Decizia civilă nr. 10073/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 10073/2013
Ședința publică din data de 23 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta A. J. A F.
P. M. împotriva sentinței civile nr. 7106 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta SC P. S., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile OUG 92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 7.106 din 16 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., s-a admis acțiunea formulată de reclamanta
S.C. P. S.R.LS, în contradictoriu cu PÂRÂTA DIRECȚIA GENERALĂ A F.
P. A JUDEȚULUI M. și s-au anulată decizia de impunere nr. 1863/_ și raportul de inspecție fiscală nr. 8264/_, ambele emise de pârâtă, iar pârâta a fost obligată la recalcularea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina reclamantei, precum și să-i plătească reclamantei suma de 1.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin decizia de impunere nr.1863/_ emisă de pârâtă s-a stabilit TVA suplimentar de plată în sarcina pârâtei în cuantum de 24.438 lei și majorări de întârziere în sumă de 9.509 lei, pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 8264/_ .
În raportul de inspecție fiscală s-a reținut incidența disp. Legii 571/2003 R, Titlul VI, cap. XIII, art. 153 și s-a constatat că societatea avea obligația de a se declara ca persoană impozabilă în scopuri TVA, începând cu data de_ .
În consecință, organele de control au procedat la determinarea obligației de lată privind TVA, pentru perioada_ -_ 0, în conformitate cu prevederile
pct. 72.2 lit. a din H.G. nr. 44/2004. S-a stabilit un TVA de plată în sumă totală de 24.438 lei, din care pentru anul 2008 în sumă de 7.248 lei, iar pentru anul 2009 în sumă de 17.190 lei, modul de calcul fiind redat în anexa 2 la prezentul raport de inspecție fiscală.
Pentru neplata la termen a taxei pe valoare adăugată, stabilită suplimentar, în sumă de 24.438 lei, conform art.120 din OG 92/2003 R, privind Codul de Procedură fiscală și punctul 62. (3) din normele de aplicare a Codului fiscal " după determinarea taxei de plată conform alin. (2), organele fiscale competente vor stabili obligații fiscale accesorii aferente conform prevederilor legale în vigoare";. Se datorează majorări de întârziere respectiv dobânzi, în sumă de 9509 lei, pentru perioada_ -_, modul de calcul fiind redat în anexa 3, la prezentul raport de inspecție fiscală";.
Prin decizia nr.1326 din_ emisă de pârâtă s-a respins contestația formulată de reclamantă, considerându-se că pentru perioada_ -_, organele de inspecție fiscală au stabilit în mod corect taxa pa valoare adăugată colectată în sumă de 40.861 lei, prin aplicarea cotei de TVA asupra veniturilor realizate deoarece SC P. S. nefiind plătitoare de TVA, nu a inclus în prețul de vânzare și taxa.
T. a apreciat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată. Astfel, conform art.140 aliniat 1 Cod fiscal, în forma existentă pe perioada_ -_, cota standard (TVA) este de 19 % și se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse. Apoi, art.23 alin.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal reproduce regula prevăzută de codul fiscal.
Cu titlu de excepție, se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, conform alin.2 al art.23 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, respectiv, 19 x 100/119 în cazul cotei standard și 9 x 100/109 sau 5 x 100/105 în cazul cotelor reduse, atunci când prețul de vânzare include și taxa. De regulă, prețul include taxa în cazul livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii direct către populație, pentru care nu este necesară emiterea unei facturi conform art.155 alin (7) din Codul Fiscal, precum și în orice situație în care prin natura operațiunii sau conform prevederilor contractuale prețul include și taxa. Conform art.152 alin.6 teza finală din Codul fiscal, dacă persoana impozabilă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de TVA, conform art.153.
A precizat tribunalul că în perioada_ -_, art.62 alin.2 din normele metodologice avea următorul conținut: "În sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioadă cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele de control vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă conform art. 153 alin. (7) din Codul fiscal; b) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul
fiscal, organele fiscale competente vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată";.
Aliniatul 2 a fost modificat prin H.G. nr.1618/2008, astfel că pe perioada_ -_, plata taxei trebuia făcută în funcție de taxa colectată dacă persoana impozabilă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art.153 din Codul fiscal.
