Sentința civilă nr. 1048/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1048/2013
Ședința publică din data de 30 Mai 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. D. împotriva pârâtei C. J. DE A. DE S. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta pârâtei, cj. Petrescu L. lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, la data de_, Răspuns la întâmpinare formulat de reclamant.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, nemaifiind alte cereri, constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul al
fiind.
Reprezentanta pârâtei, având cuvântul la fond, solicită respingerea acțiunii formulată de
reclamant ca neîntemeiată, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar. Totodată, pe de- o parte, arată că reclamantul solicită anularea deciziei de impunere pe motiv că s-au anulat obligațiile de plată pentru anul 2010, însă acestea nu au fost anulate, doar formele de executare. Pe de altă parte, plângerea penală la care face referire reclamantul nu are nicio legătură cu prezentul litigiu.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. D. a chemat în judecată pârâta C. J. de A. de S. B. -N., solicitând anularea deciziei nr. 15429/_ și a deciziei de impunere nr. 39/_, arătând în esență că, în sarcina sa au fost stabilite contribuții de asigurări sociale de sănătate, deși prin sentința civilă nr. 8890/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. au fost anulate actele de executare silită emise de CAS B. -N., inclusiv titlul executoriu prin care i-au fost stabilite nelegal contribuțiile aferente perioadei_ -_, precizând că a achitat toate contribuțiile către Fond, și că astfel nu mai are de achitat nici o sumă.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare
, prin care a solicitat respingerea acțiunii, pentru următoarele motive:
Contribuțiile in sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintită" -se arata in considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in
aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a indeplini aceasta obligație, nu pe ignorarea lor, cum este cazul in speța.
Contestatorul se încadrează la categoria de asigurați prevăzută la art.257(2)lit.b din L.95/2006, desfășurând activitate independenta, pentru care avea obligația nu numai a declarării in temeiul art.215 din L.95/2006 dar si obligația achitării contribuțiilor aferent veniturilor estimate, pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Cum nu plătise de bunăvoie contribuțiile, C. de asigurări de sănătate B. N. a procedat la emiterea deciziilor de impunere, in conformitate cu dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007 emis de CNAS, pe baza informațiilor comunicate de ANAF privind veniturile din activitate independenta aferent intervalului 2008 - 2012, respectiv decizia 15429.2/_, 15429.1/_ si 15429.3/_ .
Aceste decizii au fost contestate la C. de asigurări de sănătate B. N. unde a depus contestația nr.13625/_ si soluționata prin decizia nr.39/_ unde, in urma analizării criticilor invocate, a fost respinsa ca neîntemeiată contestația formulată.
Contestatorul este nemulțumit de faptul că în sarcina sa au fost stabilite contribuții de asigurări sociale de sănătate deși prin sentința civilă 8890/2011 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei B. au fost anulate actele de executare silita emise de CAS B. -N. șsi a arătat de asemenea, că a achitat toate contribuțiile către Fond, apreciind astfel că nu mai are de achitat sume către fond.
Față de toate aceste critici în mod legal și temeinic i s-a răspuns prin decizia atacată în sensul că prin sentința 8890/2011 instanța a dispus anularea formelor de executare silită emise de către C. de asigurări de sănătate B. -N. din cauză că decizia de impunere ce a stat la baza emiterii actelor de executare nu fusese comunicată în mod legal, astfel că s-a reluat procedura de urmărire prin emiterea altor acte administrative, cu respectarea totodată a prevederilor art.91 din CP.fiscala în ce privește termenul de prescripție fiscala. Față de această situație, debitorul este în eroare când și-a format convingerea că în baza sentinței pronunțate a fost exonerat de la plata sumelor cuvenite Fondului.
De asemenea văzând și criticile referitoare la plată despre care s-a făcut vorbire în contestația administrativă, funcționarul din compartimentul de specialitate a analizat și aceste aspecte și a concluzionat că sumele achitate de către contestator au stins în parte obligațiile de plata ale acestuia, potrivit cu art.l 15(2)lit.b din CP.fiscala și nu toate obligațiile așa cum afirmă, respectiv contribuțiile aferente anului 2008 (342 lei) si ale trim.1.2009 (96 lei) ,cu chitanțele 4724/_ ( 382 lei) si nr.411/_ (56 lei). Debitorul nu a făcut dovada achitării tuturor contribuțiilor care sa justifice eventual o anulare a deciziei de impunere.
