Sentința civilă nr. 1059/2013. Contestație act administrativ fiscal

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1059/2013

Ședința publică din data de 30 Mai 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.

Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul

C. L., împotriva pârâtei C. DE A. DE S. A J. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ.

Cauza s-a judecat la fond la data de 16 mai 2013, concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin acțiunile înregistrate în dosarele conexate nr._ și nr._, reclamantul C.

L., în contradictoriu cu pârâta C. de asigurări de S. B. -N. a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 35/_ privind soluționarea de către C. de A. de S. B. -N. a contestației depuse împotriva Deciziilor de impunere nr. 12613.1/_ si nr. 12613.3/_, privind obligațiile de plata restante la F.U.N.A.S.S. în sumă totală de 1.237,00 lei, pentru contribuții estimate, aferente perioadei_ -_ .

În motivare s-a arătat că deciziile de impunere nr. 12613.1/_ si nr.12613.3/_ au fost emise din oficiu, in baza art.83, alin.4 si 4(1) din O.G. nr. 92/2003*, Codul de procedură fiscală care prevede următoarele: "Nedepunerea declarației fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului legal de depunere a declarației fiscale. In cazul contribuabililor care au obligația declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligației fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele și contribuțiile administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, înștiințarea pentru nedepunerea declarațiilor și stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în această situație."

C.A.S. B-N în acest caz este în eroare, confundând estimarea bazei de impunere cu veniturile estimate, fără sa țina seama că documentul comunicat de ANAF, numit "SITUAȚIA VENITURILOR REALIZATE DIN ACTIVITĂȚI INDEPENDENTE" conține coloana "net realizat", care în fapt este o baza reală de calcul a contribuției la FUNASS și nu coloana "net estimat".

Judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr. 10882/2011, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul nr._ de contestație la executare a anulat somația de plată nr.2439/_ si titlului executoriu nr. 2439/_, care au fost emise pentru aceleași sume.

Se precizează că nu contestă dreptul CAS-BN de a calcula contribuții la FUNASS, ci contestă baza de impunere care nu este adevărată.

Procedura de impunere pe baza veniturilor estimate este nelegală. Veniturile estimate reprezintă o formă de plată anticipată de impozit la bugetul de stat, reglementată de art.53, din Legea nr. 571/2003.

Legea nr.95/2006 nu reglementează plata la FUNASS pe baza veniturilor estimate. Referitor la veniturile estimate se precizează următoarele:

Contribuabilii conform art.81 din Legea nr. 571/2003 și a Normelor de aplicare, până în data de 25.01 a anului următor depun la organul fiscal competent Declarația 220.

Conform art.83 din Legea nr. 571/2003 si a Normelor de aplicare, contribuabilii sunt obligați să depună până în data de 15.05 a anului următor Declarația 200 privind veniturile realizate pentru anul anterior, care regularizează impozitul plătit in baza veniturilor estimate.

Reclamantul în perioada_ -_ nu a realizat venituri impozabile.

In concluzie veniturile nete estimate nu creează obligații de plată a impozitului definitiv și

real.

Contribuția la FUNASS, nu poate fi calculată decât în baza veniturilor nete realizate,

determinate în baza Declarației 200 depusă la organul fiscal.

Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,

prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare s-a arătat că aceste contribuții in sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.

Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintita" - se arată în considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini această obligație, nu pe ignorarea lor, cum este cazul în speță.

Contestatorul se încadrează la categoria de asigurați prevăzută la art.257(2)lit.b din L.95/2006, desfășurând activitate independentă, pentru care avea obligația nu numai a declarării in temeiul art.215 din L.95/2006 dar si obligația achitării contribuțiilor aferent veniturilor estimate, pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Cum nu plătise de bunăvoie contribuțiile, C. de A. de S. B. -N. a procedat la emiterea deciziilor de impunere, in conformitate cu dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007 emis de CNAS, pe baza informațiilor comunicate de ANAF privind veniturile din activitate independenta aferent intervalului 2007 - 2008.

Aceste decizii au fost contestate la C. de A. de S. B. -N. unde a depus contestația nr. 16579/_ soluționată prin decizia nr.35/_ . unde, în urma analizării criticilor invocate, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată.

