Decizia civilă nr. 7976/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7976/2013
Ședința publică din data de_ Completul compus din:
Președinte: A. A. M. Judecători: M. H.
M. -I. I. Grefier: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul-pârât M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.5568 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC M. & F.
C. S., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentul-pârât M. C. -N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.17 din Legea 146/1997, recurentul fiind citat din eroare cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5568 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC
M. & F. C. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. .
S-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.5203/_ până la pronunțarea instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 5203/_ s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a sumei de 35.055 lei reprezentand diferenta de impozit pe mijloacele de transport pentru anii 2008-2012, suma de 19046 lei reprezentand majorari de intarziere aferente perioadei 2008-2012 si suma de 12.311 lei reprezentand impozit pentru anul 2013.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi
întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";. In solutionarea cererii de fata instanta a pornit de la premisa ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care, la randul sau, se
bazeaza pe prezumtia autenticitatii si veridicitatii.
Analizand argumentele reclamantei in mod sumar, formal, instanta a constatat ca esenta spetei consta in identificarea incadrarii corecte a mijloacelor de transport supuse impozitarii. Fara a intra in analiza pe fond a legalitatii actului fiscal, instanta a observat ca prin Decizia nr 44/_ emisa de Curtea de Conturi a Judetului C. s-a stabilit ca este eronata incadrarea, in vederea stabilirii impozitului, la articolul 263 alin 6 din Codul fiscal, a remorcilor si semiremorcilor care prezinta cumulativ urmatoarele caractetistici:au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone ,circula in combinatiiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa.Aceste vehicule se impoziteaza in conformitate cu prevedeile art 263 alin 4 din Codul fiscal.
Tinand seama de aspectele mai sus mentionate instanta a constatat ca in cuprinsul deciziei de impunere nu se indica prevederile legale care au stat la baza calcularii impozitului stabilit in sarcina reclamantei, prin urmare nu se poate stabili in ce masura calculul impozitului a tinut seama de constatarile Deciziei nr 44/2011 a Curtii de Conturi cu privire la incadrarea vehiculelor in vederea stabilirii impozitului.Simpla indicare a art 263 din Codul fiscal ca temei al obligatiei bugetare nu satisface cerintele legale privind motivarea actului administrativ fiscal in conditiile in care lacunele deciziei de impunere fac imposibil controlul instantei asupra algoritmului de calcul aplicat de parata, element esential in cauza de fata.In aceste conditii instanta a apreciat ca exista o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal a carui suspnedare se solicita.
In privinta ultimei conditii prevazute de textul legal instanta a apreciat ca in speta actul fiscal contine dispozitii a caror executare este apta a produce consecinte greu de inlaturat in ipoteza in care ar fi ulterior anulat, avand in vedere cuantumul ridicat la obligatiei de plata, scadenta imediata a acesteia, consecintele unei eventuale popriri asupra conturilor societatii pentru activitatea ulterioara a acesteia precum si inerenta dificultate a restituirii eventuale a sumei de la bugetul statului.
Stabilind ca in cauza sunt intrunite conditiile prescrise de art 14 din Legea nr 554/2004 instanta a admis cererea si a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5203/_ 2 emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
In temeiul art 274 Cod procedura civila instanta a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. C. -N.
solicitând modificarea sentinței civile nr.5568/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 5207/2013, privind impozitul pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor, emisă de M. C. -N., Direcția de Taxe și Impozite Locale.
În motivare s-a arătat că sentința civilă nr. 5568/_ a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare a actului administrativ fiscal, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - să existe un caz bine justificat; - prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. 1 si art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a
"iminenței producerii pagubei". Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a deciziei de impunere a cărei executare se solicită a fi suspendată.
Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Consideră că elementele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a releva existența unui caz bine justificat pentru a se impune suspendarea actului administrativ fiscal.
Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Reclamanta nu își motivează cererea de suspendare sub niciuna din cele două condiții cerute de lege.
