Sentința civilă nr. 2562/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2562/2013
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de petenta S.C.
A. S.
, în contradictoriu cu intimata D. G. R. a F. P. C. -N. prin Administrația Județeană a F. P. B. -N.
, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că petenta nu s-a conformat dispoziției instanței și nu a depus la dosar cauțiunea în cuantum de 5000 lei.
Având în vedere lipsa cauțiunii, precum și faptul că nu există alte cereri și incidente de soluționat, instanța, socotindu-se lămurită, declară încheiată cercetarea procesului.
Deoarece părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei, însă s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată;
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus S.C. A. S., în contradictoriu cu intimata D.
G. R. a F. P. C. -N. prin Administrația Județeană a F. P. B. -N. a formulat cerere de suspendare a executării Deciziei de Impunere nr. F-BN 358/_, a Dispoziției de măsuri nr. 276/_ precum și a Deciziei nr.10/_ prin care s-a respins contestația formulată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului_ aflat pe rolul Tribunalului B. -N. și obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în perioada_ -_, Activitatea de I. Fiscala B. N.
, a efectuat o acțiune de inspecție fiscală generală la reclamantă in urma căreia a încheiat Raportul de I. Fiscala nr. 253/_ -2191/_, DECIZIA DE IMPUNERE privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. 358/_ si DISPOZIȚIA PRIVIND MASURILE STABILITE DE ORGANELE DE I. FISCALA nr. 276/_ prin care se rețin si
se dispun ca înregistrare in evidenta contabilă și la plată sumele de 19.018 lei - reprezentând TVA suplimentar, 4.135 lei - reprezentând majorări de întârziere și 2.356 lei reprezentând penalități pentru neplata la termen a taxei pe valoarea adăugată.
In termenul legal, reclamanta a formulat Contestație, în temeiul art. 205 si urm din OG 92/2003 republicata si actualizata, contestație care a fost înregistrata la DGFP BN cu nr.16370/_
, iar la AIF BN sub nr. 2750/_ .
Reclamanta a formulat contestație împotriva următoarelor acte:
DECIZIEI DE IMPUNERE privind obligații fiscale suplimentare de plata, nr. 358/_, a DISPOZIȚIA DE MASURI nr. 276/_, întocmite in baza RAPORTULUI DE I. FISCALA nr. 253/_ -2191/_, comunicate prin adresa nr.502/_, primita de noi in data de_ ,
a solicitat să trimită contestația spre competenta soluționare DIRECȚIEI GENERALE A F.
P. B. N. BIROUL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR.
- a solicitat anularea cu privire la pagina nr.l, punctul 2. Date privind inspecția fiscala, 2.1.1 Obligații suplimentare de plată, partea referitoare la taxa pe valoarea adăugată trimestrială calculată suplimentar (1) în sumă de 19.018 lei, majorări de întârziere aferente (2) de 4.135 lei si penalități de întârziere (3) în sumă de 2.356 lei.
Prin Decizia nr. 10/_, DGFP BN - AIF s-a dispus: "respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de SC A. S. in ceea ce privește Dispoziția de măsuri nr.276/_ privind masuri de stabilite de organele de inspecție fiscală și pe cale de consecință, menținerea masurilor de înregistrare a TVA suplimentar si a accesoriilor calculate in sumă totală de 25.509 lei, stabilite și calculate in Raportul de inspecție fiscala nr. 253/_ -2191/_, încheiat de DGFP BN - AIF - Serviciul I. Fiscala I; Decizia de impunere nr. F-BN 358/_ aparținând aceleiași autorități fiscale, privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală."
In termen legal, reclamanta a formulat, la Tribunalul B. -N., plângere împotriva Deciziei nr. 10/_ data de DGFP BN - Activitatea de I. Fiscala prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația înregistrată la DGFP BN cu nr. 16370/_, iar la AIF BN sub nr. 2750/_, formulata împotriva Deciziei de Impunere nr. F-BN 358/_, si a Dispoziției de masuri nr. 276/_, prin care m solicitat admiterea plângerii si pe cale de consecință admiterea contestației formulate împotriva Deciziei si Dispoziției menționate mai sus.
