Sentința civilă nr. 493/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 493
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. D. -D., judecător
V. C. -L., grefier
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta S. T. S.R.L., cu sediul în localitatea T., str. S. N. T., nr. 8, județul Timiș, în contradictoriu cu pârâtul C. LOCAL AL M. Z. , cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 3, județul Sălaj, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 11 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin cererea sa, reclamanta S. T. S. T. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul C. Local al M. Z. să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 159/_ și a Răspunsului nr. 42122/_ ale pârâtului și suspendarea executării Hotărârii nr. 159/_ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin cererea introductivă de instanță s-a solicitat și suspendarea hotărârii atacate, această cerere fiind soluționată prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2012.
Pe fond, reclamanta menționează, în esență, următoarele:
În data de 2 decembrie 2008 între C. Local al M. Z. și S.
T. S. T. a fost încheiat pentru o perioadă de 20 de ani contractul de concesiune nr. 55394/_, având ca obiect cedarea, respectiv preluarea în concesiune a imobilului teren - proprietate privată a municipiului Z. situat în extravilanul municipiului Z., parcela Toplița - Stâna, având suprafața de 1. mp, identificat în CF Z. 804, nr. top_ /b,_, 1127, 1150/a, 1103, 1097, în vederea desfășurării activității miniere de exploatare a resurselor de ghips existente.
Potrivit clauzelor contractului, pentru neplata la termen a redevenței s-a convenit ca în cazul în care întârzierea la plată depășește două trimestre, "… concedentul va proceda la retragerea concesiunii pe cale administrativă, prezentul contract încetând de drept la data adoptării de către C. local a hotărârii de retragere, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată…";.
Prin hotărârea a cărei anulare se solicită s-a retras dreptul la concesiune, deși în efectuarea plăților redevențelor nu au existat întârzieri mai mari de două trimestre, în condițiile în care prin contract sunt prevăzute două tipuri de sancțiuni: penalități pentru întârzieri la plată mai mici de două trimestre și retragerea concesiunii, pentru întârzieri mai mari de două trimestre.
Sunt prezentate în continuare documentele fiscale care atestă plata redevenței, ordinele de plată emise de către reclamantă având mențiuni privind datoria stinsă prin respectiva plată.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea acțiunii, apărându-se cu următoarele:
Din situația plăților efectuate de către cesionară la data adoptării hotărârii - 18 iulie 2011, precum și din prezentarea efectuării plăților de către reclamantă în propria acțiune, rezultă fără echivoc că aceasta înregistra restanțe la plată: aferente anului 2010 - reprezentând regularizarea redevenței cu rata inflației pe anul 2010 (termen de plată 15 februarie 2011 conform facturii nr. 5011055/_ ), trimestrul I 2011 (termen de plată 15 februarie 2011 conform facturii nr. 5011055/_ ) și trimestrul II 2011 (termen de plată 15 mai 2011 conform facturii nr. 5011766/_ ), conform "Obligației de plată"; la data de 18 iulie 2011.
Prin urmare, adoptarea hotărârii de retragere a concesiunii nu reprezintă o măsură abuzivă ci o sancțiune expres stipulată în contract pentru neplata la termen și în condițiile contractuale a redevenței de către concesionar, aspecte cunoscute și însușite de către ambele părți.
Obligația de plată presupune nu numai achitarea redevenței ci și a celorlalte debite și anume majorări de întârziere și reactualizarea redevenței cu indicele de inflație, ori regularizarea pe anul 2010 s-a achitat abia în 11 august 2011, deci tot după două termene scadente.
În ceea ce privește interpretarea prevederilor contractuale de la art.
- "în situația în care întârzierea la plată depășește două trimestre, concedentul va proceda la retragerea concesiunii pe cale administrativă";, este evident că în speță se impunea retragerea concesiunii în condițiile neplății redevenței aferentă a două trimestre.
Asupra contenciosului administrativ de față, tribunalul reține următoarele:
Între părți a intervenit la data de 2 decembrie 2008 un contract de concesiune a terenului înscris în CF 804 Z., proprietatea privată a M. Z.
