Sentința civilă nr. 6578/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
Sentința civilă nr. 6578
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O. - judecător
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta SC T. S. , cu sediul în B. M., str. N., nr. 7/C, județul M., în contradictoriu cu pârâta D. G. R. a F. P. C. -N. prin Administrația Județeană a F. P. M. , cu sediul în B. M., Aleea Serelor, nr. 2A, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din hotărâre. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea sentință
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta SC T. S. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta D.
G. R. a F. P. C. -N. prin Administrația Județeană a F.
P. M. anularea Deciziei nr. 16/_, prin care i s-a respins contestația împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 7848/_, a deciziei de impunere nr. 2120/_ și a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 2121/_ .
Reclamanta a solicitat și suspendarea executării deciziei de impunere nr. 2120/_ menținută de pârâtă prin Decizia nr. 16/_, până la soluționarea irevocabilă a prezentei.
Instanța a admis această cerere prin sentința civilă nr. 166 din_ după obligarea reclamantei la achitarea unei cauțiuni potrivit art. 215 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cauțiunea a fost înregistrată în registrul de valori al instanței la poziția 51/2013, fiind achitată suma de 4.107,30 (filele 63-65 dosar).
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin decizia nr. 16/_ s-a soluționat pe fond contestația sa împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 7848/_ și a deciziilor fiscale nr. 2120 și 2121 din_ după ce anterior prin decizia nr. 218/_ se respinsese contestația formulată împotriva
acelorași acte administrativ fiscale fără a se soluționa fondul. În acest sens instanța prin sentința civilă nr. 607/_ pronunțată în dosar nr._ a obligat pârâta să examineze pe fond contestația formulată.
S-a arătat, în motivarea contestației că prin raportul de inspecție fiscală nr. 7848 din_ echipa de inspecție fiscală a calculat pentru perioada supusă verificării (_ -_ ) următoarele: impozit pe profit suplimentar în sumă de 9.320 lei, majorări de întârziere în sumă de 2.904 lei, TVA suplimentar
18.331 lei și majorări de întârziere aferente acestei sume de 12.531 lei.
S-a arătat că reclamanta contestatoare a solicitat realizarea unei expertize extrajudiciare în specialitatea contabilitate, din concluziile căreia ar rezulta că societatea nu ar datora impozit pe profit suplimentar, în mod nelegal stabilindu-se ca fiind datorată suma de 9.320 lei precum și majorările de întârziere, întrucât acestea nu pot fi datorate anterior momentului la care s-a constatat debitul suplimentar, adică anterior momentului la care contribuabilul află că datorează sumele respective.
S-a arătat că în cazul de față organul de control fiscal a calculat retroactiv (pe întreaga perioadă supusă controlului) majorări de întârziere atât pe impozitul pe profit suplimentar cât și pentru taxă pe valoare adăugată suplimentară, deși abia la data de_ a fost determinat impozitul pe profit suplimentar în cuantum de 9.320 lei și s-a stabilit TVA suplimentar în cuantum de 18.331 lei. Aceste debite suplimentare au fost cunoscute de contribuabil abia la data de_, la momentul la care au fost comunicate actele administratorului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii contestatoarei și menținerea deciziei nr._ ca fiind legală și temeinică.
S-a arătat astfel că SC T. S. a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 2120/_ privind obligațiile fiscale în sumă de
41.073 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 9.320 lei, TVA în sumă de
16.318 lei și majorări de întârziere aferente acestora în sumă de 15.435 lei.
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ organele de inspecție fiscală au constatat că reclamanta a înregistrat în contul 6581
"despăgubiri, amenzi și penalități"; suma de 10.773 lei, reprezentând cheltuieli nedeductibile fiscal la calculul profitului impozabil și implicit a impozitului pe profit, potrivit art. 21 alin. 1 și alin. 4 din Codul fiscal.
De asemenea societatea a înregistrat în contul 607 "Cheltuieli privind mărfurile" suma de 19.854 lei, din care suma de 15.657 lei în lunile aprilie și iulie 2006 și suma de 4.197 lei în luna septembrie 2007.
