Sentința civilă nr. 132/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 132/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE :S. Al H.
Grefier: A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T. S. SPA PRIN S.
T. S. SPA I. S. C. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. N. DE A. F. - D. G. A F.
P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 8 februarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.
S. SPA prin Suc. T. S. Spa I. - Suc.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. - D. Generală a F. P. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr.1280 din_ și nr.1280 din_ emisă de D.G.F.P. C. - A. F. P. pentru C. i M.
C. prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată accesorii și a deciziei nr.566 din_ prin care a fost admisă doar în parte contestația reclamantei înregistrată la ANAF, sub nr.6368/_ .
În motivarea acțiunii, reclamanta în învederat instanței că deciziile contestate sunt nelegale întrucât obligațiile fiscale instituite în sarcina sa nu au caracter datorat.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii acțiunii.
Deliberând instanța reține următoarele:
Prin contractul de cesiune de creanță
nr.10/_ ( nr.44/_ ) Joint Venture Consorzio Garboli Conicos SpA- T. S. Romania S. C.
, în calitate de cedent a cesionat reclamantei T. S. SPA suc. C., în calitate de cesionar creanța în sumă de 2.341.499 lei reprezentând TVA de recuperat conform decontului aferent lunii februarie 2011 .
Abia ulterior încheierii contractului de cesiune
la_ ,
cedenta
Joint Venture Consorzio Garboli Conicos SpA - T. S. Romania
S. C. a înregistrat la organul fiscal decontul de TVA aferent lunii
februarie 2011prin care a solicitat rambursarea TVA în sumă de 2.341.499 lei.
Contractul de cesiune nr.10/_ a fost notificat ANAF de cedenta Joint Venture Consorzio Garboli Conicos SpA - T. S. Romania S. C. prin adresa nr.0129/_ .
Cesionara T. S. SpA I. S. C., a notificat la aceeași dată organul fiscal cu privire la perfectarea cesiunii . La_, reclamanta T. S. SpA I. S. C. a formulat cererea de compensare nr.0229-2011 prin care a solicitat compensarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat în sumă de 107.506 Ron
,obligațiilor fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale în valoare de 332.730 rom, precum și TVA în cuantum de de
1.725.430 Ron cu TVA -ul de recuperat în sumă de 2.341.299 Ron care a făcut obiectul contractului de cesiune 10/_
La_ ANAF a emis decizia de rambursare a TVA in favoarea Joint Venture Consorzio Garboli Conicos SpA- T. S. Romania S. C., aproband la rambursare intreaga suma care a facut obiectul contractului de cesiune creante intervenit intre reclamantă si Joint Venture Consorzio Garboli Conicos SpA- T. S. Romania sucursala C. .
La aceeași dată, în baza notificării depusa de reclamanta cesionară la_ ANAF - D.G.A.M.C. Bucuresti a procedat la stingerea obligației de plata in suma de 1.752.430 lei reprezentând TVA exigibil la_ .
Prin Decizia nr. 1280/0_ organul fiscal a calculat însă accesorii aferente TVA exigibil 1.752.430 în intervalul cuprins între data scadenței_ si_ - data stingerii obligatiei de plata (49 zile), accesorii în cuantum de 33.818 lei constând în majorari de intarziere și penalitati in valoare de 86.271 lei.
Reclamanta, critica masura luata de organele fiscale privind stabilirea accesoriilor, motivand ca, în baza art.30, al.( 1) art.116 pct.5 lit. b si art.116 din OG nr.92/2003, stingerea obligației trebuia sa opereze cu data notificării contractului de cesiune (_ ).
In drept
, cadrul legislativ valabil in perioada martie - mai 2011, precizeaza urmatoarele:
Cu privire la cesiunea creantelor fiscale ale contribuabililor, sunt incidente prevederile art.30, al.(1) si (2) din OG nr.92/2003/R cu completarile si modificarile ulterioare, coroborate cu prevederile art.4 din Ordinul MFP nr.1308/2009 privind unele masuri pentru solutionarea deconturilor cu sume negative de TVA cu optiune de rambursare, precum si pentru stingerea prin compensare sau restituire a sumelor reprezentând taxa pe valoarea adaugata aprobata prin decizia de rambursare.
Fata de situatia de fapt si de drept, avand in vedere si motivele invocate de reclamanta, precum si documentele existente la dosar, se retin urmatoarele:
În temeiul prevederilor legale mai sus evocate se retine ca, procedura de stingere a creantelor restante cesionate impune, in vederea corelarii situatiei contabile a cesionarului cu cea fiscala existenta in evidenta analitica pe platitori, depunerea de catre cesionar, concomitent cu notificarea contractului de cesiune, si a cererii de compensare a obligatiilor fiscale restante, data stingerii urmând a fi socotită ca fiind data depunerii cererii de compensare la organul fiscal competent.
