Sentința civilă nr. 16885/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința civilă Nr. 16885/2013 Ședința publică de la 20 decembrie 2013
Completul compus din: Președinte: M. -F. B. Grefier: O. Sidor
Pe rol fiind judecarea cererii de suspendare a executării privind pe reclamantul P. C. D. și pe pârâtii I. G. AL P. R., pârât I. DE P. J. C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, asistat de avocat Adnia Udrescu, pârâtul I. G. al P. R. prin consilier juridic Ștefan Pisică și pârâtul I. de P. al Judetului C. prin consilier juridic Sorin N. .
Procedura este legal indeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanta, in temeiul art 131 Cod procedură civilă procedează la verificarea din oficiu a competenței sale stabilind că este competentă general, material și teritorial in soluționarea cauzei de față.
Instanța solicită părților să arate dacă mai au de invocat excepții sau de formulat alte cereri decât cele formulate prin cererea introductivă respectiv intâmpinările depuse la dosar.
Reprezentanții părților invederează că nu mai au excepții de invocat.Avocatul reclamantului solicită suplimentarea probațiunii cu inscrisuri reprezentand extrase de cont emise de Banca Transilvania prin care tinde să dovedească paguba iminentă constand in diminuarea drastică a drepturilor salariale pentru reclamant.
Instanța aduce in discuția părților prezente excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. de P. al Județului C. pe cale de intâmpinare.
Reprezentantul IPJ C. solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive arătând că in cauză se solicită suspendarea unei dispoziții emise de Inspectorul general al P. R., IPJ C. nefiind parte a raportului juridic care stă la baza litigiului.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției cu motivarea că Dispoziția a cărei suspendare se solicită cuprinde măsura punerii la dispoziția IPJ C. a reclamantului, astfel că, cel puțin pentru opozabilitate, se impune improcesuarea acestei instituții.
Reprezentantul IGPR susține admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a IPJ C. achiesând argumentelor acestui pârât.
Instanța, in temeiul art 248 alin 1 Cod procedură civilă instanța dispune unirea cu fondul a execepției lipsei calității procesuale pasive a IPJ C. .
Instanța acordă cuvântul in probațiune.
Reprezentantii părților solicită admiterea probelor solicitate prin acțiune și celor două intâmpinări, respectiv proba cu inscrisurile atașate, invederând că nu mai au de formulat alte cereri in probațiune
In temeiul art 254 Cod procedură civilă instanța deliberând, raportat la obiectul cererii deduse judecății și ținând seama de apărările formulate in cauza constată că prpbele solicitate de părți sunt legale, utile, pertinente și concludente prin urmare le incuviințează.
Nemaifiind alte cereri instanța constatând că nu se mai impune estimarea duratei procesului in conformitate cu dispozițiile art 238 Cod procedură civilă, declară inchisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, invederând că in cauză sunt intrunite toate condițiile prevăzute d eart 14 din legea nr 554/2004: a fost formulată plângere prealabilă impotriva actului administrativ, există mai multe indicii de nelegalitate a actului administrativ precum și imnența producerii unor pagube greu sau imposibil de reparat.
In ce priveste cazul bine justificat, reprezentanta reclamantului arată că dispoziția a cărei suspendare se solicită nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au stat la baze emiterii sale. Motivarea notelor de fundamentare care au precedat emiterea dispoziției nu poate valora motivare a actului administrativ insusi intrucât in cuprinsul dispoziției nu se regăseste niciunul dintre argumentele din notele de fundamentare. Or, nemotivarea actului administrativ constituie motiv de nulitate absolută.
De asemenea, acordul reclamantului pentru punerea la dispoziție a fost exprimat pentru o perioada limitata:_ -_ .Or, până in prezent reclamantului nu i s-a făcut vreo propunere scrisă de numire in funcția de sef al
P. Municipiului Dej.
Un alt motiv de nelegalitate a actului administrativ il constituie lipsa avizului Procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, obligatoriu in condițiile in care reclamantul este ofițer de politie judiciara astfel că ii sutn aplicabile prevederile legii nr 364/2004 si ale Ordinului MAI nr 205/2011, respectiv OMAI nr 1504/2006.