Art. 21 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 571/2003 prevede: Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI.
Reclamanta nu are drept de deducere a cheltuielilor în sumă de 19.854 lei, reprezentând bunuri de natura stocurilor degradate, neimputabile, pentru care nu a încheiat contracte de asigurare.
În perioada aprilie-decembrie 2008, SC T. S. a înregistrat în contul 601 "Cheltuieli cu materiile prime" suma de 56.361 lei reprezentând ciment gri, oțel beton, tâmplărie PVC etc., în baza unor bonuri de consum.
Conform notei explicative dată de administratorul societății organelor de inspecție în data de_, materialele de construcții au fost utilizate "în producție, pentru reparații curente și diverse lucrări de întreținere și pregătire", lucrările fiind efectuate "în regie proprie".
Societatea a prezentat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 58/_ privind obiectivul "Reparații parcare și cale acces", lucrări terminate la data de_, precum și certificatele de urbanism nr. 1790/_ și nr. 1308/_, cu valabilitate până la data de_, respectiv_, în care la pct. 2 "Regimul economic" este înscris "locuințe individuale și colective mici _; Folosință actuală: teren și sediu firmă";.
Organele de inspecție fiscala au solicitat autorizația de construcție, care nu a fost prezentată de societate în timpul controlului.
Conform balanței de verificare la_, în soldul debitor al contului 2121 "Construcții" este înregistrată o clădire în valoare de 83.779 lei din care suma de 18.436 lei reprezintă diferența din reevaluare, înregistrată la sfârșitul anului.
Societatea nu a înregistrat în cursul anului 2008 lucrări de investiții și a obținut venituri din livrări de europaleți, conform facturilor fiscale emise, organele de inspecție fiscală au constatat că materialele de construcții, date în consum ca "materii prime" nu sunt aferente veniturilor realizate prin urmare cheltuielile în sumă de 56.361 lei nu sunt deductibile fiscal.
În nota explicativă din data de_, administratorul societății a declarat că nu știe de unde provin veniturile obținute în anul 2008.
Art. 19 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precizează: Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare".
Reclamant nu are drept de deducere a cheltuielilor în sumă de 56.361 lei, reprezentând materiale de construcții deoarece nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri.
În concluzie, reclamanta datorează impozit pe profit în sumă de 9.320 lei. Față de taxa pe valoarea adăugata în sumă de 16.318 lei, stabilită suplimentar prin decizia de impunere nr. 2120/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală, prin raportul de inspecție fiscala încheiat în data de_, organele de inspecție fiscală au constatat că în perioada ianuarie 2005-martie 2009, nu există corelații între jurnalele de vânzări și de cumpărări și deconturile de TVA depuse de societate la organul fiscal teritorial, rezultând o diferență în sumă de 3.851 lei, pe care au stabilit-o ca taxă pe valoarea adăugată de plată
suplimentară.
În drept, art. 156 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare până la data de_, precizează: Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată trebuie să întocmească și să depună la organul
fiscal competent, pentru fiecare perioadă fiscală, până la data de 25 a lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoarea adăugată, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanțelor Publice.
Începând cu data de_, sunt în vigoare prevederile art. 1562 din
Legea nr. 571/2003, care prevede: Persoanele înregistrate conform art. 153 trebuie să depună la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadă fiscală, un decont de taxă, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă. Decontul de taxă întocmit de persoanele înregistrate conform art. 153 va cuprinde suma taxei deductibile pentru care ia naștere dreptul de deducere în perioada fiscală de raportare și, după caz, suma taxei pentru care se exercită dreptul de deducere, în condițiile prevăzute la art. 1471 alin. (2), suma taxei colectate a cărei exigibilitate ia
naștere în perioada fiscală de raportare și, după caz, suma taxei colectate care nu a fost înscrisă în decontul perioadei fiscale în care a luat naștere exigibilitatea taxei, precum și alte informații prevăzute în modelul stabilit de Ministerul Finanțelor Publice. Datele înscrise incorect într-un decont de taxă se pot corecta prin decontul unei perioade fiscale ulterioare și se vor înscrie la rândurile de regularizări.
