Decizia civilă nr. 9831/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9831/2013
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul B. G., împotriva sentinței civile nr. 2977/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui Maramureș, în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL B., G. N. și P. O. B., având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale. La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul B. V. personal, identificat cu CI, seria MM, nr. 5., CNP 1., domiciliat în orașul
B., Str. C., nr. 26, asistat de avocat P. Alexandru I., cu delegație la dosar, în substituirea avocatului titular Florin A. vasile Sandu, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare, de către intimatul P. O. B. .
Reprezentantul recurentului depune la dosar o serie de acte în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii în tot a petitului referitor la daunele materiale pretinse și admiterea petitului de daune morale, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial și contravaloarea deplasării la acest termen la instanță, pe ruta Baia Mare - C. .
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2977 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului
B. G. privind acțiunea intentată împotriva P. ui O. B. .
S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului B. G. privind capetele de cerere referitoare la reîncadrarea în funcția de viceprimar și cel referitor la anularea Dispoziției nr. 1545/_ emisă de P. O. B. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâții C. Local B. și G. N. și în consecință s-a dispus anularea Hotărârii nr.72/_ emisă de C. Local B. și s-a dispus anularea Hotărârii nr.73/_ emisă de C. Local B. .
A fost obligat pârâtul C. Local B. să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri materiale indemnizația de viceprimar aferentă perioadei cuprinse între data adoptării actelor administrative anulate prin prezenta hotărâre și până la data de_ .
A fost obligat pârâtul C. Local B. să plătească reclamantului și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale .
A fost obligat pârâtul C. Local B. să plătească reclamantului suma de 3720 lei cheltuieli de judecată.
A fost respins restul pretențiilor bănești formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Hotărârea nr. 72/_ emisă de C. Local B. s-a aprobat schimbarea reclamantului din funcția de viceprimar al O. B., temeiul de drept fiind art. 57 al. 4 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Pentru a adopta o astfel de hotărâre s-a reținut în preambulul actului administrativ că s-a avut în vedere un proiect de hotărâre.
Potrivit procesului verbal al ședinței extraordinare a C. ui Local al O.
B. încheiat la data de_, se constată faptul că inițial ședința s-a declarat închisă nefiind întrunit cvorumul necesar pentru desfășurarea acesteia, ulterior, după prezentarea altor consilieri locali, s-au reluat dezbaterile, s-a pus în discuție proiectul de hotărâre privind înlocuirea din funcția de viceprimar a reclamantului
G., ordinea de zi fiind suplimentată cu acest proiect de hotărâre, iar ulterior a fost adoptată Hotărârea nr. 72/_ cu 11 voturi pentru și 2 împotrivă. Cu același prilej, s-a propus introducerea pe ordinea de zi și a proiectului de hotărâre privind alegea noului viceprimar, fiind ales în funcția de viceprimar pârâtul G. N., cu 12 voturi pentru și 1 împotrivă, adoptându-se în acest sens Hotărârea nr. 73/_ .
De altfel din înscrisurile aflate la filele 24-26 din dosar reiese că proiectul de hotărâre privind schimbarea din funcție a viceprimarului B. G. a fost inițiat în ziua în care a avut loc ședința extraordinară a C. ui Local B., respectiv în data de_ de un număr de consilieri reprezentând o treime din numărul consilierilor locali în funcție, aspect necontestat.
Din cuprinsul adresei nr. 15389/_ de înaintare a acestor hotărâri către Instituția Prefectului Județului Maramureș, emisă de secretarul primăriei, reiese că s-ar fi propus schimbarea viceprimarului pentru lipsa de colaborare și absențe de la serviciu, iar la adoptarea acestor hotărâri, din numărul total de 19 consilieri locali au fost prezenți un număr de 13 consilieri locali. Nici acest aspect nu a fost contestat în speță.
Reclamantul invocă, printre altele, nelegalitatea hotărârii, întrucât schimbarea viceprimarului pentru lipsa de colaborare și absențe de la serviciu, reprezintă o sancțiune disciplinară aplicată conform art. 69 al.1 lit.d din Legea nr.393/2004, situație în care hotărârea nu ar fi fost adoptată cu votul a două treimi a consilierilor în funcție .