, pentru o perioadă de 20 de ani, în vederea desfășurării de către pârâtă a unor activități miniere de exploatare a resurselor de ghips existente.
S-a convenit asupra unei redevențe de 328.800 Eur, plătibilă în rate trimestriale eșalonate pe o perioadă de 5 ani.
Prin Hotărârea nr. 159/2011, pentru executarea căreia se solicită suspendarea, s-a retras dreptul de concesiune "… pentru nerespectarea clauzei contractuale de la art. 5.2 și în aplicarea clauzei contractuale de la art. 5.3 din contractul de concesiune nr. 55394/2008, iar la art. 2 din hotărâre este prevăzută și radierea din evidențele de publicitate imobiliară a dreptului de concesiune înscris în CF…";.
Textual, art. 5.2 din contract prevede că redevența va fi plătită "…pe baza facturilor emise trimestrial pe parcursul celor cinci ani iar termenele de plată sunt: 15 februarie pentru trimestrul I, 15 mai pentru trimestrul II, 15 august pentru trimestrul III și 15 noiembrie pentru trimestrul IV";.
Pentru neplata la termen, în cuprinsul clauzei 5.3 din contractul de concesiune, au fost stabilite sancțiunile, astfel:
"Pentru neplata la termen a ratelor trimestriale se vor stabili majorările de întârziere prevăzute de legislația fiscală în vigoare, majorări ce se vor calcula până la data plății efective a sumei datorate;
În situația în care întârzierea la plată depășește două trimestre, concedentul va proceda la retragerea concesiunii pe cale administrativă, prezentul contract încetând de drept la data adoptării de către C. local a hotărârii de retragere, fără alte formalități și fără intervenția instanței de judecată";.
Din interpretarea acestor clauze, rezultă că părțile au convenit asupra retragerii concesiunii în situația în care întârzierea la plată depășește două trimestre, adică 180 de zile, pentru întârzieri care nu depășesc două trimestre, deci 180 de zile, fiind stabilite în sarcina concesionarei S. T. S. majorările de întârziere prevăzute de legislația fiscală în vigoare.
Conform Hotărârii nr. 159/2011, pârâtul a retras dreptul de concesiune dând eficiență prevederilor art. 6.1. lit. c) din contractul părților, acest temei contractual fiind menționat în preambulul hotărârii.
Art. 6.1. lit. c) din contractul de concesiune prevede textual "prezentul contract se rezoluționează de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără intervenția instanțelor de judecată, în cazul neachitării întocmai și în termen a obligației de plată a redevenței, în condițiile punctului 5.3 din prezentul contract";.
Prin urmare, instanța are a verifica dacă reclamanta a înregistrat întârzieri la plata ratelor trimestriale care să depășească două trimestre.
Se constată că astfel plata ratei trimestriale aferente trimestrului I 2010, scadentă la data de 15 februarie 2010, s-a efectuat la data de 11 mai 2010, respectiv 10 mai 2010, deci cu o întârziere care nu depășește două trimestre, adică 180 de zile (filele 16-18).
Plata aferentă trimestrului II 2010, scadentă la data de 15 mai 2010, s-a efectuat la data de 13 august 2010, și în acest caz întârzierile fiind mai mici de 180 de zile (filele 19-20).
Pentru trimestrul III 2010, plata redevenței a devenit scadentă la data de 15 august 2010, plata fiind făcută la data de 12 noiembrie 2010, și în acest caz cu o întârziere mai mică de două trimestre (filele 21-22).
Se constată apoi că factura fiscală pentru redevența aferentă trimestrului IV 2010, cu scadența la data de 15 noiembrie 2010 a fost integral achitată la data de 14 februarie 2011, deci cu o întârziere mai mică de 180 de zile (filele 23-24).
5.6.
Facturile fiscale aferente trimestrelor I și II 2011, cu scadența la data de 15 februarie 2011 și, respectiv 15 mai 2011, au fost achitate la data de
14 iulie 2011, 18 iulie 2011 și 18 august 2011. Nici pentru aceste rate trimestriale nu s-au înregistrat întârzieri mai mari de 180 de zile (filele 25-29).
