Decizia civilă nr. 7820/2013. Comunicare informatii de interes public
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7820/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Judecător L. U. Judecător M. D.
G. M. T.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile formulate de reclamantul B. P. și pârâta D. C. ÎN NUME P. ȘI ÎNR., D.
C. PENTRU B. V. S., împotriva sentinței civile nr. 744/2013, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu M. LS -B.
V. S. și D. M., având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 744 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. L. și, în consecință:
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâta M. L. .
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor P. e M. .
A fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni V. e C. și
B. V. S. și a fost obligată pârâtul B. V. S. să furnizeze reclamantului informațiile de interes public solicitate prin cererea înregistrată la sediul pârâtului la data de_ .
Au fost respinse petitele având ca obiect plata unor daune.
A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. L., instanța a apreciat că excepția este fondată având în vedere că, prevederile art.22 din Legea 544/2001, sunt clare în determinarea persoanei având calitate procesuală pasivă în acțiunile întemeiate pe acest text de lege, această calitate revenind autorității sau instituției publice și nu și funcționarilor din cadrul acestora, atât atunci când vorbim despre petitul de furnizare a informațiilor de interes public cât și în ceea ce privește obligarea la plata daunelor morale și / sau patrimoniale.
În consecință, acțiunea a fost respinsă față de pârâta M. L., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea și față de pârâta DIRECȚIA GNERALĂ A FINANȚELOR
P. E M., întrucât, prin nici un act depus la dosar, reclamantul nu a dovedit că,
în prealabil formulării acțiunii în instanță, s-ar fi adresat acestei instituții cu vreo solicitare de furnizare de informații de interes public.
Solicitările reclamantului s-au dovedit a fi fost adresate doar B. ui V. S. .
Astfel, la data de_ reclamantul înregistrează cererea prin care solicită eliberarea unor copii de pe procesul verbal de predare-primire a microbuzului marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare 3904 XW 84 -proprietate personală - către DIRECȚIA GNERALĂ A FINANȚELOR P. E M. ( fila 46 ). În aceeași zi, B. V.
S. a eliberat, din arhivă, documentul solicitat, respectiv Procesul verbal de predare-primire nr. 3257/22064/_, după cum atestă referatul întocmit de responsabilul cu arhiva pe verso-ul cererii petentului ( fila 46 ).
În data de_, reclamantul depune la B. V. S. o nouă cerere, prin care solicită a i se elibera o adeverință din care să rezulte actul în baza căruia s-a dispus trecerea în proprietatea statului a autoturismului, solicitând a se face dovada înștiințării sale - în scris - cu privire la măsura luată.
La data de_, B. V. S. solicită reclamantului să precizeze calitatea pe care o are asupra bunului pentru care solicită documente, întrucât proprietar al autoturismului este d-na Selmovic Mika.
La data de 0_, reclamantul solicită a i se comunica, de urgență, actul în baza căruia autoturismul a trecut în proprietatea Statului Român, dovada faptului că reclamantul a fost înștiințat cu privire la măsura de transfer al dreptului de proprietate asupra bunului, procesul verbal de constatare a abandonului nr. 3032 /_ ARB nr.130 /_, poz. RPS 105/06/_, astfel cum sunt menționate aceste date în anexa la procesul verbal de predare-primire nr.3257/_ .
La data de_, B. V. S., având în vedere adresa Serviciului juridic din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni V. e C., înaintează reclamantului adresa nr.933/2012, prin care aduce la cunoștința acestuia că cererea sa nu poate fi considerată ca fiind formulată de o persoană cu vocație juridică necesară pentru a solicita lămuriri asupra autoturismului în discuție, apreciind că împuternicirea anexată nu face dovada calității de proprietar, ci este mai degrabă un artificiu juridic menit să justifice uzul vehiculului (chiar și în scopuri ilicite), fără vreo răspundere clar determinată. S-a mai arătat că autoturismul fiind predat DGFP pentru valorificare, reclamantul se poate adresa acestei instituții, pentru ca din punct de vedere al competențelor autorității vamale s-a procedat corect și legal, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Procedând astfel, pârâtul B. V. S., urmare a poziției exprimate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni V. e C., prin serviciul juridic, la data de_, a refuzat explicit furnizarea către reclamant a informațiilor solicitate de către acesta la data de_ .
