Decizia civilă nr. 740/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 740/2013
Ședința publică de la 19 D. 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. JUDECĂTOR: M. A. P. JUDECĂTOR: L. D. E.
GREFIER: M. D.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentul T. M. și A. - D. G. A F. P. B. -N., împotriva Sentinței civile nr. 1769/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr._ *, și în contradictoriu cu intimata C. J. DE A. DE S. B.
N., având ca obiect contestație la executare .
Recursul a fost reținut în pronunțare la data de 5 decembrie 2013, concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 19 decembrie 2013, pentru când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 5807/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul M. T., în contradictoriu cu intimata C. J. DE A. DE S. B. -N. și în consecință s-a dispus anularea somației emise.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal C. J. de A. de S.
B. -N., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare ori modificarea acesteia și respingerea contestației la executare.
Prin decizia civilă nr. 145/_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ a fost admis recursul declarat de C. J. de A. de S. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 5807 din l_ pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr.333/l90/20ll pe care a casat-o în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Primind cauza spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. _
*.
Prin sentința civilă nr. 1769/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *
a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. J. De A. De S.
B. -N., invocată de aceasta. A fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. T., în contradictoriu cu intimatele C. J. DE A. DE S. B. -N. și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, prin D. G. a F. P. B.
-N. și, în consecință s-a dispus anularea în parte a somației emise de către intimata C. J. De
A. De S. B. -N., la data de_, în dosarul execuțional nr. 15436/_, referitor la majorările aplicate prin titlul executoriu nr. 15436/_, în cuantum de 1.782,19 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor imperative ale art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța de judecată învestită cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată este ținută să analizeze cu prioritate excepțiile de fond ori de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În speță, intimata C. de A. de S. B. -N. a invocat excepția lipsei capacității sale procesuale pasive în litigiul pendinte.
Conform prevederilor art. V din OUG 125/2011, pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, "(I) începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX"
al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală. (…) (9) Pentru contribuțiile sociale prevăzute la alin. (1), procedurile de executare silită aflate în derulare la data de 1 iulie 2012 vor fi continuate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligațiile caselor de asigurări sociale, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. (10) Pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită sau contestațiile împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum și în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvență, aferente creanțelor prevăzute la alin. (4), Agenția Națională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată".
Astfel, raportat la textul legal în vigoare, instanța a constatat că, începând cu_, C. de asigurări de sănătate B. N. nu mai are calitate procesuală în litigiile având ca obiect contestație la executare și se impune citarea A., prin D. G. a F. P. B. N., ca autoritate publică ce se subrogă în drepturile și obligațiile Casei de asigurări de sănătate, dobândind calitatea procesuală a acesteia.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, la data de_, împotriva contestatorului M. T. a fost demarată procedura executării silite de către intimata C. J. de A. de S. B. -N.
, în temeiul dispozițiilor OG 92/2003, formându-se dosarul de executare nr. 15436/2010 în care a fost emis titlul executoriu nr. 15436/_ și somația de plată pentru suma de 3506,19 lei, reprezentând contribuție la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și majorări de întârziere.
Potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006 în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Aceste dispoziții legale sunt reiterate în art. 261 din același act normativ potrivit căruia angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală, pentru recuperarea sumelor reprezentând contribuții datorate fondului, neachitate la termen urmând a se aplica măsurile de executare silită potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003 și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Astfel, pentru efectuarea executării silite a sumelor reprezentând contribuții la fondul de asigurări sociale de sănătate în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală este necesară existența obligației plății contribuției în condițiile legii nr. 95/2006.
Persoanele cărora le revine obligația achitării contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sunt prevăzute de dispozițiile art. 257 din legea nr. 95/2006 potrivit cărora persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, din textul legal menționat rezultând existența acestei obligații în sarcina asiguraților. Necesitatea existenței calității de asigurat pentru a avea obligația achitării contribuției rezultă de asemenea și din dispozițiile cuprinse în Capitolul 2 - Asigurații, Secțiunea a II - a - drepturile și obligațiile asiguraților, art. 219 lit. g din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora asiguraților le revine obligația să achite contribuția datorată fondului și suma reprezentând coplata, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.
