Decizia civilă nr. 9282/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9282/2013
Ședința publică din data de 02 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P.
M., împotriva sentinței civile nr. 3636 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC T. S., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal Decizia nr. 1127/_ emisă de DGFP M. - obligații fiscale suplimentare de plată stabilite prin raport de inspecție fiscală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă prin avocat Șerbănescu C., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 19 din dosar, lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că la dosar nu a fost depusă dovada achitării diferenței de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, datorate pentru judecata în fond a pricinii.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În privința lipsei dovezilor care atestă plata diferenței de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, datorate pentru judecata în fond a pricinii, reprezentantul intimatei-reclamante arată că le va depune până la închiderea dezbaterilor.
Curtea pune în vedere reprezentantului intimatei să facă dovada achitării obligațiilor stabilite în sarcina sa până la închiderea dezbaterilor de la acest termen, sub sancțiunea dării în debit.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei solicită respingere recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3636 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, menținerea în totalitate a sentinței recurate pe care o apreciază legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care o depune la dosar. În privința hotărârii pronunțată de instanța de fond nu sunt incidente niciunul din motivele de recurs indicate de către recurentă, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct. 4,6,7,9 și art. 3041C.pr.civ.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3636 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al T. ui M. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C.
T. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. M. și în consecință a fost anulată în parte decizia nr.1127/_ și anulată în parte decizia nr.1450/_, stabilite ca fiind deductibile, cheltuielile în sumă de 567.942 lei pentru anul 2008 și în sumă de 245.315 lei pentru anul 2009 înregistrate în contul 625 cheltuieli cu deplasări, detașări și transferuri, redus cuantumul taxei pe valoare adăugată datorată de reclamanta de la suma de 1724 lei la suma de
410 lei, redus cuantumul majorări de întârziere în sumă de 136 lei la nivelul majorărilor de întârziere aferente sumei de 410 lei, înlăturată obligația reclamantei de a plăti impozitul pe dividende în sumă de 33.600 lei, obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 236 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit Ordinului 3512/2004 documentele ce stau la baza înregistrărilor contabile pot dobândi calitatea de document justificativ în condițiile în care conțin toate informațiile iar potrivit aceluiași ordin continutul minim al informațiilor îl constituie denumirea societății, semnătura conducătorului unității. Potrivit expertizei ordinele semnate de societatea Arredo -Quatro Industrie privind lucrările în baza unor comenzi-
contracte îndeplinesc condițiile acestea cuprind facturile întocmite.
Referitor la cheltuieli deductibile în condițiile art.21 alin.4 din Legea nr.571/2003 reține instanța că bonurile fiscale nefiind însoțite de un document justificativ cum ar fi ordinul de deplasare sau foaia de parcurs, în mod corect a fost refuzată deducerea cheltuielilor cu combustibilul.
Referitor la taxa pe valoare adăugată, vor fi reținute ca și corecte concluziile expertului, potrivit cărora în mod eronat, organul de control a calculat TVA, la suma reprezentând cheltuieli cu combustibilul. Din totalul de 9.075 lei, al acestor cheltuieli, doar 2.177 lei reprezintă achiziție de combustibil din România pentru care societatea a beneficiat de deducerea TVA. Pentru diferența de 6.898 lei, deoarece suma provenea de pe bonuri fiscale emise în Italia, societatea nu a beneficiat de deducerea TVA, întreaga sumă de pe bonuri fiind înregistrată pe cheltuieli. În concluzie, din suma de 1.724 lei, TVA de plată suplimentar calculat în Raportul de inspecție fiscală, doar suma de 414 lei este justificată.
Referitor la cheltuielile de protocol în raportul de inspecție fiscală și în decizia contestată se reține că în anul 2009, SC T. S. a înregistrat în contul 623 "Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate" suma de 16.087 lei.
Organele de inspecție fiscală au stabilit că sunt deductibile fiscal cheltuielile de protocol în suma de 1.456 lei, astfel că diferența în suma de 14.631 lei este nedeductibilă fiscal.
Art. 21 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, precizează:
"(3) Următoarele cheltuieli au deductibilitate limitata: a) cheltuielile de protocol in limita unei cote de 2% aplicata asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol si cheltuielile cu impozitul pe profit".
Raportat la dispozițiile legale sus menționate, vor fi reținute concluziile din cuprinsul deciziei contestate potrivit căreia SC T. S. avea drept de deducere a cheltuielilor de protocol în sumă de 1.458 lei, rezultate prin aplicarea cotei de 2% asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile realizate în anul
2009 și cheltuielile aferente acestor venituri, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit.