Aceste informații se încadrează, în opinia instanței, în categoria informațiilor de interes public, astfel cum este definită această noțiune în textul art. 2 lit. b din Legea 544/2001, potrivit căruia prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informației.
Potrivit art.6 din Legea 544/2001 orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile legii, informațiile de interes public.
Art.12 din lege reglementează categoriile de informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor, informațiile solicitate de reclamant neputând fi încadrate, însă, în nici una dintre aceste categorii.
În aceste condiții, refuzul pârâtului B. ui V. S., aflat în subordinea pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni V. e C., îl îndreptățește pe reclamant să se considere vătămat în drepturile sale astfel încât, în temeiul art.22 din Legea 554/2001, instanța a obligat pârâții să furnizeze reclamantului informațiile de
interes public solicitate prin cererea înregistrată la sediul pârâtului B. V. S. la data de 0_ .
Instanța a respins petitele de obligare a pârâtului la plata de daune, reclamantul nefăcând dovada prejudiciului moral suferit și a justificării daunelor solicitate.
Instanța a respins și cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că pretențiile formulate în cuprinsul notelor de cheltuieli depuse la fila 73, fie nu se circumscriu noțiunii de cheltuieli de judecată, iar formularea unor capete noi de cerere în etapa dezbaterilor nu e admisibilă (sumele pretinse cu titlu de daune sau cele ce reprezintă contravaloarea autoturismului), fie nu au fost dovedite (contravaloare transport, diurnă, etc.).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul B. P. și pârâta DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI V. E C. în nume propriu și în
reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor și pentru B. V. S. .
Prin recursul declarat de reclamantul B. P.
s-a solicitat modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere respectiv restituirea în natura a autoturismului marca FORD TRANSIT nr. de înmatriculare 2904 XW 84 Franca - seria SFAVXXBDWHL85441 - acesta fiind trecut abuziv și nelegal în proprietatea statului, nerespectându-se procedura prealabila trecerii în proprietatea statului, recurentul nefiind nici încunoștințat, nici notificat cu privire la intenția valorificării autoturismului.
Critică motivarea trecerii autoturismului în proprietatea statului deoarece acesta nu este autoturism abandonat și nu a fost niciodată abandonat - autoturismul a fost doar reținut până la plata amenzii - conform sentinței civile și a deciziei tribunalului. Apoi, subsemnatul am plătit amenda în suma de 5000 lei și am anexat chitanțele de plata doveditoare, astfel ca la data epuizării plații amenzii când s-a dus sa ridice autoturismul acesta trebuia să-i fie restituit în natura, ceea ce nu s-a putut realiza deoarece între timp oficiul vamal a dispus trecerea acestuia în proprietatea statului. Pentru aceste motive, dovedit fiind ca am plătit integral amenda - acesta fiind motivul pentru care i s-a reținut autoturismul - solicit obligarea piritei la plata daunelor solicitate câte 100 lei/zi începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea acesteia.
Solicită a se admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în suma de 10000 lei precum și la plata cheltuielilor de judecata în suma ce o va preciza.
Așa cum a învederat, după epuizarea plații amenzii a făcut cerere scrisa ca sa-i restituie autoturismul și atunci i-au prezentat niște acte care sunt la dosar și din care rezulta ca deja autoturismul era trecut în proprietatea statului, inclusiv procesul verbal de declarare a abandonului - și procesul verbal de predare către finanțele publice - compartimentul valorificări bunuri proprietate de stat - acte care sunt nelegale deoarece pârâta a procedat la trecerea în proprietatea statului a mașinii mele fără a verifica sentința și decizia tribunalului din care rezulta clar ca autoturismul nu a fost abandonat ci doar REȚINUT până la plat amenzii.
