-a fost imputată suma de 570 lei (71 lei valoarea unei camere web, 299 lei valoarea unui detector radar și 200 lei valoarea unei telecomenzi de acces în incinta C. ui județean M. ). Ținând cont că telecomanda a fost găsită ulterior în sertarul reclamantei, suma imputată a fost redusă la 370 lei. La data prezentei salariul reclamantei este depus în contul 5006, urmând ca, în măsura în care reclamanta va clarifica aspectele arătate cu privire la bunurile menționate, suma cuvenită să-i fie eliberată la cerere.

Față de aceste date, care au fost probate prin înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, acțiunea reclamantei a apărut a fi neîntemeiată, fiind respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. D. R., solicitând admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamanta arată că prin sentința recurată, instanța sesizata - in rejudecare - a respins cererea introductiva pe considerentele expuse, care prezintă vădite motive de netemeinicie si nelegalitate instanța făcând o greșita aplicare a legii .

Recurenta a îndeplinit funcția publica de consilier 1 asistent 3, la data formulării cererii de concediu fara salariu pe perioada_ -_, directorul instituției i-a răspuns ca urmează ca situațiile contabile sa fie clarificate de către alte persoane din cadrul instituției.

Recurenta arată și precizează ca tot directorul unității a determinat-o sa formuleze cererea de concediu fara salar, cu motivarea ca la încheierea acestuia o sa i se clarifice si solicitarea sa de transfer pe postul solicitat anterior.

Totodată, i sa sugerat sa depună si o cerere de încetarea a raportului fara preaviz, ocazie cu care recurenta a predat si "dotările care le aveam ".

Pe cale de consecința, neprezentarea recurentei la serviciu in perioada _

-_, s-a făcut datorita convingerii ca cererea de concediu fara salar a fost aprobata dar si stării de sănătate personala si nu rezultatului comisiei care a fost înființata si a concluziilor efectuate de către aceasta, prin cercetare disciplinara.

Recurenta arată că a aflat de faptul ca directorul instituției nu i-a aprobat cererea de concediu fara salar numai din înștiințarea făcuta de comisia de disciplina (care urma sa o cerceteze) si nu din comunicarea directa a instituției personal pe cererea înregistrata, sau la adresa de domiciliu a acesteia.

De asemenea, nu i-a fost comunicata decizia directorului instituției (de neaprobarea cererii) nici măcar telefonic, deși deținea telefon de serviciu.

Prezenta fiind in fata comisiei, si pentru a nu denatura raporturile cu conducerea direcției si reclamanta și-a însușit acel raport, si și-a depus demisia in condițiile legii, in considerentul celor arătate si tot la sugestia unuia dintre membrii comisiei care i-a confirmat rezolvarea amiabila a situației sale - la locul de munca - pana la acceptarea demisiei, ceea ce nu s-a întâmplat .

In concluzie arată recurenta ca nu a lipsit nemotivat de la serviciu, a respectat si îndeplinit sarcinile de serviciu dispuse de directorul instituției, chiar acestea erau străine si diferite de fisa postului, a făcut cerere de concediu fara salar la sugestia si din ordinul directorului instituției, si a avut convingerea ca aceasta a fost aprobata, fara sa-și dea seama, atunci, ca recurenta a fost supusa unei proceduri de eliminare si înlăturare ordonata de către conducătorul acestei instituții, si pe care instanța fondului, o găsește ca fiind nu numai legitima dar si legala.

Cat privește drepturile salariale - urmarea a unor astfel de proceduri cat si a celor arătate mai sus - acestea i se cuvin pe perioada lucrata, bunurile imputate rămânând in instituție, de ele folosindu-se si in prezent alte persoane, ceea ce este o realitate evidenta ( toate ca acestea figurau in inventarul instituției care nu au fost niciodată predate sau primite printr-un proces verbal sau fisa de magazia): exemplu cel mai elocvent fiind telecomanda regăsita ulterior, nu in sertarul recurentei, ci în unul dintre birourile instituției .

Pentru toate aceste solicita admiterea recursului in baza considerentelor arătate.

Prin întâmpinarea formulată, intimata D. G. de A. S. și P.

C. M. a solicitat respingerea in tot a acestuia, motivat pe următoarele:

În fapt, reclamanta a îndeplinit funcția publica de consilier 1 asistent 3 cu începere din data de 0_ . In. cursul lunii aprilie 2009, reclamantei i s-a solicitat clarificarea situațiilor contabile care ii reveneau ca atribuții de serviciu conform fisei postului. Ca răspuns, in loc sa procedeze la clarificările solicitare,

reclamanta a solicitat mutarea pe un alt post in cadrul instituției, solicitare care a fost respinsa tocmai in considerarea neîndeplinirii obligațiilor de serviciu in funcția exercitata. Pana la data de_ parata a revenit in repetate rânduri către reclamanta T. D. R. cu solicitări de efectuare a lucrărilor dispuse, nestabilindu-i nici o alta sarcina de serviciu, tocmai pentru a-i da posibilitatea sa-si îndeplinească lucrările restante, spre a-i fi aprobata cererea de mutare in alta funcție.

