Decizia civilă nr. 979/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Cod operator de date cu caracter personal: 3184 Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.979/R/2013
Ședința publică din 18 septembrie 2013 Instanța alcătuită din :
PREȘEDINTE: M. T. JUDECĂTOR: I. -M. L. JUDECĂTOR: A. -C. Ț. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 20265/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat C. L. -F., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat în termen legal, este motivat și comunicat.
Reține instanța că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 C.pr.civ.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține în pronunțare în baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 20265/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă plângerea formulată de petentul C.
L. F., domiciliat în loc. C. -N., C. M., nr. 95, ap. 47 în contradictoriu cu intimatul M. C. -N., DP L., cu sediul în str. M., nr. 1-3, și în consecință
A fost reindividualizată sancțiunea aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției seria PL NR. 0019717, înlocuind sancțiunea amenzii în cuantum de 40 lei cu sancțiunea avertismentului.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria PL nr. 0019717 (fil. 5), petentul C. F. L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 40 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută în cuprinsul art. 8 alin. 2 din HCL84/1996. În sarcina petentului, s-a reținut faptul că la data de_ ora 8:25, pe domeniul public al municipiului C. -N., str. C. M. a plimbat câinele fără a avea asupra sa actul de identitate și carnetul de sănătate al cățelușei.
Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, instanța a constatat faptul că acesta întrunește toate condițiile de validitate desprinse din art. 16- 17, art. 19 OG 2/2001, fiind întocmit cu respectarea termenului legal instituit de art. 13 din cuprinsul aceluiași act normativ. În consecință, susținerile petentului în acest sens sunt neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei, probele administrate în cauză confirmă starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal contestat, relevând însă un grad de pericol social scăzut al faptei săvârșite.
În drept, din analiza prevederilor cuprinse în art. 1 din O.G. 2/2001 se desprinde definiția noțiunii de contravenție, aceasta reprezentând fapta tipică și antijuridică, comisă cu vinovăție, prevăzută și sancționată ca atare de lege.
Din această definiție se pot desprinde elementele constitutive ale unei contravenții, printre care și antijuridicitatea care reprezintă caracteristica unei fapte de a contraveni ordinii juridice existente. Tipicitatea, reprezentând corespondența care trebuie să existe între fapta concretă săvârșită de către contravenient și modelul abstract descris prin norma de încriminare este un indiciu de antijuridicitate, însă ea nu este suficientă pentru a atrage răspunderea contravențională, impunându-se ca fapta reținută în concret în sarcina contravenientului să prezinte un grad de pericol social ridicat.
În speță, instanța reține că fapta analizată prezintă un grad de pericol social redus, desprins atât din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, precum și din circumstanțele personale ale petentului. În acest sens, instanța reține faptul că în momentul comiterii contravenției petentul se afla în apropierea imobilului său, fapt care conferă o justificare rezonabilă pentru omisiunea de a purta asupra sa actul de identitate și carnetul de sănătate al cățelului său.
De reținut este faptul că, justa aplicare a sancțiunilor contravenționale presupune cu necesitate respectarea principiului proporționalității, desprins atât din prevederile art. 21 alin. 3 OG. 2/2001, cât și din jurisprudența CEDO.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 3 OG 2/2001 "sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal";.Or, din aspectele reținute în cuprinsul stării de fapt, se poate desprinde împrejurarea că toate elementele indicate de către legiuitor pentru aprecierea gradului de
pericol social concret al faptei, relevă o periculozitate scăzută față de care sancțiunea aplicată apare ca fiind excesivă.
Pentru considerentele care preced instanța, în temeiul art. 34 OG 2/2001 a admis plângerea și a reindividualizat sancțiunea aplicată prin procesul verbal, înlocuind sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 40 lei cu sancțiunea avertismentului.
S-a luat lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termenul legal, recurentul M. C. -N., care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate de petent, în motivare arătând în esență că sancțiunea amenzii contravenționale aplicată petentului este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege pentru contravenția săvârșită, nejustificându-se reindividualizarea acesteia.
Analizând recursul declarat prin prisma actelor de la dosar și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele :
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală reținând în mod corect, pe de o parte, că procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art.16 și 17 din O.G. nr.2/2001 și că, din analiza actelor depuse la dosar, rezultă în mod clar că petentul C. L. -F. a săvârșit contravenția prev. de art.8 alin.2 din
H.C.L. nr.84/1996, iar pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.5 alin.5, art.7 alin.3 și art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a contribui la îndreptarea petentului și la prevenirea săvârșirii de noi fapte similare de către acesta, argumentele aduse de către prima instanță în sprijinul acestei soluții fiind pe deplin întemeiate și convingătoare, tribunalul însușindu-și-le în totalitate.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. tribunalul va respinge recursul declarat de către recurentul M. C. -N., împotriva sentinței civile nr.20265/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
, pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M. C. -N. , cu sediul în C. -N., str. M., nr.1-3, jud. C., împotriva sentinței civile nr.20265/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 septembrie 2013.
Președinte, M. T. | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, G. -C. Ț. |
Red. M.L./C.B./2 ex. Jud. fond: T. C.