Regularizarea redevenței, convenită prin contract, a fost și aceasta achitată cu întârziere, fără însă a fi depășit termenul de 180 de zile, a cărui împlinire ar fi condus la încetarea de drept a efectelor contractului.
Acestea sunt și concluziile expertizei contabile efectuate în cauză (filele 189-196).
Pârâtul formulează obiecțiuni la această expertiză, menționând că raportat la prevederile art. 5.3. din Contract, precum și la acele cuprinse în art.
115 lit. b) Cod procedură fiscală, este evident că plățile efectuate de către debitoare au stins în ordine debitele principale și accesorii cele mai vechi și nu numai pe cele principale adică redevența așa cum a menționat debitoarea S. T.
S. pe instrumentele de plată.
O altă obiecțiune vizează greșita interpretare dată de către expert art.
5.3. din contract. Pârâtul susține că este eronată interpretarea conform căreia pentru a opera sancțiunea retragerii concesiunii întârzierea la plata trimestrială a ratelor trebuie să depășească două trimestre, adică 180 de zile de la scadență.
Or, interpretarea corectă a acestor prevederi este în sensul neplății redevenței aferente a două trimestre, adică la împlinirea celei de a doua scadențe, situație existentă și indicată și în raportul de expertiză, mai susține pârâtul (filele 202-203).
În ședința publică din data de 5 octombrie 2012 s-a încuviințat cererea pârâtului privind efectuarea unei completări la expertiza contabilă, având
ca obiective stabilirea cuantumului creanțelor accesorii datorate, precum și dacă acestea au fost stabilite și individualizate în mod corect de către pârât, din punct de vedere al procedurii prevăzute de legea procesual fiscală.
S-a mai solicitat expertului să stabilească, în concret, cât din sumele achitate în cursul anului 2011 reprezintă redevență și cât reprezintă accesorii, având în vedere ordinea de stingere a datoriilor, conform legii procesual fiscale.
Răspunzând acestor obiective, expertul arată următoarele:
Pentru o mai temeinică înțelegere a modului de stabilire și încasare a creanțelor fiscale accesorii, în data de 24 octombrie 2012 s-a întâlnit cu reprezentanții Direcției Patrimoniu a M. Z. care au listat din programul informatic modul de calcul a cuantumului creanțelor fiscale principale și accesorii încasate de pârât de la data de 12 mai 2010 și până la data de 11 august 2011. De asemenea, reprezentanții pârâtului au prezentat expertului și toate documentele reprezentând notificări și înștiințări de plată care au fost trimise reclamantei fără a fi prezentate somațiile și titlurile executorii trimise reclamantei.
Menționează apoi expertul că a solicitat pârâtului explicații cu privire la modalitatea (ordinea) de stingere a creanțelor fiscale (principale + accesorii) precum și baza legală care a fost aplicată pentru stingerea fiecărei creanțe fiscale în parte. Până la data întocmirii acestui Raport nu a primit nici un răspuns la solicitarea sa.
Expertul face în continuare aprecieri cu privire la natura juridică a contractului de concesiune, calificându-l drept un act administrativ fiscal.
Invocând apoi prevederi ale Codului de procedură fiscală cu privire la executarea silită, expertul precizează că pârâtul i-a prezentat spre vedere două somații care întrunesc exigențele art. 145 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, concluzionând că modalitatea (ordinea) de stingere a creanțelor fiscale (principale
+ accesorii) de către C. Local al M. Z. s-a efectuat în mod corect, respectând prevederile legislației fiscale în vigoare.
În continuare expertul prezintă în detaliu situația plății debitelor și a accesoriilor (tabel filele 226-228) și concluzionează că pârâtul a respectat ordinea de stingere a obligațiilor fiscale, în conformitate cu prevederile legislației fiscale în vigoare relevând însă, în privința procedurii propriu-zise următoarele:
Pârâtul nu a emis decizii referitoare la obligațiile de plată accesorii, decizii care sunt standardizate prin Ordinul nr. 75/2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor privind aprobarea unor formulare tipizate pentru activitatea de colectare a impozitelor și taxelor locale, desfășurată de către organele fiscale locale.
Penalitățile au fost achitate cu o întârziere care nu depășește 180 de zile, mai rezultă din completarea la expertiza efectuată în cauză.