Reclamantei i-au fost comunicate de către A.F.P. Comuna Prundu Bargaului, următoarele acte de executare: Titlul Executoriu nr.9 emis sub nr.13 la data de_ in dosarul de executare nr. 187760802009/6/_ /10599 având ca temei Decizia de Impunere contestata nr. AIF BN 358/_
, Somația nr.6/_ /10599 emisa sub nr.13 la data de_ in dosarul de executare nr. 187760802009/6/_ /10599 având ca temei Titlu executoriu nr.9/_ .
În situația de față sunt întrunite condițiile admiterii prezentei cereri de suspendare a actelor administrative emise de pârâtă, respectiv: cazul bine justificat și paguba iminentă.
In ceea ce privește cazul bine justificat, se arată că practica judiciară a stabilit că îi este permisă instanței investită cu soluționarea cererii de suspendare să procedeze la o analiză sumară a legalității actului de impunere, din perspectiva susținerilor părților. Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
Reclamanta este înregistrată la organul teritorial fiscal ca plătitoare de impozit pe profit si de taxa pe valoarea adăugata potrivit prevederilor Legii 571/2003 - Codul Fiscal.
Potrivit cap.III pag.4 din Raportul de I. Fiscala nr. 253/_ -2191/_ si pc. 2.1.2
- Motivul de fapt - din DECIZIA DE IMPUNERE privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 358/_ organele de inspecție fiscală rețin și constată că reclamanta a înregistrat în evidența contabilă, în contul 231 - imobilizări corporale în curs - suma de
82.067 lei - reprezentând contravaloarea a doua construcții, "case de locuit", in regim de înălțime P+M, executate in localitatea S., nr.7, comuna Josenii Bargaului, unde se află de fapt și sediul societății.
Terenul pe care sunt amplasate construcțiile, în suprafață totală de 10.023 mp se află în proprietatea lui Pintia I. Radu si Pintia Karmen Isabela care prin contractul de comodat, autentificat sub numărul 1125/_, l-au dat in folosința comodatarei SC A. S., pe o perioada de 15 ani, in vederea edificării unor construcții.
Pentru aceste construcții, a fost emisă de către Primăria comunei Josenii Bargaului pentru SC A. S., Autorizația de construire nr. 41/_, privind executarea a doua case de locuit in regim de înălțime P+M, in regie proprie.
Materialele achiziționate de către societate au fost utilizate pentru construcția celor două imobile.
Finanțarea lucrărilor de investiții s-a făcut din împrumutul acordat societății, pe baza de contract, de către Pintia I. Radu.
Până la data verificării nu s-au făcut demersuri pentru intabularea celor două imobile .
Primăria JOSENII BARGAULUI a întocmit, in data de_, un proces verbal de recepție a imobilelor pentru SC A. S. ,
Primăria JOSENII BARGAULUI, a înregistrat, in urma procesului verbal de recepție din_, cele două imobile, in vederea impozitării, dar pe persoana fizică - respectiv Pintia I. Radu si nu pe societate SC A. S. .
De la data recepționării și până la data inspecției cele doua imobile nu au fost utilizate pentru desfășurarea de activități economice dar nici în alte scopuri.
Administratorul societății, Pintia I. Radu, a declarat organelor de inspecție fiscală că cele două imobile au fost construite in scopul de a fi utilizate ca pensiune agroturistică, dar până la data inspecției acestea nu au funcționat.
Imobilele sunt înregistrate în evidențele de Carte Funciare pe numele SC A. S., fiind înscrise in CF 25258 Josenii Bargaului (Nr.CF vechi 1283) având nr. cadastral: 25258-C3 si 25258- C4 situate la adresele S. nr.7B si respectiv S., nr.7C. Prin înscrierea in evidentele de Carte Funciara se dovedește faptul că proprietara exclusivă a imobilelor este SC A. S. .
Având în vedere cele constatate și consemnate și invocând ca temei legal prevederile Cod fiscal - art. 149 Ajustarea taxei deductibile în cazul bunurilor de capital, organele de inspecție fiscală au considerat că se impune aplicarea procedurii de ajustare si pe cale de consecință procedează la "ajustarea taxei " conform art. 149 din același act normativ calculând si impunând in sarcina reclamantei taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 19.018 lei, majorări de întârziere în sumă de 4.135 lei și penalități de întârziere în sumă de 2.356 lei. Raționamentul Organului Fiscal este eronat pentru următoarele aspecte:
Ptrivit Actului constitutiv al societarii, codului CAEN atribuit - 5520, și mențiunile din Raportul de I. Fiscala, obiectul principal de activitate al subscrisei este "facilitați de cazare pentru vacante si perioade de scurtă durată.
