Sentința civilă nr. 13585/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13585/2013
Ședința publică de la 25 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant S. P. T. I. S. și pe pârât M. C. -N., D. DE I. SI T. L., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei av. Codoban Zorica, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la data de_ reclamanta a depus prin serviciul registratură note de ședință și înscrisuri anexă.
Instanța ,din oficiu, in temeiul art. 131 din N.C.pr.civ. își verifică competența generală, materială și teritorială de soluționare a prezentului litigiu, și constată că este competentă general ,material și teritorial să judece prezenta cerere.
Instanța în temeiul art. 254 CPC urmează a încuviința proba cu înscrisurile atașate acțiunii.
Instanța nemaifiind de formulat alte cereri în probațiune declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond reprezentantei reclamantei.
Reprezentanta reclamantei solicită suspendarea deciziei de impunere până la soluționarea dosarului care prin care se judecă fondul, arată faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 ind. 1 din legea 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";. În ceea ce privește prejudiciul reclamanta își desfășoară activitatea exclusiv prin bancă, din acest fapt rezultă și paguba iminentă prin blocarea conturilor, a depus extrasele de cont, bilanțul contabil, contul de profit și pierdere anexate din care rezultă că societatea reclamantă are încasări minime, cu un profit anual de 2012 de 12412 lei din care pierdere de 7962 lei, astfel poprirea conturilor bancare pentru o sumă de 13874 lei debit principal plus cheltuieli de executare reprezintă un prejudiciu viitor previzibil, care duce la blocarea activității comerciale a societății. În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, pe lângă motivele expuse prin acțiunea introductivă, apreciază că reîncadrarea remorcilor și semiremorcilor în altă categorie de vehicule este o măsură abuzivă și discriminatorie în condițiile în care acestea au fost
încadrate în categoria autovehiculelor doar de către M. C. -N., sens în care depune adeverințe de la alte 6 Primării din țară.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC P. T. I.
S. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N. prin Primar, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr.5203/_ emisă de pârât, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ * aflat pe rolul Tribunalului C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de operator de transport, fiind proprietara a mai multor semiremorci și a achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent anilor 2008-2012 astfel cum a fost stabilit prin deciziile de impunere emise de către pârât.
A mai arătat reclamanta că în urma controlului efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., s-a emis decizia de impunere nr.5203/_ prin care s-a stabilit în sarcina obligația de plată a sumelor susmenționate.
De asemenea, a învederat că împotriva acestei decizii de impunere a formulat contestație, solicitând exonerarea sa de la plata obligațiilor stabilite, iar prin Dispoziția nr.368/_ emisă de Primarul M. ui C. -N. s-a menținut decizia de impunere atacată.
Reclamanta a susținut că nu i se poate reține nicio culpă pentru neplata impozitului datorat, deoarece și-a onorat obligațiile de plată astfel cum acestea au fost stabilite prin deciziile de impunere emise de pârât.
Cu privire la impozitul stabilit prin Decizia de impunere nr.5203/2013, a arătat că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi a Județului C. s-a constatat că încadrarea legală pentru stabilirea impozitului pe remorcile și semiremorcile având carte de identitate proprie și care circulă într-o combinație de vehicule s-a stabilit în mod eronat, iar prin Decizia nr.44/2011 emisă de Curtea de Conturi s-au stabilit măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat bugetului local și că această situație se datorează diferențelor de interpretare a prevederilor art.263 alin.5 și 6 C. fiscal.
Reclamanta a învederat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004, și anume a cazului bine justificat și cea a prevenirii unei pagube iminente.
În atare condiții, reclamanta a considerat că decizia de impunere atacată este nelegală, întrucât culpa în calcularea și stabilirea greșită a impozitului aparține in exclusivitate angajaților pârâtului și că semiremorcile proprietatea sa au carte de identitate, nu au axe motoare, nu au autopropulsie, astfel că impozitarea lor ar trebui să se facă conform art.263 alin.6 C. fiscal.
Pârâtul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr.5203/_ ca neîntemeiată și a arătat că în speță nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul a mai arătat că actul administrativ atacat de reclamantă a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C. ,
constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr.44/_, general obligatorie.
A mai arătat pârâtul că semiremorcile deținute de reclamantă, prin decizia de impunere atacată, a fost reîncadrată de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, față de impozitul anual de 55 lei stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal.