Din cele invocate în speță, se impune, primordial, o analiză a conflictul de legi invocate ce reglementează schimbarea din funcție a viceprimarului, determinat de coexistența normei generale și a celei speciale, situație ce se soluționează întotdeauna conform regulii specialia generalibus derogant.
Caracterul special al unei reglementări se determină în funcție de obiectul acesteia, circumstanțiat la anumite categorii de situații, și de specificul soluțiilor legislative pe care le instituie. Reglementarea este derogatorie dacă soluțiile legislative referitoare la o situație anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.
Stabilirea caracterului de lege generală sau specială (pentru ca în funcție de aceasta, să se determine prioritatea aplicării uneia dintre ele) reprezintă un instrument de interpretare și de rezolvare a litigiului la îndemâna tribunalului, în virtutea plenitudinii jurisdicționale a acestuia.
Conform art. 69 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali prevăd următoarele:
"(1) Pentru abateri grave și repetate, săvârșite în exercitarea mandatului de viceprimar, de președinte sau de vicepreședinte al consiliului județean, persoanelor în cauza li se pot aplica următoarele sancțiuni:
mustrare;
avertisment;
diminuarea indemnizației cu 5-10% pe timp de 1-3 luni;
eliberarea din funcție.
Sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se aplica, prin hotarare a consiliului, la propunerea motivata a primarului, respectiv a presedintelui consiliului judetean. în cazul presedintelui consiliului judetean, propunerea trebuie facuta de cel putin o treime din numarul consilierilor în functie și va fi temeinic motivata. Motivele care justifica propunerea de sanctionare vor fi aduse la cunostinta consilierilor cu cel putin 5 zile inaintea sedintei.
în cazul sanctiunilor prevazute la alin. (1) lit. a) și b), hotararea se adopta cu votul deschis al majoritatii consilierilor în functie, iar în cazul sanctiunilor prevazute la lit. c) și d), cu votul secret a cel putin doua treimi din numarul consilierilor în functie.
Aplicarea sanctiunilor prevazute la alin. (1) lit. c) și d) poate fi facuta numai daca se face dovada ca viceprimarul, presedintele sau vicepresedintele consiliului judetean a incalcat Constitutia, celelalte legi ale tarii sau a prejudiciat interesele tarii, ale unitatii administrativ-teritoriale sau ale locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.
La eliberarea din functie se aplica în mod corespunzator prevederile Legii nr. 215/2001, cu modificarile și completarile ulterioare.";
Din economia textului legal mai sus redat rezultă că eliberarea din funcție a viceprimarului ca sancțiune se aplică prin hotărârea adoptată de consiliul local al localității respective cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție
Pe de altă parte, conform art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001, schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul majorității consilierilor în funcție, la propunerea primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție.
Această normă se referă la toate ipotezele care au incidență cu referire la schimbarea din funcție a viceprimarului.
Astfel, având în vedere că dispozițiile art. 69 alin. 5 din Legea nr. 393/2004 conțin o normă de trimitere la Legea nr. 215/2001 a căror dispoziții completează corespunzător normele speciale edictate de Legea nr. 393/2004, rezultă că art. 69 din Legea nr. 393/2004 are regim derogator de la norma generală consacrată de Legea nr. 215/2001. Cum Legea nr. 215/2001 se referă la un domeniu general al administrației publice locale inclusiv la aspecte privind statutul aleșilor locali, legea specială cu referire la acest din urmă obiect - statutul aleșilor locali este reprezentată de Legea nr. 393/2004.
Întrucât propunerea de schimbare din funcție a viceprimarului nu a fost rezultatul aprecierii activității reclamantului din punct de vedere politic, ci ca urmare a lipsei de colaborare și absențe de la serviciu, deci disciplinar, rezultă că în speță se aplică norma cu caracter special care derogă de la art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001 (normă generală ce se referă la toate ipotezele de schimbare
din funcție a viceprimarului), fiind în prezența cazului particular de schimbare din funcție a viceprimarului pentru ipoteza în care acestuia i se aplică sancțiunea eliberării din funcție pentru abateri grave și repetate, săvârșite în exercitarea mandatului, procedura fiind cea reglementată de art. 69 din Legea nr. 393/2004.
Având în vedere că hotărârea a fost adoptata cu votul a 11 consilieri dintr-un număr de 19 consilieri în funcție, rezultă că aceasta nu a fost adoptată cu votul secret a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție, astfel cum prevăd dispozițiile art. 69 din Legea nr. 393/2004, nerespectându-se cerințele de cvorum de vot expres prevăzute de aceste dispoziții legale, atrăgând nelegalitatea acesteia.
Totodată se observă că nu s-au respectat nici dispozițiile art. 39 al.3 din Legea nr.215/2001, privind necesitatea convocării ședințelor extraordinare cu cel puțin 3 zile înainte de data prevăzută pentru întrunire, dar nici prevederile art. 43 din Legea nr. 215/2001, nefiind justificată urgența suplimentării ordinii de zi a ședinței cu această propunere de eliberare din funcție, care să nu poată fi amânată până la ședința următoare, susținerile reclamantului fiind întemeiate din acest punct de vedere.
Față de aceste considerente și în baza dispozițiilor legale invocate și ale art.
18 din Legea nr.554/2004 instanța a dispus anularea Hotărârii nr.72/_ emisă de C. Local B. .
Hotărârea nr. 73/_ emisă de C. Local B., privind alegerea în funcția de viceprimar al O. B. a pârâtului G. N., fiind un act administrativ subsecvent Hotărârii nr.72/_, se impune pe cale de consecință anularea acestui act subsecvent.
În temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a obligat pârâtul C. Local B. să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri materiale indemnizația aferentă perioadei cuprinse între data adoptării actului administrativ anulat prin prezenta hotărâre și până la data de_ .
Întrucât reclamantul a beneficiat de soluția anulării de către instanță a Hotărârii nr.72/_ emisă de C. Local B. ce l-a vătămat, dispunându-se înlăturarea consecințelor negative de ordin salarial, luând în considerare evidentul prejudiciu de imagine, fiindu-i afectate onoarea, prestigiul și demnitatea dobândite în comunitatea locală în funcția încredințată de ales local, dar și de viceprimar, nemaifiind delegat din partea PNL candidat pentru alegerile locale din iunie 2012, pierzând sprijinul acestui partid( aspect ce rezultă din adresa nr. 16/_ emisă de PNL), în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu aplicarea art. 1357 și 1391 al.5 raportat la art.253 al.4 din Noul Cod Civil, instanța admite doar parțial cererea de acordare a daunelor morale, acordând cu caracter compensatoriu în acest sens suma de 10.000 lei, suma solicitată de 70.000 lei fiind apreciată ca excesivă. Reclamantul a solicitat și obligarea C. Local B. la plata sumei de 9711,39 lei despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea medicamentației pe care a fost nevoit să o achiziționeze, nemaiputând beneficia de asigurare de sănătate în perioada în care a fost demis. În acest sens au fost depuse la dosar factura fiscală nr. 054/_ în valoare totală de 3355,85 lei, emisă de Farmacia Unica Farm-B. și chitanța de plată nr. 054/_, dar și o scrisoare medicală emisă de Spitalul Clinic Județean Mureș - Clinica Neurologie, din care
rezultă internarea reclamantului în perioada_ -_ .
Raportat la data acestor documente, trebuie menționat că sistemul de acordare a asistentei medicale este reglementat prin Legea nr. 95 din 13 aprilie 2006, care asigura cadrul general de organizare și funcționare, H.G. nr. 1389/2010 care stabilește condițiile acordării asistenței medicale pentru anul 2011 și 2012 și Ordinul comun nr._ al ministrului sănătății și al
președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistentei medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate pe anul 2012.
O componentă importantă pentru asistența medicală a persoanelor o reprezintă acordarea medicamentelor în regim compensat și gratuit.
Dispozițiile legale invocate cuprind metodologia privind modalitățile de prescriere și de decontare a medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu.