In vederea realizării obiectului de activitate reclamanta a încercat să obțină finanțări din diverse surse - bănci, fonduri rambursabile si nerambursabile, împrumuturi private. Băncile au refuzat întrucât nu avea activitate, cifră de afaceri, rulaj, profit etc., iar accesarea fondurilor nerambursabile europene fiind imposibila din aceleași motive. În această situație s-a apelat la împrumuturi private. Au fost construite cele două imobile "în roșu". În anul 2011 s-a încercat accesarea unor fonduri nerambursabile pentru agroturism pentru a finaliza investiția începută. Pentru a accesa aceste fonduri era nevoie de recepția lucrărilor astfel că s-a întocmit, la faza respectivă, Procesul verbal de recepție in data de_ . Din păcate nu s-a reușit accesarea nici acestor fonduri întrucât societatea nu a avut activitate comerciala decât investirii. S-a continuat finalizarea investirilor făcute prin mijloace proprii dar neavând alte surse de finanțare procesul a fost foarte lent.
Organele de inspecție fiscală rețin și constată că nu s-au făcut demersuri pentru a funcționa ca și pensiune agroturistică. Nu s-au făcut aceste demersuri întrucât, potrivit legislației în vigoare - HG 1267/2010, ORDINUL 1051 /2011, nu existau până în acest moment - datorită lipsei de fonduri
- condițiile minime pentru a fi autorizați și a primi licența de funcționare, respectiv lipseau: apă curentă rece și caldă, mobilier adecvat atât pentru camere cât și pentru băi si bucătărie, telefon, internet, căi de acces, firma luminoasă, spații verzi, parcare proprie, echipamente de prepare si conservare a alimentelor, racord la rețea sau propriu pentru colectare si epurare a apei etc. În această situație este normal că nu s-au făcut aceste demersuri. Se poate constata că se lucrează și în prezent la introducerea apei curente, la completarea și dotarea cu mijloacele necesare pentru autorizare în vederea funcționării, realizării de venituri și recuperarea sumelor investite etc.
Referitor la faptul că în autorizația de construire ca și procesul verbal de recepție - care revenim sunt emise pe SC A. S. - imobilele sunt ca și "case de locuit" precizează că în ORDINUL 1051/2011, cap. I, art.2 lit. j) structură de primire turistică reprezintă - orice construcție și/sau amenajare destinată sau folosită pentru cazarea turiștilor, servirii mesei pentru turiști, agrementului, transportului special destinat turiștilor, tratamentului balnear și de recuperare pentru turiști, organizării de conferințe și alte evenimente speciale, împreună cu serviciile aferente; Pe cale de consecință consideră că nu are relevanță mențiunea din autorizația de construire ci utilizarea efectivă a construcției.
Referitor la mențiunea pe care organele fiscale o fac în legătură cu neutilizarea imobilelor, de la construcție până la data inspecției fiscale în desfășurarea de activități economice, este de acord
dar cu mențiunea că nu au fost finalizate și nici nu au fost utilizate în alt scop. Din acest motiv, în evidența contabilă figurează in contul 231 - imobilizări corporale în curs și nu în contul 212 - construcții.
Faptul că Primăria Josenii Bârgăului, a acceptat înregistrarea, în vederea impozitării, cele doua construcții pe persoană fizică, deși atât autorizația de construire cât și procesul verbal de recepție au fost emise pe SC A. S., nu are relevanță din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată. Competența în stabilirea și impunerea taxelor locale revine Primăriei și nu organelor de inspecție fiscală. Eventual acestea pot sesiza Primăria Josenii Bârgăului pentru eroarea pe care s-a comis și îndreptarea acesteia.
Temeiul legal, invocat de organele de inspecție fiscală, pentru calcularea și impunerea în sarcina reclamantei a taxei pe valoarea adăugată suplimentară și obligațiile accesorii, respectiv art. 149 Cod Fiscal5, nu este fundamentat, întrucât nu se află în nici una din situațiile prevăzute de lege, respectiv: nu sunt utilizate în alte scopuri integral sau parțial, nu și-au încetat activitatea (nici măcar n-au început-o), nu au fost casate, nu au fost vândute în regim de scutire sau altfel, nu au fost livrate către sine, pur și simplu nu pot fi momentan utilizate pentru desfășurarea de activități economice pentru că nu sunt finalizate și nu îndeplinesc condițiile legale pentru utilizarea în aceste scopuri.
