Sentința civilă nr. 7176/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 7176/2013Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. | G. | C. |
Grefier L. | C. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărâri asupra cauzei de Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC M. C. S. și pe pârâta D. G. A F. P. A J.
C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S.C. M. C. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. să se dispună anularea Deciziei nr. 498/_ emisă de pârâtă în soluționarea contestației în ceea ce privește măsura respingerii la rambursare a TVA în cuantum de 20.162 lei, anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F-CJ 23/_, cu privire la măsura diminuării TVA de rambursat cu suma de 20.162 lei, emisă de D.G.F.P. C., obligarea paratei la restituirea sumei de 20.162 lei, achitată cu titlu de Taxă pe Valoarea Adăugată, obligarea pârâtei la plata dobânzii pentru suma de 20.162 lei încasată de la reclamantă cu titlu de TVA, calculată de la data de 20 mai 2012, până la restituirea efectivă și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada_ -_, pârâta a efectuat o inspecție fiscală care a vizat intervalul temporal_ -_, ale cărei rezultate au fost cuprinse în Raportul de inspecție fiscală nr.F-CJ 23/_ și a emis Decizia de impunere nr. F-CJ 23/_ privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, ale cărei constatări au fost printre altele, următoarele: TVA respins la rambursare în cuantum de 20.162 lei. Suma evocată este aferentă facturilor de achiziționare a unui autoturism potrivit contractului de leasing nr. 102115/_, facturi emise de societatea BRD Sogelease IFN SA iar motivele refuzului la rambursare, potrivit deciziei supuse cenzurii judiciare, sunt acelea că societatea nu a demonstrat, pe parcursul verificărilor, faptul că achizițiile serviciilor de leasing efectuate în temeiul contractului nr. 102115/16:05.2011 sunt utilizate de societate în scopul realizării de operațiuni taxabile, reținându-se totodată că aceasta nu a prezentat foi de parcurs, ordine de deplasare sau alte documente din care să rezulte că autoturismul care face obiectul contractului de leasing este utilizat de societate în
scopul realizării de astfel de operațiuni; de asemenea, societatea mai are încheiat un contract de leasing auto. Reclamanta arată că dispozițiile de strictă interpretare ale art. 146 alin. 1 lit. a Cod fiscal instituie o prezumție de deductibilitate a TVA în favoarea contribuabilului care deține o factură asupra bunului livrat. Or, din această perspectivă, reclamanta deține facturile necesare, cerința sine qua non prevăzută de norma legală mai sus evocată fiind astfel îndeplinită. Apoi, serviciile de leasing facturate în baza contractului nr. 102115/_ sunt utilizate în folosul său, pentru realizarea de operațiuni taxabile. Legea fiscală nu prevede cum trebuie demonstrată legătura dintre achiziție și operațiunea taxabilă și nu instituie în acest sens nici măcar cu titlu exemplificativ, obligații în sarcina contribuabilului, aspect recunoscut și consemnat dealtfel și de către pârâtă. Susținerile pârâtei în sensul că documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere (art. 64 Cod procedură fiscală) sunt corecte, dar aplicarea acestui text legal nu poate fi absolutizată, mai ales într-o situație cum este cea în speță, în condițiile în care legea fiscală nu conține niciun fel de dispoziții. Destinația achiziției este o chestiune de fapt care poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, chiar dacă aceste mijloace de probă nu sunt documente justificative în sensul legislației contabile. Reclamanta mai arată că a procedat informarea organelor de control asupra următoarei stări de fapt, cu prezentarea dovezilor aferente: la data de_ autovehiculul utilizat în baza primului contract de leasing a fost prezentat unității service pentru o reparație. În perioada 31.08 -_, administratorul societății avea o întâlnire cu reprezentantul unui partener italian în Iași. Deplasarea a fost efectuata cu cel de-al doilea autovehicul, fapt ce rezultă din procesul verbal 0496716/_ încheiat la întoarcere, în