Decizia civilă nr. 9340/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9340/2013
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I. JUDECĂTOR :A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul formulat de D. G. A F. P. A J. și A. F. P. H., împotriva sentinței civile nr. 5620 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul C. U. V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi .
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.5620 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D. G. a F. P. a județului C. în ceea ce privește petitul privind restituirea sumelor achitate de reclamant.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.
F. publice a orașului H. invocată pentru același petit.
A fost respinsă excepția inadmisibilității invocată cu privire la restituirea sumei de 61.492 lei.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. U. V., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a
P. a județului C., și A. F. publice a orașului H. astfel cum a fost precizată și extinsă.
A fost anulată în parte Decizia nr. 271/_ emisă de pârâta D. G. a F. P. a județului C. în soluționarea contestației reclamantului și respectiv Decizia de impunere nr. F-CJ 297/_, în ceea ce privește următoarele sume:
suma de 179.511 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit;
suma de 201.181 lei reprezentând accesoriile de întârziere aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit;
suma de 1.884 lei reprezentând parte din diferența suplimentară de impozit stabilită pentru veniturile din activități desfășurate în baza contractelor civile;
suma de 10.044 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor.
A fost obligată pârâta A. F. publice a orașului H. la restituirea către reclamant a sumei totale de 454.112 lei reprezentând sume achitate de reclamant și nedatorate.
A fost respins capătul de cerere privind restituirea sumelor achitate formulat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. ca fiind îndreptat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.468,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pe baza raportului de inspecție fiscală nr. F-CJ-268/_ (filele 97-127), D. G. a F. P.
C. a emis pe seama reclamantului C. U. V. Decizia de impunere nr. F-CJ 297/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o diferență suplimentară de 459.702 lei reprezentând: 179.511 lei diferența suplimentară de impozit pe profit, 201.181 lei accesorii de întârziere aferente, 931 lei diferența suplimentară de TVA, 23 lei dobânzi de întârziere aferente acesteia, 2.301 lei diferența suplimentară de impozit pe veniturile din activități desfășurate în baza contractelor civile, 185 lei majorări de întârziere aferente, 10.044 lei diferența suplimentară de impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, 16.378 lei diferența suplimentară de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator, 11.974 lei majorări de întârziere aferente, 18.137 lei diferența suplimentară de contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de asigurat,
13.582 lei majorări de întârziere aferente acesteia, 2.614 lei diferența suplimentară de contribuții pentru concedii și indemnizații, 1.888 lei majorări de întârziere aferente, 953 lei majorări de întârziere aferente diferenței suplimentare de impozit pe veniturile comerciale (filele 77-84).
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr.271/_ a Direcției Generale a F. P. a județului C. (filele 6-18), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației.
Astfel cum reiese din precizarea de acțiune, sumele contestate de reclamant sunt următoarele: 179.511 lei stabilită cu titlu de impozit pe profit și 201.181 lei majorări de întârziere; din suma de 1.884 lei reprezentând impozit pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor civile susține că datorează doar suma de 417 lei și suma de 185 lei majorări de întârziere, precum și suma de 10.044 lei reprezentând impozit pe venituri din salarii și asimilate salariilor.
Referitor la impozitul pe profit, diferența suplimentară în cuantum de
179.511 lei a fost determinată de organul fiscal ca urmare a constatării faptului că în perioada supusă verificării reclamantul a înregistrat venituri din concesionări de terenuri, fără a emite facturi pentru aceste venituri și fără să înregistreze, să declare și să vireze la bugetul statului impozitul pe profit aferent.
Reclamantul, pe de altă parte, susține că sumele încasate în cursul anilor 2007, 2008 nu reprezintă venituri ale acelor ani, ci venituri încasate anticipat pentru o perioadă de 99 de ani, respectiv pe perioada termenului de concesionare.
Raportul de expertiză judiciară contabilă întocmit în cauză de exp. Mare A. da C. (filele 153-184, 219-228) confirmă poziția procesuală a C. ui U.
V. .
Astfel, în baza contractelor de concesiune încheiate, reclamantul trebuia să emită facturi pentru toate sumele prevăzute sau în tranșele convenite, sume care
trebuiau înregistrate în contul 472 Venituri înregistrate în avans, deoarece se referă la întreaga perioadă contractuală, urmând ca în fiecare lună să se transfere de acesta pe contul de venituri din redevențe, valoarea cotei părți aferente. Dacă facturile se emit între momentul semnării contractelor și încasarea contravalorii acestora, înregistrarea veniturilor se face contabil de aceeași manieră, cu precizarea că în locul contului 472 Venituri înregistrate în avans se utilizează contul 461 Debitori diverși.
Aplicând aceste reguli speței de față, expertul a determinat valoarea sumelor de înregistrat în evidența contabilă a composesoratului, aferente contractelor de concesiune încheiate, raportând valoarea totală a fiecărui contract la numărul de ani prevăzut în acesta, pentru a concluziona că în perioada de referință reclamantul nu are impozit pe profit de plată, având impozit de recuperat de la organul fiscal în valoare de 61.492 lei. De aceea, nu datorează nici majorări și penalități de întârziere aferente impozitului pe profit.
Pentru aceasta, s-a reținut că reclamantul a înregistrat eronat veniturile totale din contracte la nivelul anului 2007 sau 2008, iar nu cota parte aferentă anului respectiv din perioada de concesionare de 99 ani, iar organul de inspecție fiscală a aplicat cota de impozit pe profit la suma totală a veniturilor înregistrate eronat de composesorat, fără a aduce corecții asupra bazei impozabile, prin reducerea veniturilor înregistrate în plus.
Referitor la impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor civile și impozitul pe venituri din salarii și asimilare salariilor, organul de control a constatat în raportul de inspecție fiscală că reclamantul a achitat suma de 1.884 lei în categoria impozitului pe veniturile din activități desfășurate în baza convențiilor/contractelor civile încheiate potrivit Codului civil și suma de 10.044 lei în contul impozitului pe veniturile din salarii și asimilate
salariilor
, însă pentru aceste sume recl amantul nu a depu s declarațiile fiscale
aferente
.
Astfel, suma totală de 11.928 lei a fost declarată de reclamant pe tipul de impozit Impozite pe alte venituri ale PF iar nu pentru cele două tipuri de impozite și de aceea suma nu a fost luată în considerare și a rămas în contul unic al bugetului de stat, în curs de distribuire.
După cum arată expertul, aceste tipuri de impozite intră în aceeași categorie a impozitelor cu reținere la sursă, plata lor făcându-se în același cont bancar. De aceea, declarația fiscală depusă de reclamant la organul fiscal ar fi trebuit luată în considerare, chiar dacă tipul de impozit declarat nu era cel corect, reprezentanții organului de control putând să facă o compensare a sumelor declarate de pe un tip de impozit pe altul.
Pe cale de consecință, culpa care se poate reține în sarcina reclamantului este aceea de nedeclarare a sumei de 417 lei (diferența dintre suma de 11.928 lei declarată și cea de 12.345 lei care trebuia declarată).
Prin prisma probatoriului administrat, respectiv a raportului de expertiză contabilă ale cărui concluzii și le însușește, tribunalul a apreciat că prezenta cerere este întemeiată, sens în care, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, va dispune anularea parțială a Deciziei nr. 271/2011 și respectiv a Deciziei de impunere nr. F-CJ 297/2011, în ceea ce privește următoarele sume: 179.511 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe profit; suma de 201.181 lei reprezentând accesoriile de întârziere aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit; suma de 1.884 lei reprezentând parte din diferența suplimentară de impozit stabilită pentru veniturile din activități desfășurate în baza contractelor civile; suma de 10.044 lei reprezentând diferența suplimentară de impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor.
Prin extinderea de acțiune formulată, reclamantul mai solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 61.492 lei cu titlu de impozit de recuperat, potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică contabilă, respectiv la plata sumei totale de 392.620 lei reprezentând impozite încasate de pârâtă și nedatorate de reclamant.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâte, care se impune a fi analizate cu prioritate conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
După cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (filele 191-195), pârâta A.
F. P. a orașului H. este instituția care a încasat sumele de bani solicitate spre restituire prin acest petit, în temeiul art. 117 din Codul de procedură fiscală. În acest context și prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, este evident că doar AFP H. are calitate procesuală pasivă, nu și DGFP C., care se bucură de personalitate juridică distinctă.
Pe cale de consecință, a fost admisă excepț ia l ipse i c al ităț ii procesu ale pasive
a Direcției Generale a F. P. a județului C. în ceea ce privește petitul privind restituirea sumelor achitate de reclamant și s-a respins aceeași excepție în ceea ce o privește pe pârâta A. F. publice a orașului H. .
Referitor la suma de 61.492 lei, pârâta invocă și excepția in ad mis ib il ităț ii
deoarece reclamantul nu a declarat la organul fiscal și nu a achitat această sumă, care nici nu face obiectul actelor administrative atacate.
Sub acest aspect, s-a constatat că prin cererea înregistrată la AFP H. la data de_, reclamantul a solicitat restituirea (inclusiv a) sumei de 61.492 lei, reprezentând impozit încasat de la composesorat și nedatorat (fila 238). Întrucât pârâta nu a făcut dovada formulării și comunicării unui răspuns la această cerere de restituire, este logic a se proceda la soluționarea pe fond a solicitării reclamantului. De aceea, s-a respins excepția inadmisibilității invocată.
Pe fondul pretenției
, tribunalul a apreciat că sunt incidente prevederile art. 117 lit.a și b din Codul de procedură fiscală, suma totală de 392.620 lei reprezentând impozite încasate de pârâtă în lipsa unui titlu de creanță (decizia de
impunere fiind desființată parțial prin prezenta hotărâre) iar suma de 61.492 lei constituind impozit achitat în plus față de obligațiile fiscale ale reclamantului, conform celor reținute în cuprinsul sentinței.
În temeiul art. 274 și art. 276 din Codul de procedură civilă, pârâtele căzute în pretenții au fost obligate în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 6.468,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbrelor judiciare, onorariului avocațial și onorariului expert achitate de composesorat (filele 144, 189, 214, 215).
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtele D. G. a
F. P. C. și A. F. P. H.
prin care se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de reclamat ca inadmisibilă și neîntemeiată, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată pe care în subsidiar solicită să fie reduse, acestea fiind nejutificat de mari.