Astfel, suma de 14.631 lei, reprezentând diferența între cheltuielile de protocol în suma de 16.087 lei, înregistrate de societate în evidența contabilă și cheltuielile de protocol în sumă de 1.456 lei, deductibile fiscal conform prevederilor legale în vigoare, este nedeductibila fiscal la calculul profitului impozabil.
Referitor la impozitul pe dividende, organele de inspecție fiscala au constatat următoarele:
În anul 2008, societatea a înregistrat în contul 542 "Avansuri de trezorerie", suma de 210.000 lei, reprezentând ridicări de numerar din bancă de către administratorul societății.
Unitățile pot acorda avansuri în numerar persoanelor încadrate, pentru cheltuieli de aprovizionare cu mărfuri, cheltuieli de protocol sau cheltuieli de deplasare în interes de serviciu, titularul de avans fiind obligat să justifice avansul acordat în termen de 3 zile dacă achizițiile de bunuri se fac în localitatea unde societatea își are sediul, respectiv 10 zile dacă achizițiile de bunuri se fac în afara localității unde societatea își are sediul, conform Decretului nr. 209/1976 privind Regulamentul operațiilor de casa ale unităților.
Conform art. 31 din același act normativ, sumele necheltuite din avansurile acordate se depun la casierie.
Având în vedere că suma de 210.000 lei nu a fost depusă în casieria societății și nu a fost justificată cu documente de achiziții de bunuri și servicii în folosul societății, aceste avansuri sunt considerate ca au fost utilizate în scopuri personale.
Conform art. 7 alin. (12) lit. d) din Legea nr. 571/2003, suma încasată de administrator constituie în fapt dividende care, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, se impun cu o cotă de 16% din suma acestora, astfel că organele de inspecție au stabilit un impozit pe dividende suplimentar în sumă de 33.600 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 17.270 lei, conform art. 119 și art. 120 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
În situația de față, potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ (fila 32, vol. II) între societatea reclamantă în calitate de cumpărător și numita Măgurean Malec G. în calitate de vânzător, reclamanta a dorit să achiziționeze un teren în suprafață de 1.820 mp situat în B., la prețul de 81.900 euro.Potrivit lucrării de expertiză întocmită de expert contabil Jecan M.
M. ela sumele plătite numitei Măgurean Malec G. în cursul anului 2008, în tranșe au fost înregistrate în mod eronat, în contul 542 "Avansuri de trezorerie"; analitic Malec G. . Contul 542 se folosește doar pentru decontări cu salariații proprii, iar în acest caz contul care ar fi trebuit folosit ar fi fost 461 "Debitori diverși";. Ulterior banii au fost restituiți societății în condițiile în care nu s-a reușit finalizarea demersurilor legale de întabulare a terenului, nefăcându-se dovada cerută în situația de față, că sumele ridicate sub formă de avansuri de trezorerie au fost utilizate în scopul administratorului.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând a fi respinsă acțiunea.
În susținerea celor solicitate se arată că documentele prezentate de contribuabil nu numai că nu conțin toate informațiile cerute de legiuitor dar au fost înregistrate în contabilitate documente care exclud de drept orice consecință juridică. Sumele plătite de o societate către angajați (diurna, etc..) trebuie să fie expres prevăzute în contractele individuale, codul muncii prevăzând explicit ca orice contract se încheie sub sancțiunea nulității în scris, lipsa încheierii în scris
a unei clauze privitoare la drept duce la inexistența acestui drept. Reclamanta a prezentat întâmplător un contract de vânzare-cumpărare a unui teren, contract încheiat în contradicție cu normele legale. Probele au fost defectuos interpretate iar alături de acesta criticile vizează modul de desfășurare a expertizei și cuantumul cheltuielilor coroborat cu lipsa respectării principiului contradictorialității referitor la acordarea cheltuielilor. Astfel, lucrarea de expertiză a îmbrățișat susținerile reclamantei căutând mai multe argumente juridice în susținerea pagubei părții prin interpretarea eronată a legii în condițiile în care expertul doar lămurește situații de fapt și nu a unor situații de drept. Norma legală art.21 și 19 din Legea nr.571/2003 stabilește fără echivoc ca cheltuielile deductibile sunt doar acelea realizate în scopul realizării de venituri impozabile, în măsura în care societatea înregistrează cheltuieli din cauza erorii unor angajați rezultă că acestea pot fi recuperate doar de la persoanele vinovate pe calea unei acțiuni în răspundere contractuală.