Faptul ca acesta s-a interesat de mașina rezulta și din răspunsul primit de la autoritatea naționala a vămilor însă a fost împuternicit sa circule și să folosească autoturismul în calitate de proprietar.
Recurentul a introdus cererea pentru restituirea autoturismului insa a introdus cererea la_ solicitând a i se face dovada actului în baza căruia s-a dispus trecerea în proprietatea statului a autoturismului, cererea fiind încadrata legal în termen și nu a fost prescrisa deoarece clar se arata în decizia tribunalului pa mașina a fost reținuta până la plata amenzii - nefiind prevăzut un terme în acest sens. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecința admiterea acțiunii în totalitate.
Prin recursul declarat de pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni
V. e C. și pentru B. vamal S.
, a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a acțiunii în contenciosul administrativ formulată de intimatul - reclamant B. P. ca nefondată și neprobată și în privința petitului prin care cere obligarea autorității vamale la furnizarea unor documente.
În motivarea recursului pârâta consideră că, în privința hotărârii instanței fondului, sunt incidente motivele de modificare prevăzute la art. 304, pct. 9 din vechiul Cod de procedură civilă.
În soluționarea pendintei căi de atac, solicită să se aibă în vedere că B. vamal S. a răspuns cererilor adresate de intimatul-reclamant, furnizând informații concrete și precise asupra situației de fapt și de drept actuală a autoturismului, care a făcut obiectul sancțiunii contravenționale complementare a reținerii.
În acest sens, precizează că: - Adeverința de reținere a bunurilor nr. 130/_ în baza căreia s-a luat măsura complementară privind indisponibilizarea mijlocului de transport folosit la săvârșirea contravenției, având ca obiect sustragerea de la controlul vamal,a produselor accizabile, în speță țigări, a fost comunicată în original intimatului împreuna cu Procesul-verbal de contravenție nr. 217/_ la data de_, așa cum rezultă din confirmarea de primire pe care o atașăm prezentului, alături de adresa de înaintare;
- Procesul verbal de predare - primire nr. 3.257/22.064/0_, în baza căruia autovehiculul Ford Transit a fost predat D. M., a fost comunicat petentului în data de_ - data cererii formulate de către acesta;
Poziția R.P.S. 105/06/_ reprezintă poziția din Registrul de evidență a bunurilor devenite proprietatea statului, la care a fost înregistrat mijlocul de transport în cauză, aceasta fiind o informație și nu un document care să poată fi comunicat.
Documentele, care conțin informațiile comunicate intimatului, nu mai au relevanță din punctul de vedere al autorității vamale, instituția fiind descărcată de gestiunea bunului devenit proprietate privată a statului, odată cu predarea acestuia și primirea lui de către autoritatea publică în materie de valorificare a bunurilor devenite proprietate privată a statului, respectiv Direcția Generală a Finanțelor P. e a județului M. .
Aflându-se în prezența unui fapt depășit, cererea administrativă a intimatului fiind ulterioară predării-primirii bunului, crede că este de competența exclusivă a organului de valorificare de a prezenta și celelalte documente aferente operațiunii administrative, care nu fac altceva decât să materializeze informațiile deja comunicate petentului.
Semnificația practică a acestor documente, chiar privind prin interesul fostului proprietar al bunului - numita MIKA SELMOVICI - și chiar necomunicate pretinsului mandatar al acesteia, intimatul B. P., nu poate căpăta o reprezentare materială a vreunui abuz
Nimic nu l-a împiedicat pe intimat ca, pe calea acțiunii de drept comun, să dovedească dreptul său de proprietate și să ceară restituirea acestuia, ori, dacă întoarcerea în natură a executării actului administrativ a devenit imposibilă, a echivalentului în bani. în cadrul procesual al acelei acțiuni putea să solicite încuviințarea oricărei probe utile cauzei.