In ce priveste paguba iminenta, reprezentanta reclamantului arată că urare a emiterii dispoziției constate s-a produs o diminuare semnificativă a salariului reclamantului. Pe de altă parte, ca urmare a modalității in care IGPR a inteles sa redacteze dispozitia contestată precum si comunicatul de presă emis ulterior in mass-media au apărut articole defăimătoare a adresa reclamantului, jurnalistii conchizând că reclamantul, in realitate, a fost destituit din poliție, asadar că i s- a aplicat o sancțiune disciplinară.
Reprezentantul IGPR solicită respingerea cererii de supendare ca neantemeiată, reclamantul nedovedind intrunirea conditiilor prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004.
Astfel, in ce priveste motivarea actului adminstrativ, in preambulul Dispoziției nr 5287/_ au fost mentionate actele normative care au stat la baza emiterii actului, in drept motivarea acoperind atât operațiunea de resurse umane cât și competența de a dispune o atare măsură. In legătură cu motivarea in fapt a Dispoziției nr 5287/2013, aceasta a fost realizată in ele mai mici detalii in cuprinsul notei de prezentare nr 7. din_ emisă de IPJ C. astfel că in conținutul actului administrativ nu se mai impunea reluarea motivelor astfel detaliate .
Pe de altă parte, in cauză nu sunt incidente prevederile art 6 alin 1 din Legea nr 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, respectiv art.44 din OMAI nr 300/2004 privind activitatea de management resurse umane din MAI, acestea acestea vizand procedura obligatorie in cazul numirii, promovării și eliberării polițiștilor in/din funcțiile structurilor poliției judiciare și nu la eliberarea din funcțiile de conducere ale poliției
Aprobarea solicitării reclamantului de mutare din funcția de adjunct al șefului inspectoratului de poliție I al IPJ C. in functia de șef poliție muncipiu III la Poliția Municipiului Dej, exprimată prin Raportul din data de_, nu poate asimilată unei sancțiuni.
In ce privește paguba iminenta constand in prejudiciul de imagine pretins a fi suportat urmare a emiterii Dispoziției din_, se arată că nici anterior emiterii acestei dispoziții reclamantul nu se bucura de o imagine bună in mass-media, probabil aceasta fiind și cauza principală pentru care reclamantul a solicitat modificarea raporturilor de serviciu.
Reprezentantul IPJ C. solicită respingerea cererii de suspendare, invederând că achiesează intru totul argumentelor sustinute pe larg de reprezentantul IGPR arătând, suplimentar, că activitatea IPJ C. nu a avut de suferit ca urmare eliberării din funcție a reclamantului, dimpotrivă activitatea și imaginea IPJ C. avand de suferit in perioada in care reclamantul a ocupat funcția de adjunct al șefului inspectoratului de politie I urmare a numeroaselor articole/reportaje/emisiuni negative al căror subiect a fost reclamantul..
In temeiul art 394 Cod procedură civilă instanța declară inchise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea inregistrată sub nr de mai sus pe rolul Tribunalului C. reclamantul P. C. -D. a solicitat in contradictoriu cu pârâții I. G. AL P. R. și I. DE P. AL JUDEȚULUI C. pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea Dispoziției nr 5287 din_ emisă de Inspectorul G. al P. R., până la soluționarea acțiunii in anulare.
In motivarea cererii de suspendare reclamantul arată că prin Dispoziția nr 5287 din_ emisă de Inspectorul G. al P. R. s-a dispus eliberarea sa din funcția de adjunct al șefului I. ui de P. județean I la I. de
P. al Județului C. și punerea la dispoziția IPJ C. pentru o perioada de maxim 3 luni.
Arată reclamantul că la data de_ conducerea IPJ C. i-a solicitat verbal să iși exprime acordul pentru eliberarea din funcția de adjunct al șefului
I. ui de P. județean I cu motivarea unei posibile numiri ulterioare in funcția de șef al P. Muncipiului Dej din cadrul IPJ C. . In acest context, apreciind solicitarea ca fiind un veritabil ordin de serviciu, reclamantul a procedat la semnarea unui raport care i s-a prezentat redactat și care cuprindea acordul său formal la eliberarea din funcție, deși acest acord nu era in concordanță cu voința sa. Raportul a fost inregistrat sub nr 742.084 din_ . In aceeași zi, fără a se putea stabili in concret succesiunea actelor mai sus amintite, a fost emisă Dispoziția nr 5287 din_ privind eliberarea reclamantului din funcția de adjunct al șefului I. ui de P. județean I.
La data de_ reclamantul a intocmit raportul inregistrat sub nr 6. prin care si-a expus poziția cu privire la situația creată in data de_, invocând nevalabilitatea acordului exprimat prin raportul nr 742.084 din_ .
In privința indeplinirii condiției cazului bine justificat reclamantul a invederat că Dispoziția nr 5287 din_ a I.G.P.R este neleagă nefiind motivată in fapt și in drept. Astfel, conform art 22 alin 8 din Legea nr 360/2002 privind Statutul polițistului, polițistii pot fi puși la dispoziția unității pentru o perioadă de cel mult 3 luni in situații temeinic justificate, menționate in actele administrative emise in acest scop. In acest context, simpla mențiune din cuprinsul Dispoziției nr 5287 din_ privind eliberarea din funcție " din motive neimputabile";, fără a se indica in ce constă situația bine justificată, nu poate reprezenta o motivare in sensul art 22 alin 8 din Legea nr 360/2002, respectiv art 38 alin 1 din Ordinul nr 298/2011. De asemenea, invocarea Raportului intocmit de reclamant la data de 11.10.213 nu poate constitui o motivare a actului administrativ in condițiile in care legea nu prevede posibilitatea eliberării din funcție și punerii la dispoziție la cerere.
Pe de altă parte, Dispoziția a cărei suspendare se solicită a fost emisă fără avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție, condiție imperativă prealabilă emiterii actului administrativ, prevăzută expres de art. 44 alin. 2 si 3 secțiunea 4 din Ordinul nr. 300/204 și art.6 alin. 1 din Legea nr 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
Reclamantul a invederat că are calitatea de ofițer in cadrul P. judiciare
, calitate pe care a dobândit-o prin aviz semnat Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție. Avizul Procurorului general a fost solicitat și obținut in anul 2010 pentru promovarea reclamantului intr-o funcție superioară.
Cu toate acestea, pentru emiterea Dispoziției de eliberare din funcție acest aviz nu a mai fost solicitat, fiind incălcate astfel dispozițiile imperative cuprinse in art . 44 alin. 2 si 3 secțiunea 4 din Ordinul nr. 300/204 și art.6 alin. 1 din Legea nr 364/2004.
Un alt argument invocat de reclamant in susținerea nelegalității actului administrativ il constituie caracterul de sancțiune disciplinară al măsurii eliberării din funcție, sancțiune aplicată, in primul rând fără a fi indeplinită
procedura prealabilă prevăzută de art.17 li d din OMAI nr 400/2004 și apoi fără a exista motive de sancționare raportat la activitatea profesională a reclamantului.
Arată reclamantul că in cauza este indeplinită și condiția pagubei iminente, aceasta evidențiindu-se pe mai multe planuri: scăderea semnificativă a veniturilor sale salariale; prejudiciul de imagine produs ca urmare a eliberării din funcție cu titlu de sancțiune disciplinară.; perturbarea activității instituției prin detașarea pe postul de adjunct al șefului inspectoratului de poliție I la IPJ
C. a unei persoane cu titlu provizoriu, fără verificarea aptitudinilor acesteia de menține rezultatele profesionale/manageriale foarte bune obținute de reclamant; perioada de 3 luni in care operează punerea la dispoziție, la finele căreia reclamantul va rămâne fără loc de muncă.
Pârâtul I. de P. al Județului C. a formulat intâmpinare in cauză
prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că Dispoziția a cărei suspendare se solicită a fost emisă de Inspectorul
G. al P. R. in considerarea atribuțiilor sale legale, IPJ C. nefiind parte a raportului juridic care stă la baza litigiului.
In ce privește fondul cererii de suspendare pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantului și menținerea Dispoziției contestate, invederând reclamantul nu probează intrunirea condițiilor prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004 pentru a se dispune suspendarea .