Contestatorul este nemulțumit de faptul că în sarcina sa au fost stabilite contribuții de asigurări sociale de sănătate în raport de veniturile estimate, apreciind că aceste venituri nu creează obligații de plată, iar în intervalul_ -_ nu a realizat venituri impozabile. In raport de aceste motive acțiunea sa este neîntemeiată.

Prin afirmația: "Contribuția la FNUASS nu poate fi calculată decât în baza veniturilor nete realizate, determinate în baza declarației 200 depusa la organul fiscal - (pag.2 a acțiunii), debitorul recunoaște indirect că nu a depus vreo declarație la C. de A. de S., de aici concluzionând în mod eronat și nelegal că CAS BN nu ar avea cum să emită vreo decizie de impunere, în lipsa declarației 200, însă omite să aibă în vedere prevederile art.35 din ordinul 617/2007 al CNAS conform căruia Titlul de creanță îl constituie, după caz, fie declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007, fie decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. In speța titlul de creanța - act administrativ fiscal este o decizie de impunere care s-a emis în baza veniturilor care au fost transmise de către autoritatea fiscală teritoriala, pe baza de Protocol.

Debitorul nu a prezentat nicio informație ori document care să modifice eventual starea sa de fapt fiscala reținuta de C. de A. de S. B. -N., și nici dovezi că ar fi achitat contribuțiile cuvenite FNUASS.

Totodată susținerea că plata contribuțiilor la FNUASS prin raportare la veniturile estimate este greșită și fără susținere juridică având în vedere următoarele: Mai întâi, nedepunându-se declarațiile de venituri la C. de asigurări de sănătate, în lipsa acestora, organul fiscal este îndreptățit, în raport cu prevederile art.67 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, coroborat cu pct.65.1 și 65.2 din HG nr. 1050/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003, să determine mărimea bazei de impunere prin estimare. Față de neîndeplinirea obligației de declarare, cât și neprezentarea, cu ocazia formulării contestației administrative, a informațiilor ori documentelor necesare in scopul stabilirii unei alte baze de impunere, "contribuabilul nu-și poate invoca propria culpă, susținând aplicarea greșită a procedurii estimării de către organul fiscal" - se arată în Decizia nr.1737 din 25 martie 2010 a Înaltei Curți de

  1. ție și Justiție.

    Iar potrivit art.257(2)lit.b coroborat cu art. 257(5)lit.b din L.95/2006 care stabilește scadenta obligației ca fiind trimestriala si Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 95/2006, aprobate prin Ordinul CNAS nr. 617/2007 art.8 care stabilește modalitatea de calcul si plata a contribuției de asigurări sociale de sănătate, persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția aplicata asupra:

    • venitului net determinat ca diferența între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, conform prevederilor Codului fiscal, realizate de persoanele care desfășoară activități independente ale căror venituri sunt determinate pe baza contabilității în partida simpla;

    • venitului net determinat ca diferența între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, determinate pe baza normelor de venit stabilite Ministerul Finanțelor prin nomenclatorul activităților pentru care venitul se stabilește pe baza de norme de venit, in cazul persoanelor ale căror venituri sunt determinate pe baza de norme de venit.

Contribuția se calculează la venitul estimat, întrucât potrivit art.8(1) din Normele menționate, ,,contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru ".

Astfel, contestatorul, potrivit informațiilor comunicate de ANAF are venituri stabilite pe baza de norma de venit. Iar in raport cu prevederile mai sus menționate, din datele comunicate de ANAF a rezultat că debitorul a realizat în anul 2007 un venit estimat de 3196 lei, iar în anul 2008 venit estimat de 5527 lei, astfel încât funcționarul Casei de asigurări de sănătate a procedat corect, emițând decizie de impunere pentru contribuțiile cuvenite la venitul estimat.

Cu privire la suspendarea executării titlului executoriu si a somației, invocate, fiind vorba de acte de executare emise in temeiul OG.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, suspendarea executării acestora este de competența Judecătoriei și nu a instanței de contencios administrativ, cu precizarea că aceste acte au fost emise de către Administrația Finanțelor Publice P. B., aspecte în raport de care pârâta nu poate avea calitate procesuală pasivă.