În cazul in care cesionarul, desi inregistreaza obligatii restante, nu depune cererea de compensare, data stingerii va considerată data inregistrarii operatiunii de compensare de catre organul fiscal, tinand seama
ca, in cazul unei decizii de solutionare a cererii de restituire a TVA creantele sunt exigibile, la data comunicarii deciziei, compensarea operand de drept la data la care creantele exista deodata, fiind deopotriva certe, lichide si exigibile.
Problema care se ridică în speță este aceea de a clarifica dacă cesiunea putea produce efectele de care cesionara se prevalează mai înainte ca dreptul de creanța invocat de cedentă în contractul de cesiune să fi fost recunoscut printr-o decizie de restituire
.
Se poate observa că, la data cesiunii_ cesionara nu avea aprobată la rambursare suma de 2.341.499 lei reprezentând TVA printr- o decizie emisă de organul fiscal potrivit legii.
Or, potrivit art. 30 din OG nr.92/2003 forma în vigoare la data stabilirii obligațiilor fiscale contestate de reclamantă creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei
obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
Stabilirea creanțelor principale sau accesorii privind drepturi de rambursare trebuie realizată în acord cu prevederile art. 116
din același act normativ
Conform normei anterior citate
prin compensare se sting creanțele statului sau unităților
administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat
, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică . Creanțele fiscale ale
debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget
, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional, cu respectarea condițiilor prevăzute la alin. (1)
.Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile. Creanțele sunt exigibile la termenul prevăzut de lege pentru
depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă
de organul fiscal potrivit legii.
În sensul definit de aceste dispoziții legale, subiectul îndreptățit la restituirea creanței fiscale în sumă de 2.341.499 lei, reprezentând TVA de recuperat conform decontului aferent lunii februarie 2011, era cedenta Joint Venture Consorzio Garboli Conicos SpA - T. S. Romania S. C.
, care avea calitatea de debitor în raportul de drept material fiscal principal. Prin urmare, compensarea în modalitatea evocată de art. 116 alin.1,
4, 5 lit. b putea fi opusă cu succes, ținând cont de termenul prevăzut de
lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare, doar de subiectul care avea calitatea de debitor în raportul de drept material fiscal principal și doar în limita sumei aprobate la rambursare printr-o decizie emisă de organul fiscal potrivit legii.
Or, la data realizării cesiunii, cedenta nu deținea o decizie de restituire prin care să-i fie recunoscut dreptul la rambursarea sumei de 2.341.499 lei.
Mai mult, potrivit art. 117 alin.1 lit. e sumele de rambursat de la bugetul de stat se restituie doar la cererea debitorului.
Conform alin. 6 al art.117 dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării operate în baza art.116.
Din interpretarea sistematică a dispoziții legale mai sus menționate rezultă că cesiunea nu putea produce efectele de care cesionara se prevalează mai înainte ca dreptul de creanța invocat de cedentă în contractul de cesiune să fi fost recunoscut printr-o decizie de restituire. Prin urmare,simpla notificare a cesiunii, nefundamentată pe existența unei decizii prealabile de rambursare a TVA este lipsită de
semnificație în ce privește raportul juridic litigios.
Potrivit articolului 23 Cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă Statul și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu era îndeplinită .Cesiunea nu putea fi anterioară stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil
,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al căror caracter cert
lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C.pr.fiscala si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmărind ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C.pr.fiscala impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanța ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid .
În consecință, doar la data emiterii deciziei de rambursare creanța cesionată a dobândit caracter cert, lichid și exigibil, astfel că stabilirea accesoriilor aferente TVA exigibil în sumă de 1.752.430 datorat de cesionară pentru intervalul cuprins între data scadenței_ si_ - data stingerii obligației de plata (49 zile), a fost legitimă.
În mod corect si legal organele fiscale au procedat la calcularea accesoriilor aferente debitului in suma de 1.752.430 lei TVA.
Reclamanta susține că accesoriile au fost greșit calculate întrucât, la data emiterii deciziei 1280/0_, cuantumul dobânzii era de 0,04% si nu de 0,1% .
Această apărare nu va fi însă validată de instanță pentru următoarele considerente:
Conform Legii nr.210/2005, începand cu data de_, nivelul majorarilor este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere. Potrivit prevederilor OUG nr. 39/2010, începand cu data de_, nivelul majorarilor este de 0,05% pentru fiecare zi de întârziere iar potrivit dispozițiilor OUG nr. 88/2010, începand cu data de_, nivelul majorărilor este de 0,04 % pentru fiecare zi de întârziere;
În anexele privind modul de calcul al accesoriilor, cota de 0,1% majorări a fost aplica corect, pentru numărul de zile din perioade cuprinse pana la data de_ .
Așa fiind, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O R A R A S T E
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. | S. | SPA prin S. | |
T. | S. Spa I. S. C. cu sediul în S., str.C. | nr.89, jud.C. |
în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de
F. - D. Generală a F. P. C. cu sediul în C. -N., Pța A. I. nr.19, jud.C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. AL H. A. B.
red.S.AL H./A.C.
4 ex. -_