Astfel reclamanta datorează TVA în sumă de 3.851 lei, reprezentând diferența între taxa din jurnalele de vânzări și de cumpărări aferente perioadelor în cauză, întocmite de societate și deconturile de TVA depuse la organul fiscal teritorial.
De asemenea, SC T. S. a înregistrat in contul 607 "Cheltuieli privind mărfurile" suma totala de 19.854 lei, din care 15.657 lei în lunile aprilie și iulie 2006 și 4.197 lei în luna septembrie 2007.
Conform Notei explicative data de administratorul SC T. S. organelor de inspecție fiscala în data de_, suma de 19.854 lei reprezintă marfa "degradată-expirată-aruncată și neimputabilă".
Art. 128 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003, prevede: Sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plata următoarele operațiuni: d) bunurile constatate lipsă din gestiune, cu excepția celor la care se face referire la alin.
(8) lit. a) - c). Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum și activele corporale fixe casate, în condițiile stabilite prin norme;"
Pct. 6 alin.(9) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precizează: "(9) în sensul art. 128 alin. (8) lit. b) din Codul fiscal, nu se consideră livrare de bunuri cu plată bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: a) bunurile nu sunt imputabile; b) degradarea calitativa a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente; c) se face dovada că s-au distrus bunurile și nu mai intră în circuitul economic".
Mărfurile în valoare de 19.854 lei, pentru care SC T. S. nu a prezentat documente din care să rezulte că degradarea acestora se datorează unor cauze obiective și că au fost distruse și nu mai intră în circuitul economic, sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată, pentru care societatea avea obligația să colecteze și să plătească TVA în sumă de 3.772 lei.
În perioada aprilie-decembrie 2008, SC T. S. a înregistrat în contul 601 "Cheltuieli cu materiile prime" suma de 56.361 lei reprezentând ciment gri, oțel beton, tâmplărie PVC etc. și a dedus TVA aferentă în sumă de 10.708 lei.
Art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, prevede: Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: operațiuni taxabile;"
Reclamanta nu are drept de deducere a TVA aferentă materialelor de construcții achiziționate, deoarece acestea nu sunt destinate utilizării în folosul de operațiuni taxabile.
Societatea nu a înregistrat lucrări de investiții, iar veniturile au fost realizate din livrări de europaleti, conform facturilor fiscale emise.
În concluzie, reclamanta datorează TVA în sumă de 16.318 lei.
F. a de majorările și penalitățile de întârziere în sumă de 15.435 lei, aferente TVA, reclamanta datorează impozitul pe profit în sumă de 9.320 lei și taxă pe valoarea adăugata în sumă de 16.318 lei.
Organele de inspecție fiscala au mai stabilit TVA de plată suplimentară în sumă de 2.013 lei, necontestată de SC T. S. .
Pentru neachitarea la termen a impozitului pe profit și a taxei pe valoarea adăugată, organele de inspecție fiscala au calculat majorări de întârziere în sumă de 2.904 lei, respectiv în sumă de 12.531 lei.
În cauză s-a depus și efectuat o expertiză judiciară în specialitatea contabilitate de expert Bonte Aurel cu participarea unui expert parte (filele 100- 106).
Experții au concluzionat ca fiind deductibile în anul fiscal 2008 sumele cheltuite pentru procurarea materialelor de construcție, necesare edificării imobilului denumit "sediu firmă+atelier de confecții";.
S-a arătat astfel că suma de 56.361 lei ar fi deductibilă fiscal potrivit art. 21 alin. 2 lit. f, totuși ca fiind just înregistrată în contul 601 "cheltuieli cu materii prime"; în loc de contul 6588 "alte cheltuieli de exploatare";.
Expertul a considerat că materialele de construcție au fost utilizate pentru armarea și betonarea interiorului halei de lucru a curți, inclusiv a aleilor de transport cu motostivuitorul, faianțarea, zugrăvirea, pavare vestiarelor și dotarea cu materiale sanitare a vestiarelor, precum și acoperire, șanțului dintre stradă și hală cu dale confecționate și bitum și că aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal deoarece nu reprezintă lucrări de investiții, ci de reparații se precizează că în conformitate cu art. 24 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sunt considerate mijloace fixe amortizabile și investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
Astfel, chiar și în situația în care materialele au fost folosite pentru lucrările menționate de expertul contabil, prin acestea s-au îmbunătățit parametrii tehnici inițiali, care au condus la obținerea de beneficii economice viitoare prin majorarea valorii mijlocului fix.
