Sentința civilă nr. 1945/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1945/2013
Ședința publică din data de 1 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta
C. A. I., în contradictoriu cu intimata C. J. DE A. DE S. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 17 octombrie 2013, încheierea de ședință de la acea dată face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul din_ și_, pentru când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. A. I., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 36/_
, emisă de pârâtă solicitând admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 36/_, fiind nelegală și neîntemeiată, iar pe cale de consecința obligarea pârâtei la revocarea deciziei de impunere nr. 12555.1/_ și a Deciziei 12555.3/_ .
În motivare s-a arătat că pârâta C. județeană de asigurări de sănătate B. N., prin decizia nr. 37/_ respinge contestația formulata împotriva deciziei de impunere nr. 12555.1/_ si a Deciziei 12555.3/_, prin care a solicitat revocarea deciziilor de impunere din oficiu emise pe numele reclamantei ca fiind nelegale si contrare legii, normelor si procedurilor fiscale.
A contestat decizia de impunere nr. 12555.1/_ si Decizia 12555.3/_ pentru următoarele motive:
Între contestatoare ca persoană fizică și casa de sănătate BN nu există nici un raport contractual nu a încheiat nici un contract în acest sens cu casa de sănătate; nu a încheiat nici un contract de asistență ori servicii medicale cu casa de sănătate; nu exista nici o baza de impunere și nici un impozit stabilit prin decizie de impunere; reclamanta este plecata in străinătate la studii si nu datorează contribuții la fondul de sănătate.
Potrivit prevederilor art. 222 din Legea 95/2006, CAS are obligația de a informa cel puțin odată pe an asigurații asupra nivelului de contribuții ce trebuie plătite, iar potrivit prevederilor legale in materie, deciziile comunicate in anul 2013 nu pot produce efecte retroactive, iar in anul 2011 CAS BN nu i-a comunicat și nu am primit decizie de impunere.
Creanța stabilită prin deciziile emise este nelegală și nu intră sub incidența Codului de procedură fiscală și nici a legii sănătății, deoarece în cazul contribuției de asigurări de sănătate, această contribuție se datorează în baza unui titlu de creanță valabil, respectiv decizie de impunere comunicată anual, decizie care nu s-a comunicat, precum și în baza unui contract încheiat de reclamant cu casa de asigurări de sănătate, contract care nu s-a încheiat, iar în caz de neplată a contribuției la fondul de sănătate, drept sancțiune persoana fizică nu beneficiază de asigurare de sănătate și de asistență medicală gratuită.
In drept s-au invocat disp. art. 172 și urm. din OG 92/2003, Legea 554/2004.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că contribuțiile in sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexă la legile bugetare
anuale. Legea 95/2006 a reformei în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare reprezintă cadrul legal general care reglementează organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate si care prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Obligativitatea asigurării și a plății contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu principiul care stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarității. Astfel, datorită solidarității celor care contribuie, acest sistem își poate realiza obiectivul principal, respectiv, cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație. In acest sens, prevederile art.208(3) lit.e din L.95/2006 consacră participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
Obligația virării contribuțiilor pentru asigurările sociale de sănătate revine și persoanelor fizice care exercită profesii libere, cum este cazul în speță, împrejurarea că reclamanta este plecată din țară la studii nu o scutește de la obligativitatea plății contribuțiilor aferent veniturilor din activitate independentă, prevederile art.257(2) lit.b potrivit căruia "contribuția se calculează asupra veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. Dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar", fiindu-i aplicabile.
Astfel, reclamanta se încadrează la categoria de asigurați reglementata la art.257(2)lit.b din l95/2006 realizând venituri impozabile din activitate independenta in anul 2008 pentru care avea atât obligația declarativă menționată de art.215 din L.95/2006 cât și obligația virării contribuției trimestrial, până la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru (art.257(5)lit.b)
Reclamanta pornește de la premiza greșită că neavând contract încheiat cu CAS B. N. nu ar avea obligația plății acestui tip de contribuție, însă această interpretare este contrară dispozițiilor imperative ale legii și nu poate fi primita. Neîncheierea contractului nu este de natură s- o exonereze de la aceasta plată, așa cum pretinde, întrucât izvorul obligației se află în lege și nu în contract, caracterul imperativ al dispozițiilor care consacră plata sumelor cuvenite asigurărilor sociale de sănătate menținându-se încă de la primele reglementări în cadrul sistemului și până în prezent, persoanele exceptate de la plata acestei contribuții fiind prevăzute la art.213. "Astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintita" se arata si in numeroase decizii ale Curții Constituționale (decizia_ /2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini aceasta obligație iar nu pe ignorarea lor.