În speță, reclamantul nu a probat, conform acestei metodologii, faptul că medicul a prescris medicamentele indicate în factură, nici faptul că acestea sunt prevăzute în Lista denumirilor comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații cu și fără contribuție personală.
Astfel, nu se poate stabili că încetarea calității sale de asigurat ca urmare a schimbării sale din funcție, astfel cum se invocă, a cauzat acest prejudiciu, reclamantul nedovedind faptul că, în calitatea sa de asigurat ar fi beneficiat de acordarea medicamentelor arătate în regim compensat și gratuit. Mai mult, factura atestă o altă valoare decât cea solicitată cu titlu contravaloare medicamente, iar reclamantul nu a dovedit încetarea calității de asigurat.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite cerințele prevăzute de art.1357 din noul cod civil, instanța a respins cererea privind obligarea pârâtului
Local B. să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 9711,39 lei, reprezentând contravaloarea medicamentației .
În temeiul art. 274 cod pr.civ., instanța a obligat pârâtul C. Local B., aflat în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 3720 lei cheltuieli de judecată, justificate prin onorariul avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul B. G.
, solicitând admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii pronunțate. în sensul admiterii în tot a acțiunii formulata de către subsemnatul reclamant cu privire la petitul reprezentând daunele materiale pretinse, respectiv în ceea ce privește suma de 9.711,39 iei constând în contravaloarea medicamentației solicitata prin precizarea de acțiune, precum și modificarea sentinței în sensul admiterii în tot a petitului care privește daunele moralei astfel cum acestea au fost solicitate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod proc. civ., solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata în recurs, în cuantum total de 2.700 reprezentând onorariu avocat 2.500 lei conform chitanței anexate și cheltuieli de deplasare, 200 lei conform bonului de carburant.
În motivare arată în ceea ce privește respingerea pretențiilor constând în contravaloarea medicamentației cât și în ceea ce privește acordarea doar a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, consideram ca hotărârea se dovedește nelegala, așa încât în lumina dispozițiilor art. art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civ., solicită a modifica sentința în sensul de a obliga C. Local sila plata sumei de 9.711,39 Iei respectiv la plata unor daune morale mai mari de 10.000 lei, daune morale pe care le-am apreciat la suma de 70.000 lei.
În ceea ce privește sumele pretinse cu raportare la medicamentația pe care a fost necesar sa o suport în intervalul în care am pierdut calitatea de asigurat» respectiv octombrie 2011- aprilie 2012, pretențiile formulate sunt pe deplin justificate întrucât, pe de o parte, prejudiciul se datorează actului administrativ nelegal emis, HCL 72/2011, iar pe de alta parte, întrucât prejudiciul este indiscutabil, având în vedere costurile dovedite și suportate de subsemnatul în mod direct, cat și raportul de cauzalitate, în condițiile în care, medicamentația de stricta necesitate urma a fi achitata de Casa de Asigurări de
Sănătate în ipoteza în care nu as fi pierdut calitatea de asigurat datorita emiterii actului administrativ nelegal.
În concret, pretențiile cu titlu de daune materiale reprezintă contravaloarea unor medicamente compensate ce mi-au fost prescrise raportat la afecțiunea de care sufăr și pentru care am fost și internat în spital, aflându-se sub tratament cronic neîntrerupt, tratament ce impune administrarea medicamentației arătate.
Contrar reținerilor instanței din sentința atacata, medicamentația i-a fost prescrisa de medicul specialist.
Atât din actele medicale de la dosar, cat și din acte medicale pe care înțelegem sa le depunem în completarea probatoriului în recurs, rezulta cu certitudine ca subsemnatul sunt o persoana aflata sub tratament, iar sumele pretinse prin acțiune, reprezintă costurile acestui tratament pe care a trebuit sa le suport personal, în contextul în care după emiterea HCL nr. 72/2011 prin care am fost schimbat din funcția de viceprimar, am pierdut și calitatea de asigurat.
Calitatea de asigurat a subsemnatului subzista în temeiul dispozițiilor art. 211 și urm. din Legea nr. 95/2006 în condițiile în care numirea în funcția de viceprimar implica exercitarea de către subsemnatul a unei activități remunerate ce constituie potrivit art. 39 din Legea 393/2004, și art. 57 alin. (6) din Legea 251/2001, vechime în munca.
