Decizia civilă nr. 9563/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9563/2013
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 5236 din data de_, pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. M. și C. I. PRIN P., având ca obiect - anulare act administrativ și cerere de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât prin avocat Silviu N. și intimata-reclamantă prin avocat Bodescu M., în substituirea d-lui avocat Bodescu Cosmin, care depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentului depune la dosar un script intitulat notă de conciliere din_, în privința căruia se arată că este anterior redactării deciziei Curții de Conturi a României.
La întrebarea instanței de a indica dacă reclamanta este funcționar public sau personal contractual, apărătorul intimatei-reclamante relevă că la data săvârșirii pretinsei fapte reclamanta avea calitatea de funcționar public, însă începând cu data de_ a fost încadrată ca personal contractual. Sub acest aspect în fața instanței de fond a invocat excepția necompetenței funcționale a instanței, care însă a fost respinsă, instanța reținând că prioritară este calitatea pe care reclamanta o avea la momentul săvârșirii faptei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5236 din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj cu consecința modificării în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă având ca obiect anularea dispoziției P. ui comunie I. nr. 931/_ .
Se susține că instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată pe considerentul că sancționarea reclamantei ar fi nelegală ca urmare a expirării termenului de 30 de zile de la data constatării pagubei, instanța reținând ca dată a constatării este data emiterii OP 74/_ și că emiterea unei dispoziții de sancționare după această dată este nelegală.
În opinia sa interpretarea dată de prima instanță este nelegală, având în vedere că dispozițiile legale în vigoare, respectiv art. 84 lit. a și b din Legea nr. 188/1999 se referă la momentul constatării faptei, iar nu la momentul săvârșirii ei.
În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României în perioada_ -_ s-a constatat că plata efectuată de reclamantă este nelegală. Urmare a celor constatate de Curtea de Conturi, conducătorul autorității administrativ-teritoriale era obligat, în baza dispozițiilor legale, să emită o dispoziție de sancționare, ceea ce în speță s-a și întâmplat.
Prin urmare data constatării faptei este data de_, moment la care conducătorul autorității a luat cunoștință de săvârșirea faptei. De asemenea prin decizia Curții de Conturi s-a pus în vedere primarului comunei I. să ia măsuri pentru stabilirea și recuperarea prejudiciilor stabilite conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 94/1992.
Împrejurarea că s-a luat o măsură anterior emiterii și comunicării deciziei Curții de Contrui nu are relevanță în cauză, ceea ce prezintă importanță este doar momentul constatării producerii pagubei. În susținerea poziției procesuale invocă practică judiciară, respectiv Decizia civilă nr. 3451/_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pe care o depune la dosar.
În privința cheltuielilor de judecată arată că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
Reprezentanta intimatei-reclamante solicită respingerea recursului promovat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, fără obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În opinia sa criticile evocate de partea adversă nu se susțin, hotărârea instanței de fond fiind una temeinică și legală, instanța apreciind în mod corect,
prin raportare la dispozițiile art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999 că emiterea dispoziției atacate s-a realizat cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege. Tot corect a reținut și aspectul că data constatării faptei este_, dată la care s-a și achitat pretinsa amendă prin OP. Termenul de 30 de zile nu se poate raporta la intervenția unui organ de audit extern.
Potrivit practicii judiciare intervenția unui organ extern nu poate avea relevanță asupra momentului la care s-ar fi putut constata paguba.
În privință scriptului depus la acest termen de judecată se arată că acesta nu a fost prezentat niciodată în fața instanței de fond, deși aceasta a pus în vedere pârâtului să depună la dosar toate actele care au constituit suport al emiterii dispoziției atacate. Pe de altă parte, nici în raportul de audit și nici un alt act nu se face referire la nota de conciliere depus de partea adversă.
Cât privește termenul de 30 de zile, acesta a fost în mod corect analizat de către prima instanță și reținut ca fiind_, astfel încât emiterea dispoziției la_ apare ca vădit nelegală și lovită de nulitate absolută.
De asemenea în dispoziția atacată se face referire la împrejurarea că la baza emiterii ei a stat raportul de audit al Curții de Conturi, ori acest raport a fost întocmit la data de_, ulterior emiterii dispoziției.
În replică apărătorul recurentului arată că este tardivă contestarea notei de conciliere în faza dezbaterilor, iar cu privire la termenul de constatare a pagubei, dispozițiile legale fac referire strict la momentul constatării, oricare ar fi modalitatea în care paguba ar fi descoperită.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5236 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. M. în contradictoriu cu pârâtul P. C. I. .
