Decizia civilă nr. 9080/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9080/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător M. -I. I. Grefier A. B.
S-a luat în examinare cererea de revizuire declarată de A. N. pentru P. C. împotriva deciziei civile nr.6488 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel C., privind și pe intimat R. M. DAN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat Popa M. D. în reprezentarea intereselor intimatului, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că cererea de revizuire este scutită de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că la data de 7 august 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin 1 C.pr.civ.
Se învederează instanței că nu sunt cereri în probațiune.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea cererii de revizuire ca nefondată, conform argumentelor expuse prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr.6488 din_ pronunțată în dosar nr._ * al Curții de Apel C. s-a respins recursul declarat de A. N. PENTRU P.
C., împotriva sentinței civile nr. 44/_, pronunțată în dosarul nr. _
* al Curții de Apel C., care a fost menținută în întregime.
A fost obligată recurenta să plătească intimatului R. M. DAN suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul-intimat a deținut funcția de comisar șef adjunct la Comisariatul Județean pentru P. C.
C. începând cu_ ulterior fiind numit comisar șef prin Ordinul 412/2010 și totodată a deținut și calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Deușu.
Pentru acest motiv, a fost sesizată comisia de disciplină însă, recurentul are dreptate să afirme că în această situație nu se pune problema persoanei care
a sesizat comisia de disciplină, deoarece interesul public al autorității este ca funcționarii publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorității să nu se afle în situații de incompatibilitate, astfel că reținerile din sentința civilă 44 din_ nu vor fi avute în vedere. Aceasta deoarece cercetarea disciplinară putea porni în cazul reclamantului.
În ceea ce privește momentul în care a fost emis Ordinul 252 din_, acesta a fost emis într-un moment în care reclamantul se afla în concediu de boală.
Prevederile art.36 din Legea 188/1999 arată că în perioada concediilor de boală raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public.
Teza susținută de recurentă conform căreia deși emis ordinul nu și-a produs efectele, este contrazisă de chiar conținutul acestui ordin care arată că începând cu data de_ reclamantului îi încetează raportul de serviciu prin destituirea din funcția publică de conducere.
Pentru acest motiv, Curtea a apreciat că recursul este nefondat și nu va mai face analiza celorlalte aspecte, apreciind că reclamantul a depus certificatul care atestă că se afla în concediu de boală la Comisariatul Județean pentru P.
C. C., loc unde își desfășura activitatea și că această situație trebuia cunoscută și de structura centrală a ANPC, întrucât aceasta nu avea reglementat printr-un act intern unde anume trebuie depuse certificatele care atestă concediile de boală ale funcționarilor publici.
Prin urmare, considerând că măsura destituirii a fost dispusă prin ordin peste prevederile art.36 din Legea 188/1999, Curtea în conformitate cu prevederile art.312 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat.
În baza art.274 C.pr.civ., a fost obligată recurenta să plătească intimatului
R. M. Dan suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorar avocațial.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A. N. PENTRU P. C. solicitând admiterea acesteia și în consecință, modificarea în tot a deciziei supuse revizuirii, ca fiind nefondată și neîntemeiată
.
În motivele cererii se arată că rațiunea pentru care înțelege să promoveze prezenta cerere de revizuire are la bază greșita raportare, de către instanța de recurs, a aspectelor de fapt la prevederile legale în materia comunicării actelor administrative individuale.
În acest sens, apreciază că instanța de recurs, validând soluția instanței de fond, a ignorat în totalitate o situație de fapt conturată indubitabil prin actele ce stau probă la dosarul cauzei, documente care probează fără putință de tăgadă faptul ca aceasta, prin depășirea rolului său activ, a înțeles să analizeze instituția de drept a suspendării temporare a raporturilor de serviciu prin raportare strictă la textul de lege prin care este reglementat aspectul juridic al concediului medical.
