Sentința civilă nr. 476/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 476/2013
Ședința publică din data de 05 Aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de contestatoarea U. M., împotriva intimatei D. G. A F. P. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 22 martie 2013 susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 29 martie 2013, respectiv pentru data de azi 5 aprilie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Uța M., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 207/_ emisă de pârâtă, solicitând admiterea contestației și anularea deciziei atacate, ca netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat că prin decizia nr. I594/6/C/_, în baza art. 27 alin 2.litera c) și litera d) din Codul de procedură fiscală, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 3157 lei reprezentând impozit pe profit,dobânzi si penalități datorate de SC Telcianca Com SRL
B. .
Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat contestația înregistrată sub nr. 17932/_ 2 soluționată prin decizia nr. 207/_, prin respingerea acesteia.
Potrivit art. 27 alin 2.litera c) și lit. d) din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil răspund solidar administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință. nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate; administratorii sau orice alte persoane care, cu reacredință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
In considerentele deciziei atacate, intimata reține că reclamanta, în calitate de administrator al SC Telceanca SRL B., nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în termen de 30 zile de la data declarării stării de insolvabilitate.
Reclamanta susține că cele reținute de intimată nu corespund adevărului, întrucât după 27 zile de la data declarării stării de insolvabilitate, reclamanta în calitate de administrator al SC Telceanca Com SRL, prin cererea din dosarul Tribunalului B. -N. nr._, înregistrată la data de_, a solicitat deschiderea procedurii insolventei.
Potrivit prevederilor legale arătate mai sus, pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantei trebuie dovedit faptul că în exercitarea mandatului de administrator, cu rea credință, nu a achitat obligațiile fiscale pentru SC Telcianca Com SRL B., ceea ce nu este cazul.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare, s-a arătat că SC Telciana Com SRL B., a fost declarata insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile prin PV nr. 436/6/C/_, aceasta având, la data de_, obligații de plată către bugetul general consolidat al statului în sumă de 3.157 lei, iar din luna
septembrie 2008 nu s-a mai efectuat nici o plată către bugetul statului ceea ce arată faptul că societatea se afla în incapacitate de plată.
Având în vedere cele mai sus arătate se poate concluziona că societatea se încadrează în prevederile art. 3) din Legea 85/2006 privind procedura insolventei;
Până la data emiterii Deciziei de atragere a răspunderii solidare, debitoarea nu s-a angrenat în negocieri pentru restructurarea datoriilor sale către bugetul general consolidat.
Totodată, debitoarea nu a depus cerere către instanța competentă, pentru a fi supusă dispozițiilor Legii 85/2006 privind procedura insolvenței.
Legea 85/2006 privind procedura insolventei prevede la art. 3 următoarele:
insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile;
insolventa este prezumată ca fiind vădita atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, prezumția este relativă;
insolventa este iminenta atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadentei.
Totodată, potrivit prevederilor art. 27 alin 1, 1A1 si următoarele a Legii 85/2006 privind procedura insolventei;
debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență;
dacă la data expirării termenului prevăzut la alin. 1) debitorul este angrenat, cu bună- credință, în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligația de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de 5 zile de la eșuarea negocierilor.
În acest context, intimata consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 27 alin. 2 lit. c din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate", pentru atragerea răspunderii solidare a administratorului societății debitoare - U.
..
In drept, s-au invocat dispozițiile articolelor 115-118 Cod procedură civilă și O.G.92/2003® privind Codul de procedură fiscală și prevederile Legii 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1594/6/C/_ emisă de Administrația F. P. B. (AFP B. ), s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei Uță (Jabei) M., în calitate de administrator al SC Telciana Com SRL, în temeiul prevederilor art. 27 alin. 2 lit. c și d coroborat cu art. 28 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republ., pentru suma totală de 3.157 lei, debit către bugetul general consolidat înregistrat de societatea comercială menționată la data intrării acesteia în insolvabilitate, din care suma de 1.485 lei reprezintă debite, iar suma de 1.672 lei reprezintă accesorii aferente acestor debite (f. 7 și urm.).
