Sentința civilă nr. 11517/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11517/2013
Ședința publică de la 05 Iulie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe recurent SC TR LS și pe intimat M. C. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, pronunțarea fiind amânată pentru datele din_ ,_ ,_ și_, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ
formulată de reclamanta SC TR LS în contradictoriu cu pârâtul M. C. N. se solicită
instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea Înștiințării de plată nr. 6941/_, respectiv a bazei de impunere, emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei C. -N. și stabilirea corectă a impozitului pe care îl datorează la cota de impozitare de 0,9%.
În motivare se invocă faptul că reclamanta deține în inventar două imobile, respectiv un apartament situat în mun. C. -N., str. Horea nr. 90, ap.8, jud. C. și un apartament situat în mun. C. -N., str. Horea nr. 110, ap.10. Cu privire la apartamentul nr.10 de pe str. Horea, Consiliul de Administrație al societății întrunit la data de_ a hotărât reevaluarea
imobilului la valoare de 62.500 lei. Potrivit balanțelor contabile întocmite și în conformitate cu prevederile legale aplicabile în materie de amortizare în ceea ce privește imobile achiziționate în anul 1994, imobilul situat în mun.
C. -N., str. Horea nr.110, ap.10 era amortizat complet în 2007 astfel că nu se impunea și reevaluarea acestuia.
Prin Adresa nr.111.246/492/10 iunie 2009 a Serviciului de Constatare Impunere și Control persoanei juridice din cadrul Direcției Taxe și Impozite Locale a mun. C. -N. i s-a adus la cunoștință că trebuie să procedeze la reevaluarea ambelor imobile menționate mai sus, cu care figurează în evidențele lor.
Reclamanta a adus la cunoștința funcționarilor din cadrul Primăriei C.
-N. că au procedat la reevaluarea unui singur imobil deoarece celălalt era complet amortizat și a depus la primărie raportul de expertiză efectuat în data de_ de expert autorizat contabil P. Lucreția în vederea stabilirii corecte a impozitelor. Apreciază că reevaluarea simultană invocată de Primăria mun. C. -N. a tuturor activelor imobiliare nu le este aplicabilă, imobilele proprietatea societății fiind incluse în grupe diferite, respectiv unul fiind deja amortizat iar celălalt în curs de amortizare. Apreciază că în mod greșit primăria i-a stabilit impozitul pe clădiri la cota de 5% și nu de 0,9% cum era corect. Suma stabilită prin înștiințarea de plată ce le-a fost comunicată, înregistrată sub nr. 6941/_ emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale din cadrul Primăriei C. -N., nu este corectă și solicită să fie exonerați de la plata lor. Arată că a formulat și plângere prealabilă împotriva înștiințării de plată înregistrată sub nr. 30.441/_ cu respectarea termenelor prevăzute de Legea 554/2004.
În cauză a depus întâmpinare
pârâtul M. C. -N., prin Primar prin care a invocat în primul rând excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă de contestare a înștiințării de plată nr. 6941/12 ianuarie 2010 în conformitate cu prev. art. 205 și următoarele din OG 92/2003.
Pe fondul cauzei a invocat faptul că prin decizia de impunere nr. 68022/_ a fost stabilit un impozit pentru clădirile proprietatea reclamantei în cuantum de 2495 lei, cu aplicarea cotei de impozitare de 0,9% deoarece aceasta a dispus la_ reevaluarea întregului patrimoniu al societății și înregistrarea noilor valori în contabilitate începând cu_, conform documentelor justificative întocmite și depuse în anul 2010 la organul fiscal. Prin urmare, din suma de 6464 lei cuprinsă în rubrica
"curent"; (2010) din înștiințarea de plată nr. 6941/12 ianuarie 2010 contestată de reclamantă a fost redus cuantumul obligației fiscale datorată de aceasta pentru anul 2010 la suma de 2495 lei. Pentru anul 2009 cuantumul obligației fiscale cuprinse în rubrica "rămășiță"; din înștiințarea de plată a rămas neschimbat deoarece reclamanta nereevaluând imobilele clădiri conform prevederilor legale în vigoare la acel moment, respectiv Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, cota de impozitare aplicată potrivit codului fiscal este de 5% din valoare de inventar a clădirii.
Cu referire la excepția inadmisibilității, reclamanta a depus note de ședință (f.88) prin care a invocat faptul că a formulat plângere prealabilă și împotriva actului administrativ atacat, respectiv plângerea înregistrată sub nr. 30.441/_ prin care a contestat adresa cu nr. 252870/492/_, în fapt este o plângere prin care a atacat și înștiințarea de plată cu nr. 6941/12 ianuarie 2010, acesta fiind actul atacat pe calea contenciosului fiscal.
Cauza a fost soluționată inițial
în sensul admiterii excepției inadmisibilității prin Sentința civilă nr. 4309/_ sentința fiind casată,
însă în recurs, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea fondului.
Analizând în rejudecare cauza în baza probelor administrate, instanța retine că aceasta este nefondată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 253 Cod Fiscal, în forma sa în vigoare în perioada_ -_, perioada de referință în speță, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventare a clădirii. În cazul unei clădiri care a fost reevaluată conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului persoană juridică, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local si se stabilește între 5% si 10% si se aplică la valoarea de inventar al clădirii înregistrată în contabilitate peroanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pentru reevaluare în vederea aplicării cotei de impozitare, reevaluarea trebuie realizată conform reglementărilor contabile, respectiv O.M.F.P. 1752/2005.
În speță însă nu au fost respectate dispozițiile O.M.F.P. 1752/2005.
Art. 110 alin.2 si 3 din O.M.F. 1752/2005 prevede că elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă si raportarea situației financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri si valori calculate la date diferite. Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuiesc reevaluate.
Astfel, instanța retine că art. 253 Cod fiscal si art. 110 alin.2 din
O.M.F.P. 1752/2005 prevăd că o societate comercială aflată în reevaluarea clădirilor este obligată să reevalueze suplimentar toate clădirile deținute în mod simultan, aspect nerespectat de către reclamantă.
Prin urmare, instanța reține că cele două apartamente deținute de reclamantă, fiind din aceeași grupă, se impunea reevaluarea simultană a acestora.
În consecință, nerespectându-se condiția reevaluării simultane a celor două apartamente, rezultă că în mod corect pârâtul a aplicat dispozițiile legale în vederea stabilirii impozitului conform regulilor aplicabile pentru clădirile neevaluate în ultimii trei ani fiscali, astfel încât cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local.
În speță, HCL nr. 414/2008 care stabilește impozitele pentru anul 2009 prevede o cotă de impozitare de 5% care se aplică la alocarea de inventar clădiri.
Astfel, instanța retine că în mod corect organul fiscal a aplicat cota de impozitare de 5% pentru cele două apartamente deținute de reclamantă în proprietate, cu respectarea dispozițiilor art. 253 alin.6 Cod Fiscal si art. 110 alin.2 si alin.3 din O,M.F.P. nr.1752/2005 impunându-se respingerea cererii.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S.C. TR LSR.L., cu sediul procesual ales în C. -N., Calea Dorobanților nr. 7, ap. 20, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., cu sediul în C. -N., str. Moților, nr. 1-3, jud.C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Iulie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
Red.M.T.
Tehnored.V.A.M. 4 ex./_