Art.213 din legea menționata prevede o serie de excepții și include în rândul celor care beneficiază de aceasta scutire persoanele care fiind "copii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți,, dar numai în măsura în care nu realizează venituri din muncă (lit.a). Contestatoarea nu se încadrează în această categorie întrucât realizând în anul 2008 venituri impozabile, scutirea nu i se mai aplică.
Întrucât nu a respectat prevederile legale, nedepunând declarațiile la Fond, C. de asigurări de sănătate a emis deciziile de impunere in temeiul art.35 din Ordinul 617/2007 emis de către CNAS, pe baza informațiile despre realizarea veniturilor transmise de ANAF, pe bază de Protocol.
Iar obligația de informare la care se refera art.222 din L.95/2006 a fost îndeplinită de către CAS B. -N. prin anunțuri care se adresează, în general, categoriilor de contribuabili și au menirea de a aduce la cunoștința acestora faptul că au obligația de a plăti contribuția la asigurările sociale de sănătate. Astfel de anunțuri au fost publicate atât în presa cât și pe pagina de internet proprie a CAS B. -N. .
In consecința, au fost emise deciziile 12555.1/_, 12555.3/_ împotriva cărora s-a formulat contestație administrativă înregistrată la CAS BN sub 15283/_ si nr.11051/_ care au fost conexate și soluționate prin decizia nr.36/_ .
Prin decizia de soluționare s-a respins ca rămasa fără obiect contestația înregistrată sub nr.15283/2011 întrucât deciziile de impunere ce au format obiect al acestei contestații fuseseră
anulate din oficiu, ele nefiind comunicate către debitor. Iar contestația împotriva deciziilor 12555/2012 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Criticile cu privire la lipsa calității de asigurat în cazul neîncheierii unui contract și lipsa de temei în stabilirea obligațiilor de plată au fost respinse ca neîntemeiate pentru motivele arătate in decizia de soluționare și reiterate prin prezenta întâmpinare.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de lipsa bazei de impozitare. In speța baza de impozitare o reprezintă veniturile care au fost transmise de către ANAF pe baza de protocol. In decizie, baza de impozitare este evidențiată la rubrica 4 (venit baza de calcul), adică 125 lei trimestrial întrucât venitul estimat aferent anului 2008 a fost de 500 lei. Iar potrivit legislației fiscale, decizia de impunere reprezintă titlu de creanța, acesta a fost emis cu respectarea prevederilor fiscale în materie de prescripție conform art.91 C.P.Fiscala, a fost comunicat debitoarei, în consecința titlul de creanța este perfect valabil.
Nu subzistă nici criticile in sensul ca deciziile comunicate ar produce efecte retroactive, întrucât dispozițiile de lege prevăd obligația plății contribuției de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în sarcina celor care aveau această obligație, dar nu au îndeplinit-o. Astfel, art.259(7) lit.b din L.95/2006 care prevede ca persoanele care au obligația sa se asigure si nu dovedesc plata contribuției sunt obligate sa achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție atât contribuțiile principale cât și obligațiile fiscale accesorii. Rezultă că plata unor sume cuvenite la FNUASS pentru o perioada anterioară nu poate fi privită ca având un caracter retroactiv.
Iar in ce privește faptul că nu i s-a comunicat în anul 2011 nicio decizie, contestatoarea nu se poate prevala de propria sa culpa, fiindcă nu și-a îndeplinit obligația declarativă menționată în lege. Astfel, CAS BN a comunicat debitoarei în cadrul termenului de prescripție fiscală, actul de impunere în baza informațiilor preluate de la ANAF pe baza de Protocol.
