Sentința civilă nr. 4678/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4678
Ședința publică din data de 18 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta SS
S.
, cu sediul în localitatea Z., str. T., nr. 12, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta D. G. R. A F. P. C. -N. - A. DE I. F.
, cu sediul în localitatea C. -N., Piața Avram Iancu, nr. 19, județul C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal
.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 4 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 11 octombrie 2013 și a mai amânat încă odată pronunțarea pentru termenul de azi.
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta SS S. Z. a chemat în judecată pe pârâta DGFP Sălaj, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Raportului de I. F. nr. 1633/_ și restituirea sumei reținute, de 82.245 lei cu accesoriile aferente.
Cererea de chemare în judecată este motivată cu următoarele:
Organele de inspecție fiscală au întocmit actul contestat reținând că facturile de prestări servicii nu conțin toate informațiile prevăzute de art. 155 lit.
k) din legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, deși la alineatul (2) din Cap. C se precizează în mod expres "Diverse prestări servicii conform contractului"; fără a se preciza în mod concret serviciile respective, de asemenea cantitate plus valoare, etc.
În actul de control se face mereu referire la încălcarea Legii nr. 571/2003, articolul 155, alineatul K(5) privind datele pe care trebuie să le cuprindă o factură și art. 129 alin. (2) privind definiția prestatorilor de servicii. Dar nu are în vedere precizările alin. (2) "Atunci când o persoană impozabilă (S. Eurosimex S. ) care acționează în nume propriu dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii se consideră că a primit și a prestat ea însăși serviciile respective";, caz în care se găsește situația de față. S. Eurosimex S. prestează serviciile prevăzute în contractul încheiat către SS S. pe care aceasta le facturează și încasează de la partenerii externi.
Prin întâmpinare, pârâta invocă excepția inadmisibilității acțiunii, precizând că reclamanta a uzat de calea administrativ jurisdicțională, a formulat contestație împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 1633/_, iar ulterior cu adresa nr. 18042/_ a precizat că, contestația se îndreaptă și împotriva Deciziei de impunere nr. 111/_, iar prin Decizia nr. 153 din data de_ s-a soluționat contestația reclamantului.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea contestației argumentând, în esență, că deținerea unei facturi nu este suficientă pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA, dreptul de deducere a TVA nefiind condiționat doar de
existența facturilor, ci și de obligația societății de a justifica ca serviciile în cauză au fost prestate și destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Ulterior depunerii acestei întâmpinări, reclamanta formulează o completare la cererea introductivă, solicitând anularea Raportului de I. F. nr. 1633/_, a Deciziei de impunere F-SJ 111 din data de_ și a Deciziei mr. 153/_, cu restituirea sumelor nelegal obținute de pârâtă.
Dezvoltând motivele acțiunii inițiale, reclamanta susține următoarele:
DGFP Sălaj a mai efectuat un control asupra activității reclamantei la data de 10 august 2011 - 17 august 2011. Contestările și concluziile echipei de control au fost consemnate în cuprinsul Raportului de I. F. F-SJ 229/4677/_ .
Cu această ocazie organele de control au analizat inclusiv modul de evidențiere în actele contabile a facturilor de prestări servicii emise de Eurosimex
S. (a se vedea cap. III fiecare punct din RIF F-SJ 229/4677/_ ) aferente perioadei martie 2011 - iunie 2011.
S-au analizat astfel toate facturile de vânzare produse și de servicii emise de Eurosimex S. în perioada martie 2011 - iunie 2011, facturi în care este menționat la denumirea serviciilor "diverse servicii prestate conform contract";. În consecință, mențiunile acestor facturi sunt identice cu cele ale facturilor emise în perioada iunie 2011 - martie 2012 ce fac obiectul prezentului control.
În urma analizei, organele de control au constatat că nu sunt încălcări ale dispozițiilor contabile și/sau fiscale și că reclamanta a evidențiat în mod corect operațiunile în contabilitate și a procedat corect la deducerea de TVA.
Astfel au fost apreciate ca fiind deductibile fiscal cheltuielile efectuate cu prestările de servicii efectuate de către Eurosimex în baza facturilor ce poartă mențiunea "diverse servicii prestate conform contract";.
În primul rând nelegalitatea și netemeinicia constatărilor actualei echipe de control reiese în mod evident din analiza RIF F-SJ 229/4677/_, în care se constată tot de către DGFP Sălaj că exact aceeași stare de fapt este corect evidențiată și tratată din punct de vedere fiscal și că exact același tip de cheltuială constituie cheltuială deductibilă fiscal.
Î. a statuat în mod repetat printr-o practică constantă faptul că "s-a stabilit regula potrivit căreia orice cheltuială este deductibilă dacă este aferentă veniturilor realizate și dacă este justificată cu documente legale";.