În motivare se artă că în fapt, prin Sentința civila nr.5620/2013, pronunțata de către Tribunalul Cluj in Dosar nr._, a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei D. G. a F. P. a jud. C., in ceea ce privește petitul privind restituirea sumelor achitate de către reclamant si respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei A. F. P. a orașului H. pentru același petit.
Prin aceeași sentința a fost respinsa excepția inadmisibilitatii invocate pentru restituirea sumei de 61.492 lei, fiind admisa in parte cererea de chemare in judecata formulata de către reclamantul C. U. V., in sensul
anularii in parte a Deciziei nr.271/_ si a Deciziei de impunere nr.F-CJ 297/_, emise de către D. G. a F. P. a jud. C. pentru sumele: 179.511 lei, impozit pe profit; 201.181 lei, accesorii aferente impozitului pe profit; 1.884 lei, impozit pentru veniturile din activități desfășurate in baza contractelor civile; 10.044 lei, impozit pe veniturile din salarii si asimilate salariilor.
A fost obligata parata A. F. P. a orașului H. la restituirea către reclamant a sumei totale de 454.112 lei, reprezentând sume achitate de reclamant si nedatorate si fiind obligate paratele in solidar la plata in favoarea reclamantului a sumei de 6.468,3 W lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei A. F.
P. a orașului H., consideram ca soluția pronunțata este netemeinica si nelegala.
Astfel, A. F. P. a orașului H. nu este emitenta actelor administrativ atacate si care fac obiectul prezentului dosar, iar in cazul anularii, de către instanța de judecata, a acestora, A. F. P. a orsului H., in calitate de organ fiscal de executare, va proceda la restituirea sumelor incasate in baza titlului de creanța anulat in temeiul ART. 117 alin.1 lit.a) din O.G.nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala, unde se arata ca "(1) Se
restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță;", nefiind așadar necesara improcesuarea acestei instituții in cauza.
In ceea ce privește suma de 61.492 lei arătă ca reclamanta nu a declarat la organul fiscal si achitat aceasta suma si nici nu face obiectul actelor administarive atacate, asa incat a arătat ca solicitarea reclamantei de restituire a acestei sume este inadmisibila si, astfel, excepția inadmisibilitatii invocate trebuia admisa de către instanța de fond.
Restituirea de sume de la bugetul de stat se face in conformitate cu prevederile art.117 din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedura civila, asa incat solicitarea de restituire a unei sume stabilite eronat printr-un raport de expertiza contabila judiciara, fara a fi declarata de către reclamant si fara a fi stabilita printr-un act administrativ fiscal este inadmisibila.
Mai mult acest petit nu a făcut obiectul actelor administrative atacate, iar conform art.218 din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala, actul care se ataca la instanța de contencios administrativ competenta este decizia emisa în soluționarea contestațiilor.
Mai arătă ca sentința recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind preluate doar concluziile expertizei contabile efectuata in cauza.
De asemenea, arătă ca in cauza s-a dispus si s-a efectuat o expertiza contabila si nu o expertiza fiscala care sa fie efectuata de către un consultant fiscal conform prevederilor O.G. nr.71/2001, privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală, precum si a H.G. nr. 13/2008, pentru aprobarea Normelor privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instanțelor judecătorești, organelor de cercetare penală, organelor fiscale sau a altor părți interesate.
In ce privește fondul cauzei, arătă ca potrivit raportului de inspecție fiscala, in cursul anului 2007 pe baza unor contracte de concesiune, reclamanta concesionează terenuri in urma cărora obține venituri care au fost încasate prin viramente si in numerar prin caserie, venituri care au fost înregistrate in evidenta contabila a composesoratului in conturile de venituri, respectiv in contul 708 "Venituri din activități diverse" pana in luna decembrie 2007, ulterior in cursul lunii decembrie 2007 acestea fiind înregistrate in contul 7399 " Alte venituri din activități fara scop patrimonial"
Cu ocazia controlului efectuat, organele de inspecție fiscala au considerat ca, toate încasările realizate de către composesorat din concesionarea terenurilor in anul 2007, sunt venituri ale reclamantei pentru anul 2007, procedând la stabilirea profitului impozabil si implicit a % impozitului pe profit suplimentar.
Asa cum rezulta din prevederile punctului 260, lit. B, din OMFP 3055/2009: "Veniturile din redevente, chirii, dobânzi si dividende se recunosc astfel:_ b) redeventele si chiriile se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform contractului" si anume in termen de 5 zile, 30 zile si respectiv 60 de zile de la data semnării contractelor incheiate intre C. U.
V. si concesionari. In consecința impozitarea se face la data decontării prevăzuta in contract. De asemenea, durata acestor contracte, "de regula 99 ani, se refera la dreptul de folosința a terenurilor si nu la valoarea acestora care a fost incasata in totalitate.