Recurenta susține că poziția procesuală manifestată la fond și exercitarea pendintei căi de atac nu sunt expresia dorinței de a ascunde ceva, ori de a nu respecta rigorile legii privind accesul la informațiile cu caracter public, dar credem cu temei că ne-am îndeplinit obligațiile legale, în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile-titlu executoriu, prin care s-a soluționat plângerea contravențională.
Demersul introductiv de instanță al intimatului are ca scop real pura speculă a normelor de drept incidente, pentru a primi despăgubiri din partea Statului Român.
Acestea exced cu mult «prejudiciul» pretins de intimat. Totul se reduce la bani, fie-ne iertată expresia neacademică.
Eroarea instanței fondului rezidă în faptul că a apreciat eronat că nu am
îndeplinit obligația de a comunica informațiile solicitate, acesta fiind motivul exercitării căii extraordinare de atac,
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 iunie 2013 recurentul B. P.
solicită respingerea recursului acestora ca nefondat pentru armatoarele motive:
nu este real ca biroul vamal S. i-a furnizat toate datele referitoare la autoturismul reținut deoarece de la data rămânerii definitive a sentinței privind procesul verbal de contravenție și până la trecerea autoturismului în proprietatea statului - timp în care a plătit amenda - nu a știut nimic despre soarta autoturismului - a -știut - ca a fost reținut de către organele vamale până la achitarea integrala a amenzii.
după achitarea integrala a amenzii de §000 tei am mers la biroul vamal
și - prin cerere scrisa a solicitat biroului vamal relații despre autoturismul marca Fprd Transit, iar în urma cererii a răspuns ca deja autoturismul fusese cu mult timp înainte trecut în proprietatea statului și valorificat (cu toate ca atunci când a început să plătească amenda autoturismul rămăsese în vama}.
biroul vamal nu avea dreptul sa vândă autoturismul atâta timp cit acesta nu era sechestrat nici confiscat ci doar reținut până la achitarea integrala a amenzii -
nu este adevărat ca i s-a comunicat procesul verbal de predare primire decât după ce s-a deplasat personal ia biroul vamal și a solicitat prin avocat - relații cu privire ia autoturism și atunci, după cererea scrisa depusa la biroul vamal S. abia atunci li s-a înmânat o copie de pe procesul verbal de predare primire din_ - care l-a primit după predarea mașinii împreuna cu borderoul de Secere în proprietatea statului.
referitor la susținerea cum ca instituția biroului vama) ar fi descărcata odată cu predarea bunului în proprietatea statului - arată ca înainte când autoturismul era reținut de către aceștia și rămăsese acolo - atunci trebuiau imediat sa îl înștiințeze de orice măsura și decizie luata asupra mașinii, ceea ce nu au făcut, așa ca nu exista scuze în acest sens. Nu degeaba a fost nevoie ca prin sentința pronunțata și decizia tribunalului M. ca biroul vamal sa fie obligat să-i furnizeze toate datele necesare pentru aflarea situației reale și a regimului juridic actual al autoturismului.
simpla afirmație ca a fost înștiințai despre măsura luata și despre care trebuia sa fie anunțat înainte de a trece în proprietatea statului, fără a se constata nici măcar ca ar fi vorba despre un bun abandonat - nici ulterior nu a fost înștiințat - neexistând dovada înmânării procesului verbal de trecere în proprietatea statului - deoarece aceste dovezi le-am ridicat personal de la biroul vamal S. în urma cererii mele, și le-a obținut insa după ce deja autoturismul fusese valorificat.
referitor la mandatul prin care Mika Seîmoviei îl împuternicește pe acesta
mandatul fiind general - și autoturismul nefiind sechestrat ci doar reținut - nu mai era nevoie sa promovez nici un proces civil pentru revendicare deoarece s-a străduit sa achit amenda pentru ca sa pot reintra în posesia mașinii care doar atât: fusese reținuta până la achitarea integrala a amenzii.