In raport cu toate acestea in mod corect a fost respinsa ca neîntemeiată contestația sa.
Se mai arată că de la_, ANAF prin organele sale teritoriale a preluat administrarea contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate in temeiul OUG. 125/2011, astfel că datele și informațiile existente în evidența CAS BN la_ au fost predate electronic. In consecința, toate plățile pe care debitorul le-a mai efectuat după aceasta dată sunt gestionate de către organele fiscale teritoriale, potrivit adreselor și instrucțiunilor emise de către Direcția Generala a Finanțelor Publice
B. -N. . De aceste plăți Administrația Financiara Prundu B. va trebui să țină seama în actele de urmărire întreprinse ulterior, însă nu reprezintă cauze de anulare a deciziei de impunere.
În drept s-au invocat disp. art.l 15 C.P.civila si urm., art.208, 215, 257 din L.95/2006; Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul se încadrează in categoria de persoana fizică ce a realizat venituri din activități independente, iar in aceasta calitate avea obligația sa plătească contribuții la FNUASS, la termenele prevăzute de lege, pana in data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b din Legea nr. 95/2006, coroborat cu art.8(l) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru").
Obligația de declarare si de virare a contribuțiilor nu au fost îndeplinite de reclamant, astfel ca CAS BN a procedat la emiterea deciziilor de impunere nr. 15429.2/_, 15429.1/_ si 15429.3/_, pe baza informațiilor comunicate de ANAF privind veniturile din activitate independenta aferent intervalului 2008 - 2012.
Prin Decizia nr.39/_ s-a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziilor de impunere din oficiu mai sus menționate.
Potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității, menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscala" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (l)Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede ca "(l)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadenta determina ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere în discuție, determinat de particularitățile titlurilor de creanța fiscală ce constata venituri ale bugetului general consolidat.
Astfel, din moment ce debitorul nu și-a îndeplinit obligația declarativă la C. de asigurări de sănătate, nu se poate retine vreo atitudine culpabilă a Casei de asigurări de sănătate că a inclus majorările de întârziere abia cu ocazia emiterii deciziei de impunere, pe de o parte întrucât C. de asigurări de sănătate a respectat termenul de prescripție din materie fiscală, iar pe de altă parte, scadența obligației de plată a contribuțiilor este trimestrială ( pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru ) și nu la data emiterii deciziei de impunere, iar neplata la scadență determină curgerea majorărilor pentru neplata la termenul legal de plata din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată. Exonerarea de la plata accesoriilor în discuție prejudiciază Fondul tot ca urmare a
unei atitudini culpabile a debitorului care nu a îndeplinit la termen obligația de plată a contribuțiilor cuvenite FNUASS.
Susținerile reclamantului in sensul ca nu mai datorează sume cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, deoarece prin Sentința civilă nr. 8890/2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. au fost anulate actele de executare silita emise de CAS B. -N. sunt nefondate, prin aceasta sentință anulându-se doar formele de executare silită și nu și titlul de creanță emis de către C. de asigurări de sănătate B. -N., datorita faptului că decizia de impunere ce a stat la baza emiterii actelor de executare nu fusese comunicată în mod legal, aspectele vizând necomunicarea legala a deciziilor de impunere având relevanță numai cu privire la stabilirea termenului de contestare a acestora, neatrăgând sancțiunea nulității lor.
Mai mult, s-a reluat procedura de urmărire prin emiterea altor acte administrative, cu respectarea prevederilor art.91 din Codul de proc.fiscala în ceea ce privește termenul de prescripție.
. Împrejurarea că reclamantul a achitat contribuția aferentă anilor 2011-2012, ulterior emiterii titlului de creanță, titlu ce vizează contribuția și pe perioada 2009-2010, nu este de natură să atragă anularea deciziei de impunere, de aceste plăți parțiale organul fiscal trebuind să țină seama în actele de urmărire întreprinse ulterior.
Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse anterior, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.
Având în vedere soluția adoptată nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul P. D. , domiciliat în loc.
T. B., nr. 28, jud. B. -N., împotriva pârâtei C. de A. de S. B. -N., cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud. B. -N. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4 ex