Singura mențiune legală obligatorie cu privire la modalitatea de întocmire a facturii este aceea de a cuprinde "denumirea serviciilor prestate";, fără a exista vreo normă legală care să impună în ce anume mod trebuie evidențiată
"denumirea";, ce trebuie să conțină această denumire sau alte elemente. Astfel fiecare comerciant este liber să confere serviciilor furnizate orice denumire dorește, fără ca acest fapt în sine să aibă vreo influență fiscală.
În consecință, susținerile organelor de control conform cărora nu este suficientă menționarea "diverse servicii prestate conform contract";, fiind prea
"generică"; și că ar fi necesar a fi precizate în "mod corect"; serviciile prestate, nu au nici un fel suport legal. Textul art. 155 lit. k) obligă emitentul facturii să înscrie în factură denumirea serviciului nu și descrierea, așa cum în mod eronat susțin organele de control.
Sunt apoi evocate textual dispozițiile art. 129 Cod fiscal, reclamanta menționând că nicio dispoziție a acestui articol invocat de către echipa de control nu stabilește faptul că documentele prezentate de reclamantă, respectiv factura fiscală și situațiile de servicii prestare (sau "antecalculație aferentă serviciilor prestate conform contractului"; cum au denumit-o părțile) ar putea fi apreciate ca nefiind documente justificative.
Cu toate acestea, prin Decizia nr. 153 de soluționare a contestației reclamantei, organul de control al contestației, depășindu-și atribuțiile și limitele
în care a fost investit, face noi aprecieri proprii cu privire la caracterul cheltuielilor (pe care organele de control nu le-au constatat în Raportul de I.
F. ), invocă noi dispoziții legale a căror incidență sau încălcare nu a constatat-o organul de control fiscal și încearcă a acredita ideea că nu s-a probat faptul că cheltuielile efectuate cu prestarea serviciilor de către Eurosimex S. ar fi efectuate în scopul producerii de venituri taxabile.
În ședința publică din data de 9 noiembrie 2012 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii (încheiere civilă, filele 313-314).
Astfel investit, asupra cauzei pe fond tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr. 153/29 august 2012 DGFP Sălaj a respins ca neîntemeiată, nemotivată și nesusținută contestația formulată de către SS
S. împotriva Deciziei de impunere F-SJ 111/_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. F-SJ 104/_, reținând următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală s-a constatat faptul că facturile de prestări servicii prezentate la control nu conțin toate informațiile prevăzute de prevederile art. 155 alin. (5) lit. k) din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare. Pe facturi sunt menționate generic "Diverse prestări de servicii conform contractului";, fără a se preciza în mod concret serviciile efectuate, denumire, cantitate, preț unitar, valoare, etc.
Ca și justificare a serviciilor prestate, societatea a prezentat situații sub denumirea "Antecalculații servicii aferente contractului și comenzi";.
Examinând aceste situații echipa de inspecție fiscală a constatat că ele conțin diverse materiale și manopera, care de fapt constituie elemente ale prețului de cost al produsului finit-mobilă, așa cum reiese și din situațiile prezentate de către S. Eurosimex S., documentele prezentate nefiind în această situație documente justificative pentru prestările de servicii conform art.
129 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
Din totalul sumei respinsă la rambursare pentru suma de 36923 lei s-au calculat potrivit prevederilor legale majorări de întârziere în sumă de 1670 lei pentru perioada 25 august 2011 - 21 martie 2012.
S-a reținut că dreptul de deducere a TVA pentru bunurile și serviciile achiziționate este condiționat de utilizarea acestora "în folosul operațiunilor sale taxabile";, cu alte cuvinte orice persoană înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă taxa aferentă bunurilor care i-au fost livrate, respectiv prestărilor de servicii care i-au fost prestate de către persoane impozabile, cu condiția de a justifica că acele bunuri sau servicii sunt destinate a fi utilizate în scopul operațiunilor sale taxabile din punct de vedere al TVA.
În susținerea contestației nu se prezintă documente justificative din care să se poată stabili fără echivoc prestarea efectivă a serviciilor, definite prin art. 4 al contractului de vânzare-cumpărare, de către S. Eurosimex S., în speță, documente cu caracter specific în funcție de natura fiecărui serviciu prestat, documente din care să rezulte că serviciile achiziționate în baza facturilor au făcut obiectul contractului încheiat și că sunt în conformitate cu prevederile contractuale ori documente din care să rezulte punerea în executare a serviciilor.