In drept s-au invocat disp. art.115 C.p.civila și urm., art.208, 215, 257 din L.95/2006, Ordin 617/2007 al CNAS.

Analizând actele și lucrările dosarelor conexate, instanța reține următoarele:

Reclamantul se încadrează in categoria de persoana fizica ce a realizat venituri din activități independente, iar in aceasta calitate avea obligația sa plătească contribuții la FNUASS, la termenele prevăzute de lege, pana in data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b, coroborat cu art.8(l) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din flecare trimestru").

Obligația de declarare si de virare a contribuțiilor nu au fost îndeplinite de reclamant, astfel ca CAS BN a procedat la emiterea deciziilor de impunere nr. 12613.1/_ si nr. 12613.3/_, privind obligațiile de plata restante la F.U.N.A.S.S. în sumă totală de 1.237,00 lei, pentru contribuții estimate, aferente perioadei_ -_, in baza veniturilor transmise de către autoritatea fiscala teritoriala unde acesta a declarat veniturile impozabile .

Prin Decizia nr.35/_ s-a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziilor de impunere din oficiu mai sus menționate.

Potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.

Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității, menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.

În acest sens, sunt și prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.

Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordinul 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS in conformitate cu dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007 emis de CNAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF în situația în care nu este îndeplinită obligația de declarare și de achitare a contribuțiilor de asigurări sociale.

Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscala" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.

Totodată art.111 (l)Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede ca "(l)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."

Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".

Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.

Așadar neachitarea acestor contribuții la scadenta determina ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere în discuție, determinat de particularitățile titlurilor de creanța fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.

Susținerile reclamantului in sensul ca plata contribuțiilor la FNUASS prin raportare la veniturile estimate este greșită, sunt nefondate, deoarece, prin nedepunerea de către acesta a declarației de venituri la C. de asigurări de sănătate, organul fiscal este îndreptățit să estimeze mărimea bazei de impunere prin raportare la veniturile estimate, în raport cu prevederile art.67 din

    1. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, coroborat cu pct.65.1 și 65.2 din HG nr. 1050/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003.

      Potrivit art.257(2)lit.b coroborat cu art. 257(5)lit.b din L.95/2006 care stabilește scadenta obligației ca fiind trimestriala si Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 95/2006, aprobate prin Ordinul CNAS nr. 617/2007 art.7 alin. 1 literele a și b care stabilește modalitatea de calcul si plata a contribuției de asigurări sociale de sănătate, persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția aplicata asupra:

      • venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, conform prevederilor Codului fiscal, realizate de persoanele care desfășoară activități independente ale căror venituri sunt determinate pe baza contabilității în partidă simplă;

      • venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, determinate pe baza normelor de venit stabilite de Ministerul Economiei și Finanțelor prin nomenclatorul activităților pentru care venitul se stabilește pe bază de norme de venit, în cazul persoanelor ale căror venituri sunt determinate pe bază de norme de venit.

Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 " (1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.

(2) În cazul în care contribuabilii care realizează venituri din activități independente, la finele anului, înregistrează pierderi sau realizează venituri anuale sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, contribuția se calculează la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară pentru fiecare lună și se achită în termenul prevăzut la alin. (4).";

Reclamantul, potrivit informațiilor comunicate de ANAF are venituri stabilite pe baza de norma de venit, în anul 2007 venitul fiind estimat la suma de 3196 lei, iar în anul 2008 la suma de 5527 lei.

Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, având in vedere si neîndeplinirea de catre reclamant a obligației de declarare si de virare a contribuțiilor, cât și neprezentarea, cu ocazia formulării contestației administrative, a informațiilor ori documentelor necesare in scopul stabilirii unei alte baze de impunere, tribunalul va respinge, ca neîntemeiate, acțiunile reclamantului în dosarele conexate nr._ și nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunile formulate de reclamantul C. L., domiciliat în P. B., bl. 96C, ap. 89, jud. B. -N., împotriva pârâtei C. de A. de S. B. -N., cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud. B. -N., în dosarele conexate nr._ și nr._, ca neîntemeiate.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. L. T. M. D.

Red/dact: BLT/HVA

_ /4 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1059/2013. Contestație act administrativ fiscal