Astfel, pentru a stabili legalitatea executării silite efectuate de intimată în dos. de executare nr. 960/2010, este necesar a se stabili dacă reclamantul-contestator avea calitatea de asigurat și implicit obligația achitării contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru a se putea demara procedura executării silite în condițiile Codului de procedură fiscală.
Dobândirea și pierderea calității de asigurat este reglementată de dispozițiile cuprinse în capitolul 2 - Asigurații, secțiunea 1 - Persoanele asigurate, art. 211 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi, iar calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România. Textul legal menționat prevede astfel două condiții cumulative pentru dobândirea calității
de asigurat: 1. cetățenia română, dreptul de ședere temporară sau domiciliul în România și 2. dovada contribuției la fond, nefiind astfel suficientă cetățenia română a unei persoane pentru dobândirea calității de asigurat, cum în mod neîntemeiat susține intimata. Necesitatea efectuării unei plăți la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, alături de deținerea cetățeniei române, pentru dobândirea calității de asigurat, rezultă și din dispozițiile art. 212 din Legea nr. 95/1996 care prevăd că documentele prin care se atestă calitatea de asigurat sunt, după caz, adeverința de asigurat sau carnetul de asigurat eliberate prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul, nefiind astfel suficientă prezentarea cărții de identitate care atestă cetățenia română sau documentele care atestă dreptul de ședere temporară sau domiciliul în România. De asemenea, dispozițiile art. 259 din Legea nr. 95/2006 prevăd că persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat să achite contribuția legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale, calculată la salariul minim brut pe țară în vigoare la data plății, calculându-se majorări de întârziere sau să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă, nefiind astfel suficientă deținerea cetățeniei române pentru dobândirea calității de asigurat. Este real că odată dobândită calitatea de asigurat aceasta nu se pierde prin simpla neachitare la termen a obligațiilor fiscale, ci doar prin pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România, astfel cum prevăd disp. art. 211 alin. 2 din Legea nr. 95/1996, obligațiile fiscale neachitate la termen urmând a fi recuperate în condițiile Codului de procedură fiscală, însă pentru dobândirea acestei calități este necesară efectuarea unei plăți la fond. De asemenea, este real faptul că asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii, astfel cum prevede textul art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/1996, însă obligațiile de plată a contribuțiilor se nasc doar în momentul dobândirii calității de asigurat, calitate care se dobândește, așa cum am menționat, de către cetățenii români care fac dovada unei plăți la fond, această calitate nefiind dobândită prin lege. Obligația cetățenilor români de a se asigura este o obligație de a face, nu o obligație de a da, și este însoțită de dreptul corelativ de alegere liberă a casei de asigurări, consacrat de art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/1996, ori prin interpretarea legii în sensul că simpla calitate de cetățean român conferă unei persoane și calitatea de asigurat s-ar ajunge la încălcarea acestui drept al asiguraților de a-și alege casa de asigurări de sănătate.
Raportat la considerentele expuse anterior, instanța a constatat că decizia de impunere nr. 3846/_, emisă contestatorului, îndeplinește cerințele legale, însă modalitatea în care documentul i-a fost comunicat acestuia, respectiv prin publicitate, așa cum reiese din înscrisul depus la dosarul cauzei la termenul din_ (f. 88), a determinat încălcarea de către intimata C.
J. de A. de S. B. -N. a prevederilor art. 8 alin. 3 din Legea 95/2006 care instituie în sarcina acesteia obligația de a comunica deciziile de impunere anuale, putând calcula penalități de întârziere pentru neplata contribuțiilor legale după trecerea unui termen de 60 zile de la data respectivă.
Având în vedere aspectele enunțate anterior, instanța a reținut că actele de executare atacate efectuate în dosarul execuțional nr. 15436/2010 sunt nelegale în ceea ce privesc majorările aplicate prin titlul executoriu nr. 15436/_, în cuantum de 1.782,19 lei, urmând în consecință a admite în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. T. în contradictoriu cu intimatele
C. J. de A. de S. B. -N. și Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin D.
G. a F. P. B. -N., și, în consecință, s-a dispus anularea în parte a somației emise de către intimata C. J. De A. de S. B. -N., la data de_, în dosarul execuțional nr. 15436/_, referitor la majorările aplicate prin titlul executoriu nr. 15436/_, în cuantum de 1.782,19 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta D. G. a F.
