Decizia civilă nr. 8255/2013. Anulare act emis de autoritati publice locale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8255/2013
Ședința publică din data de 09 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul P. J. S. împotriva sentinței civile nr. 518 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., cauza privind și pe intimații C. LOCAL AL M. Z. ,
M. V. și S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimatul C. LOCAL AL M. Z., consilier juridic M. L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului C. LOCAL AL M.
Z., prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă. Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin.
4 C.pr..civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cauză.
Reprezentanta intimatului C. LOCAL AL M. Z. arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că, la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, cauza fiind în stare de judecată declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei intimatului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatului C. LOCAL AL M. Z. solicită respingerea recursului pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei, cu cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli depuse la dosar. Prin hotărârea atacată a C. ui Local al M. Z. s-a perfectat un schimb de termen între intimata M. V. și S. R., terenul fiind proprietatea S. ui R., intrând în proprietatea acestuia înainte de 1989 prin expropriere, schimbul de teren s-a realizat pentru realizarea unei investiții de utilitate publică.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. nr. 518 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ
formulată de reclamantul P. J. S. în contradictoriu cu pârâții S. R.
, prin Ministerul Finanțelor Publice și prin Primar și MOGRĂDEAN V., pentru anularea H.C.L. nr. 91/_ .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul pretinde că Hotărârea nr. 91, adoptată de C. Local al M. Z., în ședința din _
, este lovită de nulitate absolută pornind de la premisa că imobilul teren, în suprafața de 74 mp, situat in intravilanul M. Z., înscris in CF nr. 2003-
Z., nr.top 1928/c/2/l/a/l/l/2/l/a/3/3/l/l/b/l/l/l, este proprietatea publică a
S. ui R., și aflat doar în administrarea C. ui Local, și că, oricum, chiar dacă ar fi în proprietatea M. Z., în conformitate cu prev. art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, terenul s-ar afla tot în domeniul public, de data aceasta, al unității administrativ teritoriale și nu ar putea face obiectul unui schimb, cu un alt teren, deoarece s-ar schimba în mod nepermis regimul juridic al proprietății.
Din conținutul actelor aflate la dosar a rezultat faptul că, într-adevăr, proprietarul imobilului teren, ce face obiectul hotărârii atacate, era, în anul 1954, conform CF nr. 2003-Z., S. R., și evident la acea epocă făcea parte din domeniul public al statului însă, dacă avem în vedere legile proprietății funciare adoptate după anul 1989, trebuie să acceptăm faptul că la data adoptării hotărârii în discuție, acest teren se afla în proprietatea M. Z. .
Astfel, potrivit art. 36 al. 1 din Legea nr. 18/1991 (în forma inițială), "[terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25]"; (în prezent art.26), text de lege care, la rândul său, spunea că: "[Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute de art. 23]";, de unde rezultă că era vorba de proprietatea privată a unității administrativ teritorială. Dispoziția sus enunțată este imperativă, instanța apreciind că transferul de proprietate în favoarea comunelor, orașelor sau a municipiilor s-a produs "ope legis";, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Faptul că, art.25 alin.1 din Legea nr.18/1991 (devenit art.26, după renumerotare) a fost modificat prin Legea nr. 158/2010, în sensul că "[terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public]"; iar la alin. 2 al aceluiași articol, se prevede că "[schimbarea regimului juridic al terenurilor prevăzute la alin.(1), din proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale respective în proprietatea privată a acestora, este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută]";, nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceste norme juridice au aplicabilitate doar cu privire la situația juridică a terenurilor dobândite ulterior intrării lor în vigoare, conform principiului de ordin constituțional al neretroactivității legii civile, iar potrivit. art.230 lit.b din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, ele sunt implicit abrogate, deoarece vin în coliziune cu prev.art.553 alin.2 din Noul Cod Civil, privind regimul juridic al moștenirilor vacante.
Pe de altă parte, Legea nr.213/1998, privind bunurile proprietate publică, stabilește în art.3 (2) că "[domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.4 din Constituție, din cele prevăzute la pct.1 din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege]";. Totodată art. 8 alin. (1) din Legea nr.213/1998, precizează că
"[trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale în domeniul public ale acestora, potrivit art.7 lit.e, se face, după caz prin hotărâre a guvernului, a consiliului județean, respectiv a consiliului general al municipiului B. ori a consiliului local]";. La rândul său, art.4 din aceeași lege, definește "domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale"; ca fiind "alcătuit din bunurile aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată";.
Aplicând aceste texte legale, în raport de momentul producerii situațiilor juridice deduse judecății, a rezultat că la momentul adoptării hotărârii atacate, terenul care a făcut obiectul schimbului, se găsea deja în proprietatea privată a
M. Z.
și nicidecum în proprietatea publică a S. ui R.
, așa după cum pretinde reclamantul.
Prin urmare, C. Local al M. Z., era îndrituit să aprobe, prin HCL nr.91 din_, efectuarea unui schimb de teren, in suprafața de 74 mp, situat in intravilanul M. Z., înscris in CF nr. 2003-Z., nr.top 1928/c/2/l/a/l/l/2/l/a/3/3/l/l/b/l/l/l, și aflat în proprietatea privată a M.
Z., cu un teren în suprafața de 131 mp, situat în intravilanul M. Z., înscris în CF nr.58120-Z., nr. cadastral 58120 proprietatea privată a intimatei
M. V. . Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar accepta teza reclamantului că terenul în litigiu s-ar fi aflat în domeniul public al M. Z., operațiunea juridică de schimb ar fi tot validă deoarece, - așa cum s-a arătat prin întâmpinare și nu se contestă de reclamant- justificarea acestui schimb constă în faptul că
"terenul intimatei M. V. a fost necesar în vederea realizării unei investiții de interes public și anume drum public în cartierul Meseș din mun.Z. (str. Ștefan cel Mare), acesta fiind în prezent practic indisponibilizat";. Cu alte cuvinte, terenul primit la schimb de către Municipiul Z., ar fi avut același regim juridic cu terenul cedat autoritatea publică locală, C. Local al M. Z., nefiind deci afectat domeniul public al unității administrativ teritoriale, Municipiul Z., schimbul fiind aprobat tocmai pentru protejarea unui interes public local.
Față de considerentele mai sus expuse, acțiunea în contencios administrativ formulată de P. J. S., în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice; C. local al mun. Z., prin Primar și Mogrădean V., pentru anularea ca nelegală a Hotărârii nr. 91, adoptată de C. Local al M. Z., în ședința din_, s-a respins ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. J. S., solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate si rejudecând cauza admiterea acțiunii așa cum a fost formulată
.
În motivele de recurs se arată că prima instanța în mod greșit a respins ca nefondata acțiunea in contencios administrativ formulata de P. J. S. împotriva HCL nr.91/2012.
Apreciază în continuare ca spetei dedusa judecații îi sunt aplicabile prevederile art. 36 (1) din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localităților si care sunt in administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art.26.
Fata de aceste dispoziții, apare ca lipsita de temei legal susținerea instanței de fond conform căreia, "nu prezintă relevanta in cauza, întrucât aceste norme
juridice au aplicabilitate doar cu privire la situația juridică a terenurilor dobândite ulterior intrării lor in vigoare..." Nu se susține acest punct de vedere deoarece bunurile care fac parte din domeniul public au un regim juridic special, tocmai datorita faptului ca sunt de uz si interes public. Regimul juridic de bun public al acestora dispare, conform legii, doar in momentul in care dispare uzul si interesul public al acestora.
Mai mult, potrivit art.3(l) din Legea nr. 213/1998, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135(4) din Constituție, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Or, terenul in discuție este dobândit prin lege, face parte din domeniul public, fiind din acest punct de vedere inalienabile, imprescriptibile si insesizabile, iar schimbarea regimului juridic al acestuia se sancționează cu nulitate absoluta. Deci, dreptul de dispoziție juridica este exclus iar contractul de schimb este un act de dispoziție juridică, aplicându-i-se, conform art. 1764(1-2)
C. civ, dispozițiile privitoare la vânzare.
Este de asemenea îndoielnica afirmația instanței de fond conform căreia, "...terenul care a făcut obiectul schimbului, se găsea deja in proprietatea privata a M. Z. si nicidecum in proprietatea publica a S. ui R. ..." Este îndoielnica, deoarece in cauza nu a fost făcuta dovada existentei unei hotărâri de trecere a terenului din domeniul public in domeniul privat, or, conform legii, acest bun face parte din domeniul public, urmând regimul juridic al acestora. De asemenea din înscrisurile aflate la dosar (extras CF) reiese, si nu s-a contestat, ca acest bun se afla in proprietatea S. ui R. si, in baza legii, in administrarea consiliului local.
Fata de starea de fapt prezentata si temeiurile de drept invocate, solicită admiterea recursului si anularea sentinței recurate ca fiind dată cu încălcarea legii.
C. Local al M. Z. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat și în consecință menținerea hotărârii instanței de fond.
Analizând recursul declarat de către reclamantul P. J. S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Terenul ce face obiectul schimbului aprobat prin HCL nr.91/2012 este înscris în CF nr.2003 Z., nr.top 1928/c/2/l/a/l/l/2/a/3/3/l/l/b/l/l/l/2, teren proprietatea publică a statului și în administrarea C. ui Local.
Problema ce se impune a fi dezlegată în speță este aceea de stabili dacă imobilul obiect al schimbului este proprietate publică sau privată a statului și dacă poate face obiect al schimbului în litigiu.
Curtea reamintește că art.4 din Legea nr.213/1998 stabilește că domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
Dacă bunul nu a fost declarat de uz sau de interes public național prin lege și nici trecut în domeniul public printr-o hotărâre a guvernului, concluzia care se desprinde este aceea că bunul este proprietatea privată a S. ui R. în administrarea unității administrativ teritoriale.
În speță, Curtea observă că în raport de succesiunea în timp a legilor privind fondul funciar, dezlegarea dată de către instanța de fond este corectă.
Astfel, potrivit art. 36 al. 1 din Legea nr. 18/1991 (în forma inițială), terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 25.
Conform acestor dispoziții legale, terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, pentru a fi vândute, concesionate ori date în folosință celor care solicită să-și construiască locuințe și nu au teren, ori pentru amplasarea de obiective social-culturale sau cu caracter productiv, potrivit legii, ori pentru compensările prevăzute de art. 23.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior, se poate conchide că terenurile vizate sunt cele proprietatea privată a unității administrativ teritoriale iar transferul dreptului de proprietate în favoarea acestora s-a realizat ope legis, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a stabilit că modificările ulterioare ale art.25 alin.1 din Legea nr.18/1991 nu prezintă relevanță în cauză, întrucât aceste norme juridice au aplicabilitate doar cu privire la situația juridică a terenurilor dobândite ulterior intrării lor în vigoare, dată la care terenul în litigiu făcea parte din domeniul privat al statului.
Prin urmare, în raport de momentul producerii situațiilor juridice deduse judecății, rezultă că la momentul adoptării hotărârii atacate, terenul care a făcut obiectul schimbului, se găsea deja în proprietatea privată a M. Z. iar nu în proprietatea publică a S. ui R. , susținerile contrare fiind nefondate.
Se poate conchide, așadar, că pârâtul C. Local al M. Z., era îndrituit să aprobe efectuarea schimbului de teren, în suprafața de 74 mp, teren situat in intravilanul M. Z., înscris in CF nr. 2003-Z., nr.top 1928/c/2/l/a/l/l/2/l/a/3/3/l/l/b/l/l/l, aflat în proprietatea privată a M.
Z. cu terenul în suprafață de 131 mp, situat în intravilanul M. Z., înscris în CF nr.58120-Z., nr. cadastral 58120 proprietatea privată a intimatei
M. V. .
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 CPC îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
Fiind în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să plătească intimatului suma de 88,73 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul P. J. S. împotriva sentinței civile nr.518 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 88,73 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 septembrie 2013. PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. C. M. SA M. ION
GREFIER
V. D.
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.M. S.