In baza prevederilor punctului 2, lit. B, din contractele de concesionare in care este specificat faptul ca plata se efectuează in termen de maxim 5 zile. 30 zile respectiv 60 de zile de la data semnării contractului si ca pe toata durata contractului concesionarul s-a eliberat de orice obligație de plata, precum si a prevederilor punctului 207, alin. (4), lit. a) din Ordinul 1752/2005, "a) veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se concretizează in creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor;" si punctul 209, alin. (1) din Ordinul 1752/2005 "(1) In categoria veniturilor se includ atat sumele sau valorile încasate sau de încasat in nume propriu din activități curente, cat si câștigurile din orice alte surse.", echipa de inspecție fiscala a considerat toate incasarile de sume din concesionari de terenuri ca fiind venituri ale composesoratului si nu venituri înregistrate in avans. Pentru aceste venituri avea obligația de a calcula impozit pe profit, in conformitate cu prevederile art.15, alin.2 si 3 din L.571/2003 cu modificările ulterioare si cu prevederile pct. 8A2 din HG.44/2004 cu modificările ulterioare: " 8A2. Prevederile alin. (2) si alin. (3) ale art. 15 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, sunt aplicabile si persoanelor juridice care sunt constituite si funcționează potrivit Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, cu modificările si completările ulterioare".
Inspecția fiscala a avut in vedere examinarea tuturor stărilor de fapt care erau relevante pentru impunere, asa cum este prevăzut la art. 105, alin. (1) din OG 92/2003R, "inspecția fiscala va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere", considerând ca reclamantul a înregistrat corect sumele încasate din concesionarea terenurilor in conturile de venituri din clasa 7. Distribuirea de sume din profitul net membrilor composesori, nu este o presupunere ci o realitate a faptului ca sumele încasate in totalitate la termenele prevăzute in contractele de concesionare a terenurilor au fost înregistrate corect in conturile de venituri ceea ce a condus la obținerea de profit impozabil la sfârșitul exercițiului financiar. Conform art. 19 din Legea 571/2003 "Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare".
In același timp in art. 34 si art. 35, alin. (1) din Statutul de funcționare a C. ui U. V., este specificat faptul ca sumele distribuite membrilor sunt constituite din profitul net realizat. Prin urmare atâta timp cat au fost efectuate
distribuiri de sume din profitul net rezulta ca a existat profit si implicit venituri care au fost înregistrate corect in conturile de venituri din clasa 7.
Existenta disponibilităților bănești in conturile composesoratului nu da dreptul distribuirii acestora către membrii composesori numai in condițiile in care s-a realizat profit, iar acesta a fost repartizat conform statutului.
Tinand cont de faptul ca reclamantul a incasat in totalitate valoarea contractelor de concesionare in termenele prevăzute in contract si nu in 11 perioada de 99 ani" care se refera la dreptul de folosința a terenurilor, veniturile incasate nici nu puteau fi înregistrate altfel decât in conturile de venituri din clasa 7.
In conformitate cu prevederile art. 26, alin. (1), art. 28, alin. (1) si alin. (4) din Legea nr. 1 din 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, in vigoare la data constituirii entității se arata ca: art 26, alin. (1) "Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, pășunilor și fânețelor, [...] li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu mențiunea la titular, după caz: "obște de moșneni", "obște de răzeși", "composesorat", "păduri grănicerești", alte asociații și forme asociative cu denumirea localității respective.
"Art. 28. -(1) în vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege și a determinării responsabilităților cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptățite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative inițiale.[...] Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condițiile și cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ținut de judecătorie".
In legătura cu acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 7, alin. 1, pct. 18, CAP. III - Definiții, din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, se precizează: "Art. 7. (1) In intelesul prezentului cod, cu excepția titlului VI, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificație:_ 18. organizație nonprofit -orice asociație, fundație sau federație înființata in România, in conformitate cu legislația in vigoare, dar numai daca veniturile si activele asociației, fundației sau federației sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial".
Prin urmare, conform prevederilor legale mai sus citate, C. U. V. constituit intr-o forma asociativa este considerat organizație nonprofit plătitoare de impozit pe profit in condițiile prevăzute de art.15, alin.(2) si (3) din L.571/2003 cu modificările ulterioare: "(2) Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:
cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;
contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;
taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;
veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;
donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;
dividendele și dobânzile obținute din plasarea disponibilităților rezultate din venituri scutite;
veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;
resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări
nerambursabile;
î) veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;
veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea organizațiilor nonprofit, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;
veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de organizațiile nonprofit de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale;"
"(3) Organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a 15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit, prevăzută la alin. (2). Organizațiile prevăzute în prezentul alineat datorează impozit pe profit pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevăzute la alin. (2) sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevăzute la art. 17 alin. (1) sau art. 18, după caz."
Echipa de inspecție a calculat astfel impozit pe profit in suma totala de
179.511 lei prin aplicarea cotei de 16% conform art. 17 din L.571/2003 cu modificările ulterioare asupra profitului impozabil calculat conform art. 19, alin.
(1) din L.571/2003 cu modificările ulterioare astfel: "Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile."
Totodată au fost calculate dobânzi conform art. 119 si 120 din OG 92/2003R in suma de 174.254 lei si penalități de intarziere in procent de 15% in suma de 26.927 lei conform art. 120A1, alin. (2), lit. c) din OG 92/2003R.