- recurenta solicita a se lua acide poziția lor procesuală așa zisa onesta, în realitate faptele dovedesc ca nu putem da crezare afirmațiilor lor: adevărul este ca nu ne putem încrede în afirmațiile recurentei deoarece actele dovedesc ca biroul vamal a acționat nelegal și total în detrimentul acestuia, a fost nevoit sa se adreseze cu cerere scrisa, sa înainteze proces pentru restituirea autoturismului abia după ce a plătit amenda fiind nevoit ca după ce autoturismul acestuia a fost valorificat nelegal adică statul a încasat și amenda și a primit cadou și autoturismul astfel ca în mod normal solicită fie mașina în natura fie echivalentul în bani așa cum a arătat în motivele de recurs.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 iunie 2013 pârâta Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni V. e C., în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor București,
a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant.
În motivare consideră că recursul declarat de reclamant este complet nefondat, neîntemeiat și neprobat, trebuind a fi respins ca atare, deoarece, cu excepția admiterii petitului privind obligarea la furnizarea informațiilor de interes public, hotărârea T. ui M. este pronunțată cu respectarea legii.
Recursul declarat nu este, argumentat prin motive care să conțină vreo critică pertinentă la cele reținute de instanța fondului în considerentele hotărârii recurate, nefiind incident niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute la art. 304 din vechiul Cod de procedură civilă.
Instanța fondului nu a pronunțat hotărârea sa încălcând dispozițiile art. 304, pct. 9 (v) Cod procedură civilă, așa cum vă sugerează recurentul, iar soluția dată pricinii dedusă judecății sale este temeinică și motivată în drept, fără a fi interpretate și aplicate eronat dispozițiile de lege incidente, sub rezerva capătului de cerere privind obligarea noastră la furnizarea de informații de interes public.
Consideră că motivele recursului sunt de fapt o reluare foarte puțin modificată a alegațiilor cuprinse în demersul introductiv de instanță al recurentului.
Prin raportare la obiectul dedus judecății și la probatoriul încuviințat și administrat în cauză, soluția instanței fondului nu putea să fie alta decât de respingere a petitelor privind obligarea pârâților la plata de daune și a cheltuielilor de judecată, deoarece erau neîntemeiate și neprobate.
Totodată, recurentul solicită admiterea capătului de^ cerere privind restituirea în natură a autoturismului marca «FORD TRANSIT», nr. de înmatriculare 2904 XW 84, deși în demersul introductiv de instanță, dar și în decursul judecății în fond, nu a cerut acest lucru și nici nu și-a completat sau modificat acțiunea în acest sens. Ca atare, cum ar putea fi criticată hotărârea instanței fondului referitor la petitul precizat, dacă Tribunalul Maramureș nici măcar nu a fost învestit cu soluționarea lui".
Referitor la solicitarea reclamantului la obligarea noastră la plata de daune și cheltuieli de judecată, considerăm că sunt neîntemeiate, nefondate și neprobate.
În argumentarea poziției noastre, rugăm Onorata Curte să observe că 1). Măsura reținerii bunului până la plata amenzii este, în faza a doua a procesului civil, o garanție a creditorului fiscal, care în privința amenzilor contravenționale stabilite în sarcina debitorului persoană fizică, este reprezentat de unitatea administrativă în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului;
2). Bunul reținut ca garanție la plata amenzii trebuie a fi predat primăriei - creditor fiscal, după soluționarea definitivă și irevocabilă a plângerii contravenționale, în cele 30 de zile prevăzute la art. 39, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 și la art. 141, alin. 6 Cod procedură fiscală, re-rerepublicat;
3). Autoritatea care a luat măsura complementară a reținerii nu are nicio răspundere în privința conservării, uzurii, deteriorării sau pierderii acestuia, deoarece nu are nicio atribuție legal precizată după momentul în care procesul-verbal de contravenție devine titlu executoriu;
4). Primăria mun. S. M. a răspuns notificării exprese a autorității vamale, arătând că NU înțelege să ridice bunul și că renunță la garanție, probabil pentru ca și-a satisfăcut creanța prin alte modalități prevăzute de lege;
5). Autoritatea vamala nu are nicio obligație legală să notifice alte persoane decât primăria-creditor fiscal în legătură cu bunul reținut si, totodată, niciun temei legal să îl păstreze în posesia sa, mai ales că, până la data de_ !, numita SELMOVIC MIKA, ca proprietar al autoturismului, ori recurentul B. P., ca pretins mandatar al acesteia, nu s-au interesat de situația lui;
Învederează că Procesul-verbal de contravenție nr. 217/_ a devenit titlu executoriu în data de_ . moment la care Tribunalul Maramureș a respins recursul declarat de petentul-contravenient B. P. împotriva actului sancționator și a măsurii complementare a reținerii bunului, prin Decizia civilă nr. 893/R irevocabilă, pronunțată în Dosarul cu număr unic_ .