Raporturile de munca ce s-au născut în urma Hotărârii C. ui Local prin care am fost numit în funcția de viceprimar, are ca și consecința obținerea unui venit din munca, asimilat salariului, raportat la care potrivit dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. a, recurentul contribuia la Fondul Asigurărilor de Sănătate.
Pierzând calitatea de viceprimar a pierdut și calitatea de asigurat, așa încât nu am mai putut beneficia de o asigurarea de sănătate, fiind nevoit sa achit în mod direct costurile tratamentului cronic.
Contravaloarea medicamentației este cea care rezulta din facturile emise de unitatea farmaceutica.
Dovada necesitații administrării acestei medicamentații rezulta din actele medicale, iar raportul de cauzalitatea ca o condiție a antrenării răspunderii civile a intimatului este dovedit în cauza având în vedere efectul HCL nr. 72/2011., respectiv eliberarea din funcția de viceprimar și numirea unei alte persoane în aceasta funcție prin HCL nr. 73/2011.
În ceea ce privește daunele morale, instanța în mod corect le-a acordat reținând existenta unui prejudiciu de imagine generat prin cele doua acte administrative vădit nelegale, prejudiciu de imagine justificat prin probatoriul de la dosar, respectiv prin adresa emisa de PNL Maramureș nr. 16/_, din care rezulta ca mi-a fost afectate atât onoarea, prestigiul și demnitatea dobândite în comunitatea locala și mediul politic.
În contextul dat, problema care se ridica este aceea a cuantificării daunelor morale solicitate, daune care în mod indiscutabil trebuie sa fie proporționale cu prejudiciul efectiv creat.
Instanța a reținut în acest sens ca suma de 10.000 lei ar fi proporționala acestui prejudiciu creat, respingând restul pretențiilor, pana la suma de 70.000 lei ce a fost solicitata prin acțiune.
Apreciază că instanța a cenzurat în mod exagerat cuantumul daunelor pretinse și ca în acest fel hotărârea își pierde din legalitate, întrucât chiar daca aceste daune sunt în mod justificat acordate, câtimea sumei este inferioara prejudiciului real, motiv pentru care apreciază hotărârea ca fiind nelegala.
Stabilirea cuantumul daunelor morale reprezintă apanajul instanței în mod indiscutabil, insa raportarea trebuie sa se facă la anumite criterii obiective pentru a putea identifica în mod cat mai exact întinderea unor atare despăgubiri.
În contextul în care daunele materiale se situează la peste 27.000 lei, și în condițiile în care afectarea imaginii recurentului și prestigiul de care acesta s-a bucurat si-a produs efecte mult mai ample și pe o durata de timp mult mai lunga decât perioada de timp pentru care am solicitata daunele materiale, consideram ca, suma de 10.000 lei este mult prea mica.
Recurentul solicită să se rețină că nu doar schimbarea din funcție dar și modalitatea în care s-a făcut aceasta schimbare, au afectat în mod serios prestigiul recurentului creat de-a lungul a peste 15 ani de activitate politica, iar prin modul în care a fost justificata aceasta măsura, a adus atingere bunei reputații de care recurentul se bucura nu doar în mediul politic, ci și în cadrul comunității locale.
Pentru acest considerent arată ca suma de 10.000 lei acordata nu este proporțională cu prejudiciul efectiv creat.
Nu în ultimul rând argumentează un aspect important și anume ca aceasta schimbare din funcție s-a făcut în mod tendențios în chiar perioada ce a premers campaniei electorale, tinzându-se astfel la afectarea imaginii subsemnatului recurent, pentru a nu putea candida în numele PNL la funcția de primar al orașului B. .
Pentru toate aceste considerente va solicită a admite recursul de maniera în care acesta a fost formulat.
Prin întâmpinare intimatul solicită respingerea recuruslui.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din memoriul de recurs, acesta este limitat la soluția dată de instanța de fond cererii privind cuantumul despăgubirilor pentru daune morale și cea privitoare la capătul de cerere prin care s-a solicitat daune materiale în cuantum de 9.711,39 lei reprezentând contravaloarea medicamentației.