Afirmația reclamantei privind calculul eronat al debitului și majorărilor de întârziere cuprinse în decizia de impunere ce face obiectul prezentului litigiu este nefondată, deoarece fără a se intra în fondul dreptului, se poate constata că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor art 263 alin. 4 Cod fiscal (aplicabil mijloacelor de transport cu masa maximă autorizată mai mare de 12 t, deci și în cazul semiremorcilor reclamantei), în forma impusă prin Decizia nr. 44/_ emisă de Curtea de Conturi a Județului C. . Totodată decizia de impunere conține toate elementele obligatorii a fi menționate într-un act administrativ-fiscal, în lumina dispozițiilor art. 46 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Susținerile reclamantei nu sunt în măsură să ridice o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal, atâta vreme cât la baza acestuia a stat decizia unei alte autorități publice centrale - Curtea de Conturi a României - decizie a cărei legalitate a fost confirmată irevocabil Decizia civilă nr. 8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Prin decizia de impunere nr. 5203/_ privind stabilirea impozitului pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor și remorcilor, emisă de
M. C. -N., Direcția de Taxe și Impozite Locale, reclamanta a fost încunoștințată cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art. 263 alin.4 Cod Fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art. 263 alin. 6 Cod Fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
În urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 desfășurat la M. C. -N. de o echipă de auditori publici externi ai Camerei de Conturi a Județului C. și pe baza procesului-verbal nr. 06667/1/_, s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestora s-a emis Decizia nr. 44/_ . La punctul 1.3 al deciziei s-a dispus în sarcina conducerii M. ui
C. -N. obligația identificării cazurilor în care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat în conformitate cu prevederile legale ale art. 263 alin. 4 Cod Fiscal, stabilirea corectă a impozitului și a accesoriilor aferente, precum și dispunerea măsurilor legale de încasare. La pct.1.3 din Decizia nr. 44/_ emisă de Curtea de Conturi a Județului C. se prevede faptul că: "în condițiile în care vehiculele supuse impozitării, în speță remorcile și semiremorcile, au masa maximă autorizată de peste 12 tone, circulă în combinațiile de autovehicule prevăzute de Codul Fiscal, respectiv autovehicule articulate sau trenuri rutiere, sunt destinate transportului de marfă, încadrarea în vederea stabilirii impozitului la art. 263 alin. 6 din Codul Fiscal este eronată,
întrucât aceste vehicule se impozitează în conformitate cu prevederile art 263 alin. 4 din Codul Fiscal, aliniat care cuprinde grila de impozitare pentru vehiculele de transport marfă cu masa autorizată egală sau mai mare de 12 tone."
Prin Decizia nr. 44/_, general obligatorie, emisă de Curtea de Conturi a Județului C., a cărei legalitate a fost confirmată cu titlu irevocabil prin Decizia civilă nr. 8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a instituit în temeiul prevederilor art. 43 din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, în sarcina M. ui C. -N., obligația de a recalcula și stabili pentru ultimii 5 ani fiscali (termenul legal de prescripție în materie fiscală) impozitul aferent semiremorcilor și remorcilor deținute de contribuabilii persoane fizice și juridice conform prevederilor art. 263 alin. 4 și 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, și nu potrivit dispozițiilor art. 263 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cum erau impozitate aceste bunuri mobile până la data emiterii Deciziei nr. 44/2011 de către Curtea de Conturi a Județului C. .
În condițiile în care criteriile de impozitare din art. 263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art. 263 alin. 6 Cod Fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M.
C. -N., s-a procedat ta punerea în aplicare a Deciziei nr. 44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru semiremorcile deținute de petentă conform art.
263 alin. 4 Cod Fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere.
Potrivit prevederilor exprese ale art. 124 indice 1 din Codul de procedură fiscală 1) Prin excepție de la prevederile art. 119 alin. (1) și art. 120 ind. 1, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2) Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. (3) Prevederile art. 119 —124 sunt aplicabile în mod corespunzător.* iar în conformitate cu dispozițiile art. 120 din același act normativ, (1). Dobânzile se calculează pentru flecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. (2) Pentru diferentele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența si până la data stingerii acesteia inclusiv.
Situațiile în care un contribuabil este scutit prin efectul legii de Ia plata obligațiilor fiscale accesorii sunt limitativ stabilite de legiuitor, iar recurenta nu se află într-o astfel de ipoteză.
Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art.2 alin.(l) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat, în sensul modificării sentinței civile nr.5568/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, și pe cale de consecință respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 5207/2013, privind impozitul pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor, emisă de M. C. -N., Direcția de Taxe și Impozite Locale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 5203 din_ emisă de M. C. N., Direcția de Impozite și Taxe Locale, în privința căreia s-a dispus suspendarea executării prin sentința civilă nr. 5568/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, s-a stabilit în sarcina intimatei SC M. & F. S. obligația de plată a următoarelor sume: 35.055 lei, reprezentând impozit pe mijloace de transport aferent perioadei 2008-_, 19.046,29 lei - majorări de întârziere aferente și 12.311 lei reprezentând impozit pe mijloace de transport pentru anul 2013.