Organul de control nu a luat in considerare dovada proprietății imobilelor, respective: imobilele sunt înregistrate in evidentele de Carte Funciare pe numele subscrisei SC A. S., fiind înscrise in CF 25258 Josenii Bargaului (Nr.CF vechi 1283) având nr. cadastral: 25258-C3 si 25258- C4 situate la adresele S. nr.7B si respectiv S., nr.7C. Prin înscrierea in evidentele de Carte Funciara se dovedește faptul ca proprietara exclusivă a imobilelor este SC A. S. .
Mai se precizează că organele de inspecție fiscală nu au respectat condițiile legale de calcul al ajustării taxei pe valoarea adăugată întrucât, potrivit art. 149 (2) lit.b) aceasta se calculează, pe o perioadă de 20 de ani, pentru construcția sau achiziția unui bun imobil, precum și pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, dacă valoarea fiecărei transformări sau modernizări este de cel puțin 20% din valoarea totală a bunului imobil astfel transformat sau modernizat.
Pentru a dovedi, în plus existența unui dubiu asupra actelor și sumelor pe care pârâta urmărește a le executa, se solicită a se avea în vedere că sumele menționate in Decizia de impunere contestată și în Dispoziția de măsuri, nu corespunde cu sumele menționate în Titlu Executoriu nr.9 și în Somația comunicată.
Pe lângă aspectele de fond enunțate mai sus, se solicită a se avea în vedere si următoarele aspecte in legătura cu Decizia nr.10/_, care, este netemeinică și nelegală pentru următoarele argumente:
Organul care a soluționat contestația nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor reclamantei. Astfel, nu s-a pronunțat asupra petitului de anulare a Deciziei de Impunere nr. F-BN 358/_
așa cum a solicitat prin contestație.
Se consideră că organul de soluționare avea obligația de a se pronunța in mod direct asupra cererii de anulare a Deciziei de Impunere așa cum s-a pronunțat asupra Dispoziției de măsuri nr. 276/_ .
In aceste condiții, se impune anularea Deciziei atacate.
Decizia nu este motivată în fapt și în drept, ceea ce atrage nulitatea acesteia.
Din simpla lecturare a Deciziei atacate, reiese că nu s-au analizat motivele de fapt și de drept invocate si nici care ar fi argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile și apărările reclamantei. Acest aspect echivalează cu o nemotivare a Deciziei ceea ce atrage nulitatea acesteia.
Din modul în care a fost soluționată contestația reiese că aceasta nu a fost soluționată pe fond, astfel că reclamanta este prejudiciată deoarece nu cunoaște motivele pentru care i s-a respins contestația.
In Decizia atacată nu este menționată care este calea de atac, termenul în care se exercită aceasta și organul competent să soluționeze calea de atac.
Se consideră că dacă nu sunt menționate toate elementele în Decizia atacată, aceasta este anulabilă, ținând cont că contestatoarea este prejudiciată. Și din acest punct de vedere reiese că decizia atacată nu cuprinde toate elementele de formă necesară producerii de efecte.
Si din acest punct de vedere se impune anularea Deciziei atacate și trimiterea dosarului la organul fiscal pentru remedierea deficiențelor sesizate.
In aceste condiții, este îndeplinită cerința legală a cazului bine justificat, astfel cum este acesta definit in art.2 alin.(l) lit.t) din Legea nr.554/2004.
Împrejurările de natura a crea o îndoială asupra legalității actelor administrativ fiscale atacate, în condițiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puțin aparentele, inconsecvente de raționament ale organului fiscal în ceea ce privește caracterul nedeductibil al unor cheltuieli, justificat de faptul că nu sunt aferente unor activității economice, deși după cum s-a susținut, aceste cheltuieli sunt în strictă legătură cu obiectul de activitate al societății.
Cazul bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluției de suspendare a executării actului fiscal contestat.
În concluzie, dintr-o simplă analiză a stării de fapt se poate constata că există argumente ample cu privire la nelegalitatea actelor administrative fiscale emise de pârâtă și contestate de reclamantă și care au fost puse în executare de pârâtă, astfel că se justifică măsura suspendării, ținând cont și de materialul probator anexat.