Cât privește aspectul reținut de instanță potrivit căruia actul administrativ a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor articolelor 35 și 36 din Legea nr. 188/1999, reiterează faptul că raporturile de serviciu nu pot fi modificate decât după epuizarea perioadei de concediu medical, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, aspect care, așa cum rezultă din întreaga documentație existentă la dosarul de fond, a fost avut în vedere de către subscrisa la acel moment.
Așa cum de altfel a afirmat și dovedit și în cadrul apărărilor formulate în fața instanțelor de judecată, din punct de Vvdere juridic, ordinul contestat și-a produs pe deplin efectele după încetarea perioadei de concediu medical.
Precizează că reclamantul-intimat a beneficiat pe toată perioada concediului medical de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă,
fără a i se afecta drepturile de care beneficia în calitate de funcționar public.
Mai mult, arată că reclamantul-intimat avea obligația de a aduce la cunoștința A.N.P.C situația de concediul medical în care se găsea, în considerarea personalității juridice distincte a celor 2 autorități la care se raportează A.N.P.C. și Comisariatul Județean pentru P. C. C. .
Faptul că se afla în concediul medical nu a fost adus la cunoștință A.N.P.C. până la momentul emiterii ordinului contestat, despre acest fapt luând act de la personalul C.J.P.C.C., context în care acest ordin a urmat să-și producă efectele începând cu data la care avea să înceteze concediul medical al reclamantului- intimat.
Or, câtă vreme a făcut dovada deplină a afirmațiilor revizuientei cu privire la momentul la care aceasta a luat cunoștință efectiv de incidența în persoana acestuia a concediului medical, respectiv faptul că acest lucru nu i-a fost comunicat decât ulterior emiterii actului administrativ, apreciază nejustificate, și făcute cu totală rea-credință toate afirmațiile referitoare la acest aspect juridic.
Face astfel mențiunea că, din punct de vedere cronologic, câtă vreme însuși reclamantul-intimat recunoaște că perioada în care a fost sub incidența concediului medical s-a încheiat la data de 3_, în mod legal actul administrativ emis în persoana lui a început să își producă efectele juridice concrete la data de_, moment la care se poate considera că raporturile de serviciu au fost încheiate între părți.
De altfel, apreciază că instanța de fond nu a luat în considerare culpa evidentă a reclamantului- intimat de a nu aduce la cunoștința Autorității, în mod personal, existența concediului medical, în termen util.
În acest sens, face precizarea că instanțele aveau obligația de a analiza prevederile legale cu incidență în materia suspendării raporturilor de serviciu, prin raportare la situația de fapt reală, respectiv la momentul la care, în mod concret, A. a avut cunoștiță de starea de incapacitate în care se afla domnul
R. M. Dan, incapacitate ce a fost adusă la cunoștința Autorității de către structura teritorială C., entitate unde reclamantul-intimat figura pe statul de funcții și nu de domnul R. M. Dan, în nume propriu.
Atât timp cât legea nu distinge în mod expres și imperativ cu privire la natura juridică a persoanei vătămate, instanța nu poate aduce o interpretare singulară și complet abuzivă pe acest aspect, cu atât mai mult cu cât se recunoaște în mod neechivoc evidența clară și de necontestat a situație de fapt ce a generat emiterea actului administrativ contestat.
Cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct.1 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul R. M. Dan solicită respingerea revizuirii ca nefondată.
Cererea de retractare va fi respinsă în raport de următoarele considerente:
Motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct.1 C.proc.civ
poate fi invocat dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire.
Motivele invocate de către revizuientă sunt similare celor evocate în cererea de recurs . Dispozitivul deciziei pronunțate în soluționarea cererii de reformare nu cuprinde dispoziții potrivnice ,fiind inadmisibil ca într-o cale de atac de retractare să se repună în discuție verificări jurisdicționale intrate în puterea lucrului judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire declarată de A. N. pentru P. C.
împotriva deciziei civile nr.6488 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel C., pe care o menține în întregime.
Obligă revizuenta să plătească intimatului R. M. Dan suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
S. | AL H. | M. | B. | M. | I. I. A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. -_
