Decizia civilă nr. 882/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 882/R
Ședința publică din 27 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. O.
J. ecător V. I.
J. ecător A. S.
G. ier A. H.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta D. G. A
F. P. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 7687 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimata G. R. A., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza lămurită și o reține în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7687 din_ pronunțată în dosar nr._ al
Judecătoriei B. M. s-a dispus respingerea contestației la executare formulată de contestatoarea D. G. a F. P. M. în contradictoriu cu intimata G. R. A. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ din_ s-a dispus încuviințarea executării silite a Sentinței civile nr. 4891/_ a T. ui M. și a Deciziei civile nr. 2929/_ a Curții de Apel C. executorul judecătoresc învestit procedând la emiterea somației în dosarul execuțional nr.116/2012 cu acordarea practic a unui termen de grație de 6 luni, termen la care face referire OG 22/2002. Debitul pentru care s-a pornit executarea se constituie din taxă de poluare și cheltuieli de judecată în cele două instanțe în care s-a judecat litigiul de fond, onorariu executor
judecătoresc, taxe de timbru și onorariu avocat (cererea de executare silită fiind făcută prin avocat).
Niciuna dintre sumele amintite nu poate fi contestată de către debitoare prima rezultând din hotărârile judecătorești devenite titluri executorii iar celelalte din faza de executare silită propriu -zisă, sumele fiind datorate în baza art.371 pct. 7 Cod procedură civilă.
În altă ordine de idei executorul judecătoresc nu numai că s-a conformat OG 22/2002 dar mai mult a acordat debitoarei termenul maxim de grație (de 6 luni) stabilit prin actul normativ amintit.
Dincolo de actul de discriminare pozitivă dintre debitorul -stat și alți debitori-persoane fizice sau juridice - dispozițiile art. 2 ale OG 22/2002 nu se pot constitui într-un panaceu pentru refuzul sau omisiunea de a executa o hotărâre judecătorească irevocabilă.
De altfel chiar art.2 amintit condiționează acordarea beneficiului unui termen de plată de 6 luni de faptul "lipsei de fonduri";, lucru rizibil neprobat la dosarul cauzei și neacceptat în principiu în statele comunitare (civilizate) ca având relevanță în materia executării hotărârilor judecătorești.
Starea de lucruri amintită a fost consacrată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin nenumărate hotărâri a căror enunțare nici nu își mai are rostul.
După cum contestatoarea cunoaște dispozițiile art. 371 indice 1 Cod procedură civilă, de vreme ce le enunță în cuprinsul contestației formulate după aprecierea instanței raportându-se și la hotărârile CEDO în spețe similare contra României desigur, instanța a apreciat că acestea
(respectiv art.371 indice 1) ar trebui să guverneze executarea silită (ca parte a procesului civil) promovată de oricare subiect de drept împotriva statului.
Cât privește somația emisă de executorul judecătoresc, în afara oricărui dubiu, fundamentul ei legal îl constituie OG nr.22/2002 de vreme ce după cum am spus acordă termenul de grație maxim prescris.
Însă în ipoteza în care debitoarea nu se va conforma obligației legale de a achita sumele de bani stabilite în sarcina sa somația emisă va echivala cu somația emisă în condițiile art.387 Cod procedură civilă putând fundamenta fără alte formalități executarea silită propriu -zisă.
Cât privește capătul de cerere vizând suspendarea executării silite instanța a constatat că acesta a rămas fără obiect în condițiile în care suspendarea executării ar fi operat până la pronunțarea hotărârii în condițiile art. 403 alin.1 Cod procedură civilă și nu până la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri după cum susține contestatoarea în contestația formulată.
Cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă față de contestatoarea aflată în culpă procesuală cât privește cheltuielile de judecată probate a fi fost avansate în dosar de către intimat cu titlu de onorar avocat.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii contestației formulate.
În motivare recurenta arată următoarele:
Conform somației emise de Birou executor judecătoresc S. Attila creditorul deține titlu executoriu împotriva instituției recurente pentru suma totală de 6074 lei, reprezentând taxă de poluare și cheltuieli de judecată stabilite prin sentința civilă nr.4891/_ a T. ui M., în dosar nr._
.
Potrivit art.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii:
"Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";.
De asemenea, conform art.3 din OG nr.22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege.
"în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2 creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie";.
Rezultă că, în raport cu spiritul reglementărilor menționate, sunt de strictă interpretare aspectele arătate, nefiind susceptibile de extrapolare la alte situații decât cele expres precizate de lege.
Recurenta nu este de acord cu cheltuielile de executare silită în sumă totală de 2463 lei și consideră că acestea nu sunt datorate întrucât creditorul, nu a respectat termenele prevăzute de O.G. nr.22/2002 și a dispozițiilor Codului de procedură civilă, culpa aparținând exclusiv creditorului.
Analizând recursul prin prisma prevederilor art.304 și art.304 ind.1 Cod procedură civilă și în raport de motivele indicate, T. reține următoarele:
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar, dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea DGFP, acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art. 371 ind. 1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr. 1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea
satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repusă în discuție de către organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatoarea D. G. A
F. P. M. prin ADMINISTRAȚIA F. P. B. M., împotriva sentinței civile nr. 7687 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, jud.
.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte,
J. ecător,
J. ecător,
S. O.
V.
I.
S.
A.
G. ier,
H.
Red.O.S. / _
Tehnored.C.C.-_ / ex.2
J. ECĂTOR LA FOND U. V.