În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite.
Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90, art.91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului
C. în Decizia nr.44/_ .
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Analizand cererea de suspendare raportat la materialul probator administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
Prin decizia de impunere nr 5203/_ s-a stabilit in sarcina sa obligatia de plata a sumei de 7488 lei reprezentand diferenta de impozit pe mijloacele de transport pentru anii 2008-2012, suma de 4492,39 lei reprezentand majorari de intarziere aferente perioadei 2008-2012 si suma de 1894 lei reprezentand impozit pentru anul 2013.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";.
In solutionarea cererii de fata instanta va porni de la premisa ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care, la randul sau, se bazeaza pe prezumtia autenticitatii si veridicitatii.
Analizand argumentele reclamantei in mod sumar, formal, instanta constata ca esenta spetei consta in identificarea corectei incadrări fiscale a mijloacelor de transport supuse impozitarii. Fara a intra in analiza pe fond a legalitatii actului fiscal
, instanta observa ca prin Decizia nr 44/_ emisa de Curtea de Conturi a Judetului C. s-a stabilit ca este eronata incadrarea, in vederea stabilirii impozitului, la articolul 263 alin 6 din Codul fiscal, a remorcilor si semiremorcilor care prezinta cumulativ urmatoarele caractetistici:au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone ,circula in combinatiiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa.Aceste vehicule se impoziteaza in conformitate cu prevedeile art 263 alin 4 din Codul fiscal.
Tinand seama de aspectele mai sus mentionate instanta constata ca in cuprinsul deciziei de impunere nu se indica prevederile legale care au stat la baza calcularii impozitului stabilit in sarcina reclamantei, prin urmare nu se poate stabili in ce masura calculul impozitului a tinut seama de constatarile Deciziei nr 44/2011 a Curtii de Conturi cu privire la incadrarea vehiculelor in vederea stabilirii impozitului.Simpla indicare a art 263 din Codul fiscal ca temei al obligatiei bugetare nu satisface cerintele legale privind motivarea actului administrativ fiscal in conditiile in care lacunele deciziei de impunere fac imposibil controlul instantei asupra algoritmului de calcul aplicat de parata, element esential in cauza de fata.In aceste conditii instanta apreciaza ca exista o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal a carui suspnedare se solicita.
De asemenea, elementele de nelegalitate evocate de reclamant in sustinerea cererii de suspendare se circumscriu noțiunii de "caz bine justificat"; și permit suspendarea deciziei de impunere..
Sub acest aspect trebuie subliniat faptul că in privința condiției existenței unui caz bine justificat practica judiciară a stabilit că este permis instanței investite cu solutionarea cererii d esuspendare să procedeze la o analiză sumară a legalității actului administrativ din perspectiva susținerilor părților.Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă căci o astfel de cerință ar echivala cu prejudecarea fondului, fapt nepermis de art 14 din Legea nr 554/2004.
Așa dfiind instanța apreciză că incidența cazului bine justificat rezidă din argumentele juridice prezentate și sumar probate,aparent valabile, de natură a crea o indoială in ceea ce privește actul contestat și a cărui valabilitate nu a fost incă verificată in condiții de contradictorialitate.
In privinta ultimei conditii prevazute de textul legal instanta apreciaza ca in speta actul fiscal contine dispozitii a caror executare este apta a produce consecinte greu de inlaturat in ipoteza in care ar fi ulterior anulat, avand in vedere cuantumul ridicat la obligatiei de plata, scadenta imediata a acesteia, consecintele unei eventuale popriri asupra conturilor societatii pentru activitatea ulterioara a acesteia precum si inerenta dificultate a restituirii eventuale a sumei de la bugetul statului.
Stabilind ca in cauza sunt intrunite conditiile prescrise de art 14 din Legea nr 554/2004 instanta va admite cererea si va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5203/_ 2 emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
In temeiul art 453 Cod procedura civila instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de suspendare formulată de reclamanta SC P. T. IMPEX
S., cu sediul în C. -N., str.M. I. A. nr.6, ap.37, jud.C. în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N., cu sediul în C. -N., str.M. nr.1-3, jud.C. .
Dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr.5203/_ emisă de pârât, până la soluționarea instanței de fond.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
R. I. P.
Red.MFB/tehn.MG 4 ex. 30.10.13