In ceea ce privește impozitul pe veniturile din salarii, acesta nu a fost declarat si virat la destinația legala si totodată nu a fost declarat la perioadele la care se refera si pentru care au fost întocmite statele de plata (aprilie, iunie, septembrie si noiembrie 2010). La luna decembrie 2010 composesoratul declara eronat acest impozit si anume la "Impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice" in suma totala de 11.928 lei din care 10.044 lei ar fi trebuit declarat la impozitul pe veniturile din salarii, iar diferența de 1.884 lei la impozit pe veniturile din activități desfășurate in baza convențiilor/contractelor civile încheiate potrivit Codului civil. La aceasta sursa datorează suma de 2.301 lei si nu 1.884 lei suma calculata si declarata eronat de reclamant la "Impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice".
Împrejurarea potrivit căreia, la data de_ reclamantul declara eronat la bugetul statului prin Declarația 100, in contul impozitului pe alte venituri ale persoanelor fizice suma de 11.928 lei, intre care dupa cum se susține s-ar regăsi si obligația de plata care nu a fost declarata nu poate fi reținuta, reclamantul având obligația sa respecte prevederile legale privitoare la declararea obligațiilor bugetare.
Astfel, potrivit punctului I al Anexei 8 din OPANAF nr. 101/2008 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, anexa prin care s-au aprobat INSTRUCȚIUNILE de completare a formularului 100 "Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat", cod 14.13.01.99/bs se precizează următoarele: "Declarația privind obligațiile de plată
la bugetul de stat se completează și se depune de către contribuabilii cărora le revin, potrivit legislației în vigoare, obligațiile declarative și de plată pentru impozitele și taxele cuprinse în Nomenclatorul obligațiilor de plată la bugetul de stat, prevăzut în anexa nr. 15. "
In cuprinsul Anexei nr.15 la OPANAF nr. 101/2008, la poziția 10 se regăsește impozitul pe veniturile din activități desfășurate în baza contractelor/convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil .
Consideră ca in mod greșit a reținut instanța de fond împrejurarea ca, chiar daca tipul de impozit declarat nu era cel corect, reprezentanții organului de control putând sa faca o compensare a sumelor declarate de pe un tip de impozit pe altul.
Astfel, instanța de fond nu a indicat nici un temei legal in ceea ce privește cele susținute si nu intra in atribuțiile organului de control sa faca o asemenea compensare.
Doar in urma inspecției fiscale, respectiv cu data emiterii deciziei de impunere, sumele declarate sub forma de impozit pe alte venituri ale persoanelor fizice devin nedatorate si, in consecința, sumele virate devin plați in avans si pot fi compensate cu alte obligații datorate de către societate, compensarea urmând a se efectua conform prevederilor art.116 alin.(1), (3) si (4) din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Organul de inspecție fiscala nu avea competenta sa efectueze compensarea la care se face referire, iar organul fiscal de executare competent (AFP H. ) putea efectua compensarea numai dupa ce obligațiile stabilite prin decizia de impunere erau preluate in evidenta fiscala, iar ulterior sa nu fie anulate de către instanța de judecata.
Desi nu se motivează ca nu ar fi datorate de către reclamanta sumele de
10.044 lei si 1.884 lei la sursele impozit pe veniturile din salarii si asimilate salariilor si impozit stabilite pentru veniturile din activități desfășurate in baza contractelor civile, instanța de fond procedează la anularea titlului de creanța pentru aceste sume si dispune si restituirea acestora, acestea fiind achitate de către reclamanta anterior inspecției fiscale si având la baza declarația reclamantei. Așadar, in opinia instanței de fond nu se se datorează pentru sumele de mai sus nici impozit pe veniturile din salarii si asimilate salariilor si impozit stabilite pentru veniturile din activități desfășurate in baza contractelor civile, stabilite de către organul de control, dar nici impozite pe alte venituri ale persoanelor fizice declarate de către reclamanta, iar motivele reținute de către instanța de fond nu țin de legalitatea emiterii actelor administrative fiscale atacate.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat,
in temeiul art.312, alin.l C.pr.civ. anterior; menținerea in integralitate ca fiind temeinica si legala cu obligarea ambelor recurente-parate, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat in recurs conform dovezii justificative care urmează a fi depuse la dosarul cauzei.
În motivare se arată că în fapt, prin recursul si motivele de recurs formulate in cauza, cele 2 recurente critica sentința instanței de fond pentru pretinse motive de nelegalitate sau netemeinicie, motive de recurs intemeiate din punct de vedere formal pe dispozițiile art.304, pct.7 si 9 C.pr.civ. anterior, in sensul ca hotărârea instanței de fond ar fi-chipurile-nemotivata, respectiv ca ar fi, chipurile, netemeinica si nelegala, reluandu-se in motivarea recursului aceleași afirmații si apărări făcute si in fata instanței de fond prin întâmpinarea, completarea la întâmpinare si notele scrise depuse la dosarul cauzei de către parata D. G. a F. P. a Județului C., intrucat parata A. F.