S-a dispus anularea Dispoziției primarului comunei I. nr. 391/_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.391 emisă de parat la data de_ s-a dispus recuperarea sumei de 20.000 lei reprezentand amenda contraventionala de la reclamanta M. M., prin retinerea lunara a sumei de 30 lei din retributia acesteia.
Conform celor consemnate în preambulul Dispozitiei contestate masura recuperarii s-a luat în considerarea rezultatelor auditului Curții de Conturi prin care s-a stabilit ca a fost achitata suma de 20.000 lei cu titlu de amenda, din bugetul local, in baza procesului-verbal de contraventie seria 02166/_ .
Astfel, prin procesul-verbal de constatare incheiat la data de 23 noiembrie 2012 de Camera de Conturi a Judetului Cluj s-a stabilit ca prin OP nr 74/_
ia I. a achitat din bugetul local o amenda contraventionala de 20.000 lei aplicata de catre Autoritatea Nationala pentru Reglementarea si Monitorizarea Achizitiior P. e, conform procesului-verbal de sanctionare a contraventiei seria 01266/_ .Curtea de Conturi a identificat persoanele cu atributii in domeniul in care s-au constatat deficiente ca fiind: reclamanta in calitate de primar al comunei, care a dispus plata prin semnarea OP nr 74/_ .
Legea nr. 188 republicată, din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede la art. 84 că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din același act normativ prevede că (1) Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Din probatiunea administrata in cauza rezulta că producerea pagubei in bugetul local a fost cunoscuta la data efectuarii platii amenzii-_ iar de la aceasta data si pana la emiterea Dispozitiei de imputare au trecut mai mult de 30 de zile, termen instituit de norma mai sus enunțată pentru emiterea dispoziției. Se poate așadar, constata că dispoziția a fost emisă în contextul nerespectării termenului, situație ce atrage decăderea, iar din această perspectivă susținerile reclamantei se vadesc a fi fondate constand in emiterea peste termen a actului adminisitrativ contestat se vădesc a fi fondate și au fost admise. Prin urmare față de cele arătate celelalte argumente nu au mai fost analizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. C. I.
solicitând sa se dispună admiterea recursului si modificarea sentinței civile nr. 5236/2013 in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant având ca obiect anularea dispoziției P. ui comunei I. nr. 391/_ .
În motivarea recursului pârâtul a arătat că în perioada_ -_ Curtea de Conturi a efectuat o acțiune de audit financiar asupra contului anual
de execuție bugetara pe anul 2011 care s-a finalizat prin emiterea Deciziei Curții de Conturi nr. 47/_ .
Premisa emiterii actului administrativ este dată de reținerea incidenței art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, conform acestui text legal, în situațiile în care organele de audit extern ale Curții de Conturi constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Așa fiind, în aplicarea acestor dispoziții legale și cu trimitere la dispozițiile art. 84 alin. 1 lit. b din Legea privind Statutul funcționarilor publici, conducătorul entității auditate este obligat să emită decizie de imputare prin care să stabilească în concret suma de recuperat de la funcționarul public care prin premisă a beneficiat necuvenit de sumele stabilite pe calea controlului și care au fost acordate fară temei legal.
Împotriva Deciziei Curții de Conturi nr. 47/_ nu a fost exercitata nici o cale de atac, astfel incat aceasta este executorie, potrivit dispozițiilor Regulamentul din 4 noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
Pe perioada efectuării controlului si ulterior, prin Decizia Curții de Conturi nr. 47/_ s-a pus in vedere P. ui comunei I. sa ia masuri pentru stabilirea si recuperarea prejudiciilor stabilite conform dispozițiilor art. 33 al. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si funcționarea Curții de Conturi, republicata, si ale pct. 174 din Regulamentul din 4 noiembrie 2010 privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
In vederea recuperării pagubelor astfel constatate si pentru a nu intra in conflict cu dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 94/1992, care stabilesc ca nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune, P. comunei I. a emis Dispoziția nr. 391/_ .
Potrivit dispozitiilor art. 85 al. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută Ia lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
In cazul de fata, P. a constatat paguba in timpul efectuării controlului pe baza inscrisurilor furnizate de Curtea de Conturi, respectiv a Proiectului procesului verbal de constatare comunicat la data de_ . Procesul verbal intocmit de Curtea de Conturi corespunde Proiectul procesului verbal de constatare comunicat Ia data de_ iar Decizia Curții de Conturi nr. 47/_ nu a fost contestata.