P. B. -N.
, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurată în sensul respingerii contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșita a legii și se impune modificarea acesteia pentru următoarele motive:
Contestatorul a realizat venituri din activitate independentă în intervalul cuprins între 2005 - 2010 încadrându-se la categoria reglementată de art.257(2) lit.b din L.95/2006 cu modificările ulterioare, astfel că avea potrivit dispozițiilor art.215(3) din același act normativ obligația de a depune declarații la C. de asigurări de sănătate. Avea de asemenea obligația de a achita aceste obligații la termenul legal, adică până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b,coroborat cu art.8(1) din Ordin 617/2007 al CNAS care precizează
"contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru", plata acestor contribuții fiind instituita de lege ca o obligație care revine tuturor cetățenilor romani cu domiciliul in tara pe temeiul obligativității si al solidarității care se desprinde de la art.208 din L.95/2006, excepțiile de la plata contribuțiilor fiind strict reglementate la art.213 din lege. Contestatorul nu se regăsește in aceste excepții.
Neîndeplinirea voluntară a obligației de plată la termenul legal are drept consecință, obligativitatea executării silite a sumelor cuvenite FNUASS inclusiv a majorărilor de întârziere care sunt consecința directă a neplății la scadența legală a obligației de plată, incidente fiind dispozițiile art. 261 care prevăd că angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscala.
In conformitate cu dispozițiile art.35 din ordin 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aprobarea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea masurilor de executare pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic al A. lor Sociale de S., cu modificările ulterioare, obligațiile de plata către FNUASS pot fi stabilite si pe baza de protocol potrivit informațiilor comunicate de către A. cu privire la veniturile realizate de către debitori.
Astfel C. de A. de S. B. -N. a emis Decizia de impunere nr.3846/_ cuprinzând contribuțiile datorate FNUASS, precum și majorările de întârziere aferente pentru perioada_ -_, decizie ce a fost comunicată contestatorului în conformitate cu prevederile art. 44 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, formă în vigoare la data emiterii si comunicării deciziei de impunere .
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că majorările de întârziere au fost calculate de către
C. de A. de S. B., cu încălcarea prevederilor art.8,al.3 din Legea 95/2006 ( in fapt art.8,al.3 din Ordinul 617/2007 emis de C. Naționala de A. de S. ).
Aceasta întrucât prevederile art.8 ,al.3 din Ordinul 617/2007: "Diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere" sunt aplicabile, diferențelor de achitat, calculate în raport de decizia de impunere anuală, așadar în cazul în care contribuabilul virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, însă la momentul emiterii deciziei de impunere anuală, apar diferențe de achitat, diferențe pentru care beneficiază de termenul de 60 de zile de la data comunicării deciziei, perioada pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere.
Or, în cazul din speța contestatorul nu a declarat și nu a virat trimestrial contribuția către asigurările de sănătate, ceea ce a determinat C. de A. de S. B. -N. să emită Decizia de impunere nr. 3846/_ prin care a stabilit întreaga contribuție datorată de către contestator către FNUASS pentru perioada 2005-2010, calculând și majorările de întârziere aferente acestor contribuții.
Majorările de întârziere au fost calculate, potrivit prevederilor art. 261, al.1 din Legea 95/2006 " Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi si care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
Iar art. 119 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala prevede la al. 1 "Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi si penalități de întârziere".
Art. 120, al. 1, al aceluiași act normativ stabilește că: "Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv."
Termenul de scadență la care fac referire dispozițiile legale mai-sus invocate este termenul la care trebuiau achitate trimestrial pe parcursul anilor 2005 - 2010 aceste contribuții, întrucât la acele date trimestriale trebuiau să intre la Fondul național de asigurări de sănătate sumele de bani datorate cu titlu de contribuție de asigurări de sănătate de către contribuabil.
Astfel termenele de scadență a contribuțiilor datorate asigurărilor de sănătate au fost datele de 15 ale ultimelor luni din fiecare trimestru al anilor 2005-2010, iar neplata la aceste scadente a contribuțiilor a atras, în mod legal, calculul accesoriilor conform prevederilor art. 119 si art.120, al. 1 din O.G.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
De asemenea și intimatul T. M. a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 1769/2013
pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și anularea hotărârii atacate.
În motivare s-a arătat că legile in vigoare din Constituția României, nu pot fi aplicate doar parțial, ci în totalitate în spiritul și litera lor.
