Sentința civilă nr. 1158/2013. Comunicare informatii de interes public
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1158/2013
Ședința publică din data de 07 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul L.
A., în contradictoriu cu pârâtul PENITENCIARUL TIMIȘOARA, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 31 mai 2013 dată la care pronunțarea hotărârii a fost amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de azi 7 iunie 2013.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul L. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Timișoara, obligarea pârâtului de a-i răspunde la petiția înregistrată sub nr. 46334 din_ .
În motivare, reclamantul arată că în cuprinsul petiției sus menționate solicitase relații despre soluționarea unor cereri formulate de reclamant în perioada în care s-a aflat încarcerat în Penitenciarul Timișoara, cereri înregistrate sub nr. 1374/_, 1422/_, 1431/_, 1474/_ și 1491/_ și la care nu a primit vreun răspuns.
Pârâtul Penitenciarul Timișoara a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii ca netimbrată, respingerea cererii ca inadmisibilă, iar pe fond respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, cu privire la excepția netimbrării acțiunii se arată că în conformitate cu art.20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, netimbrarea cererii se sancționează cu anularea acesteia.
În privința excepției inadmisibilității se arată că art.39 alin.1 din legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede că "Respectarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate este asigurată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate."
Conform art.38 alin.2 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, "împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol (este vorba despre capitolul IV intitulat Drepturile și obligațiile persoanelor private de libertate aflate în executarea pedepselor privative de libertate - n.n.)" luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate".
În conformitate cu prevederile art.57 C.pen. ("Executarea pedepsei închisorii se face, potrivit dispozițiilor legii privind executarea pedepselor..."), se consideră că în cauză sunt aplicabile doar prevederile legislației execuțional-penale, reclamantul L. A. având, până la liberarea sa, statutul de persoană condamnată la o pedeapsă cu închisoarea și se supune acestei legislații.
Atâta vreme cât prin lege organică se stabilește o altă procedură pentru contestarea măsurilor dispuse de administrația penitenciarului, reclamantul era obligat să o folosească pe aceasta. Dreptul de petiționare este prevăzut de art. 44 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Conform art.5 alin.(2) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară". Or, în această cauză reclamantul consideră
1
că administrația P. ui T. i-a încălcat anumite drepturi prin nerespectarea unor prevederi legale.
În conformitate cu prevederile art.22 din Legea nr.544/2001, se solicităm ca reclamantul să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile, iar în lipsa acestei dovezi să se respingă ca inadmisibilă cererea.
Pe fondul cauzei, se arată că reclamantul L. A. a formulat mai multe cereri în perioada în care se afla în Penitenciarul Timișoara. O parte a cererilor au fost soluționate și comunicate reclamantului în acest timp, restul fiind soluționate la data transferării, au fost trimise penitenciarului la care s-a transferat, în dosarul de cereri.
Conform evidenței din programul de evidență a persoanelor private de libertate, situația cererilor menționate în cererea de chemare în judecată este următoarea: cererea nr.VI/1375/_ (nu există cererea cu nr. VI/1374 pe numele acestui condamnat) a fost aprobată în data de_ și repartizată sectorului financiar (reclamantul a solicitat un extras de cont); cererea nr.VI/1422/_ a fost aprobată în data de_ și repartizată sectorului evidență (reclamantul a solicitat să trimită un plic); cererea nr.VI/1431/_ a fost aprobată în data de_ și repartizată sectorului evidență (reclamantul a solicitat să trimită un plic); cererea nr.VI/1474/_ a fost aprobată în data de_ și repartizată sectorului evidență (reclamantul a solicitat să trimită un plic); cererea nr.VI/1491/_ a fost aprobată în data de_ și repartizată sectorului evidență (reclamantul a solicitat să trimită un plic).
Conform art.78 alin.(3) din Legea nr.275/2006, "Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate și apărătorul acesteia au acces, în prezența persoanei anume desemnate de directorul penitenciarului, la dosarul individual." Dosarul de cereri este parte a dosarului individual. Cu privire la "petiția" adresată P. ui T., se arată că prin scrisoare, în data de _
a fost primită o solicitare a condamnatului L. A. de a i se trimite pentru a fi îndosariate mai multe cereri (cu titlu de exemplu a menționat câteva). Acestei cereri i s-a răspuns în aceeași zi. Se apreciază că obiectul acestei cereri este diferit de cel al cererii de chemare în judecată ce face obiectul dosarului.