Nu se poate retine in cauza argumentația instanței de fond ca data constatării pagubei este data la care a fost efectuata plata amenzii de 20.000 lei întrucat in cauza este vorba de un act abuziv al ordonantorului de credit de la momentul respectiv care a efectuat o plata nelegala. Ipoteza avuta in vedere de instanța de fond este aceea ca aceeași persoana care a dispus efectuarea plații nelegale sa se autosanctioneze pentru fapta de a dispune efectuarea unei plați
nelegale, ceea ce reprezintă o deturnare a scopului Legii nr. 94/1992. Scopul Legii nr. 94/1992 este acela de a se exercita un control asupra modului de administrare a resurselor financiare ale statului, iar constatările, recomandările si deciziile emise de Curtea de Conturi in exercitarea acestui control trebuie sa primească eficienta juridica.
În apărare, reclamanta intimată M. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile atacate - filele 11-14.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Urmare a efectuării auditului financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2011 la unitatea administrativ teritorială C. I., Curtea de Conturi a constatat o serie de nereguli și abateri de la legalitate și regularitate, generatoare de prejudicii, consemnate în cuprinsul deciziei nr. 47/_ .
În aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 94/1992, conducătorul entității auditate, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 84 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/1999, a procedat la emiterea unei decizii de impunere prin care s-a stabilit în concret suma de recuperat și funcționarul public vinovat de producerea prejudiciului.
Starea de fapt dedusă judecății vizează aplicarea în sarcina intimatului recurent a unei amenzi contravenționale în sumă de 20.000 lei în baza procesului-verbal de contravenție seria nr. 01266/_ întocmit de ANRMAP. În condițiile în care Camera de Conturi a județului Cluj a statuat în sensul că prin ordinul de plată nr. 74/_ Primăria I. a achitat amenda contravențională menționată, s-a procedat la identificarea persoanelor cu atribuții în domeniul în care s-au constatat deficiențe ajungându-se la concluzia că reclamanta, în calitate de primar al comunei, a dispus plata prin semnarea ordinului de plată.
În prezenta pricină se solicită anularea dispoziției P. ui comunei I. nr. 391 din_ prin care i s-a imputat reclamantei M. M. suma de 20.000 lei amendă contravențională aplicată de către ANRMAP.
Instanța de fond a reținut incidența art. 85 din Legea nr. 188/1999 concluzionând în sensul că termenul de 30 de zile prevăzut la alin. 1 începe să curgă de la data efectuării plății amenzii -_ iar de la această dată și până la emiterea dispoziției de impunere au trecut mai mult de 30 de zile astfel încât actul administrativ contestat a fost întocmit cu nerespectarea unui termen de decădere.
Curtea nu achiesează acestor concluzii apreciind faptul că momentul de la care începe să curgă termenul pentru emiterea dispoziției de impunere în vederea reparării pagubelor aduse autorității sau instituției publice este acela al constatării pagubei, moment care se suprapune peste acela al emiterii actului administrativ constatator și în același timp generator de efecte juridice sub acest aspect.
Paguba efectivă a fost constatată de către autoritatea publică la momentul luării la cunoștință a poziției auditorilor Curții de Conturi, poziție exprimată în procesul-verbal de constatare comunicat la _ și înregistrat sub nr. 2492/_ la Consiliul Local I. . Actul menționat consemnează printre altele faptul că s-au constatat deficiențe în ceea ce privește aprobarea (plata) de către d- na M. M. PVR nr. 1593/_, documentul fiind semnat inclusiv de către P. comunei I., pârât în prezenta cauză.
Prin urmare, autoritatea publică a respectat termenul prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 cu ocazia emiterii Dispoziției nr. 391/2012.
Nu poate fi primită susținerea instanței de fond care preia apărările reclamantei în sensul că momentul cunoașterii pagubei este cel al efectuării plății
amenzii contravenționale cu atât mai mult cu cât aceasta ar presupune ca persoana care a semnat ordinul de plată - primarul să și emită decizia de impunere. Existența pagubei a fost constatată la momentul exercitării controlului asupra modului de administrare a resurselor financiare respectiv la momentul formulării concluziilor auditului de către Curtea de Conturi.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 5236 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării vor fi analizate susținerile reclamantei și apărările pârâtului cu luarea în considerare a faptului că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea termenului prevăzut de art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. C. I. împotriva sentinței civile nr. 5236 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. M. | Judecător, F. T. | Judecător, M. H. |
Grefier, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: M. -F. B.
