Decizia civilă nr. 793/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 793/R/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013
T. ul constituit din: PREȘEDINTE: A. -M. B.
Judecător: R. M. Judecător: L. -A. C. Grefier: A. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul L. I. împotriva Sentinței Civile nr. 1130 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. A J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima cât și la a doua strigare părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
T. ul, verificându-și din oficiu competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cale de atac, conform dispozițiilor art. 159¹ alin. 4, raportat la art. 2 pct. 3 Cod proc. civ.
De asemenea constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat și a fost comunicat cu intimatul.
Având în vedere că prezenta cauză se află în stare de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civ., instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința penală nr. 1130/_ a Judecătoriei Gherla, a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petentul L. I., în contradictoriu cu intimatul I. de P. al J. C. - Secția 7 P. Rurală Gherla, și, în consecință a fost anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AP nr. 2228279, întocmit la data de_ de către I. de P. al J.
. Secția 7 P. Rurală Gherla;
a fost exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal menționat, în cuantum de 6.000 lei;
a fost admisă în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și a fost obligat intimatul la plata către petent a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de _
, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AP nr. 2228279, petentul a fost sancționat contravențional cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 5.000 lei, în temeiul art. 96 alin. 2 pct. 34 din OUG nr. 195/2005 și a unei amenzi în cuantum de 1.000 lei, în temeiul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 12/1990, pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, urmând ca petentul să execute cumulat aceste două sancțiuni, adică să achite o amendă contravențională în valoare de 6.000 lei. Pentru a decide astfel, agentul constatator a reținut că, la data de_, ora 09:00, pe DJ 161E din Diviciorii Mari, contravenientul a abandonat pe marginea drumului județean mai mulți saci cu resturi menajere (gunoaie) și a desfășurat activități de comerț ambulant cu fier vechi, fără a achita la Primăria Comunei Sînmartin taxa în acest scop. Procesul- verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului, a fost semnat de către un martor care a atestat lipsa contravenientului, numitul M. M. el și i-a fost comunicat petentului prin poștă, fiind primit la data de_, după cum reiese din dovada existentă la fila 12 din dosar.
Apreciind că starea de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție.
În drept,
potrivit art. 96 alin. 2 pct. 34 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5000 lei la 10.000 lei, pentru persoanele fizice, încălcarea prevederilor legale constând în obligația de a nu arunca și de a nu depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de
suprafață și în zonele umede deșeuri de orice fel
. Referindu-se la noțiunea de "deșeu";, art. 2 pct. 19 din OUG nr. 195/2005 arată că "deșeu"; este orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca. Conform art. 97 alin. 3 din același act normativ, dispozițiile art. 96 referitoare la contravenții se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite arată că reprezintă activitate comercială ilicită și atrage răspunderea contravențională față de cel ce a săvârșit fapta de a efectua acte sau
fapte de comerț
de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. Acest tip de contravenție se sancționează conform art. 2 alin. 1 lit. c, dacă a fost săvârșită de către o persoană fizică, cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 1.000 lei la
1.500 lei. În temeiul art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990, prevederile acestui act normativ se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității,
instanța de fond a apreciat că, din punct de vedere strict formal, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AP 2228279 cuprinde elementele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate absolută prevăzute de lege.
Totuși, din punct de vedere material, instanța de fond a apreciat că procesul- verbal de contravenție nu este un act ce îndeplinește exigențele de legalitate stipulate în cuprinsul OG nr. 2/2001. S-a reținut, cu prioritate, raportat la acest aspect faptul că OG nr. 2/2001 impune, în mod implicit, o corectă reținere a stării de fapt cumulată cu o suprapunere perfectă a încadrării juridice ce trebuie efectuată în cazul oricărei contravenții. Ori, în speță, o simplă analiză de suprafață a stării de fapt și a textelor legale reținute ca temei al aplicării sancțiunii ilustrează o oarecare neconcordanță. Însă, acest aspect este unul care depășește o simplă apreciere de legalitate a procesului-verbal contestat, astfel că a fost analizat în contextul aprecierii temeiniciei actului de sancționare.