Se menționează că nu există, în evidentele P. ui T., petiția cu nr.46334/2012.
În drept s-au invocat dispozițiile art.115 și urm. C.proc.civ., art. 38 și art.39 din Legea nr.275/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul a înțeles să investească instanța cu o cerere de obligare a pârâtului Penitenciarul Timișoara de a-i răspunde pretinsei solicitări formulate în cadrul petiției nr. 46334/_
.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 C.pr.civ., excepțiile peremptorii invocate în cauză
, tribunalul constată că acestea nu sunt date în cauză, urmând a le respinge pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce succed.
Astfel, relativ la excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, instanța reține că reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, temei legal care, în respectarea principiului disponibilității, nu poate fi modificat de către instanța de judecată și, cu atât mai puțin, de către pârât.
Or, potrivit art. 22 din actul normativ menționat, atât plângerea, cât și apelul, sunt scutite de taxă de timbru.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității invocată de asemenea de către pârât, tribunalul reține că statutul de persoană privată de libertate pe care îl are reclamantul nu restrânge dreptul acestuia de a beneficia de prevederile Legii nr. 544/2001ce consacră accesul liber și neîngrădit al tuturor persoanelor la informațiile de interes public, definite ca atare în cuprinsul acestui act normativ, drept reglementat ca unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane (fără vreo distincție după calitatea persoanei) și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.
Totodată, dreptul de petiționare prevăzut de art. 44 din Legea nr.275/2006 la care face trimitere pârâtul, vizează în mod exclusiv executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, nesubstituindu-se procedurii speciale reglementate cu privire la furnizarea informațiilor de interes public.
2
Nici sub aspectul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, la care face referire pârâtul, excepția inadmisibilității acțiunii nu se fondează, întrucât art. 7 alin. 5 din legea contenciosului administrativ prevede că procedura prealabilă nu este obligatorie în cazul art. 2 alin. 2 (cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere).
Pe fondul cauzei,
tribunalul reține că acțiunea reclamantului este nefondată în condițiile în care, pe se o parte, pârâtul susține că în evidențele acesteia nu figurează înregistrată petiția nr. 46334 din_, pretins a fi formulată de reclamantul L. A., făcând însă trimitere la o altă petiție, formulată în data de_ și la care s-a răspuns în aceeași zi (conform adresei nr. J2/45577 din_, aflată la fila 11 dosar) și în cuprinsul căreia se arată că toate cererile pe care reclamantul le-a înaintat la administrația penitenciarului se află în dosarul de cereri trimis la Penitenciarul Bistrița odată cu transferul reclamantului.
Pe de altă parte, revine reclamantului, conform prevederilor art. 129 C.pr.civ. în vigoare la data introducerii acțiunii, sarcina de a-și proba pretențiile, sens în care acesta avea posibilitatea conservării dovezii de înaintare a pretinsei petiții la care susține că nu a primit răspuns.
Nici teza primirii unui răspuns eronat din partea pârâtului, pretins a fi adresat altui deținut, susținută de reclamant în ședința publică din_, nu are vreun suport probator, dimpotrivă, explicațiile furnizate de Penitenciarul Bistrița în cuprinsul adresei nr. E 25668/PBBN/_ (f. 40 dosar) relevă caracterul veridic al apărărilor formulate în cauză de pârâtul Penitenciarul Timișoara.
Or, în atare circumstanțe, instanța nu poate reține existența refuzului nejustificat al autorității pârâte de a răspunde unor pretinse solicitări ale reclamantului, nici în sensul prevederilor art. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 și nici în sensul refuzului de a se transmite informații de interes public în conformitate cu prevederile Legii nr. 544/2001 (act normativ invocat expres de reclamant), sens în care acțiunea formulată de reclamant se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția netimbrării și a inadmisibilității invocate de pârâtul Penitenciarul Timișoara.
Respinge, ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L.
A.,
deținut în Penitenciarul Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Timișoara,
cu sediul în T., str. P. a Șapcă, nr. 7, jud. Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
A. P. M. | I. D. | M. |
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
3