Turda. Starea de fapt descrisă rezultă din înscrisuri: adresa Autotransilvania din_ care confirmă prezența autovehiculului în service începând cu data de_ ; mail-ul partenerului italian din data de_ care confirma sosirea la Iași în_ și plecarea în_ ; extrasul de cont care atestă achiziționarea de carburant în Iași, în data de_, și plata din contul SC M. C. S. . Pârâta a interpretat dovada reprezentată de adresa Autotransilvania din_ în sensul că aceasta nu justifică utilizarea celui de-al doilea autoturism în folosul realizării de operațiuni taxabile, întrucât intrările în service ale celui dintâi vehicul "pot fi simple verificări, reglări, ajustări de piese, schimb ulei etc.";, iar nu reparații. Reclamanta arată că este o dovadă incontestabilă a faptului că celălalt vehicul aflat în dotarea societății era indisponibil (indiferent și independent de motivul pentru care primul autoturism se afla în service - pentru reparații sau alte lucrări de întreținere), astfel încât s-a procedat, în mod justificat, pentru realizarea de operațiuni taxabile prin îndeplinirea obiectului de activitate al societății, la utilizarea celui de-al doilea autovehicul pentru deplasare în folosul societății. De aceea, serviciile de leasing corespund unor cheltuieli efective, sunt justificate de documente (facturile menționate), apar înregistrate în evidența contabilă, iar îndeplinirea acestor condiții prezumă scopul achiziționării, respectiv în interesul activității, mai ales având în vedere obiectul de activitate al societății, iar automobilul este bunul cel mai important care îi permite să se deplaseze la sediile clienților actuali sau potențiali, fiind așadar utilizat în scopul obținerii de venituri pentru societate. Organul de inspecție fiscală a apreciat însă că documentele care să poată demonstra utilizarea vehiculului pentru realizarea de operațiuni taxabile sunt Ordinele de deplasare și Foile de parcurs. Reclamanta subliniază că, chiar dacă ar fi deținut astfel de documente financiar-contabile, ele ar fi justificat decontarea de către societate a unor cheltuieli efectuate de către un delegat și nicidecum modul de utilizare a unor servicii de leasing. Apoi, pct. 46 alin. 2 din H.G. nr. 44/2004 invocat în cuprinsul Deciziei nr. 498/_ reglementează un cu totul alt domeniu, și anume deducerea taxei pentru carburanții auto achiziționați, astfel că ștampilarea bonului fiscal și înscrierea
denumirii cumpărătorului și a numărului de înmatriculare a autovehiculului reprezintă condiții pentru deducerea TVA aferentă achiziționării de carburanți auto și nicidecum pentru justificarea modului de utilizare a serviciilor de leasing în temeiul căruia este folosit autovehiculul alimentat. În aceeași decizie pârâta D.G.F.P. mai face trimitere la dispozițiile art. 21 alin. 3 lit. n Cod fiscal, extinzând însă sfera de aplicare a acestora în mod artificial, dincolo de voința legiuitorului, printr-o analogie cel puțin originală. Acest act normativ dispune în mod exclusiv și totodată limitativ doar cu referire deductibilitatea cheltuielilor cu funcționarea, întreținerea și reparațiile autovehiculelor, iar nu și cu privire la deductibilitatea TVA, așa cu extrapolează, în interpretarea sa, pârâta. Mai arată societatea că întrucât termenul de 45 de zile pentru soluționarea contestației nr. 6394/_ a expirat la data de 19 mai 2012, rezultă că pârâta urmează să fie obligată la plata dobânzii începând cu data de 20 mai 2012, până la data stingerii obligației prin plată.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. a G. a F. P. a județului C. a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că atât prin Decizia de impunere contestata cat si prin cea de soluționare a contestației formulate împotriva acesteia s-a indicat temeiul legal pentru fiecare măsura dispusa de organul de inspecție fiscala, iar organul de soluționare a contestației din cadrul direcției generale a finanțelor publice C. a răspuns tuturor problemelor ridicate pe calea contestației care sunt identice cu cele ridicate pe calea prezentei acțiuni in contencios administrativ-fiscal nu numai prin indicarea articolului din actul normativ care reglementează sursa constatării dar si prin citarea textului legal pentru a fi cat mai la îndemâna de analizat. Prin urmare susținerea reclamantei cum ca actele administrativ-fiscale atacate nu ar fi motivate nu are susținere legala. Asa cum de altfel rezulta din decizia prin care s-a soluționat contestația reclamantei, aceasta, avea obligația de a demonstra ca cel de al 2-lea autovehicul (contract leasing nr.102115/_ ) a fost utilizat de societate in folosul sau si pentru realizarea operațiunilor taxabile, prin orice document din care sa rezulte utilizarea acestuia de către petenta. Din documentele puse la dispoziție de către reprezentantul SC M. C. S. s-a constatat ca societatea are 2 contracte de leasing încheiate pentru 2 autoturisme si o singura persoana angajata -dl.P. Silviu A., care are si calitatea de administrator. Din niciun document prezentat de petiționara nu rezulta necesitatea si utilitatea încheierii celui de-al 2-lea contract de leasing pentru autoturismul Mercedes Benz C200, si nici ca acesta este utilizat de societate in scopul realizării de operațiuni taxabile. Reclamanta nu a prezentat nici cu ocazia depunerii contestației, alte documente justificative decât cele prezentate in timpul controlului, respectiv contractul menționat si facturile de leasing, documente necesare, dar nu si suficiente pentru justificarea deducerii TVA aferent serviciilor de leasing ocazionate de achiziția celui de al 2-lea autovehicul.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală din data de_ (filele 74-78), D. G. a F. P. a județului C. a emis în sarcina reclamantei S.C. M. C. S.R.L. Decizia de impunere nr. F-CJ 23/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală (filele 22-24), prin care s-a stabilit o obligație de plată a TVA în sumă de 20.701 lei, cu care s-a diminuat TVA în sumă de 54.710 lei solicitată de societate la rambursare prin decontul de TVA înregistrat sub nr.83934/_ .
Suma de 20.701 lei considerată nedeductibilă de echipa de control este formată din următoarele: suma de 205 lei, reprezentând TVA aferentă facturii nr. 152429/_ constând în suport fixare schiuri pe mașină, suma de 334 lei reprezentând TVA aferentă
facturii nr.7647/_ care nu concura la realizarea operațiunilor taxabile suma de 20.162 lei aferentă facturilor de leasing a autoturismului Mercedes-Benz C2000 pentru care societatea nu poate proba cu documente justificative (delegații, foi de parcurs, bonuri fiscale combustibil) faptul că autovehiculul achiziționat prin contractul de leasing nr.102115/_ este utilizat în folosul sau pentru realizarea de operațiuni taxabile pentru societate.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, doar în ceea ce privește suma de
20.162 lei (filele 57-62), respinsă prin Decizia nr. 498/_ a Direcției Generale a F.
P. a județului C. (filele 25-31), iar acum atacă în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației.
Din punctul de vedere al TVA, art. 145 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevede că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
De asemenea, art. 21 alin. 1 dispune că "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare
";.
Conform art. 146 alin. 1 lit. a, "Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155";.
În speță, S.C. M. C. S.R.L. a prezentat facturile emise în conformitate cu prevederile art. 155 din Cod (aspect necontestat), însă organul fiscal apreciază că, în plus, societatea trebuia să prezinte documente justificative care să ateste faptul că serviciile de leasing achiziționate în baza contractului nr. 102115/_ ar fi utilizate în folosul societății, pentru realizarea de operațiuni taxabile; lipsa acestor documente atrage diminuarea TVA de rambursat.
În acest sens, pârâta se prevalează de dispozițiile art. 6 din Legea contabilității nr.82/1991, republicată și actualizată, conform cărora "(1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz
";.
Astfel, în ceea ce privește dreptul de deducere a TVA și deductibilitatea cheltuielilor, legiuitorul prevede ca regulă generală a contabilității justificarea acestora de către agenții economici, pe bază de documente.