Arată pârâtul că motivarea in drept a Dispoziției contestat s-a realizat pe deplin prin indicarea, in preambulul actului, a tuturor actelor normative care au fost avute in vedere la emiterea sa .In privința motivării in fapt, aceasta s-a realizat sumar, urmare a Raportului intocmit de reclamantul insuși la data de _
, prin care si-a exprimat acordul asupra modificării raportului de serviciu prin măsura eliberării din funcție. Or, rațiunea emiterii Dispoziției nr 5287/2013 a fost tocmai numirea ulterioară a reclamantului in funcția de șef poliție muncipiu III la Poliția Municipiului Dej.
A invederat pârâtul că in cauză nu sunt incidente prevederile art 6 alin 1 din Legea nr 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, respectiv art.44 din OMAI nr 300/2004 privind activitatea de management resurse umane din MAI, acestea acestea vizand procedura obligatorie in cazul numirii, promovării și eliberării polițiștilor in/din funcțiile structurilor poliției judiciare și nu la eliberarea din funcțiile de conducere ale poliției.
In ce privește caracterul de sancțiune disciplinară a măsurii dispuse, afirmat de reclamant, se arată că in niciun caz aprobarea solicitării reclamantului de mutare din funcția de adjunct al șefului inspectoratului de poliție I al IPJ C. in functia de șef poliție muncipiu III la Poliția Municipiului Dej, exprimată prin Raportul din data de_, nu poate asimilată unei sancțiuni.
Condiția producerii unei pagube iminente nu a fost probată de reclamant, drepturile salariale putând fi recalculate si restituite in măsura in care instanta va stabilit nelegalitatea actului administrativ iar in ce privește prejudiciul de
imagine pretins a fi suportat urmare a emiterii Dispoziției din_, se arată că nici anterior emiterii acestei dispoziții reclamantul nu se bucura de o imagine bună in mass-media, probabil aceasta fiind și cauza principală pentru care reclamantul a solicitat modificarea raporturilor de serviciu.
A mai invederat pârâtul că activitatea IPJ C. nu a avut de suferit ca urmare eliberării din funcție a reclamantului, dimpotrivă activitatea și imaginea IPJ C. avand de suferit in perioada in care reclamantul a ocupat funcția de adjunct al șefului inspectoratului de politie I urmare a numeroaselor articole/reportaje/emisiuni negative al căror subiect a fost reclamantul..
Pârâtul I. G. al P. R. a formulat intâmpinare in cauză solicitând respingerea cererii de suspendare ca neântemeiată.
A invederat pârâtul că la data de_ șeful IPJ C. a propus IGPR, prin nota de prezentare nr 7., că ocuparea postului de șef poliție muncipiu III la Poliția Municipiului Dej să se realizeze prin numirea, fără concurs sau examen, a comisarului-șef de poliție P. C. -D., polițist care la acea dată ocupa fucnția de adjunct al șefului IJP C. .
Modificarea raporturilor de serviciu propusă avea ca temei legal modalitatea de ocupare a unui post de conducere stabilită prin art 40 alin 2 din Ordinul MAI nr 665/2008 privind unele activități de management resurse umane in unitățile MAI, cu modificările și completările ulterioare.
La nivelul I.G.P.R. solicitarea I.PJ a fost analizată prin nota de prezentare nr 70500 din_, constatându-se faptul că demersul inițiat respecta toate condițiile instituite de prevederea legală invocată:existența certitudinii postului vacant in contextul in care titularul postului de sej al P. Municipiului Dej urma să inceteze raporturile de serviciu in baza solicitării sale de pensionare; postul astfel eliberat si care urma să fie ocupat de reclamant era inferior din punct de vedere al coeficientului de ierarhizare postului deținut de reclamant; existența acordului de modificare a raporturilor de serviciu exprimat in scris de reclamant; indeplinirea condițiilor legale de ocupare a postului de sef al P. Municipiului Dej de către polițistul propus.
In considerarea acestor aspecte, modificarea raporturilor de serviciu propusă de conducerea I.J.P. C. a fost aprobată de Inspectorul G. al I.G.P.R., fiind emis, potrivit normelor de competență de gestiune a resurselor umane, act administrativ prin care comisarul-șef P. C. -D. a fost eliberat din motive neimputabile din funcția de adjunct al șefului I.J.P.C. și pus la dispoziția aceleiasi unități in vederea numirii in funcție cu respectarea dispozițiilor legale.