T. nu a achiesat la teza organului fiscal potrivit căreia procedeul sutei mărite nu era aplicabil întrucât reclamanta, nefiind plătitoare de TVA, nu a nu a inclus în prețul de vânzare și taxa.
Obiectul principal de activitate al reclamantei este reprezentat de "Baruri și alte activități de servire a băuturilor ";, cod CAEN 5630.
Așa cum rezultă din expertiza fiscală ordonată în cauză, reclamanta a înregistrat în contabilitate mărfurile, respectiv serviciile la prețul de achiziție, incluzând taxa pe valoare adăugată, din factura furnizorului, iar prețul de vânzare cu amănuntul al mărfii este format din prețul de achiziție al mărfurilor (care include taxa pe valoare adăugată de 19 % de la furnizor) și adaosul comercial al vânzătorului. Or, câtă vreme organul fiscal a apreciat că reclamanta este o persoană impozabilă, datorând TVA, trebuia să-i aplice un regim fiscal unitar, fără nicio derogare, inclusiv cu privire la procedeul sutei mărite de calcul al taxei. Într-adevăr, procedeul sutei mărite este incident câtă vreme reclamanta a prestat servicii direct către populație pentru care nu era necesar, potrivit art.155 alin. 7 lit. b) din Codul fiscal, a se emite facturi.
A constatat instanța de fond că soluția organului fiscal nesocotește și principiile dreptului UE în materie de TVA, conturate de jurisprudența C.J.U.E din care reiese că principiul neutralității fiscale se opune ca prestațiile de servicii asemănătoare ─ care se află, așadar, în concurență unele cu altele ─, să fie tratate diferit din punct de vedere al TVA-ului (Hotărârea din 23 Octombrie 2003, Comisia Germania, C-109/02, Hotărârea din 17 Februarie 2005, Linneweber și Akritidis, C-453/02 și C-462/02).
Or, dacă s-ar accepta punctul de vedere al organului fiscal, reclamanta ar fi discriminată în raport cu altă persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA care ar desfășura o activitate comercială asemănătoare.
Din moment ce a fost considerată persoană impozabilă și s-a dispus totodată înregistrarea ei în scop de TVA, tribunalul a apreciat că reclamanta trebuie să beneficieze de același mod de calcul al TVA-ului în raport cu o persoană impozabilă care prestează direct servicii către populație care nu necesită emiterea unei facturi, cu atât mai mult cu cât organul fiscal a calculat și creanțe accesării pentru perioada cuprinsă între data la care reclamanta ar fi trebuit să se înregistreze și data identificării nerespectării prevederilor legale. Altfel, reclamanta ar fi dublu sancționată (pe lângă creanțele accesorii ar suporta un TVA calculat asupra bazei de impozitare cu înlăturarea art. 23 aliniat 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal fără însă ca acest text să distingă între persoane impozabile care s-au înregistrat în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege sau persoane care au fost înregistrate în scopuri de TVA din oficiu) .
Astfel, a constatat tribunalul, potrivit expertului fiscal, reclamanta datorează bugetului consolidat al statului suma de 20.497 lei reprezentând TVA din care creanță principală suma de 15.529 lei și accesorii în cuantum de 4.635 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul menținerii deciziei de impunere nr. 1863/_ și a raportului de inspecție fiscală nr. 8264/_ emise de organele fiscale.
În motivarea recursului, pârâta a adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii recurate, învederând că Biroul de Soluționare a Contestației din cadrul
D.G.F.P. M. a soluționat contestația depusa de către S.C. P. S. emițând decizia nr. 1326/0_, decizie prin care s-a respins ca neîntemeiata contestația si care a fost comunicata contestatoarei la data de_ .
In fapt, arată recurenta, SC P. S. nu s-a înregistrat ca persoana impozabila din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată de la înființare, beneficiind de regimul special de scutire, conform dispozițiilor art.152 alin. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, astfel că a fost scutita de taxa pe valoarea adăugată până la data de_, depășind pragul de scutire la data de_ . Astfel, reclamanta avea obligația să se înregistreze ca persoană impozabila în scopuri de TVA până la data de_, devenind plătitoare de taxa începând cu data de_ . Prin urmare, organele de inspecție fiscală au stabilit în mod corect taxa pe valoarea adăugată suplimentară, datorata de reclamantă de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de TVA.