In ceea ce privește a doua condiție, cea a pagubei iminente, se arată că în vederea realizării obiectului de activitate reclamanta a încercat să obțină finanțări din diverse surse - bănci, fonduri rambursabile si nerambursabile, împrumuturi private. Băncile au refuzat întrucât nu avea activitate, cifră de afaceri, rulaj, profit etc, iar accesarea fondurilor nerambursabile europene fiind imposibilă din aceleași motive. În această situație s-a apelat la împrumuturi private. Au fost construite cele două imobile "în roșu". In anul 2011 s-a încercat accesarea unor fonduri nerambursabile pentru agroturism pentru a finaliza investiția începută. Pentru a accesa aceste fonduri era nevoie de recepția lucrărilor astfel că s-a întocmit, la faza respectivă, Procesul verbal de recepție in data de_ . Din păcate nu s-a reușit accesarea nici acestor fonduri întrucât societatea nu a avut activitate comerciala decât investiții. S-a continuat finalizarea investițiilor făcute prin mijloace proprii dar neavând alte surse de finanțare procesul a fost foarte lent.
Reiese cu certitudine faptul ca societatea a făcut eforturi mari pentru a edifica imobilele cu scopul de a începe o activitate comercială care să asigure locuri de muncă și să deservească potențialii turiști in domeniul Agroturismului. Mai mult, s-a apelat la împrumuturi de la persoane private.
In aceste condiții, executarea reclamantei pentru sume (debit + penalități + majorări) pe care nu le datorează si care au fost stabilite de organul fiscal in mod abuziv, ar crea un prejudiciu iminent, care ar fi nevoită să vândă imobilele pentru achitarea sumelor solicitate, iar in situația in care, ulterior vânzării la executare silita a imobilelor reclamanta ar avea câștig de cauză, societatea nu ar mai avea in proprietate aceste imobile si astfel obiectul de activitate al societății nu ar mai putea fi realizat.
Instituția suspendării unui act administrativ reprezintă creația legislativă, în baza căreia judecătorul investit cu soluționarea unei astfel de cauze apreciază dacă sunt întrunite cele două condiții și vizează tocmai posibilitatea suspendării unui act administrativ, până la pronunțarea instanței, dată la care este consfințită legalitatea sau nelegalitatea acestuia.
Se solicită să se constate că prin executarea pornită împotriva reclamantei se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activității.
Alături de argumentele expuse mai sus, se solicită a se avea în vedere și recomandarea nr. R/89/8/_ a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Așa cum s-a arătat și în recomandarea 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuie să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare.
Aceeași recomandare reamintește principiile din recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Ministru care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare.
Soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirmă, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale.
Ținând seama de considerentele de ordin legal expuse în prezenta acțiune, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorității fiscale și de circumstanțele cauzei, se solicită să se constate că executarea actelor administrative atacate este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe grave în patrimoniul reclamantei.
In drept s-au invocat prevederile art. 14 si 15 art. 218 C.Pr.Fiscala, art. 149 Cod Fiscal. Pârâta Administrația Județeană a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a invocat excepția inadmisibilității capetelor de cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr. 10/_ și a Dispoziției nr. 276/_, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, cu privire la inadmisibilitatea capetelor de cerere vizând suspendarea executării Deciziei nr.10._ privind soluționarea contestației administrative emisa către Biroul de soluționare a contestației si a Dispoziției nr.276/_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală emise către Activitatea de I. Fiscală.
Prin cererea de suspendare formulată de către reclamanta SC,,A. "S., aceasta a înțeles să cheme în judecată pe pârâta D. G. a F. P. B. -N., solicitând in contradictoriu cu aceasta in temeiul dispozițiilor art.14 si art.15 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, pe lângă suspendarea executării Deciziei de impunere F-BN nr.358/_ si suspendarea executării Dispoziției nr.276/_ privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala emisa de către Activitatea de I. Fiscala B. -N. si a Deciziei nr.10._ privind soluționarea contestației administrative emisa către Biroul de soluționare a contestației.
Temeiul juridic de drept ce reglementează suspendarea executării unui act, prin cerere separata (nu prin acțiune principala), este art. 14 si 15 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, care stipulează :
Art. 14 alin.(1)-Legea nr.554/2004; " (1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."
Art. 15 alin.(1)-Legea nr.554/2004; ,,(1)Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. în acest caz, instanța va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei,Cererea de suspendare se poate formula o data cu acțiunea principala sau printr-o acțiune separata,pana la soluționarea acțiunii in fond."
Dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ prevăd: "(1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există."
Art.205 alin.(1) C.procedura fiscala, reglementează cu privire la contestarea titlurilor de creanța si împotriva altor acte administrativ fiscale,astfel: ,,(1) împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii."
Titlul de creanța bugetara reprezintă actul juridic prin care se stabilește întinderea obligației de plata ce revine persoanei fizice sau juridice care are calitatea de contribuabil.
Titlul de creanța se întocmește sau se confirma de către organele ce compun aparatul fiscal al statului si cărora le revine competenta de a calcula impozitele și taxele datorate bugetului de stat.
Titlul de creanță fiscală, ca act juridic unilateral, dă naștere unui drept de creanța al statului având ca obiect sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului general consolidat, precum si obligației ce revine contribuabilului de a plați aceste sume in cuantumul si la termenele stabilite
Dispozițiile art. 210 alin.(1) C.procedura fiscală stipulează: (1) In soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz"
In lumina dispozițiilor legale mai sus antecitate, raportat la modul în care reclamanta a înțeles să-și formuleze cererea de suspendare, respectiv vis-â-vis de actele administrative a căror suspendare la executare se solicită, se desprind următoarele:
actul administrativ fiscal prin care au fost constatate, stabilite si individualizate in sarcina reclamantei obligațiile fiscale suplimentare, urmare a inspecției fiscale realizate este Decizia de impunere F-BN nr.358/_ ;
Decizia de impunere F-BN nr.358/_ este titlul de creanță fiscală ce poate fi contestat potrivit dispozițiilor art.205 C.procedura fiscală titlu care de altfel a și fost contestat in calea administrativa de atac).;
Decizia de impunere F-BN nr.358/_ este actul administrativ fiscal pe care reclamanta l-a considerat a fi vătămător drepturilor si intereselor sale,acesta producând efecte juridice si fiscale;
Sesizarea administrativa la care face referire art. 14 din Legea contenciosului administrativ condiție obligatorie pentru admisibilitatea cererii de suspendare ,a fost realizata de către reclamanta cu privire la Decizia de impunere F-BN nr.358/_, fiind titlul de creanța prin care au fost stabilite obligațiile de plată în sarcina reclamantei;
Dispoziția nr.276/_ privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala emisa de către Activitatea de I. Fiscala B. N. si a Decizia nr.10._ privind soluționarea contestației administrative emisa către Biroul de soluționare a contestației, nu sunt acte administrative-fiscale (titluri de creanța), prin care sa se fi constatat, stabilit si individualizat in sarcina reclamantei obligații bugetare suplimentare si nici nu pot deveni titluri executoriu in condițiile legii astfel încât să poată fi puse in executare, respective să poată fi solicitat pe calea instanței suspendarea executării lor.
Față de cele mai sus menționate se apreciază, capetele de cerere vizând suspendarea executării Dispoziției nr.276/_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală emisă de către Activitatea de I. Fiscala B. -N. și a Deciziei nr.10._ privind soluționarea contestației administrative emisă către Biroul de soluționare a contestației, ca fiind inadmisibile.
Pe fondul cauzei se arată că este într-adevăr cunoscut și legal faptul că potrivit art.14 alin.(1) si 15 alin. 1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente fie prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, fie prin cerere separată formulată până la soluționarea acțiunii în fond, suspendarea putând dăinui până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative poate fi dispusă de către instanță până la soluționarea cererii, in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.
In speța se apreciază că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale mai sus amintite nu sunt îndeplinite, cererea reclamantei neînscriindu-se în sfera cazurilor bine justificate întrucât pe de o parte reclamanta nu motivează cazul bine justificat și nici paguba iminentă, simplele îndoieli asupra legalității deciziei de
impunere, respectiv a sumelor stabilite prin această decizie, nu sunt suficiente și pertinente să justifice suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv a Deciziei de impunere F-BN nr.325/_, respectiv a Dispoziției nr.276/_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală emisă de către Activitatea de I. Fiscala B. -N. și a Deciziei nr.10._ privind soluționarea contestației administrative emisă către Biroul de soluționare a contestației.
Mai mult raportat la motivele invocate de către reclamantă în susținerea cererii de suspendare, se impune a sublinia faptul că, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr.2090/2007, nu pot fi subsumate condiției cazului bine justificat, aprecierile reclamantei referitoare la nelegalitatea actului, acceptarea unui asemenea raționament echivalând cu o prejudiciere a fondului care privește examinarea legalității actului acestuia.