Sub aspectul temeiniciei
, instanța de fond a avut în vedere că petentului i- au fost oferite mijloace pentru a proba netemeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției. Acesta a invocat în chiar cuprinsul plângerii o stare de fapt netemeinică, necorespunzătoare realității și a probat acest lucru prin prezentarea celor doi martori: Rostaș Viorel și Rostaș I., martori ce au fost audiați în fața instanței, iar declarațiile lor au fost consemnate la dosarul cauzei. Totuși, în aprecierea valorii probante a acestor declarații, instanța trebuie să aibă în vedere faptul că aceste persoane sunt persoane apropiate petentului, sunt vecini, prieteni, "frați de credință";, astfel că aspectele învederate de aceștia nu aveau cum să nu fie favorabile susținerilor petentului în sensul că starea de fapt reținută de agentul constatator este netemeinică. Mai mult decât atât, niciunul dintre acești martori, deși au fost de față la derularea evenimentelor, au fost prezenți la locul săvârșirii prezumtivei fapte contravenționale, nu au putut explica de ce se aflau practic în localitatea Diviciorii Mari, jud. C., deși erau din satul R., jud. Bistrița Năsăud. Au susținut că petentul i-a chemat cu el, dar fără a putea oferi o explicație logică călătoriei lor, aspect ce este de natură să pună o problemă cu privire la prezentarea amănunțită a evenimentelor ce s-au petrecut la data de_, astfel încât să se poată afla adevărul raportat la starea de fapt din momentul constatării contravenției.
Totuși, după cum s-a arătat mai sus, instanța de fond a analizat temeinicia aplicării sancțiunii contravenționale și din perspectiva încadrării juridice a faptei contravenționale constând în încălcarea prevederilor art. 96 alin. 2 pct. 34 din OUG nr. 195/2005. Ori, din moment ce textul de lege sancționează fapta de a arunca și depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafață și în zonele umede deșeuri de orice fel, "deșeu"; fiind orice substanță, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislația specifică privind regimul deșeurilor, pe care deținătorul îl aruncă, are intenția sau are obligația de a-l arunca, iar agentul constatator a reținut, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție doar faptul că contravenientul a abandonat pe marginea drumului județean mai mulți saci cu resturi menajere (gunoaie), apare evidentă lipsa elementelor constitutive ale contravenției. În acest sens, se poate menționa faptul că legiuitorul a înțeles să
sancționeze, în cuprinsul art. 96 alin. 2 pct. 34 din OUG nr. 195/2005, un comportament contravențional constând în a arunca sau a depozita pe maluri, în albiile râurilor, apele de suprafață și în zonele umede deșeuri de orice fel, ori, în speță, agentul constatator a reținut ca loc al constatării contravenției marginea drumului, DJ161E, iar caracteristicile acestui loc nu corespund cu cele indicate de legiuitor în cuprinsul textului legal ce sancționează contravenția. Mai mult decât atât, agentul constatator face vorbire, în cuprinsul procesului-verbal despre aruncarea unor "gunoaie";, gunoaie care nu întotdeauna pot fi calificate ca fiind deșeuri, în sensul oferit de lege acestei noțiuni.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 96 alin. 2 pct. 34 din OUG nr. 195/2005, cu atât mai mult cu cât, în raportul agentului constatator depus de către intimat la fila 10 din dosar se face mențiune despre existența unor fotografii surprinzând tocmai "gunoaiele"; identificate pe marginea drumului, însă aceste fotografii nu au mai putut fi prezentate, după cum reiese din adresa de la fila 29 din dosar. Nu se poate, deci, aprecia dacă aceste "gunoaie"; erau deșeuri în sensul legii sau nu, în lipsa indicării concrete a împrejurărilor constatării contravenției, în chiar cuprinsul procesului-verbal, conform prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
De altfel, prevederile art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu au fost respectate în totalitate nici în ceea ce privește cea de-a doua faptă contravențională reținută în sarcina petentului din moment ce aceste prevederi legale impun ca procesul-verbal de constatare a contravenției să cuprindă în mod obligatoriu o serie de mențiuni, printre care și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. Ori, în speță, agentul constatator s-a mulțumit să arate că petentul a efectuat activități de comerț ambulant cu fier vechi fără a achita la Primăria Comunei Sînmartin taxa în acest scop, însă fără a oferi detalii în acest sens.