A invederat pârâtul că in speta de față reclamantul nu a fost in măsură să probeze intrunirea conditiilor prevăzute de art 14 din Legea nr 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.
In ce priveste criticile reclamantului in legătură cu nemotivarea actului administrativ, acestea sunt nefondate, in preambulul Dispoziției nr 5287/_ fiind invocate actele normative care au stat la baza emiterii actului, in drept
motivarea acoperind atât operațiunea de resurse umane cât și competența de a dispune o atare măsură.
In ce priveste punerea la dispoziție in temeiul art 22 alin 8 din Legea nr 360/2002 privind Statutul politistului, motivul temeinic justificat este faptul că postul de șef al P. Municipiului Dej urma să devină vacant doar la data de_ astfel că in perioada_ -_ era obligatorie reglementarea raporturilor de serviciu ale ofițerului in vederea acordării drepturilor salariale cuvenite. De altfel, astfel cum rezultă din cuprinsul Raportului intocmit de reclamant la data de_, acesta a ințeles rațiunea punerii sale la dispoziție.
In legătură cu motivarea in fapt a Dispoziției nr 5287/2013, aceasta este realizată la nivelul de detaliere impus de situația creată la nivelul I.J.P C., astfel că in conținutul actului administrativ nu se mai impunea reluarea motivelor detaliate in nota de prezentare nr 7. din_ .
Pârâtul a invederat, in legătură cu susținerea reclamantului potrivit căreia art 40 alin 2 din OMAI nr.665/2008 nu reprezintă un temei legal pentru emiterea dispoziției de eliberare din funcție intrucât nu s-a realizat și numirea corelativă pe o altă funcție de conducere, ca nu reiese din acest text legal obligația șefului investit cu competența de gestiune a resurselor umane de a emite actul administrativ de numire in noua funcție de conducere la aceeași dată, numirea putând fi dispusă și ulterior.
Cu toate acestea, numirea reclamantului in funcția de șef al P. Municipiului Dej este in prezent blocată de atitudinea contradictorie a acestuia care, in prezent, prin rapoarte scrise succesive, a menționat că refuză să fie numit in această funcție.
In privința lipsei avizului Procurorului general al Parchetului de pe Lângă Inalta Curte de Casație și Justiție se arată că in cauză nu sunt incidente prevederile art 6 alin 1 din Legea nr 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, respetiv art.44 din OMAI nr 300/2004 privind activitatea de management resurse umane din MAI, acestea acestea vizand procedura obligatorie in cazul numirii, promovării și eliberării polițiștilor in/din funcțiile structurilor poliției judiciare și nu la eliberarea din funcțiile de conducere ale poliției.
In ce privește caracterul de sancțiune disciplinară a măsurii dispuse, afirmat de reclamant, se arată că in realitate, măsura dispusă prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită reprezintă o măsură specifică de gestiune a resurselor umane pentru ocuparea unor posturi din cadrul I.J.P.C. .
Eliberarea din funcție a reclamantului s-a făcut pentru motive neimputabile, fapt consemnat in cuprinsul Dispoziției nr 5287/2013,in timp ce sancțiunea disciplinară a trecerii intr-o funcție inferioară prevăzută de art 58 din Legea nr 360/2002 se realizează din motive imputabile, ca urmare a săvârșirii unei abateri disciplinare.
In privința condiției pagubei iminente, se arată că pierderile salariale in vocate de reclamant pot fi recuperate in măsura in care instanta va stabilit nelegalitatea actului administrativ iar in ce privește prejudiciul de imagine pretins a fi suportat urmare a emiterii Dispoziției din_, se arată că nici anterior emiterii acestei dispoziții reclamantul nu se bucura de o imagine bună in mass-media, probabil aceasta fiind și cauza principală pentru care reclamantul a fost de acord cu modificarea raporturilor de serviciu.
Mai mult, comunicatul I.G.P.R nu este de natură a crea niciun fel de dubiu cu privire la conținutul Dispoziției nr 5287/2013, in cuprinsul acesteia fiind menționat faptul că reclamantul a fost pus la dispoziția I.J.P.C. in vederea numirii intr-o altă funcție.Reflectarea in presă a imaginii reclamantului ține exclusiv de faptele personale ale acestuia și percepția trusturilor de presă, pârâtului nefiindu-i imputabilă modalitatea de mediatizare.
Deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului
de P. al Județului C. instanta urmează a o admite retinând că cel care acționează in justiție o face in considerarea unui drept subiectiv propriu și se indreaptă impotriva aceluia căruia ii aparține obligația corelativă respectivului drept. In raportul juridic nascut ca urmare a emiterii de catre Inspectorul G. al P. R. a Dispoziției nr 5287 din_ contestate reclamantul apare ca titular al dreptului de a solicita analizarea aparenței de legalitate a actului administrativ-fiscal ,unicul subiect fata de care se poate realiza acest drept fiind insusi emitentul actului .
Deliberând asupra cererii de suspendare
instanța reține, in fapt, că prin Dispoziția nr 5287 din_ emisă de Inspectorul G. al P. R. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de adjunct al șefului I. ui de P. județean I al I. ui de P. al Județului C. și punerea la dispoziția IPJ C. pentru o perioada de maxim 3 luni, urmând să fie numit in funcție potrivit competenței, cu respectarea dispozițiilor legale (f17).
Conform cuprinsului Dipoziției nr 5287/_ la emiterea acesteia au fost avute in vedere dispozițiile art 22 alin. 7 și 8 din Legea nr 360/2002 privind Statutul polițistului, art 40 ali. 2 din Ordinul ministrului nr 665/2008 privind unele activități de management resurse umane in unitățile M.A.I, art.38 alin.1 din Ordinul ministrului nr 298/2011 privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistilor, Ordinului ministrului nr 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane precum și adresa I.P.J.C. nr 70.499 din_, raportul personal al
reclamantului nr 70.498 din
_
și Nota de prezentare nr 70.5000 din _
aprobată de conducerea P.
R.
.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței
competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă căci o astfel de cerință ar echivala cu prejudecarea fondului, fapt nepermis de art 14 din legea nr 554/2004.
Suspendarea executarii actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispozitia instantei de judecata, in vederea respectarii principiului legalitatii, retinand ca atat timp cat autoritatea emitenta se afla intr- un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urma sa nu-si produca efectele asupra celor vizati
Legiuitorul national a fost obligat sa gaseasca criterii pertinente pentru suspendarea executarii actelor administrative pana la clarificarea exactă a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile in speță. Măsura cu caracter provizoriu determină punerea in balanță a interesului social cu cel personal, preeminența unuia dintre ele fiind subsumata principiului legalitatii.
In solutionarea cererii de fata instanta va porni de la premisa ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care, la randul sau, se bazeaza pe prezumtia autenticitatii si veridicitatii.
Principiul legalitatii actelor administrative presupune insa, atât ca autoritățile administrative să nu incalce legea cat și ca toate deciziile lor sa se intemeieze pe lege. El impune,in egala masura, ca respectarea acestor exigențe de către autorități sa fie in mod efectiv asigurată.
Prin urmare, in procesul executarii din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si anumite garanții de echitate pentru particulari, intrucât actiunile autorităților publice nu pot fi discreționare iar legea trebuie sa furnizeze individului o protectie adecvată impotriva arbitrariului.
In argumentarea indeplinirii condiției cazului bine justificat reclamantul a invocat o serie de argumente care vor face obiectul analizei instantei in cele ce urmează:
In privința argumentului nemotivării actului administrativ
instanța reține că motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. Doar obligația motivării tuturor actelor administrative poate funcționa ca o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești. Cerința motivării corespunzătoare a actelor administrative, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pentru care au fost adoptate, se regăsește și în Recomandarea (2007)7 a Comitetului de Miniștri (art. 17 pct. 2), respectiv în Rezoluția (77)31 a Comitetului de Miniștri (principiul IV), fiind preluată și menționată în mod expres în Codul European al Bunei Conduite Administrative:
"Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile pe care se bazează, indicând în mod clar faptele relevante și baza legală a deciziei";.
Instanța subliniază că simpla existență a unor motive de fapt și de drept in cuprinsul actelor care pregătesc și fundamentează emiterea actului administrativ generator al raportului juridic constitutiv sau modificator de drepturi nu este de natură a satisface cerința imperativă a motivării, esențială in acest sens fiind legătura logică necesară intre motivare și măsura dispusă.
In speta, fără a antama fondul in procedura de față, instanta a procedat la identificarea măsurii dispuse prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită in vederea stabilirii actelor normative incidente și implicit a aparenței de legalitate a actului administrativ prin prisma corelării cu normele care reglementează in domeniu.
Din cuprinsul Dispoziției nr.5287/_ coroborat cu actele emise in pregatirea măsurii dispuse, astfel cum acestea au fost evidentiate in preambulul actului administrativ a cărui suspendare se solicită rezultă că in privința reclamantului s-au luat urătoarele măsuri: "eliberarea din funcție pentru motive neimputabile"; precum și "punerea la dispoziție pentru o perioada de 3 luni";.
Potrivit prevederilor art. 2 din Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 298 din 23 decembrie 2011 ,in vigoare de la 1 ianuarie 2012 privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor:
" Raporturile de serviciu ale polițiștilor se pot modifica prin:
delegare;
detașare;
participare la misiuni internaționale;
transfer;
mutare;
împuternicire pe o funcție de conducere;
punere la dispoziție.";
Raportat la textul legal mai sus citat eliberarea din funcție nu reprezintă o măsură prevăzută de legislația terțiară invocată, pentru modificarea raporturilor de serviciu ale polițiștilor.
Pe de altă parte regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale este reglementat de Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, lege organică potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituția României, republicată. Statutul funcționarilor publici reprezintă cadrul general în materia funcției publice și funcționarilor publici din România.
Măsura eliberării din funcția publica prin act administrativ, care se comunică functionarului public in termen de 5 zile lucratoare de la emitere este prevăzută de dispozițiile art.99 alin 1 din Legea nr.188/1999, iar în conformitate cu art.99 alin 2 al legii, eliberarea din funcție se dispune pentru motive neimputabile funcționarului public în cazurile limitativ prevăzute la lit.a) - c) și
-g) ale textului precizat.
Prin urmare eliberarea din funcție din motive neimputabile poate fi dispusă de persoana care are competenta legală de numire in funcția publica in următoarele cazuri:
autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o urmeze;
autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii activita tii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public;
ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publica ocupata de catre functionarul public a unui functionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neintemeiate, de la data ra manerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea;
functionarul public nu mai indeplineste conditia prevazuta la art. 54 lit.
g);
starea sănata tii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatata
prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunza toare functiei publice detinute;
ca urmare a refuzului neintemeiat al inaltului functionar public de acceptare a numirii in conditiile art.
Multitudinea ipotezelor imaginate de legiuitor pentru situația in care se dispune eliberarea din funcție pentru motive neimputabile face ca analiza de legalitate să fie posibilă doar in situația unei motivări corespunzătoare a măsurii
, motivare care să facă posibilă cel puțin incadrarea in textul legal a situației de fapt avute in vedere la emiterea actului de eliberare din funcție.
2011
:
Potrivit prevederilor art 38 din Ordinul MAI nr 298 din 23 decembrie
(1) Polițistul aflat în activitate poate fi pus la dispoziția unității în cazurile prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și în situații temeinic justificate, menționate în actele administrative emise în acest scop.";
Printre situațiile prevăzute de art 69 din Legea nr 360/2002 republicată pentru incetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se regăsesc, distinct reglementate: cererea polițistului; numirea într-o alta funcție publica; demisia; destituirea din poliție.Distinct de aceste ipoteze, astfel cum instanța a arătat mai sus, punerea la dispoziție poate fi dispusă și in "alte situații, temeinic justificate";.
Din analiza coroborată a textelor legale mai sus citate rezultă că eliberarea din funcție pentru motive neimputabile și punerea la dispoziție reprezintă două măsuri distincte, uneori chiar antagonice.
Analiza sumară, impusă de necesitatea identificării măsurilor dispuse prin Dispoziția nr 5287/_ a I.G.P.R relevă neconcordanțe intre motivele de fapt și de drept cuprinse in actele care fundamentează Dispoziția precum și in actul administrativ insuși și măsurile in sine. Aceste necorelări au determinat imposibilitatea identificării de către această instanță (ținută, cum s-a subliniat anterior, la o analiză sumar) a naturii măsurilor dispuse, revenind instanței investite cu soluționarea acțiunii de fond sarcina identificării intenției reale a organului administrativ.