In acest sens nu se poate reține nici un element de fapt sau de drept care să determine îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ de natură a justifica suspendarea lui.
Cazul bine justificat care determină luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă în fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată.
Se apreciază că împrejurarea invocată de către reclamantă referitoare la îndeplinirea condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat, rămâne doar la nivel declarativ si nedovedit, ca urmare se afirmă că nu poate fi reținută de către instanța existentă unui caz bine justificat.
Cât privește prevenirea unei pagube iminente se apreciază că nici această cerință legală nu este îndeplinită.
Susținerile reclamantei potrivit cărora punerea în executare a actului administrativ fiscal a cărui suspendare la executare se solicită ar avea consecințe asupra negative asupra societății in sensul, blocării activității, pierderea locurilor de muncă a salariaților etc, nu sunt întemeiate.
Se consideră că modul în care reclamanta a înțeles să-și motiveze condiția producerii pagubei iminente și aceasta rămâne doar la nivel declarativ ea nefiind susținută de o argumentație și o probațiune care să releve situația reclamată.
Se consideră că actul administrativ-fiscal se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, astfel că determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie prin urmare o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată apreciind că în speța dedusă judecații nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004, întrucât prin punerea în executarea a actului administrativ-fiscal a cărui suspendare la executare se solicită, nu se poate aprecia că reclamantei s-ar crea o pagubă iminentă care să justifice luarea unei astfel de măsuri în prezența unui caz bine justificat.
Cât privește condiția supunerii spre analiză a cererii de suspendare a actului administrativ se apreciază că se impune stabilirea plății unei cauțiuni în sarcina reclamantei în cuantum de 20% din valoarea sumei actului administrativ-fiscal a cărui suspendare se solicită, doar aceasta putând reprezenta o garanție reală și suficientă în ceea ce privește punerea în analiză a cererii de suspendare a actului administrativ-fiscal, pe de o parte, iar pe de alta parte în ceea ce privește o posibilă măsură de suspendare a actului administrativ fiscal.
In drept, se invocă art.205-208 Cod procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Analizând cererea de suspendare formulată de reclamantă, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. F-BN 358/_ emisă de pârâta D. G. a F. P.
B. -N., ce constituie potrivit prevederilor art. 41 C.pr.fiscală act administrativ fiscal, s-a stabilit în sarcina reclamantei SC A. S. obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de
25.509 lei respectiv suma de 61471 lei.
Reglementând procedura de suspendare a executării actului administrativ fiscal, art. 215 din Codul de procedură fiscală consacră dreptul contribuabilului de a cere suspendarea executării
acestuia în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub condiția depunerii cauțiunii ale cărei criterii de stabilire sunt prevăzute la alin. 2 al art. 215 C.pr.fiscală.
În privința condițiilor cumulative de admisibilitate ale suspendării executării actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, acesta face trimitere la motivele prevăzute la art. 14 din același act normativ, ele fiind reprezentate de existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, noțiuni definite de art. 2 alin. 1 lit. "t"; și respectiv "ș";.
Deși încă de la primul termen de judecată din data de_ reclamantei i s-a adus la cunoștință atât obligația legală de achitare a cauțiunii, cât și cuantumul acesteia, fiind amânată judecata, pentru termenul de judecată din data de_, iar ulterior pentru cel din_, la cererea acesteia pentru îndeplinirea obligației, reclamanta nu a făcut dovada achitării cauțiunii.
Așadar, cum dovada achitării cauțiunii este reglementată de prevederile art. 215 alin. 2 teza a II-a C.procedură fiscală, ca o condiție prealabilă analizării cererii de suspendare în cazul actelor administrativ-fiscale, și cum această condiție nu a fost îndeplinită, instanța, în baza prevederilor legale mai sus menționate, urmează să respingă cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal formulată de reclamantă, fără a mai proceda la analiza asupra fondului acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S. , cu sediul în comuna Josenii Bârgăului, sat S., nr. 7, jud. B. -N., CUI 18776080, în contradictoriu cu intimata D.
G. R. a F. P. C. -N. prin Administrația Județeană a F. P. B. -N.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Tribunalul B. -N.
.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. M. Ana-C. A.
red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