Cu referire la cuantumul daunelor morale neacordate de instanța de fond, trebuie reținut că în absența unor criterii pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de reclamant, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Instanța de contencios administrativ, care a anulat actul și a acordat celelalte drepturi reclamantului este competentă să soluționeze și cererea privind acordarea daunelor morale.
Pe cale de consecință, trebuie reținut că spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanta trebuie să aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauză pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectată situatia familială, profesională si socială.
Atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
De asemenea, trebuie reținut că daunele morale nu pot constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora, însă acestea trebuie să reprezinte o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral suferit.
Astfel, față de cele ce precedă, Curtea reține că instanța de fond a făcut o judicioasă apreciere asupra cererii de reparație a prejudiciului sub aspectul cuantificării daunelor morale ce se cuvin cu titlu de despăgubiri recurentului.
Așa fiind, dincolo de aspectele subiective și împrejurările specifice cauzei trebuie să mai reținem că admiterea cererii principale privind anularea actelor administrative ilicite și vătămătoare pentru recurent constituie o reparație în sine și la cuantificarea despăgubirilor sub forma daunelor morale trebuie ținut cont și de această împrejurare.
Față de cele ce precedă, Curtea reține că motivele invocate de recurent pentru majorarea cuantumului daunelor morale nu sunt întemeiate, sentința fiind legală și temeinică din această perspectivă.
Sub aspectul criticilor privind neacordarea daunelor materiale ce reprezintă contravaloarea medicamentelor se reține că instanța de fond a reținut just și corect că nu există nicio legătură de cauzalitate între încetarea calității de asigurat ca urmare a schimbării din funcție și prejudiciul pretins. Mai precis recurentul nu a dovedit că în calitatea sa de asigurat ar fi beneficiat de medicație în regim compensat sau gratuit.
Deși la dosar s-au depus înscrisuri doveditoare ale achiziției unor medicamente în cuantumul sumei solicitate prin acțiune trebuie reținut că răspunderea patrimonială poate fi angajată doar dacă se îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
Astfel, deși sa dovedit în cauză că pârâtul a săvârșit o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, trebuie demonstrat că eventualul prejudiciu material solicitat are legătură nemijlocită cu fapta ilicită.
Așa cum corect a reținut instanța de fond cu trimitere la dispozițiile legale pertinente incidente în materia acodării medicației compensate și gratuite nu s-a demonstrat în cauză că medicamentele achiziționate ar fi fost gratuite sau compensate dacă prin premisă ar fi avut calitatea de asigurat. Nici nu s-a dovedit dacă și în ce circumstanțe medicale au fost procurate medicamentele respective, dacă recurentul a fost supus vreunei examinări, dacă medicul curant a emis o rețetă în acest sens, dacă acesta este înscris într-un program național de monitorizare a unor boli etc.
Deși recurentul invocă în recurs că sunt acte medicale la dosar din care rezultă susținerile sale a depus doar un bilet de ieșire din spital (bilet de externare/scrisoare medicală eliberat de Clinica de N.eurologie Tg Mureș) din care rezultă că acesta a fost internat în această unitate sanitară în perioada _
-_ indicându-i-se tratament cronic neîntrerupt cu anumite medicamente care se regăsesc și pe facturile de achiziție.
Cu toate acestea, pentru a beneficia de medicație compensată și gratuită trebuie probat că aceste medicamente ori pentru boala de care suferă medicația se eliberează în regim comnpensat ori gratuit. Deși a menționat în memoriul de recurs că va depune și alte probe medicale recurentul nu a depus decât probe din care rezultă achiziția medicamentelor respective.
Or, lipsa legăturii de cauzalitate ca și condiție a răspunderii civile delictuale nu a fost demostrată sens în care cele statuate de instanța de fond sunt legale și temeinice aceasta pronunând o soluție la adăpost de critică.
Astfel fiind, față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 să respingă recursul cu consecința menținerii în tot a sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul B. G. împotriva sentinței civile nr. 2977 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
L. U. | M. | D. | R. -R. D. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. C. G.