Totodată, este relevant, în acest sens, raportul agentului constatator, din care se poate deduce cu ușurință faptul că agentul constatator nu a constatat cu propriile simțuri fapta contravențională a petentului, după cum acesta nu a constatat cu propriile simțuri nici prima fapta contravențională a petentului. A întocmit procesul-verbal de contravenție bazându-se pe un simț, știind că petentul se ocupa de colectarea de fier vechi și apreciind că doar el ar fi putut arunca acele gunoaie pe marginea drumului. O astfel de conduită nu este, însă, nicidecum una legală, întrucât legiuitorul a impus agentului constatator obligația de a lua cunoștință nemijlocită despre existența faptei contravenționale. Doar în cazuri excepționale, procesul-verbal de contravenție se poate întocmi pe baza depozițiilor de martori, ori, în speță nu poate fi vorba nici măcar despre o astfel de situație, în cuprinsul raportului de la fila 10 indicându-se în mod clar faptul că martorul semnatar al procesului-verbal este și martor ocular, având cunoștința, însă, doar despre existența gunoaielor pe marginea drumului.
Procesul-verbal de contravenție nu a fost, așadar, în mod legal întocmit deoarece nu au fost respectate prevederile art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001 ce impun ca orice "contravenție să fie constatată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori";, cu atât mai mult cu cât
petentul contestă cu vehemență săvârșirea vreuneia dintre faptele contravenționale reținute în sarcina sa și chiar a prezentat un probatoriu pentru a ilustra netemeinicia stării de fapt descrise în cuprinsul procesului-verbal.
În consecință, instanța de fond a apreciat că neregularitățile mai sus precizate sunt de ordine publică, în sensul art. 108 alin. 1 din codul de procedură civilă și nu pot fi înlăturate decât prin anularea actului, în acord cu prevederile art. 105 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, din moment ce procesul-verbal de contravenție nu a fost în mod legal întocmit și sancțiunile contravenționale nu au fost în mod temeinic aplicate. Astfel, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanță de fond a admis plângerea contravențională, a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria AP nr. 2228279, întocmit la data de_ de către I. de P. al J. C. . Secția 7 P. Rurală Gherla și, în consecință, a exonerat petentul de plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul-verbal menționat, în cuantum de 6.000 lei.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial pentru reprezentanta petentului, în valoare de
1.000 lei, conform chitanței depuse la fila 36 din dosar, instanța de fond a apreciat asupra acestui petit în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, conform cărora "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";, însă "Judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat";.
Raportat la aceste prevederi legale, instanța de fond a reținut că onorariul avocațial solicitat în prezenta cauză este unul "nepotrivit de mare"; raportat la obiectul cauzei și la prestația efectivă a reprezentantei petentului.
avut în vedere cu prioritate, în acest sens, ca model orientativ, Protocolul adoptat de Uniunea Națională a Barourilor din România pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare, din moment ce un tabel al onorariilor minimale nu a mai fost adoptat pentru anul 2012, unde pentru o pricină asemănătoare, s-a recomandat a se acorda o sumă de 200 lei pentru cel care reprezintă partea in proces.
În speța de față, este vorba despre o plângere contravențională care s-a judecat pe parcursul a doar patru termene, soluționarea cauzei prelungindu-se pe parcursul acestor termene, în mare parte, datorită lipsei martorilor încuviințați în probațiune pentru petent, ceea ce denotă o lipsă de interes a petentului în susținerea pretențiilor deduse judecății, cu atât mai mult cu cât martorii erau chiar vecini cu el. Mai mult, pentru a-și justifica cuantumul pretins ca onorariu avocațial reprezentanta petentului a invocat în fața instanței chiar și faptul că a trebuit personal să se deplaseze la domiciliul petentului pentru că acesta nu se prezenta în fața instanței și ea nu mai știa care va fi "soarta"; procesului, însă lipsa de interes a petentului în susținerea plângerii sale nu poate fi imputat intimatului, nu poate fi obligată această instituție să suporte dezinteresul manifestat de către petent pentru probarea pretențiilor deduse judecății. De altfel, "munca îndeplinită de avocat"; în sensul urmărit de legiuitor nu poate fi justificată în această manieră. Este clar că legiuitorul s-a referit la prestații de natura profesiei, prestații cu implicații juridice
și, nicidecum, cercetarea motivelor pentru care clientul avocatului nu se prezintă în instanță.