Această decizie de impunere a fost emisă ca urmare a controlului efectuat la Primăria Mun. C. N. de către Camera de Conturi C., finalizat prin decizia Camerei de Conturi C. nr. 44 din_, menținută prin Decizia civilă nr. 8294/_ a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._ .
În urma auditului efectuat s-a reținut că recurentul a aplicat în mod greșit prevederile legale referitoare la impozitarea mijloacelor de transport constând în remorci și semiremorci care îndeplinesc următoarele caracteristicile: au masa maximă autorizată de peste 12 tone, circulă în combinații de autovehicule articulate sau trenuri rutiere și sunt destinate transportului de marfă. S-a statuat că în astfel de cazuri impozitarea se realizează conform art. 263 alin. 4 din Codul fiscal, iar nu potrivit art. 263 alin. 6 din același act normativ.
Potrivit susținerilor recurentului, decizia de impunere nr. 5203 din_ a fost emisă prin utilizarea grilei de impozitare recomandate de Camera de Conturi
C. .
Prima instanță a dispus suspendarea executării deciziei de impunere reținând incidența prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 în contextul unei motivări inadecvate a actului administrativ-fiscal contestat și a pagubei iminente pe care acesta o produce asupra patrimoniului intimatei.
Prin motivele de recurs, se susține că decizia de impunere conține toate elementele obligatorii impuse de art. 46 din Codul de procedură fiscală, iar susținerile reclamantei nu sunt în măsură să ridice o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate a deciziei contestate cu atât mai mult cu cât aceasta respectă întrutotul îndrumările Camerei de Conturi a jud. C. cuprinse în Decizia nr. 44/_ .
Curtea validează doar parțial apărarea recurentei, admițând în acest sens că actul administrativ-fiscal contestat beneficiază de o motivare implicită ce rezultă din trimiterea făcută de autoritatea emitentă la cuprinsul Deciziei nr. 44/_ emisă de Curtea de Conturi a jud. C. . În plus, apărările reclamantei
confirmă cunoașterea pe deplin a împrejurărilor de fapt și de drept ce au determinat emiterea deciziei de impunere în cauză.
În schimb, Curtea apreciază că elementele de nelegalitate evocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare se circumscriu noțiunii de "caz bine justificat"; și permit suspendarea deciziei de impunere.
Sub acest aspect trebuie subliniat faptul că în privința condiției existenței unui caz bine justificat, practica judiciară a stabilit că îi este permisă instanței investită cu soluționarea cererii de suspendare să procedeze la o analiză sumară a legalității actului administrativ, din perspectiva susținerilor părților. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, fapt nepermis de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Raportat la modul de omologare a remorcilor și a semiremorcilor deținute în proprietate de către reclamanta-intimată, astfel cum rezultă din cărțile de identitate și certificatele de înmatriculare depuse la dosar, și la împrejurarea că noțiunea de autovehicul utilizată de art. 263 alin. 4 din Codul fiscal beneficiază de o definiție legală în OUG nr. 195/2002, Curtea consideră că argumentele ample ale reclamantei cu privire la nelegalitatea deciziei de impunere emisă de recurent sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării.
Simpla confirmare a legalității Deciziei nr. 44/_ emisă de Curtea de Conturi a jud. C. nu poate împiedeca instanța investită cu soluționarea contestației să verifice dacă în concret mijloacele de transport deținute de reclamantă se circumscriu noțiunii de autovehicul astfel cum acesta este definit de OUG nr. 195/2002 pentru ca prevederile art. 123 alin. 4 din Codul fiscal să devină aplicabile.
Așa fiind, Curtea apreciază că incidența cazului bine justificat rezidă din argumentele juridice prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea o îndoială în ceea ce privește actul contestat și a cărui legalitate nu a fost încă verificată în condiții de contradictorialitate.
Nu în ultimul rând, pentru admisibilitatea cererii de suspendare a actului administrativ se impune și îndeplinirea cerinței privind prevenirea unei pagube iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material efectiv ce decurge din diminuarea lichidităților reclamantei cu o sumă deloc de neglijat în contextul actualității crizei financiare manifeste încă la nivelul tuturor agenților economici. Executarea creanței stabilite prin actul administrativ fiscal contestat ar putea afecta circuitul economic al reclamantei și capacitatea acesteia de a face față cheltuielilor de personal pentru cei 20 de angajați, prejudiciu ce poate fi evitat prin suspendarea actului, atât timp cât există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea acestuia.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 Cod pr civ. se impune respingerea recursului declarat de pârâtul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.5568 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.5568 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. A. M. | Judecător, M. H. | Judecător, M. -I. I. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.M.I.I./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: M. F. B.