Consideră că Autoritatea vamală nu poate și nu trebuie să fie responsabilizată pentru situația juridică a autoturismului cerut de recurent, după momentul la care procesul-verbal de contravenție a devenit titlu executoriu și, implicit, s-a născut raportul de creanță și dreptul de a cere executarea silită a amenzii. Dacă a făcut o înțelegere de plată eșalonată a amenzii contravenționale cu Primăria mun. S. M.
, recurentul nu a fost împiedicat de nimic să se prezinte la sediul intimatului B. vamal S. și să ceară lămuriri cu privirea la starea și statutul autoturismului în discuție.
De altfel, recurentul nu a specificat și nu specifică nici cu prilejul recursului care este în drept normă juridică încălcată, în așa fel încât să fie admisibilă în principiu cererea sa de obligare a noastră la plata de daune. Acordarea daunelor este condiționată de dovedirea existenței prejudiciului reclamat, iar în subsidiar de stabilirea unei relații de cauzalitate între prezumtivul prejudiciu suferit și fapta culpabilă/ilicită săvârșită de pârâți. Prejudiciul pretins de recurent nu este cert, direct și previzibil, deoarece pretențiile pecuniare se întemeiază strict pe un calcul și o estimare personale, între părțile litigiului neexistând raporturi de natură convențională/obligațională, a căror neexecutare sau executare defectuoasă să justifice acordarea "unor despăgubiri previzibile, prin cuantificarea clauzelor convenției. Acesta nu a acționat cu vinovăție împotriva intereselor recurentului, cel puțin prin prisma faptului că există un răspuns la solicitările administrative ale acestuia, iar constatarea abandonului tacit și predarea autovehiculului spre valorificare s-au făcut la mai bine de un an după ce exista titlu executoriu și numai după ce a fost notificat creditorul fiscal. Pe de altă parte, hotărârea instanței contravenționale nu dispunea în sarcina organului constatator al contravenției nicio obligație de returnare a bunului reținut către proprietarul său, chiar nici după încasarea amenzii contravenționale, a cheltuielilor de executare și a altor sume ocazionate de punerea în executare a sancțiunilor contravenționale.
Concluzionând, pentru aceste motive solicită respingerea recursului reclamantului, ca fiind neîntemeiat, nefondat și neprobat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul formulat de reclamant:
Conform art. 294 alin. 1 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 coroborat cu art. 316 din aceeași lege procesual civilă, în recurs nu se pot face alte cereri noi afară de cele prevăzute expres la art. 294 alin. 2 din același cod.
În speță, cererea de restituire în natură a autoturismului marca Ford Transit cu nr. de înmatriculare 2904 XW 84 Franța - seria SFAVXXBDVVHL85441, fiind o cerere nouă, formulată direct în recurs este inadmisibilă conform normelor legale precitate.
Cu referire la motivele de recurs, Curtea reține că reclamantul a învestit prima instanță cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 22 din Legea nr. 544/2001.
În acest sens, Curtea reține că potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001, orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, în conditiile acestei legi, informatiile de interes public, iar autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.
Legea prevede în cuprinsul art. 22 că în cazul în care o persoana se considera vatamata în drepturile sale, prevazute în această lege, aceasta poate face plangere la
sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice.