Reclamanta a contestat, în termen legal, decizia de atragere a răspunderii solidare, însă prin Decizia nr. 207/_ emisă de D. G. a F. P. B. -N. (f. 4 dosar), aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.
Temeiul atragerii răspunderii solidare a reclamantei reținut de organul fiscal este reprezentat de art. 27 alin. 2 lit. c și d din OG nr. 92/2003, texte legale care prevăd că "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;";
Susține reclamanta că în raport de data declarării stării de insolvabilitate,_, nu se poate reține ca fiind întrunită în cauză ipoteza prevăzută de art. 27 alin. 2 lit. c, întrucât, în mai puțin de 30 de zile de la acest moment, a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea SC Telciana Com SRL ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului B. -N.
.
Tribunalul constată însă că reclamanta se află în eroare când raportează termenul de 30 de zile la care face trimitere organul fiscal în decizia contestată, la data declarării debitoarei ca fiind insolvabilă de către organul fiscal prin procesul-verbal nr. 436/C/_ (f. 40 dosar). Aceasta, întrucât declararea insolvabilității de către organul fiscal reprezintă o procedură specifică creanțelor bugetare și prevăzută ca atare de art. 176 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aceasta având valoarea unei constatări premergătoare formulării în fața instanței judecătorești, de către organul fiscal, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței potrivit prevederilor art. 177 din același act normativ.
Or, obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței la care face trimitere textul art. 27 alin. 2 lit. c C.pr.fiscală, este reglementată de prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sensul că "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență";.
Totodată, art. 3 din Legea nr. 85/2006 definește starea de insolvență ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, aceasta fiind prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor, și respectiv iminentă, atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Din economia prevederilor Legii nr. 85/2006 mai sus citate rezultă în mod neechivoc faptul că obligația constatării apariției stării de insolvență revine debitorului, prin administratorii statutari, astfel încât, în această din urmă calitate, reclamantei îi revenea obligația de a constata starea de insolvabilitate și a solicita instanței competente deschiderea procedurii insolvenței în termen de 30 de zile de la apariția acestei stări, nu de la data la care organul fiscal a constatat-o prin proces- verbal, cum este cazul în speță.
Așadar, cum înscrisurile depuse la dosar relevă împrejurarea că datoriile debitoarei SC Telciana Com SRL datează încă din perioada anterioară suspendării temporare a activității, respectiv din anul 2008, cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoare la data de_ (f. 11 dosar) nu respectă exigența de a fi introdusă în termenul legal de 30 de zile mai sus menționat.
Nu prezintă relevanță sub aspectul exonerării reclamantei de răspunderea solidară stabilită în sarcina sa potrivit art. 28 C.pr.fiscală, invocata suspendare a activității debitoarei, câtă vreme, așa cum rezultă din certificatul constatator depus la dosar (f.50), întreruperea activității a fost dispusă doar până la data de_, moment în raport cu care reclamanta avea obligația analizării situației contabile a societății debitoare și, constatând starea de insolvență, să solicite instanței, în termen legal, deschiderea procedurii.
De altfel, în motivarea contestației administrative formulate de reclamantă împotriva deciziei de atragere a răspunderii solidare, în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, aceasta recunoaște faptul nesolicitării în termen legal a deschiderii procedurii insolvenței, susținând că nu cunoștea această posibilitate și totodată obligație legală (f. 33 dosar).
Argumentul necunoașterii legii nu poate însă fi utilizat de către reclamantă în scopul urmărit prin intermediul exercitării contestației ce face obiectul prezentului dosar, acestui demers opunându-i-se principiul de drept nemo censetur ignorarem lege, potrivit cu care nimeni nu poate invoca necunoașterea legii.
Prin urmare, constatând că în mod legal și temeinic s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei, fiind legală decizia prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă, tribunalul, în temeiul art. 218 C.pr.fiscală, va respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta Uța M., domiciliată în B., str. O. G., nr. 2, sc. A, ap. 13, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N. , cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B.
-N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
A. P. M. | I. | D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ / 4 ex