In drept s-au invocat disp. art.205 NCPC, art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006; Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanta se încadrează in categoria de persoana fizica ce a realizat venituri din activități independente in anul 2008, iar in aceasta calitate avea obligația sa plătească contribuții la FNUASS, la termenele prevăzute de lege, pana in data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b din Legea nr. 95/2006, coroborat cu art.8(l) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru").
Obligația de declarare si de virare a contribuțiilor nu au fost îndeplinite de reclamantă, astfel ca CAS BN a procedat la emiterea deciziilor de impunere nr. 12555.1/_, 12555.3/_, in baza veniturilor transmise de către autoritatea fiscala teritoriala unde acesta a declarat veniturile impozabile .
Împotriva acestor decizii de impunere s-a formulat contestațiile administrative înregistrate la CAS BN sub 15283/_ si nr.11051/_ care au fost conexate și soluționate prin decizia nr.36/_ .
Prin decizia de soluționare a contestațiilor s-a respins ca rămasa fără obiect contestația înregistrată sub nr.15283/2011 întrucât deciziile de impunere ce au format obiect al acestei contestații fuseseră anulate din oficiu, ele nefiind comunicate către debitor. Contestația împotriva deciziilor 12555/2012 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității, menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în
funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscala" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (l)Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede ca "(l)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadenta determina ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere în discuție, determinat de particularitățile titlurilor de creanța fiscală ce constata venituri ale bugetului general consolidat.
Astfel, din moment ce debitorul nu și-a îndeplinit obligația declarativă la C. de asigurări de sănătate, nu se poate retine vreo atitudine culpabilă a Casei de asigurări de sănătate că a inclus majorările de întârziere abia cu ocazia emiterii deciziei de impunere, pe de o parte, întrucât C. de asigurări de sănătate a respectat termenul de prescripție din materie fiscală, iar pe de altă parte, scadența obligației de plată a contribuțiilor este trimestrială ( pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru ) și nu la data emiterii deciziei de impunere, iar neplata la scadență determină curgerea majorărilor pentru neplata la termenul legal de plata din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată. Exonerarea de la plata accesoriilor în discuție prejudiciază Fondul tot ca urmare a unei atitudini culpabile a debitorului care nu a îndeplinit la termen obligația de plată a contribuțiilor cuvenite FNUASS.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de neîndeplinirea de către CAS BN a obligației de informare prevăzută la art.222 din L.95/2006. Informarea asiguraților s-a realizat prin numeroase campanii de mediatizare atât în presa scrisă, cât și celelalte mijloace de informare în masă (radio, TV), dar si prin articole publicate pe pagina proprie de internet a CAS BN.
De altfel, existenta obligației de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate este de notorietate.
Art.213 din Legea 95/2006 prevede o serie de excepții și include în rândul celor care beneficiază de aceasta scutire următoarele persoane "copii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți,, dar numai în măsura în care nu realizează venituri din muncă (lit.a). Reclamanta nu se încadrează în această categorie deoarece, realizând în anul 2008 venituri impozabile, scutirea nu i se mai aplică.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de lipsa bazei de impozitare, aceasta fiind reprezentată de veniturile care au fost transmise de către ANAF pe baza de protocol.
In decizia contestată, baza de impozitare este evidențiată la rubrica 4 (venit baza de calcul), adică 125 lei trimestrial, deoarece venitul estimat aferent anului 2008 a fost de 500 lei.
Sunt nefondate și criticile in sensul ca deciziile comunicate ar produce efecte retroactive, întrucât art.259(7) lit.b din Legea nr. 95/2006 prevede ca persoanele care au obligația sa se asigure si nu dovedesc plata contribuției sunt obligate sa achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție atât contribuțiile principale, cât și obligațiile fiscale accesorii. Rezultă că plata unor sume cuvenite la FNUASS pentru o perioada anterioară nu poate fi privită ca având un caracter retroactiv.
Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse anterior, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta C. A. I., domiciliată în
B., str. Î. T., bl. 28, ap. 22, jud. B. -N., CNP 2., împotriva pârâtei C. J. DE A. DE S. B. -N., cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B. -N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N. sub sancțiunea nulității.
Pronunțată azi, 0_, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
B. L. | T. | M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex
