Decizia civilă nr. 11637/2013. Comunicare informatii de interes public
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.11637/2013
Ședința publică din data de 2 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. M. I. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant B. I.
-Z. împotriva sentinței civile nr.13394 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații- pârâți P. M.
- S. DE I. ȘI T. L., M. T., PRIN P. - S. DE A. ȘI
, având ca obiect comunicare informații de interes public (Legea Nr.544/2001).
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 15 din dosar.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul- reclamant B.
I. -Z., lipsă fiind intimații- părăți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Recurentul a depus la data de 29 noiembrie 2013 un înscris și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul- pârât M. T. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul recursul.
Recurentul- reclamant B. I. -Z., întrebat fiind de către instanță, precizează că prin înscrisul depus la data de 29 noiembrie 2013 a recalificat cererea ca având obiect obligația de a face, acesta fiind și motivul pentru care a depus taxa de timbru.
Depune la dosar un set de înscrisuri, filele 16-26.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul- reclamant B. I. -Z. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și precizat în scris.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13394 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de B. I. -Z., în contradictoriu cu pârâții
P. M. T. - S. DE I. ȘI T. L., M. T., PRIN P. - S. DE A. ȘI U. .
În considerentele acestei sentințe se reține că reclamantul B. I. a solicitat obligarea pârâtului M. T. la comunicarea de informații publice în baza Legii nr.544/2001, tribunalul constatând că cererea reclamantului a fost primită de pârât în data_, fiind înregistrată sub nr.14668/1 și că aceasta a fost soluționată în termenul legal prin adresa nr.3226/2/_ .
Prin adresa nr.3226/2/_, în conformitate cu prevederile art.10 alin.2 din OG 27/2002, s-a comunicat reclamantului că cererea sa a fost deja soluționată prin adresa nr.2018/2/_, adresă care corespundea solicitării formulate prin cererea nr.-5901/1/_ .
S-a mai constatat că pârâta a s-a răspuns punctual solicitărilor reclamantului cu adresele de la filele 25 - 28 dosar, respectând astfel prevederile legale și competența materială a organului fiscal, iar pentru solicitările a căror soluționare nu cad în sarcina Direcției I. și T. L., reclamantul a fost îndrumat către instituția competentă.
Conținutul răspunsului este pertinent și, nefiind o expresie a abuzului de putere, se incadrează în limitele legale. Instanța de contencios administrativ, în limita competențelor legale, nu poate interveni în activitatea autorității publice, decât sub aspectul nesoluționării cererilor adresate în termenul legal sau refuzului cu exces de putere de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim. A proceda contrar celor arătate presupune depășirea competentelor stabilite de Legea nr. 554/2004.
Astfel, tribunalul a apreciat că pârâtul a răspuns solicitărilor formulate de reclamant, iar acțiunea acestuia a fost respinsă.
Împotriva sentinței a declarat recurs
recurentul reclamant B. I. -
Z., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond sau admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum fost formulată.
În motivarea recursului se arată că cererea sa nu numai că nu este inadmisibilă, ci acesta se poate soluționa de către instanța de judecată competentă, reclamantul solicitând instanței de fond să oblige P. municipiului T. să facă o corelare exactă între serviciul de impozite si taxe si serviciul urbanism, din cadrul aceleiași primării, nu să-i răspundă că nu poate să-i recunoască proprietatea sa legitimă, pentru că nu i-a eliberat o adeverință cu cod poștal, dar poate să-i ceară un impozit pe acel teren, pentru că i-a eliberat un cod fiscal, pentru impozit. Se arată că nu este relevant, în opinia acestuia faptul că nu există fonduri suficiente pentru o corelare intre vechile hărți topografice și harta actuală a municipiului T. .
Se mai arată că instanța de fond nu i-a răspuns la niciuna dintre cererile sale punctuale, mulțumindu-se să-i respingă cererile în totalitate, ca inadmisibile.
Analizând recursul formulat curtea reține următoarele:
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de_ (f. 2), reclamantul a învestit instanța de fond cu o cerere de obligare a pârâtei să îi soluționeze petiția adresată, în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/2001 și art. 8 din OG nr. 27/2002.
Ca urmare a depunerii de către pârâtă a întâmpinării în cauză, reclamantul și-a precizat acțiunea la data de_ (f. 21), arătând că instanța de judecată poate proceda la soluționarea litigiului pe oricare dintre Legile nr.
544/2001 privind informațiile de interes public și nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În cauză, prin întâmpinarea depusă la data de_ (f. 40-41), au fost invocate de către pârâtul M. T. excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. T. și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și s-a solicitat totodată instanței să pună în vedere reclamantului să-și precizeze obiectul cererii de chemare în judecată.
La termenul din data de_, ca urmare a împrejurării că partea nu a mai susținut excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. T.
, instanța de fond a pus în discuție doar excepția inadmisibilității acțiunii, pe care a unit-o cu fondul, rămânând în pronunțare atât asupra acesteia, cât și asupra fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr. 13394 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, recurată în prezenta cauză, instanța a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu P. M.
T. - Serviciu de I. și T. L. și cu M. T., prin primar - S. de
A. și U., motivând însă în considerentele aceleiași hotărâri o soluție de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, reținându-se că pârâtul a răspuns solicitărilor formulate de reclamant.
Ori, în raport de situația de fapt astfel reținută, curtea constată că în cauză se impune casarea sentinței civile nr. 13394 din_, pronunțată de Tribunalului Cluj în dosarul nr._ și trimiterea cauzei în rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, trebuie reținut că, expresie a principiului disponibilității, art. 129 alin. 6 din codul de procedură civilă stipulează că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Astfel cum s-a reținut în practica judiciară, prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces.
Această stabilire a cadrului procesual sub aspectul părților și al obiectului nu poate fi realizată însă arbitrar, impunându-se, în situațiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, intervenția instanței de judecată în cazul în care cererile formulate de către părți nu sunt în concordanță cu dispozițiile legale aplicabile acestora precum și procedurii judiciare în general.
În cauză, curtea reține că instanța de fond nu a procedat la clarificarea cadrului procesual sub aspectul părților litigante și al obiectului cererii de chemare în judecată, deși avea obligația legală să procedeze în această manieră. Astfel, în ceea ce privește pârâții P. M. T. - Serviciu de I.
și T. L. și cu M. T., prin primar - S. de A. și U., în contradictoriu cu care instanța de fond a pronunțat sentința atacată, aceasta avea obligația de a cerceta, chiar și din oficiu existența capacității procesuale de folosință a Primăriei M. T. în cauza concretă dedusă judecății, chiar dacă părțile au renunțat la susținerea acestei excepții invocate prin întâmpinare, întrucât existența capacității procesuale de folosință a părților este un aspect de ordine publică, obligatoriu a fi cercetat din oficiu de instanța de judecată sesizată cu o cerere de chemare în judecată.
De asemenea, în raport de manifestarea de voință a reclamantului, care a arătat în precizarea de acțiune din data de_ (f. 21) că instanța de judecată poate proceda la soluționarea litigiului având în vedere pe oricare dintre Legile nr. 544/2001 privind informațiile de interes public și nr.
554/2004 a contenciosului administrativ, în cauză se impunea clarificarea obiectului dedus judecății și a temeiului de drept invocat în susținerea acestui obiect, cu atât mai mult cu cât, prin întâmpinarea depusă la data de_ (f. 40-41), s-a solicitat și de către pârâtul M. T. instanței să se pună în vedere reclamantului să-și precizeze obiectul cererii de chemare în judecată.
Mai mult, trebuie reținut că, deși instanța nu a procedat la clarificarea în cauză a cadrului procesual sub aspectul părților, al obiectului litigiului și al temeiului de drept pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, a procedat totuși la soluționarea litigiului dedus judecății, pe cale de excepție, respingând acțiunea reclamantului ca
inadmisibilă, fără a arăta în cuprinsul considerentelor sentinței atacate care sunt argumentele de fapt și de drept care au impus această soluție, arătând însă motivele care impuneau respingerea pe fond a cererii de chemare în judecată, deși o astfel de soluție nu a fost pronunțată.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă "Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Art. 304 alin.1 Cod de procedură civilă prevede ca și motiv de recurs faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel cum se reține în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în hotărârea Albina împotriva României, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, include, printre altele, și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei].
Totodată, astfel cum s-a arătat în hotărârea Boldea împotriva României, articolul 6 alin. 1 obligă instanțele să-și motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând însă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii, astfel că problema de a ști dacă o instanță și-a încălcat obligația de a motiva ce decurge din articolul 6 din Convenție nu se poate analiza decât în lumina circumstanțelor speței. De asemenea, noțiunea de proces echitabil cere ca o instanță internă care nu și-a motivat decât pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o alipind motivele oferite de o instanță inferioară sau altfel, să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției.
Nu în ultimul rând, se reține în practica instanței de contencios european al drepturilor omului, că obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" [hotărârea Hirvisaari împotriva Finlandei].
Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, se observă că aceasta cuprinde o motivare foarte sumară, această motivare neîndeplinind exigențele legale.
În principiu, se poate admite, după cum s-a subliniat în practica judiciară, că motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în
concordanță cu probele și actele de la dosar [Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia 3338-_ ].
Cu toate acestea, în prezenta cauză, curtea apreciază că sentința civilă nr. 13394 din_ este nemotivată, având în vedere că, în cuprinsul considerentelor, nu sunt arătate motivele de fapt și de drept care au condus instanța de fond la respingerea acțiunii ca inadmisibilă, această hotărâre judecătorească fiind însă nemotivată și ca urmare a existenței contrarietății între considerentele și dispozitivul sentinței civile atacate.
În raport de cele mai sus arătat, întrucât instanța de recurs se găsește în situația de a nu putea verifica toate considerentele la care s-a raportat prima instanță și modul în care a făcut aplicarea textelor legale incidente și constatând că în cauză litigiul a fost soluționat fără a se intra în cercetarea fondului, în aplicarea art. 312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul formulat de recurentul B. I. -Z. împotriva sentinței civile nr. 13394 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, va casa sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, care, în rejudecare, va proceda la stabilirea cadrului procesual sub aspectul părților, al obiectului dedus judecății și al temeiului de drept pe care se fundamentează acest obiect, obiect în raport cu care se va proceda la verificarea temeiniciei excepției inadmisibilității invocate în cauză, respectiv la soluționarea cauzei, cu respectarea regulilor în materia motivării hotărârilor judecătorești, în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurentul B. I. -Z. împotriva sentinței civile nr. 13394 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe are o casează și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
S. L. R. V. | G. | A. -M. | I. |
GREFIER
M. V. G.
Red. A.M.I. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: A.Rădulescu