P. a Orașului H. nu a binevoit sa formuleze intampinare in cauza sau sa-si exprime poziția procesuala prin intermediul vreunui alt document depus la dosar; se reiau, in motivarea recursului, si obiectiunile formulate de către parata DGFPJ
C., obiectiuni care au fost incuviintate de către Tribunalul Cluj si comunicate expertului judiciar, care si-a menținut in integralitate punctul de vedere exprimat prin lucrarea inițiala, fiind respinse ca si neintemeiate de către instanța de fond si apărările formulate de către aceeași parata la fond si reluate in motivele de recurs formulate in cauza.
Consideră ca sentința atacata este pe deplin temeinica si legala, prin analiza acesteia sub toate aspectele, dand astfel analiza cauzei si din perspectiva dispozițiilor art.304/1 C.pr.civ. anterior solicitat de către recurente, hotărârea instanței de fond fiind corespunzător motivata, in privința soluției date fiecărui petit din acțiunea introductica extinsa si precizata, fiind motivata in drept si pe deplin temeinica raportat la probatiunea administrata nemijlocit in fata instanței de judecata.
In ceea ce privește excepția inadmisibilitatii petitului privind obligarea paratei AFP H. la restituirea sumei de 61.492 lei reprezentând impozit achitat in plus de către reclamantă fata de obligațiile fiscale reale ale reclamantei apreciată ca in mod temeinic si legal a fost respinsa aceasta excepție de către instanța fondului, raportat la imprejurarea ca declararea acestei sume nedatorate si incasarea ei este justificata potrivit scriptelor dosarului si concluziilor raportului de exppertiza tehnica judiciara contabila efectuat in cauza, asa incat sub nici o forma nu pot fi reținute afirmațiile recurentelor din cuprinsul motivelor de recurs in sensul ca " aceasta suma nu ar fi fost achitata de către reclamant" !
Dimpotrivă, raportat la concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara contabila efectuat in cauza si la care parata A. F. P. H. nu a formulat obiectiuni in termen legal fata de raportul de expertiza tehnica judiciara contabila, asa incat, la acest moment orice critici ale expertizei sunt tardiv formulate raportat la dispozițiile art.212 C.pr.civ. anterior, reclamanta a înregistrat la aceasta parata o cerere de restituire a sumelor de 61.492 lei reprezentând impozit incasat de la reclamantă ( nedatorat), si suma de 392.620 lei-obligatii suplimentare si majorări de întârziere (nedatorate), cererea inregistrata la parata AFP H. sub nr.237/_, aflata la fila 238 dosar. Parata AFP H. nu a făcut in cauza dovada formulării si comunicării către reclamant a unui răspuns in termenul legal la solicitarea de restituire adresata pe cale administrativa-nici măcar in calea de atac a recursului, asa incat fiind epuizata calea procedurii prealabile necontencioase, asa incat in mod corect si legal instanța fondului a procedat la soluționarea pe fond a pretenției noastre din cadrul petitului referitor la aceasta suma, cererea noastră fiind pe deplin admisibila, motiv pentru care in mod corect si legal a fost respinsa de către instanța fondului excepția inadmisibilitatii, soluție pe care se solicită a fi apreciată ca fiind legala si respingerea ca neintemeiata aceasta critica din cadrul motivelor de recurs.
In ceea ce privește critica din cadrul motivelor de recurs referitoare la faptul ca in cauza s-a efectuat o expertiză tehnica contabila judiciara si nu o expertiza fiscala, de către un consultant fiscal, se solicită respingerea aceste critici ca fiind neîntemeiate, respectiv in principal, ca fiind tradiv formulate, raportat la dispozițiile art.212 C.pr.civ. anterior, intrucat in esența, acestea ar fi putut constitui obiectiuni la raportul de expertiza tehnica judiciara contabila efectuat in cauza (in sensul ca expertul contabil sa aiba cunoștințe de fiscalitate), or in cauza paratele nu au formulat astfel de obiectiuni nici la momentul numirii expertului de către instanța de judecata in ședința publica, si nici ulterior, cu ocazia depunerii la dosarului cauzei a raportului de expertiza si a formulării de către
parata DGFPT C. a obiectiunilor încuviințate de către instanța de judecata si comunicate expertului judiciar care si-a menținut in integralitate punctul de vedere exprimat in lucrarea inițiala. întrucât termenul limita in care se puteau formula obiectiuni la raportul de expertiza-primul termen dupa depunerea lucrării expertului-conf orm art.212 Cpr.civ. anterior, este de mult expirta, se solicită sa se respingeă in principal aceste critici la raportul de expertiza ca fiind tardiv formulate.
In subsidiar, critica este vădit neintemeiata, intrucat, asa dupa cum rezuilta din simpla lectura a raportului de experrtiza tehnica judiciara contabila si a răspunsului la obiectiuni, scripte aflate la filele nr.153-184 si 219-228, expertul tehnic contabil judiciar are si evidente cunoștințe de fiscalitate, asa incat critica nu se justifica sub nici o forma.
Expertul contabil are si competente de fiscalitate, a susținut examene pe acest domeniu si participa anual la cursuri de specializare, aceste lucruri fiind publice si de notorietate putând fi consultate pe site-urile de specialitate.