Astfel fiind, această instanță constată că motivarea aparent echivocă este de natură a răsturna aparența de legalitate de care se bucură actul administartiv a cărui anulare se solicită, circumscriindu-se noțiunii de caz bine justificat prevăzută de art 14 alin 1 drept condiție de admisibilitate a unei cereri de suspendare.
In ce privește argumentul de nelegalitate vizând lipsa avizului Procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție pentru eliberarea din funcție a reclamantului s
e remarcă, in principal, că toate aspectele invocate in susținerea acestuia vizează în exclusivitate fondul cauzei și este exclusă orice pronunțare a acestei instanțe cu privire la toate aceste aspecte cu prilejul soluționării cererii de suspendare.
Fara a intra in analiza pe fond a legalitatii actului contestat, respectiv a modului de interpretare a textului art. 6 alin. 1 din Legea nr 364/2004 privind organizarea și fucnționarea poliției judiciare, instanța poate lua totusi act că interpretarea pe care o dă reclamantul sintagmei " funcțiile structurilor poliției judiciare"; este rezonabila, nefiind vădit neantemeiată. Mai mult, aceasta interpretare pare a fi validată de conducerea I. ui G. la P. R. in condițiile in care numirea reclamantului ca organ de cercetare al poliției judiciare s-a făcut prin Dispoziția I.G.P.R: nr S/1349/_, in baza avizului
Procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție
iar promovarea acestuia in funcția de ajunct al șefului inspectoratului de poliție
I al I.P.J.C. ( funcție din care a fost eliberat in baza actului adminsitartiv supus atențeii instantei in cauza de față) s-a făcut de către I.G.P.R tot cu avizul
Procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și
Justiție.
Așa fiind ,instanța apreciză că incidența cazului bine justificat rezidă din argumentele juridice prezentate și sumar probate,aparent valabile, de natură a crea o indoială in ceea ce privește legalitatea actului contestat, a cărui valabilitate nu a fost incă verificată in condiții de contradictorialitate.
În ceea ce privește paguba iminentă, trebuie
avută în vedere Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul
de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor.
În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României membru al Consiliului Europei arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protecție provizorie vor tine cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Potrivit art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Rezultă, așadar, că pentru a fi în prezența pagubei iminente, în înțelesul legii, nu este necesar un prejudiciu efectiv, ci doar unul previzibil, iminent, care impune luarea unei măsuri de suspendare urgente menite a împiedica producerea unui astfel de prejudiciu.
In speta actul administrativ conține dispozitii a caror executare este aptă a produce consecinte greu de inlaturat in ipoteza in care ar fi ulterior anulat, avand in vedere faptul că măsura punerii la dispoziție expiră la data de 17 ianuarie 2013, cu consecința directă a pierderii locului de muncă de către reclamant, aspect care se traduce printr-un prejudiciu atâr material cât și de imagine, greu de reparat
Raportat la toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța consideră că argumentele ample ale reclamantului cu privire la nelegalitatea Dispoziției nr 5287 din_ a Inspectorului G. al P. R. sunt aparent valabile și justifică măsura suspendării, prin urmare va admite cererea formulată de reclamantul P. C. -D. in contradictoriu cu pârâtul I.
G. al P. R. și va dispune suspendarea executării Dispoziției nr 5287 din_ emisă de Inspectorul G. al P. R. până la soluționarea acțiunii de fond .
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. de
P. al Județului C. .
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul P. C. -D. cu domiciliul in C. N., str Năsăud, nr 6, bl.Y11, ap.30, jud C. in contradictoriu cu pârâtul I. de P. al Județului C. cu sediul in C. -N.
, str Traian, nr 27, jud C. .
Admite cererea formulată de reclamantul P. C. -D. in contradictoriu cu pârâtul I. G. al P. R. cu sediul in B., str Mihai V., nr 4- 6, sector 5.
Dispune suspendarea executării Dispoziției nr 5287 din_ emisă de Inspectorul G. al P. R. până la soluționarea acțiunii de fond .
Fără cheltuieli de judecată. executorie de drept.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată in ședința publică din 20 decembrie 2013.
Președinte | Grefier | ||
M. -F. | B. | O. | Sidor |
Red.tehnored MFB/ 5 ex/_