Întrucât SS S. consideră că "nu este obligatoriu ca toate prevederile contractului de vânzare-cumpărare trebuie trecute pe fiecare factură"; se reține că deținerea unei facturi nu este suficientă pentru a beneficia de dreptul de deducere al TVA, dreptul de deducere a TVA nefiind condiționat doar de existența facturilor, ci și de obligația ca societatea contestatoare să justifice că serviciile în cauză au fost prestate și destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
De asemenea, societatea avea obligația să verifice ca facturile să cuprindă obligatoriu toate elementele prevăzute de art. 155 al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și să pretindă unității
furnizoare documente care să respecte prevederile legale. Întrucât facturile în cauză nu îndeplinesc cumulat prevederile legii referitoare la facturi societatea nu are dreptul la deducerea TVA înscrisă în aceasta.
Această decizie și, în mod corespunzător, actele subsecvente sunt temeinice și legale, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Răspunzând criticilor reclamantei cu privire la faptul că la controlul anterior o situație similară celei care a determinat impunerea sumei contestate a fost considerată legală, tribunalul subliniază că în contenciosul fiscal de față tribunalul are a verifica respectarea normelor legale cu privire la activitatea suspusă controlului iar nu a celei desfășurate într-o perioadă anterioară.
Cu privire la raporturile juridice dintre S. Eurosimex S. Panic și reclamantă, tribunalul constată că între părți a intervenit un contract de vânzare- cumpărare mobilă, cu nr. 10/_ având ca obiect comercializarea produselor din oferta vânzătorului, destinate exportului (fila 29).
Conform anexei 2 la acest contract, părțile au convenit că SS
S. "va plăti vânzătorului la data livrării mărfii un procent între 10 % și 45 % din valoarea produselor recepționate, acesta reprezentând servicii aferente vânzării produselor";.
Raportul de I. F. (RIF) întocmit de reprezentanții pârâtei cu ocazia controlului efectuat la SS S. evidențiază existența unor deficiențe cu privire la conținutul facturilor de prestări servicii, în sensul că acestea nu conțin toate informațiile prevăzute de art. 155 alin. (5) lit. k) din Legea nr. 571/2003 (fila 15).
Verificând conținutul acestor facturi, instanța constată întemeiate susținerile inspectorilor fiscali, concluziile RIF fiind menținute prin urmare în mod legal prin Decizia nr. 153/2012, contestată.
Astfel, la filele 38-126 sunt consemnate facturi care conțin fie exclusiv mențiunea "diverse prestări cf contract"; fie altele, se referă la articole de mobilier, cu menționarea cantității (nr. bucăți) și a prețului.
În sine, aceste facturi nu fac dovada, nu atestă care anume au fost serviciile prestate, termenii utilizați fiind generici în mod absolut.
Împrejurarea că în facturi se face trimitere la contractul cadru intervenit între părți ar fi, eventual, aptă să ajute la determinarea în concret a
acestor servicii numai dacă în respectivul contract serviciile la care reclamanta s- a obligat ar fi, la rândul lor, numite într-o modalitate în care simpla lor evocare ulterioară în factură să fie suficientă, în sensul statuat prin art. 155 alin. (5) lit.
k) din Legea nr. 571/2003.
La art. 4 din contract însă, părțile au stabilit următoarele:
"Furnizorul prestează beneficiarului în baza acestui contract de vânzare- cumpărare mobilă cu drepturi de exclusivitate activități de procesare, ambalare, încărcare, descărcare, manipulare a produselor";.
Se constată astfel că este imposibil a se stabili care anume au fost serviciile în mod efectiv prestate, în sensul reglementat de art. 155 din Legea nr. 571/2003.
Apreciind astfel asupra probelor dosarului, instanța va înlătura concluziile expertizei efectuate în cauză cu privire la faptul că facturile în discuție conțin elementele legale obligatorii, la aceasta având în vedere și cele statuate prin Decizia nr. V din_ a Î., conform cărora "taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prevăzute nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea taxei pe valoare adăugată";.
Probele dosarului nu fac dovada și nu justifică prestarea efectivă a unor servicii de către reclamantă.
Față de cele ce preced, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 și a art. 205 și urm din O.G. nr. 92/2003, contestația de față va fi respinsă ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SS S. , cu sediul în localitatea Z., str. T., nr. 12, județul Sălaj, astfel cum aceasta a fost precizată, pentru anularea Deciziei nr. 153/2012 și a actelor subsecvente (Raportul de I. F. nr. 1633/_ și Decizia de Impunere F-SJ 111 din data de_ ) emise de către D. G. R. A F. P. C. -N. - A. DE I. F. , cu sediul procesual ales la Administrația Județeană A F. P. Sălaj, Municipiul Z. , în localitatea Z., Piața Iuliu Maniu, nr. 15, județul Sălaj, restituire sume și obligare la dobânda legală.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 octombrie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /4 ex. Emis 2 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