În acest context, reclamantul poate deduce judecății sub imperiul Legii nr. 544/2001 doar vătămarea dreptului de acces la informațiile de interes public care i s- a cauzat de atitudinea ori conduiat ilictă a autoritzății publice sesizate.
Din această perspectivă, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect că recurentul a fost lezat în drepturile sale recunoscute de această lege și i-a dat câștig de cauză în sensul celor ce le-a solicitat.
Din această perspectivă, critica sentinței recurate apare de prisos și fără interes.
Cu referire la celalate capete de cerere, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect că pretențiile cu titlu de despăgubiri nu au fost probate în speță.
Și este așa, deoarece art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001 permite ca odată cu condamnarea pârâtului la furnizarea de informațiilor de interes public să oblige, la cerere, să plătească și daune morale și/sau patrimoniale.
Această prevedere legală însă nu conduce la dispensarea de a proba o atare cerere.
Mai precis, pretenția de despăgubiri pe ntru fapta ilicită săvârșită, prin premisă, de autoritatea publică, antrenează răspunderea civilă delictuală a acesteia. Or, într-o atare situație, pe lângă fapta ilictă, trebuie dovedite și celalate condiții: culpa, paguba efectiv suferită și legătura de cauzalitatea între faptă și prejudiciu.
Sarcina probațiunii acestor condiții aparține reclamantului.
Or, cum acesta nu a probat aceste condiții indeniabile antrenării răspunderii civile delictuale a pârâtei, Curtea reține că instanța de fond în mod corect a respins pretențiilecu titlu de despăgubiri.
Și capătul de cerere cu privire la cheltuielile de judecată a fost tratat corect și legal de către instanța de fond. Trebuie notat aici principiul care se degajă din economia dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. Fundamentul obligării părții care a pierdut procesul, ori a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată este culpa procesuală.
În aceste cheltuieli de judecată intră toate sumele pe care partea câștigătoare probează că le-a suportat cu derularea procesului.
Or, cererea de cheltuieli de judecată formulată prin scriptul de la fila 73 a dosarului din fața instanței de fond nu întrnește exigențele procedurale mai înainte amintite pentru a fi admisă.
Deși reclamantul a precizat în ce constă obiectul cererii de cheltuieli de judecată acesta nu probat în concret care este legătura de cauzalitate între costurile pretinse și prezentul litigiu.
Mai preci nu s-a precizat care este natura sumei de 300 lei pentru trei zile drum, ziuă, diurnă.
Față de aceste rețineri, Curtea constată că instanța de fond în mod corect și cu aplicarea riguroasă a prevederilor art. 274 și urm. C.pr.civ. a respins cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă, Curtea reține următoarele:
În probațiunea recursului s-au depus acte datând din anul 2008 fără însă ca recurenta să precizeze care este actul prin care a răspuns în termen legal cererii de obținere de informații de interes public depusă de reclamant în conformitate cu prevederiule art. 6 din Legea nr. 544/2001.
Nicio adresă ori act prezentat în recurs sau în fața instanței de fond nu au probat faptul că autoritateas publică sesizată ar fi răspuns complet și în termen legal cererii înregistrată de reclamant la B. V. Sighjet la data de 0_ .
În măsura în care reclamantul ar fi abuzat de dreptul său recunoscut de lege, această conduită ar fi trebui probată și cererilke uletrioare ar fi trebuit să fie clasate conform art. 10 din OG nr. 27/2002.
Însă o atare apărare și nici probă nu a fost făcută în litigiu.
Pe cale de consecință, Curtea reține că instanța de fond ainterpretat și aplicat corect dispozițiile legale și în limitele în care s-a solicitat reformarea sentinței aceasta a pronunțat o hotărâre legală și temeinciă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 22 din legea nr. 544/2001 rap. La art. 29 și art. 20 alin.3 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C.pr.civ. se va respinge recurusl ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursurile declarate de reclamantul B. P. și pârâta DIRECȚIA REGIONALA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI V. E C. în nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor și pentru B. V. S., împotriva sentinței civile nr. 744 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M.
, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, R. -R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
G. , M. T. |
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. P.