De altfel, chiar în raportul de expertiza se precizează că lucrările au fost executate în scopul îmbunătățirii condițiilor de muncă a angajaților.
De asemenea, conform balanței de verificare la_, în soldul debitor al contului 2121 "Construcții" este înregistrată o clădire în valoare cu 83.779 lei, în timp ce valoarea materialelor de construcții despre care se susține că au fost folosite pentru lucrările la clădire este de 56.361 lei, de unde rezultă că valoarea acesteia a crescut în urma lucrărilor.
Se reține că și în situația în care materialele de construcție ar fi fost folosite pentru lucrările la clădirea aparținând societății, contravaloarea acestora de 56.361 lei nu este deductibilă fiscal deoarece conform art. 24 alin.
(1) din Legea nr. 571/2003, cheltuielile aferente îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării.
Materialele de construcții în sumă de 56.361 lei au fost recepționate și înregistrate în evidența contabilă ca materii prime și incluse pe cheltuielile privind materiile prime, cont 601, pe baza bonurilor de consum aferente producției, așa cum rezultă și din nota explicativă dată de administratorul societății la data inspecției fiscale.
Prin înregistrarea în evidența contabilă a cheltuielilor cu materialele de construcții, pe baza bonurilor de consum societatea a diminuat nejustificat profitul impozabil aferent perioadei fiscale 2008, nerespectând dispozițiile art. 19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 cu scopul de a diminua obligațiile de plată către bugetul de stat.
Instanța reține astfel că reclamanta datorează impozitul pe profit în sumă de 9.320 lei.
Cât privește TVA-ul suplimentar, organele de inspecție fiscală au constat că în perioada ianuarie 2005-martie 2009 nu există corelații între jurnalele de vânzări și cumpărări și deconturile de TVA depuse de societate la organul fiscal teritorial, rezultând o diferență în sumă de 3.851 lei. În raportul de expertiză, experții fac referire la refacerea evidenței privind TVA și diferențele reflectate în anexa 10 la raport și la faptul că diferențele corectate au fost înregistrate atât la administrația financiară cât și în evidența contabilă (pct. 1, fila 4 expertiză).
De asemenea reclamanta a înregistrat în contul 607 "cheltuieli privind mărfurile"; suma totală de 19.854 lei pentru care nu a prezentat documente din care să rezulte că degradarea lor se datorează unor cauze obiective și că nu mai intră circuitul economic. Astfel că pentru acestea reclamanta avea obligația să achite și să plătească TVA în sumă de 3.772 lei.
Organele de inspecție fiscală au mai stabilit TVA de plată suplimentar în sumă de 2.013 lei necontestat de reclamantă.
Pentru neachitarea la termen a impozitului pe profit și a taxei pe valoare adăugată neachitate la scadență, reclamanta datorează majorările de întârziere în sumă totală de 15.435 lei.
Conform art. 120 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv, majorările de întârziere se datorează de la data scadentei obligațiilor fiscale și nu de la data când acestea au fost stabilite suplimentar de organele de inspecție fiscala.
Instanța reține astfel că raportul de expertiză contabilă nu aduce niciun argument de fond în susținerea contestației, care să fie justificat cu documente prin care să se înlăture constatările organelor de inspecție fiscală.
Pentru considerentele menționate instanța va respinge ca nefondată contestația reclamantei și va menține întru totul decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de către
reclamanta SC T. S.
, cu sediul în B. M., str. N., nr. 7/C, județul M.
, în contradictoriu cu pârâta D. G. R. a F. P. C. -N. prin Administrația Județeană a F. P. M., cu sediul în B. M., Aleea Serelor, nr. 2A, județul M. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. E. -A. I. C.
Red. S.O./_
Tehnored. E.A.I.C./ -_ - 4 ex.
