Decizia civilă nr. 10074/2013. Contestație act administrativ fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 10074/2013

Ședința publică din data de 23 Octombrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.

G. D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC V. FIL_ împotriva sentinței civile nr. 7252 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta A. J. A F. P. M., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform dovezii existentă la fila 8 din dosar și timbru judiciar de 0,50 lei.

Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.

Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.

242 pct.2 C.pr.civ.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.

CURTEA

Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.7252 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. V. F. 98 S. în contradictoriu cu Direcția Generală a F. P. M. .

Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.46 alin.1 din normele de aplicare a codului fiscal justificarea deducerii taxei se poate face numai în baza exemplarului original al documentelor prevăzute de art.146 alin1. C.fiscal iar în cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al documentului de justificare, beneficiarul va solicita emitentului un duplicat al facturii, pe care se va menționa că înlocuiește documentul inițial. Duplicatul poate fi o factură nouă emisă de furnizor/prestator, care să cuprindă aceleași date ca și factura inițială, și pe care să se menționeze că este duplicat și că

înlocuiește factura inițială sau o fotocopie a facturii inițiale, pe care să se aplice ștampila furnizorului/prestatorului și să se menționeze că este duplicat și că 1

înlocuiește factura inițială. În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii exemplarului original al declarației vamale pentru import sau al documentului pentru regularizarea situației, persoana impozabilă va solicita un duplicat certificat de organele vamale.

Administratorul reclamantei, d-na F. Irina Violeta, a declarat în fața organului fiscal, potrivit notei explicative depuse la dosar că factura în cauză nu o deține în original întrucât furnizorul are punct de lucru în B. M., nefiind trimisă nici prin poștă, ci doar prin fax (fila 141 volumul I).

Or, chiar dacă ulterior controlului reclamanta a solicitat un duplicat al facturii (fila 146 volumul I), T. apreciază că în mod corect organul fiscal nu a acordat drept de deducere al TVA-ului întrucât nu s-a invocat pierderea, sustragerea sau distrugerea exemplarului original al facturii (deci impedimente absolute), ci împrejurarea că furnizorul avea punctul de lucru în B. M. .

Pe de altă parte, se reține societatea avea obligația, potrivit art. 10 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală ─ care impune în sarcina contribuabilului obligația de cooperare cu organele fiscale ─, să depună factura fiscală în original până la finalizarea controlului pentru a putea fi verificată autenticitatea și realitatea acesteia ( decizia nr. 2441 din 17 mai 2012, a Înaltei Curți de C. și Justiție ).

Totodată reține instanța că există o neconcordanță sub aspect formal în sensul că în decontul de taxă pe valoare adăugată depus de emitenta facturii la data de_ la organul fiscal (filele 148-150 volumul I) apare suma de 37.200 la rubrica "Achiziții de bunuri și servicii taxabile cu cota de 24%";, iar nu la rubrica "Taxă pe valoare adăugată colectată";, cum ar fi fost firesc.

Or, S.C. Gyopartur S.R.L. este societatea care a prestat serviciul taxabil, având obligația de colectarea a taxei, iar nu beneficiara acestuia, pentru a invoca dreptul de deducere.

Tot astfel reține instanța că și din punct de vedere al condițiilor de fond, dreptul de deducere nu este justificat . În condițiile codului fiscal persoana impozabilă are drept să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunii taxabile iar reclamanta care are ca obiect principal de activitate "Transporturi rutiere de mărfuri"; și deține mijloace de transport proprii (a încheiat cu S.C. Vad Trans Lux S.R.L. un contract în formă autentică prin care a închiriat 12 autoutilitare, 27 semiremorci și 10 autotractoare, filele 170-177 volumul I) nu a justificat, cu elemente obiective necesitatea achiziției serviciilor menționate în factura emisă de S.C. Gyopartur S.R.L., respectiv 15 curse de transport cherestea.

Împotriva soluției menționate a declarat recurs reclamanta V. F. 98 S. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul anulării actelor fiscale și exonerarea de obligațiile stabilite eronat de organele fiscale.

În susținerea celor solicitate se arată că factura la care se face referire în RIF exista fizic în evidențele contabile ale societății la data încheierii inspecției sub forma de copie fiind aplicată ștampila original a furnizorului precum și înscrisul conform cu originalul și semnătura furnizorului. În plus în jurnalul furnizorului apare această factură și dat fiind existența concordantă în evidențele celor două societăți stabilirea TVA suplimentar de plată este greșită.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare a solicitat respingerea în considerarea că recurenta nu are dreptul de deducere TVA întrucât nu a demonstrat necesitatea achiziției și mai mult nu a depus nici un decont nedeclarând astfel taxa colectată aferentă prestărilor de servicii.

Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente, de art.304 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii.

2

Astfel argumentul adus de recurentă constă în aceea că în baza actelor deținute avea dreptul de deducere TVA.

Susținerea nu poate fi reținută deoarece conform normelor fiscale în exercitarea dreptului de deducere este necesară întrunirea anumitor condiții respectiv ca serviciul în discuție să fie folosit pentru operațiuni care dau dreptul de deducere "operațiuni taxabile și existența unei facturi care să respecte cerințele impuse de Codul fiscal "document justificativ";.

În cauză recurenta nu a justificat ca achiziția serviciului vizând transportul de cherestea înscris în factura emisă de S.C. Gyopartur S. a fost necesar în folosul operațiunii în condițiile în care obiectul său de activitate îl constituia transportul rutier de mărfuri pentru care deținea mijloace de transport

(autoutilitară 12, semiremorci 27, autotractoare s.a.) în baza unor acte autentice. Din actele depuse la dosar nu reiese că mijloacele deținute erau indisponibilizate respectiv erau implicate în alte transporturi sau defecte pentru ca astfel să se poată ajunge la concluzia că închirierea altor mijloace era necesară. Prin urmare în lipsa unor dovezi în mod corect a reținut prima instanță că serviciul nu a fost destinat în folosul operațiunii ce dă dreptul de deducere.

Sub acest aspect recurenta arată că deține documentele pe care își fundamentează deducerea mai exact duplicat factură și jurnalul de vânzări. Documentele pe care contribuabilul își fundamentează susținerile trebuie să ofere elemente de natură să contureze operațiunea efectuată și a unui conținut economic efectiv necesar.Recurenta a atașat un duplicat ulterior controlului fără o justificare obiectivă a lipsei documentului originalului iar aferent acestuia nu a mai atașat un alt act care să ateste caracterul necesar în raport cu obiectul de activitate.

Acte nu au fost depuse nici în această procedură deși prin demers a arătat că va depune jurnalul. Ca atare documentul invocat în lipsa actelor date nu este în măsură așa cum corect a reținut prima instanță să conducă la considerarea întrunirii cerute de lege a condițiilor pentru deductibilitate.

Așadar față de cele arătate constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 c.pr.civ. Curtea va da o soluție de respingere a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C. V. FIL_ împotriva sentinței civile nr. 7252 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

M. H. D. M. F. T.

G.

D. C.

Red.F.T./S.M.D.

2 ex./_

3

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 10074/2013. Contestație act administrativ fiscal