Ori, în cauză, aceste prestații s-au manifestat în mod concret în redactarea de acțiune și prezentarea unui cuvânt pe fond, prilej în care s-au reiterat susținerile din cuprinsul plângerii, insistându-se mai mult pe motivarea cuantumului solicitat a fi acordat ca onorariu avocațial decât pe ceea ce interesa de fapt, fondul plângerii contravenționale. La celelalte termene ale dosarului, când s-a discutat probațiunea, a fost prezent doar un substituent al reprezentantei petentului, această substituire dovedindu-se a fi chiar deficitară din moment ce acest avocat substituent nu a cunoscut datele speței și a formulat diverse cereri în probațiune sau de înlocuire a martorilor eronate și doar, prin bunăvoința instanței, s-a administrat probatoriul dorit de către reprezentanta petentului la ultimul termen de judecată.
Se impune a fi adăugat și faptul că motivele pentru care instanța a pronunțat soluția vizată prin plângerea formulată de către reprezentanta petentului nu corespund celor pe care aceasta și-a întemeiat apărarea, deoarece s-a invocat inexistența totală a stării de fapt reținute în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, raportat la declarațiile martorilor, însă, după cum s-a arătat deja, instanța a avut o poziție rezervată față de cele declarate de aceștia, din moment de sunt persoane foarte apropiate petentului.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că prestația avocațială efectivă depusă de reprezentanta petentului în soluționarea cauzei nu justifică acordarea unui onorariu avocațial atât de mare, în valoare de 1.000 lei, motiv pentru care urmează a diminua la jumătate această sumă și a obliga intimatul doar la plata către petent a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs petentul L. I.
, declarația fiind înregistrată la Judecătoria Gherla la data de_ .
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca netemeinică sub aspectul faptului că nu i s-au acordat petentului în totalitate cheltuieli de judecată pe care le-a probat că le-a efectuat.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 3041Cod Procedură Civilă,
tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție greșită. Astfel, potrivit art. 274 cod proc. civ,
"Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată";. Cu toate că plângerea petentului a fost admisă în întregime, intimata căzută în pretenții nu au fost obligată la plata tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat acesta.
Apreciem că instanța de fond a micșorat în mod netemeinic onorariul plătit avocatului recurentului, de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei, apreciind că onorariul de avocat este mult prea mare raportat la complexitatea redusă a obiectului procesului, și care nu a implicat vreun efort special din partea apărătorului ales al părții. Instanța de fond și-a fundamentat opinia și pe motivul partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În realitate, nu se poate susține că onorariul avocațial achitat de recurent reprezintă o cheltuială voluptorie, nefiind disproporționat față de munca prestată de
avocat și prin raportare la amenda de 6000 lei care i-a fost aplicată prin procesul- verbal atacat. Avocatul petentului, pe lângă formularea și motivarea plângerii, pe lângă reprezentarea și asistarea acestuia la termenele de judecată, i-a acordat consultații juridice atât înainte de formularea plângerii, cât și pe toată perioada procesului, astfel încât onorariul de 1000 lei plătit avocatului este proporțional cu activitatea desfășurată.
Față de aceste considerente, tribunalul, va admite recursul declarat de petentul L. I. împotriva sentinței civile nr.1130 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla pe care o va modifica cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată cuvenite petentului, și în aceste limite va obliga intimatul I.P.J. C. să plătească în favoarea petentului 1000 lei cheltuieli de judecată la fond.
Va obliga intimatul să plătească recurentului suma de 100 lei cheltuieli de judecată, conform chitanței de la fila 5.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de petentul L. I. , cu domiciliul în satul R., nr. 720, com. P. R., jud. Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1130 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Gherla pe care o modifică cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată cuvenite petentului, și în aceste limite obligă intimatul I.P.J. C. să plătească în favoarea petentului 1000 lei cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimatul să plătească recurentului suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
JUDECĂTOR
A. M. B. R.
aflată în concediu odihnă
M. L. A. C.
aflată în concediu odihnă
semnează președintele
semnează președintele
instanței
instanței
GREFIER
D.
aflată în concediu odihnă semnează grefier șef secție
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
_
Jud.fond: D. O. -M.