In cauza nu șe impune sub nici o forma efectuarea unei expertize fiscala, de către un consultant fiscal, cata vreme expertiza contabila judiciara acoperă si zona de fiscalitate, asa dupa cum rezulta din simpla sudiere a acesteia si la concluziile formulate de către expert. AltfeL daca s-ar accepta punctul de vedere al paratelor-recurente din cadrul motivelor de recurs, ar trebui ca experților contabili sa nu li se mai repartizerze de către instanțele de judecata expertize care sa tina de fiscalitate, sa li se interzică acest domeniu, aspect care este de neimaginat si care nu se intampla sub nici o forma in realitate, dovada fiind numeroasele lucrări cu elemente de fiscalitate efectuate de către experții tehnici judiciari contabili.
Competentele fiecari expert-in cazul de fata al expertei judiciare care a efectuat lucrarea in cauza de fata, pot fi verificate pe tabloul experților judiciari, unde apar zonele pe care le acoperă fiecare expert judiciar.
In plus, instanța de judecata a fondului, fara a exista nici un fel de opoziție din partea paratelor pe întreg parcursul judecatii din fata instanței de fond, a desemnat un expert contabil, care sa răspundă la obiectivele impuse, tocmai din cauza ca expertul are cunoștințele necesare pe partea de fiscalitate.
In acest contest, aduce in analiza si informare instanței de control judiciar, despre conflictul care exista intre CECCAR-Corpul Experților Contabili si Contabililor Autorizați din România si CCF (Camera C. anților Fiscali) - experții contabili sunt mult mai pregătiți decât consultanții fiscali, intrucat acoperă mai multe zone ce tin de contabilitate/ expertiza decât aceștia din urma si susțin, printre altele, si examene de fiscalitate. Așadar, CECC AR a solicitat ca experții contabili sa fie automat inscrisi si in CCF in baza competentelor acestora.
Acțiunea C.E.C.C. A.R. pentru repunerea in drepturi a experților contabili s-a soldat cu un mare succes in cazul acțiunii formulate de C.E.C.C.A.R. in contradictoriu cu Camera C. anților Fiscali. Acum, asa dupa cum rezulta din adresa anexata, rezulta ca membri CECC AR pot deveni consultanți fiscali fara examen, dar cu achitarea unei taxe de inscriere in Tabloul C. anților Fiscali.
In ceea ce privesc celelalte critici din motivele de recurs, constată ca acestea sunt identice cu apărările formulate de către parata DGFPJ C., respinse in mod corect si legal de către instanța de fond si reluate din nou si in cuprinsul motivelor de recurs. Așadar, legat de toate aspectele invocate, își menține in integralitate toate apărările făcute in fata instanței de fond.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele
:
Reclamantul C. U. V. prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a
județului C. anularea Deciziei nr. 271/_ emisă de pârâtă, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin decizia susmenționată s- a stabilit în sarcina sa achitarea în favoarea bugetului de stat a sumei de 421.148 lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA, TVA, impozit pe profit, impozit pe venituri din alte surse, impozit pe venit din activități desfășurate în baza convențiilor/contactelor civile, contribuții concedii și indemnizații de la persoane juridice sau fizice, contribuții pentru asigurări de sănătate datorate de angajator. Reclamantul a mai arătat că sumele stabilite prin actele administrativ-fiscale atacate succesiv și mențiune prin prezenta decizie, și anume impozit pe profit și diferență pe impozit pe profit pe 2007 în sumă de 179.511 lei, majorări de întârziere în sumă de 201.181 lei, TVA și diferență TVA în sumă de 931 lei și majorări de întârziere de 23 lei, impozit pe venituri din activități desfășurate în baza convențiilor/contactelor civile în sumă de 2310 lei, majorări de întârziere în sumă de 185 lei, impozit pe venituri din salarii și asimilate salariilor 10.044 lei, nu sunt datorate. Reclamantul a susținut că sumele privind impozitul pe profit, TVA și impozitul pe venit nu au fost stabilite corect, echipa de control efectuând înregistrări eronate, respectivă că reclamantul nu trebuie să fie înregistrat ca plătitor de TVA.
Prima instanță s-a investit în baza precizării de acțiune cu soluționarea unor aspecte care nu au făcut obiectul contestației formulate împotriva deciziei de impunere F-CJ-297/_ și ca atare nici a deciziei nr.271/_ a Direcției Generale a F. P. C. ca atare sub acest aspect fiind ignorate dispozițiile art.205 și art.218 din OG nr.92/2003.
Referitor la impozitul pe profit considerând potrivit celor evidențiate în raportul de expertiză că au fost înregistrate în contul 472 venituri înregistrate în avans prima instanță a apreciat că reclamantul a înregistrat eronat veniturile astfel că sumele apreciate ca fiind datorate nu au fost corect stabilite deși așa cum s-a evidențiat anterior, în etapa derulată potrivit disp. art.205 aspectele evidențiate nu au fost invocate.
Cu privire la impozitul pe venituri din activități desfășurate în baza contractelor civile și impozitul pe venituri din salarii și asimilare salariilor,prima instanță a reținut că organul de control a constatat în raportul de inspecție fiscală că reclamantul a achitat suma de 1.884 lei în categoria impozitului pe veniturile din activități desfășurate în baza convențiilor/contractelor civile încheiate potrivit Codului civil și suma de 10.044 lei în contul impozitului pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, însă pentru aceste sume reclamantul nu a depus declarațiile fiscale aferente.