Referitor la cheltuieli se arată că instanța nu a ținut cont de normele civile și ale Convenției Europene ce stabilesc trei criterii: necesitatea, realitatea și caracterul rezonabil .Cheltuielile au fost acordate fără respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare în condițiile în care acest capăt de cerere nu a fost pus în discuția părților și nu a fost cerut în scris în ceea ce privește cuantumul.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat instanței respingerea recursului, obligarea recurentei la cheltuieli
.
În susținerea celor solicitate se arată că motivele sunt neîntemeiate. Astfel, operațiunile au fost înregistrate în contabilitatea societății la data efectuării lor fără ca recurenta să amintească acest aspect, fie chiar în treacăt. Ordinele de deplasare au fost întocmite corect pentru angajații care desfășurau activitate iar copia ordinelor și dispozițiilor de plată către casierie au fost depuse odată cu contestația.
Referitor la întocmirea actului adițional privitor la drepturile persoanelor trimise în deplasare în fiecare contract la capitolul dispoziții finale s-a menționat că prevederile contractului se completează cu dispozițiile Legii nr.53/2003, ori legea prevede clar ce drepturi au angajații trimiși în deplasare și nicidecum faptul că pentru a primii drepturi li se încheie act adițional.
Cu privire la legalitatea contractului de achiziție trebuie avut în vedere că este vorba de un antecontract semnat de o persoană care deținea procură specială.
În ceea ce privește expertiza și cheltuielile arată intimata că au fost respectate prevederile în materie.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat ,prin prisma actelor dosarului a normelor juridice incidente și a art.304 Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii.
Astfel argumentele aduse de recurentă constau în aceea că instanța a analizat și interpretat greșit probele în condițiile în care decizia V/2007 a stabilit a se avea în vedere menționarea în acte a unor informații/elemente ample de identificare a operațiunilor menite a dobândi calitatea de document justificativ a actului.
Prin raportare la conținutul deciziei trebuie stabilit dacă mențiunile cuprinse în acte permit constatarea ca acele înscrisuri pot avea valoarea unui document justificativ, ca operațiunile au fost reale. La dosar au fost depuse ordine de deplasare ce conțin numele persoanei, perioada de deplasare, ștampila pentru atestarea deplasării din partea beneficiarului. Aceste acte sunt însoțite și de facturi ce atestă perioada în concordanță cu deplasările, lucrări, contracte, cheltuieli, preț. Din conținutul acestora reiese că sunt înscrise informații de
natură a identifica și determina operațiunile, realitatea activității desfășurate și a cheltuielilor efectuate în scopul realizării de venituri. Operațiunile evidențiate au făcut obiectul înregistrărilor contabile expertiza relevând aceasta. În plus expertiza a evidențiat și existența altor documente (spre pildă dispoziții de plată către caserie) ca fiind depuse odată cu contestația (aspect de altfel necontestat de recurentă). Ori în condițiile în care corelarea actelor permite identificarea activității desfășurate, a cheltuielilor efectuate nu se poate reține că instanța a făcut o analiză greșită a probelor.
De altfel nu trebuie trecut neobservat că analiza actelor din perspectiva mențiunilor și a considerări ca documente justificative a fost făcută cu privire la toate susținerile părților în contextul în care a reținut spre pildă că bonurile fiscale neînsoțite de foaia de parcurs nu pot fi luate în considerare.
Legat de acestea susține recurenta că expertiza a stabilit o situație de drept iar instanța și-a însușit aceasta. Susținerea nu poate fi reținută întrucât expertiza a relevat situația înregistrărilor și evidențierea contabilă a operațiunilor efectuate în măsură să clarifice prin raportare la toate actele cuantumul obligațiilor fiscale .Un element determinat pentru formarea convingerii instanței l-a constituit existența actelor și a elementelor cuprinse în acestea pentru a califica actul ca document justificativ. Expunerea rezumativă a argumentelor aduse prin hotărârea recurată evidențiază că s-au avut în vedere ordine de deplasare, facturi și acestea au fost corelate cu expertiza.
Mai susține recurenta că reținerile instanței ar fi greșite deoarece nu au fost respectate principiile cerute de norme în privința cheltuielilor, cuantumului. Susținerea nu poate fi reținută întrucât acestea au fost cerute atât prin acțiune cât și de reprezentant cu prilejul ultimei ședințe, așa cum reiese din încheierea de ședință, dar și justificate prin depunerea actelor ce atestă efectuarea acestora. Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ.,
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 3636 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatei SC T. S. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
M. H. | D. | M. | F. T. |
G.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