Toate pretențiile formulate de C. J. de A. de S., sunt ilegale și neîntemeiate, prin faptul că recurentul nu a fost niciodată asiguratul Casei Județene de A. de S. și orice casă de asigurări, nu poate avea pretenții de plată, decât asupra asiguraților săi, este un drept conferit de lege și nu poate fi luat de o casa de asigurări, fie ea, și casa de asigurări de sănătate județeană.
Se mai arată că Legea nr. 95/1996 prin textul art. 208 aliniat 3, că obligațiile de plată se nasc doar în momentul dobândirii calității de asigurat, de către cetățeni români, care fac dovada unei plăți la fond, această calitate, nefiind dobândită prin lege, așa cum susține casa județeană de asigurări de sănătate.
Obligația cetățenilor români de a se asigura, este o obligație de a face, nu o obligație de a da și este însoțită de dreptul corelativ de libera alegere, a casei de asigurări, consacrat de art. 208 alin. 3 lit. a din legea nr. 95/ 1996, așa că simpla calitate de cetățean român, nu conferă unei persoane, calitatea de asigurat, fiind altfel încălcat dreptul asiguraților de a-și alege casa de asigurări de sănătate.
Analizând recursurile declarate de recurenți, tribunalul retine următoarele:
C. de A. de S. B. -N. a emis Decizia de impunere nr.3846/_ cuprinzând contribuțiile datorate de reclamant FNUASS, precum și majorările de întârziere aferente pentru perioada_ -_, decizie ce a fost comunicată contestatorului în conformitate cu prevederile art. 44 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, in forma în vigoare la data emiterii si comunicării deciziei de impunere .
Potrivit art. 215 alin. (3) din Legea 95/2006, persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Potrivit art. 7 din Ordinul nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, precum și pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate, contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuțiile calculate la venitul estimat până la data de 15 a ultimei luni a fiecărui trimestru.
Art. 35 al. 1 și 2 din Ordinul nr. 617/2007 menționează că "În conformitate cu art. 215 alin.
(3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A., titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A. ; respectiv ";Titlul de creanță prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege";.
Or, este evident că în situația în care nu există declarația prev. de art. 32 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, titlul de creanță îl reprezintă decizia de impunere emisă de organul competent al CAS ce
poate fi emisă și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la A., cum este cazul în speța de față.
În ceea ce privește însă problematica legată de plata contribuțiilor la FNUASS la termenele prevăzute de lege, precum și a majorările de întârziere nu poate face obiectul analizei în cadrul contestației la executare în condițiile în care, ținând seama de prevederile art. 172 al. 3 Cod procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege, în cauza de față decizia de impunere nr. 1717/_ putând face obiectul contestației, în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la organul emitent sub sancțiunea decăderii, după procedura prev. de art. 205-207 Cod procedură fiscală, astfel că în mod greșit instanța de fond a analizat modalitatea de calcul a accesoriilor în acest cadru procesual.
Având in vedere aceste considerente, tribunalul va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul T. M. împotriva sentinței civile nr. 1796/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ *.
Raportat la cele reținute mai sus și reținând că prin soluția pronunțată, instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 304 pct.9 Cod proc. civilă, tribunalul, în temeiul art. 312 va admite recursul declarat de recurenta D. G. a F. P. B. -N. (în drepturile și obligațiile căreia s-a subrogat D. G. Regională a F. P. C., cu sediul în
C. -Napoca, Piața A. Iancu, nr. 19, jud. C. ) împotriva aceleiași sentințe civile; va modifica sentința recurată, și în consecință va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul T. M. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, urmând sa mențină celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul T. M. , domiciliat în comuna Dumitra, sat C., nr.19, județul B. N., împotriva sentinței civile nr. 1769/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ *.
Admite recursul declarat de recurenta D. G. a F. P. B. -N., cu sediul în
B., str.1 D. nr.6-8, județul B. N. (în drepturile și obligațiile căreia s-a subrogat D.
G. Regională a F. P. C., cu sediul în C. -Napoca, Piața A. Iancu, nr. 19, jud. C. )
împotriva aceleiași sentințe civile.
Modifică sentința recurată, și în consecință:
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul T. M. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI | GREFIER, | |||
B. L. T. | M. | A. P. | L. D. E. M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA_ /2 ex. Jud. fond: VV