Astfel, suma totală de 11.928 lei a fost declarată de reclamant pe tipul de impozit Impozite pe alte venituri ale PF iar nu pentru cele două tipuri de impozite și de aceea suma nu a fost luată în considerare și a rămas în contul unic al bugetului de stat, în curs de distribuire.
Contrar celor evidențiate de către prima instanță în raport de disp. art.52 și art.93 din Legea nr.571/2003 doar de la data emiterii deciziei de impunere, subsecventă declarării sumelor, sumele astfel declarate devin datorate și ca atare pot face obiectul compensării în condițiile legii.
Valorificarea de către prima instanță a concluziilor de expertiză contabilă prin însușirea concluziilor acestuia s-a realizat în condițiile omisiunii examinării celor expuse pe larg în cuprinsul raportului de expertiză.
Examinarea raportului întocmit în cauză de expert contabil Mare A. da C. evidențiază că aceasta a răspuns întocmai obiectivelor stabilite procedând la indicarea modalității de înregistrare în contabilitate a sumelor aferente contractelor de concesionare încheiate în mod corect însă din aceasta nu rezulta
împrejurarea că reclamanta a procedat în mod corect ci expertul a procedat, potrivit obiectivului stabilit la evidențierea manierei corecte de înregistrare a sumelor în litigiu.
De asemenea susținerile privitoare la conturile din contabilitate în care trebuiau evidențiate sumele ce fac obiectul litigiului trebuie analizate în raport de obiectivul stabilit respectiv indicarea contului/conturilor în care trebuie înregistrate în contabilitate aceste sume.
Concluzia expertului cu privire la existența unei obligații a organului de control de recalculare a sumelor datorate de către reclamantă prin stabilirea corectă a bazei de impunere urmare a corectării înregistrărilor eronate a veniturilor totale în sumă de 1.1. ,27 lei nu poate fi primită fiind contrară dispozițiilor legale .
Expertul a evidențiat pe de o parte care trebuie să fie procedura de înregistrare și care este cuantumul sumelor care se datorează în ipoteza respectării dispozițiilor legale însă în prezenta cauză reclamanta nu a procedat conform procedurii expuse pe larg de expert răspunzând obiectivului nr.1 așa cum de altfel a evidențiat și experta care a constata că aferent celor 35 de contracte s-a procedat al înregistrarea veniturilor totale deși legea statua că se impunea înregistrarea pro rata temporis.
Împrejurarea că încasarea veniturilor și ca atare înregistrarea acestora a avut loc o singură dată determină aplicarea corectă a art.19 din Legea nr.571/2003 de către organele fiscale.
Raportul de expertiză a relevat că s-a procedat la încasarea și ca atare se impunea și declararea veniturilor realizate în anul 2007 și ca atare organele de contro, fiscal în mod corect au procedat la stabilirea bazei de calcul a obligațiilor fiscale conform celor evidențiate anterior.
Temeinicia recursului declarat de recurenta pârâtă este confirmat și de interpretarea celorlalte dispoziții ce trebuiau aplicate în cauză respectiv prevederile pct. 260, lit. B, din OMFP 3055/2009 potrivit cărora :"Veniturile din redevente, chirii, dobânzi si dividende se recunosc astfel:_ b) redeventele si chiriile se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform contractului" si anume in termen de 5 zile, 30 zile si respectiv 60 de zile de la data semnării contractelor.
Împrejurarea că reclamanta C. U. V. subsecvent încheierii convențiilor a procedat la evidențierea și încasarea veniturilor într-o altă manieră decât cea prevăzută de lege nu poate fi opusă cu succes organelor fiscale.
Impozitarea se realizează potrivit legii la data decontării prevăzuta in contract însă nu poate fi valorificată această ipoteză de lucru întrucât reclamanta așa cum se evidențiază în raportul de expertiză întocmit în cauză a încasat și înregistrat veniturile într-o manieră greșită dar care nu îi permite să se prevaleze de dispozițiile legale care dacă ar fi fost respectate ar fi determinat o altă bază de impunere.
Contrar susținerilor reclamantei intimate eroarea înregistrării în contabilitate nu este o eroare materială în fapt relevând situația reală în conformitate cu care a procedat reclamanta în sensul încasării sumelor respective și ca atare în mod corect au fost incluse în baza de calcul.
Teza intimatei privind contabilitatea de angajamente în mod corect a fost înlăturată raportat la textele legale indicate anterior și corect determinate ca fiind incidente astfel că și din această perspectivă recursul declarat apare ca fiind întemeiat iar acțiunea promovată de reclamantă apare ca fiind nefondată.
Curtea potrivit dispozițiilor art.312 C.pr.civ. reținând incidența dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ. pentru considerentele enunțate anterior va admite recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. C. ȘI A. F.
P. H. împotriva sentinței civile nr.5620 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o va modifica în sensul că în temeiul disp. art.18 din Legea nr.554/2004 și art.218 din OG nr.92/2003 va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele D. G. A F. P. C. ȘI
A. F. P. H. împotriva sentinței civile nr.5620 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.oct.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. I. A. M. C. M. S.
GREFIER
V. D.
Red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. C.
