Decizia civilă nr. 8258/2013. Contencios. Alte cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._ /a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 8258/2013
Ședința publică din data de 09 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR :M. S. JUDECĂTOR: A. M. ION
G.: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC N. T. S.
, împotriva încheierii din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș, în contradictoriu cu intimata A. F. P. B. M.
, având ca obiect - recurs la încheierea de respingere a sesizării Curții Constituționale.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este timbrat, lipsind dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbru judiciar de 0,3 lei, recurenta fiind citată cu mențiunea timbrării potrivit celor menționate la fila 15 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, din oficiu, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, invocă excepția netimbrării recursului, iar cu privire la excepția invocată reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin încheierea civilă nr._ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș au fost respinse excepțiile procesuale invocate de pârâta AFP B. M. prin întâmpinare.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC N. T. S. de sesizare a CJUE cu privire la pronunțarea unei hotărâri preliminare.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta SC N. T.
de sesizarea a Curții Constituționale a României.
A fost sesizată Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții:
Art.40 din O.U.G. nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în raport cu art.1 alin.5 și 16 alin.2 din Constituția României;
Art.32 pct.1 din O.U.G. nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 combinat cu art.18 din Codul fiscal în forma existentă la data de_ în raport cu art. 15 alin.2 și art.135 alin.1 din Constituția României.
A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu privire la dispozițiile art.32 pct.10 din O.U.G. nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale combinat cu art.145 indice 1 din Codul fiscal.
A fost repusă cauza pe rol pentru data de_, pentru când s-a dispus citarea părților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC N. T. S.,
solicitând admiterea recursului în sensul modificării în parte a încheierii din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș și să se dispună sesizarea Curții Constituționale și cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 32 pct. 10 din OUG nr. 34/2009.
În motivarea recursului, recurenta arată că Tribunalul Maramureș prin încheierea atacată i-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 32 pct. 10 din OUG nr. 34/2009, motivând că acest aspect ar avea legătură cu soluționarea cauzei și că a contestat modul de stabilire a TVA-ului aferent de către organul fiscal.
Referitor la acest aspect, s-a arătat de către recurentă că instanța se află într-o gravă eroare, deoarece chiar prin documentul prin care SC N.
S. a urmat procedura prealabilă, societatea a contestat faptul că o categorie de autovehicule este exclusă de la deducerea de TVA la achiziționare și la consumul de combustibil.
Astfel, dacă prin documentul depus la A. F. P. B. M. s-a contestat exact acest aspect al deducerii TVA pentru o categorie de autovehicule, A. F. P. avea obligația de a-i comunica cererea și Direcției Generale a F. P. Maramureș, fiind cât se poate de clar că se contestă suma care a fost stabilită spre rambursare de TVA de către cele două organe fiscale.
Din actele de la dosar reiese că A. F. P. B. M. nu a răspuns solicitării recurentei din_ și nu a pus în aplicare OG nr. 27/2002, privind dreptul la petiționare, art. 61.
Examinând excepția netimbrării invocată din oficiu, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, în caz de netimbrare a cererii, instanța judecătorească pune în vedere petentului să depună taxa judiciară de timbru și timbrele judiciare până la primul termen de judecată, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu "50% din (…) taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani";, astfel că în sarcina recurentei SC N. T. S. s-a stabilit obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, iar potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995, trebuiau depuse timbre judiciare de 0,3 lei.
Pentru a hotărî asupra excepției ridicate din oficiu, instanța are în vedere și existența unei eventuale limitări a liberului acces la justiție al reclamantului, drept garantat de dispozițiile art.21 din Constituția României și de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
În această ordine de idei, instanța reține că asupra conformității dispozițiilor art.20 din Legea nr.146/1997 cu prevederile art.21 din Constituție, s-a pronunțat în mai multe rânduri Curtea Constituțională. Astfel, prin decizia nr.245/2000, curtea a stabilit că "prevederea cuprinsă în art. 20 alin. (2) teza finală din Legea nr. 146/1997, care se referă la obligația de a se plăti taxa judiciară de timbru stabilită la valoarea inițială prevăzută
prin acțiune, fără a se ține seama de reducerea ulterioară"; nu contravine dispozițiilor constituționale.
Aceeași concluzie rezultă și din decizia Curții Constituționale nr.1393/2008, în care se reține că "nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii";.
În ceea ce privește compatibilitatea obligării părților dintr-un proces la plata taxei judiciare de timbru cu dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, asupra acestei chestiuni s-a pronunțat, în mai multe rânduri, Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în cauza Weissman și alții împotriva României, Curtea a amintit că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (paragraful 35 din hotărâre).
De asemenea, în cauza R. en împotriva României, Curtea a considerat că prin obligarea la plata unei taxe judiciare de timbru există o limitare a dreptului părților de a accede la o instanță, limitare care, însă, urmărește un scop legitim, și anume limitarea cererilor în justiție abuzive și colectarea de fonduri pentru bugetul justiției. Așadar, în sine, această limitare este considerată justificată, condamnările României pe această temă datorându- se, în esență, faptului că nu a existat o cale de atac efectivă împotriva modului de stabilire a taxei de timbru și nici o posibilitate a părților de a se adresa instanței pentru a obține o scutire sau eșalonare a plății taxei judiciare de timbru, transformându-se, astfel, accesul liber la justiție într-un drept derizoriu.
În prezent, curtea constată că părțile au la îndemână atât o cale eficientă și imparțială de a solicita reexaminarea modului de calcul al taxei judiciare de timbru (art.18, alin.2 din Legea nr.146/1997), precum și posibilitatea de a obține, în mod efectiv, o scutire de la plata taxei judiciare de timbru sau o eșalonare a plății acesteia (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă), astfel că dreptul de acces la justiție nu este derizoriu, ci efectiv.
Constatând că, deși a fost legal citată (f. 15) cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru și de a depune timbrele judiciare în valorile indicate, recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală, în temeiul art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, curtea va admite excepția netimbrării cererii și, pe cale de consecință, va anula prezenta cale de atac ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta SC N. T. S. împotriva încheierii din_ pronunțată în dosarul nr._ /a1 al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
A. | M. C. | M. | S. | A. M. | ION |
G.
V. D.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.A.C.