Invocând dispozițiile pct. 62 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004 cu modificările si completările ulterioare, art.137 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pârâta consideră că reclamanta datorează pentru anul 2008 taxa pe valoarea adăugata, stabilită ca diferența între TVA pe care ar fi trebuit să o colecteze si TVA pe care ar fi avut dreptul să o deducă în situația în care ar fi fost înregistrată normal în scopuri de TVA, iar pentru anul 2009 taxa pe valoarea adăugata pe care ar fi trebuit sa o colecteze.
Astfel, a susținut pârâta, pentru perioada_ -_, s-a stabilit în mod corect taxa pe valoarea adăugată colectată în sumă de 40.861 lei, prin aplicarea cotei de TVA asupra veniturilor realizate, deoarece reclamanta nefiind plătitoare de TVA nu a inclus în prețul de vânzare si taxa.
O ultimă critică formulată de pârâtă se referă la faptul că expertul contabil a calculat în mod greșit T.V.A. prin aplicarea procedeului sutei mărite, deoarece conform art. 23 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, acest procedeu se utilizează atunci când prețul de vânzare include și taxa.
De asemenea, a arătat pârâta, organele de control au ținut cont de T.V.A-ul pe care reclamanta ar fi avut dreptul să-l deducă pentru perioada_ - _
, stabilind în mod corect o T.V.A. deductibilă în sumă de 16.423 lei.
F. a de cheltuielile de judecata solicitate de către reclamantă, pârâta învederează că nu are nicio culpă procesuală, actele administrative contestate de reclamantă fiind legale și temeinice.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
În vederea determinării realității obligațiilor de plată stabilite de către organul fiscal, în fața instanței de fond a fost administrată proba cu expertiza
fiscală, concluziile expertului fiscal fiind însușite de către instanța de fond.
Critica formulată de către recurentă a fost prezentă de către aceasta și cu prilejul obiecțiunilor formule la expertiză, fiind corect respinsă de către instanța de fond (f.35).
S-a reținut incidența dispozițiile art. 152 alin. 6 din Codul fiscal, cu referire la dispozițiile art. 153 din același act normativ în ceea ce privește calculul taxei
pe care persoana impozabilă, în speță reclamanta, ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scop de TVA.
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că pentru anul 2008 reclamanta datorează T.V.A. stabilită ca diferență între T.V.A. pe care ar fi trebuit să o colecteze și T.V.A. pe care ar fi avut dreptul să o deducă, în situația în care ar fi fost înregistrată normal în scopuri de T.V.A., iar pentru anul 2009 T.V.A. pe care ar fi trebuit să o colecteze.
Instanța de fond a reținut constatările expertului referitoare la modul de calcul al T.V.A. pentru perioada 1 februarie 2008 - 31 decembrie 2009, respectiv aplicarea cotei de T.V.A. asupra veniturilor realizate, deoarece reclamanta nefiind plătitoare de T.V.A. nu a inclus în prețul de vânzare și taxa aferentă.
S-a mai reținut din aceleași înscrisuri că reclamanta a înregistrat în contabilitate mărfurile la prețul de achiziție, incluzând T.V.A.-ul din factura furnizorului, iar prețul de vânzare cu amănuntul ar mărfii este format din prețul de achiziție al mărfurilor care include T.V.A. de 19 % adăugată de furnizor și adaosul comercial al vânzătorului.
Se reține, în mod corect, în considerarea principiului fiscal al tratamentului egal, că din moment ce reclamanta a fost considerată persoană impozabilă și s-a dispus înregistrarea ei în scop de T.V.A., ea trebuie să beneficieze de același mod de calcul al T.V.A. în raport cu o persoană impozabilă care prestează direct servicii către populație și care nu necesită emiterea unei facturi, cu atât mai mult, cu cât organul fiscal a calculat și creanțe accesorii pentru perioada cuprinsă între data la care reclamanta ar fi trebuit să se înregistreze ca plătitor de T.V.A și data identificată ca fiind cea a nerespectării prevederilor legale referitoare la obligația înscrierii ca plătitor de T.V.A.
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
M. împotriva sentinței civile nr. 7.106 din 16 noiembrie 2012, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
G. , D. C. |
Red.M.D./_ .Dact.H.C./2 ex.Jud.fond: A.S. .