Chemată să verifice legalitatea hotărârii contestate, raportat la susținerile părților și la probele administrate în cauză, instanța are a interpreta prevederile contractuale care reglementează retragerea concesiunii, respectiv art.
5.2. și art. 5.3. din contract.
Reclamanta susține că pentru a opera sancțiunea retragerii concesiunii întârzierile de plată trebuie să depășească 180 de zile.
În interpretarea dată de pârât, retragerea concesiunii are loc în cazul neplății redevenței aferente a două trimestre, "adică la împlinirea celei de a doua scadențe"; (fila 203).
Interpretând voința părților, atunci când acestea au stabilit că "În situația în care întârzierea la plată a depășit două trimestre, concedentul va proceda la retragerea concesiunii…"; tribunalul reține că acestea au convenit asupra retragerii concesiunii în cazul când întârzierea la plată este mai mare de
două trimestre, adică depășește 6 luni, respectiv 180 de zile, prevederile contractuale fiind clare în acest sens.
Părțile se referă explicit la o întârziere care "depășește două trimestre"; iar sensul acestor termeni nu poate fi extins peste voința astfel exprimată.
În sensul pretins de pârât ar fi suficientă "împlinirea celei de-a doua scadențe"; pentru a se considera că există întârzieri mai mari de două trimestre, dar această interpretare este străină de termenii contractului, în clauza sa de sub art. 5.3., care trebuie interpretată prin limitarea la ceea ce părțile au convenit, de principiu fiind și că în cazul unei clauze îndoielnice, aceasta se interpretează în favoarea celui ce se obligă.
Cu privire la natura juridică a contractului părților tribunalul reține, contrar opiniei exprimată de expertul contabil, dar în concordanță cu poziția pârâtului, că acesta nu reglementează raporturi juridice fiscale ci este un contract sinalagmatic, prin care s-au stabilit drepturi și obligații pentru ambele părți, prin consimțământul lor, iar nu unilateral, de către pârât.
Cum cu temei susține și pârâtul (fila 260) creanța născută din contractul de concesiune nu are natura unei creanțe fiscale, ci este o creanță bugetară nefiscală, care își are reglementarea în O.U.G. nr. 54/2006.
Așa fiind, nici penalitățile aferente nu au caracterul unei creanțe fiscale, de vreme ce sunt accesorii unei creanțe nefiscale, având același regim juridic, inclusiv în ceea ce privește procedura de executare silită.
Contractul părților stipulează că pentru neplata la termen a redevenței se vor stabili majorările de întârziere prevăzute de legislația fiscală, dar această prevedere nu imprimă accesoriilor cu caracter fiscal.
Sensul acestei prevederi este de a stabili cuantumul majorărilor de întârziere, fără a extinde această clauză și asupra normelor care reglementează modul de stingere a creanței, respectiv de executare silită.
Pentru majorările de întârziere datorate pârâtul nu a emis facturi, situație în care nici nu pot fi reținute întârzieri la plată; aceste penalități devin scadente după emiterea facturilor, în lipsa unor prevederi exprese în contract.
Apreciind astfel asupra probelor dosarului, se constată că hotărârea atacată este nelegală deoarece încălcarea de către reclamant a obligațiilor de plată, deși reale, nu atrag retragerea concesiunii, raportat la condițiile și termenii contractului, lege pentru părți, în sensul statuat prin art. 969 din vechiul Cod civil, sub imperiul căruia acesta s-a încheiat.
Pentru cele ce preced, în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004, acțiunea de față urmează a fi admisă, astfel cum a fost formulată.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta
S. T. S.R.L.
, cu sediul în localitatea T., str. S. N. T., nr. 8, județul Timiș și dispune anularea Hotărârii nr. 159/_ emisă de pârâtul C. LOCAL AL M. Z. ,
cu sediul în localitatea Z., P. I. M., nr. 3, județul Sălaj și a Raportului nr. 42122/_ emis de același pârât, la plângerea prealabilă a reclamantei, din data de_ .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
I. D. -D. | V. | C. -L. |
Red. IDD/_
Dact. CLV/_ /4 ex. Emis 2 comunicări/_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