Este adevărat că reclamanta este ținută să dovedească utilizarea serviciilor de leasing în folosul societății, pentru realizarea de operațiuni taxabile (obligație instituită și de dispozițiile art. 65 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală), însă legiuitorul nu prevede strict și limitativ care sunt aceste documente justificative obligatorii.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că reclamanta face dovada propriilor susțineri, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 129 alin. 1 teza finală din codul de procedură civilă și art. 1169 Cod civil.
Astfel, chiar dacă pentru perioada verificată societatea mai are încheiat un contract de leasing financiar pentru achiziționarea unui alt autoturism marca BMW, cu adresa emisă de Autotransilvania în data de_ reclamanta probează că acest autovehicul era indisponibil, aflându-se în service la data de_ (filele 65-66), dată la care a sosit la Iași un partener de afaceri de-ai societății (conform e-mail-ului atașat - filele 67-68), iar extrasul de cont depus atestă achiziționarea de carburant de către societate la Iași, la data de_ (fila 69).
Aceste înscrisuri se coroborează cu procesul verbal de contravenție nr.0496716/_ (fila 64), care atestă utilizarea în aceeași perioadă a autoturismului marca Mercedes Benz de către administratorul societății.
Chiar dacă societatea nu a fost în măsură să depună ordine de deplasare, foi de parcurs ori bonuri fiscale pentru achiziția de carburanți ștampilate și cu indicarea numărului de înmatriculare al autovehiculului, documente justificative care ar fi indicat în mod neechivoc utilizarea serviciilor de leasing pentru realizarea de operațiuni taxabile, totuși nu se poate face abstracție de înscrisurile depuse de societate, de natură a sugera folosirea autovehiculului în interesul societății. Iar aceasta în condițiile în care nu există o dispoziție legală care să limiteze numărul autoturismelor care pot fi utilizate, cerința legală vizând doar deductibilitatea cheltuielilor .
Mai mult chiar, art. 64 din Codul de procedură fiscală prevede că "Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există și alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere";, iar art. 106 care reglementează obligația de colaborare a contribuabilului în cursul inspecției fiscale dispune că acesta "este obligat să dea informații, să prezinte la locul de desfășurare a inspecției fiscale toate documentele, precum și orice alte date necesare clarificării situațiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal"; (alin.1 teza finală).
Referitor la incidența art. 21 alin. 3 lit. n din Codul fiscal cu privire la deductibilitatea limitată a cheltuielilor de funcționare a autoturismelor, chiar organul fiscal arată prin decizia de soluționare a contestației că aceste prevederi legale nu fac obiectul prezentei cauze.
Tribunalul mai notează și faptul că prin Decizia de impunere nr. F-CJ-1324/_
D. G. a F. P. a județului C. a apreciat drept deductibilă și a aprobat spre rambursare taxa pe valoarea adăugată aferentă achiziției autoturismului în leasing (filele 79- 84), ceea ce demonstrează că la controlul fiscal ulterior celui din prezenta cauză organul fiscal a apreciat că serviciile de leasing sunt utilizate în folosul societății și pentru realizarea de operațiuni taxabile.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite prezenta cerere, va anula decizia de soluționare a contestației și va anula în parte Decizia de impunere nr. F-CJ 23/_, în ceea ce privește diminuarea TVA de rambursat cu suma de 20.162 lei.
În temeiul art. 117 alin. 1 lit. e și art. 124 din O.G. nr. 92/2003, pârâta va fi obligată la restituirea sumei menționate, cu dobânda fiscală aferentă începând cu data de_ și până la restituirea efectivă.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial achitat (filele 104-105).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. M. C. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. A. V., nr. 164, jud. C., în contradictoriu cu pârâta
G. a F. P. a județului C.,
cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud.C. .
Anulează Decizia nr. 498/_ privind soluționarea contestației reclamantei.
Anulează în parte Decizia de impunere nr. F-CJ 23/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, în ceea ce privește diminuarea TVA de rambursat cu suma de 20.162 lei.
Obligă pârâta la restituirea sumei de 20.162 lei, cu dobânda fiscală aferentă începând cu data de_ și până la restituirea efectivă
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC
Tehnored.VAM 4 ex./_