In data de_, reclamanta a depus o cerere de concediu fara salariu pentru perioada_ -_, cerere care nu a fost aprobata avându-se in considerare atât restantele in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu arătate mai sus, cat si nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din Legea nr. 188/1999. Simultan, reclamanta a depus si o cerere de încetare a raporturilor de serviciu, fără preaviz. Cu aceeași ocazie, reclamanta a predat cartela de pontaj si telefonul si nu s-a mai prezentat la serviciu începând din data de_ .

Având in vedere ca reclamanta nu s-a prezentat la serviciu deși cererea de concediu nu fusese aprobata, parata a considerat ea aceasta a lipsit nemotivat de la serviciu, iar in privința ei a fost derulata procedura cercetării disciplinare. Raportul comisiei de disciplina nr. 6688/_ cuprinde propunerea de a se accepta încetarea raporturilor de munca intre părți prin demisie urmând ca in perioada de preaviz, reclamanta sa-si clarifice lucrările restante. Reclamanta si-a însușit acest raport, iar subsecvent, reclamanta si-a depus demisia, înregistrata sub nr. 1521 /_ cu preaviz de 30 de zile, in condițiile legii.

Este evident așadar ca numai prin buna-credința a pârâtei nu a fost pusa in aplicare sancțiunea destituirii din funcția publica, pentru a o proteja pe reclamanta de consecințele înscrierii sancțiunii in cazierul administrativ, si i s-a dat acesteia posibilitatea sa își încheie raportul de serviciu prin demisie.

Cu toate acestea, reclamanta a manifestat o vădita rea-credința, refuzând sa efectueze orice lucrare dispusa in perioada de preaviz, după cum reiese din rezoluția olografa de pe nota de serviciu nr. 1920/_ .

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Reclamanta a îndeplinit funcția publică de consilier I asistent 3 la instituția pârâtă începând din data de_ . În data de_, reclamanta a depus o cerere de concediu fără salariu pentru perioada_ -_, cerere care nu a fost aprobată, pârâta având în vedere restanțe în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cât și nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art.95 alin.3 din legea nr.188/1999. Simultan, reclamanta a depus și o cerere de încetare a raporturilor de serviciu, fără preaviz. Cu aceeași ocazie, reclamanta a predat cartele de pontaj și telefonul și nu s-a mai prezentat la serviciu începând din data de_ .

Față de faptul că reclamanta nu s-a prezentat la serviciu deși cererea de concediu nu fusese aprobată, pârâta a considerat că aceasta a lipsit nemotivat de la serviciu, iar în privința ei a fost derulată procedura cercetării disciplinare. Raportul comisiei de disciplină nr.688/_ cuprindea propunerea de a se accepta încetarea raporturilor de muncă între părți prin demisie, urmând ca în perioada de preaviz, reclamanta să-și clarifice lucrările restante. Reclamanta și-a și-a depus demisia, înregistrată sub nr.1521/_, cu preaviz de 30 de zile. Reclamanta a refuzat să efectueze orice lucrare dispusă în perioada de preaviz, după cum reiese din rezoluția olografă de pe nota de serviciu nr.1920/_ .

În mod corect a reținut tribunalul că reclamanta nu și-a demonstrat pretențiile. Ea nu a negat faptul că a lipsit de la serviciu în perioada_ - _

, iar înscrierea în carnetul de muncă a numărului de zile de absențe nemotivate apare astfel a corespunde realității.

Cât privește solicitarea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente pe perioada 1-15 septembrie 2009 întrucât acestea ar fi fost reținute fără temei legal, Curtea reține că, potrivit statului de plată depus, reclamantei i s-au stabilit drepturi salariale aferente acestei perioade în cuantum de 401 lei. Prin adresa nr.18706/_ reclamantei i s-a comunicat că au fost identificate bunuri lipsă din inventarul său care vor fi reținute de la reclamantă, dacă aceasta nu dorește să clarifice acest aspect. Cu toate acestea, nu s-a demonstrat de către pârâtă imputarea formală în contra reclamantei a acestei sume, astfel încât suma reținută ca și compensație apare a fi deținută fără cauză de către autoritatea pârâtă, reclamanta fiind îndreptățită la drepturile salariale restante.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să admită în parte recursul, să modifice în parte sentința atacată în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 401 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 1-15 septembrie 2009; va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta T. D. R. împotriva sentinței civile nr. 5676 din_, pronunțată în dosarul nr._ ** al T. ui M. pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 401 lei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 1-15 septembrie 2009.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. A. M. S. L. R. M. B.

G.

M. V. -G.

Red.SLR/dact.MS 3 ex./_ Jud.fond: E.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 708/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici