Sentința civilă nr. 880/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 880/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea supra cererii formulate de reclamanta A. G. D. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
La data de_, reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta D. L. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a judetului C. să se constate în principal inexistența titlului de creanță și constatarea nulității absolute a Deciziei nr.12647/_ privind obligații de plată în cuantum de 2056 lei și a Deciziei nr.12647/_ privind obligațiile accesorii la FNUASS, iar în subsidiar să se constate nulitatea absolută a titlurilor de creanță, atât în ceea ce privește obligațiile principale cât și cele accesorii, pentru neîndeplinirea condițiilor legale imperative în ceea ce privește emiterea titlului de creanță și constatarea nulității absolute a actelor administrative susmenționate, precum și exonerarea sa de la plata sumelor stabilite. Totodată, s-a solicitat să se dispună suspendarea aplicării actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr.12647/_ și o anexă la aceasta, s-a stabilit obligații de plată accesorii la FNUASS pentru perioada 2011-2012 în sumă totală de 2056 lei, privind majorări și dobânzi de întârziere, fără să se emită și o decizie privind plata obligațiilor principale. Reclamanta a mai arătat că la această decizie s-a anexat un înscris din care reiese că valoarea obligațiilor neachitate pe perioada 2006-2011 este în cuantum de 31.260 lei, fără să se emită asupra acestei sume vreo decizie sau titlu. Reclamanta a învederat că actele atacate nu pot fi considerate a fi declarații fiscale, întrucât nu au fost completate și semnate de ea, fiind exclusă calificarea lor ca și declarație fiscală a contribuabilei și că aceste acte au fost întocmite de pârâtă pentru a fi semnate de reclamantă, însă aceasta a refuzat. Reclamanta a apreciat că în condițiile acestui refuz și
independent de competența emiterii deciziei de impunere, pârâta era obligată să întocmească deciziile de impunere pentru perioada susmenționată, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin întâmpinarea formulată (filele 12-14), pârâta C. de A. de S. a județului
a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate. Pârâta a mai arătat că așa cum reiese din situația contribuțiilor declarate și restante și a majorărilor de întârziere și penalităților calculate, încasate și restante, la data de_, dată la s-a emis somația și titlul executoriu care formează dosarul de executare silită transmis la A.F.P. C. -N. pentru continuarea executării silite, reclamanta avea o datorie în cuantum de 28.202 lei, iar la data_, în urma completării contribuției cu trim.III și IV pe anul 2011, a rezultat o datorie la fondul de sănătate în sumă de 31.260 lei.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri. Atât reclamanta, cât și pârâta au depus concluzii scrise (filele 22, 33-35)
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
În anul 2011, reclamanta D. L. G. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, reclamanta nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamantă și a emis pe seama acesteia Decizia nr. 12647/_ pentru stabilirea accesoriilor datorate la FNUASS aferent anilor 2011-2012 (fila 5).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respinsă prin Decizia nr. E 766/_ (fila 4), iar acum atacă în contencios administrativ decizia de impunere.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Această prevedere legală a făcut obiectul excepției de nelegalitate soluționate în sensul admiterii de către Curtea de Apel C., prin Sentința nr. 269/2010, dar modificată prin Decizia nr. 3878/2010 a Înaltei Curți de C. ție și Justiție, prin care s-a respins excepția
de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007; până la acest moment nu există o decizie a vreunei instanțe de contencios administrativ de anulare a textului legal menționat.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele car e au obli gați a de a se asigura
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Cu privire la faptul că pârâta ar fi trebuit să emită decizia de impunere mai devreme, se reține că acest aspect privește, de fapt, dreptul Casei de A. de S. a județului C. de a stabili contribuțiile și accesoriile la FNUASS, pârâtei putându-i-se impune doar sarcina de a respecta termenul de prescripție al dreptului.
În acest sens, art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că executarea silită poate fi realizată de casele de sănătate în condiți ile Ordo nanței G uv ernului nr. 92/2003 privind C odul de
pr ocedură fi scală
, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 91 din acest din urmă act normativ stabilește termenul de prescripție de 5 ani, care "începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală
";.
Observând că în speță pârâta a respectat termenul legal de prescripție, instanța consideră că acest argument al reclamantei nu este pertinent.
Apoi, în materia fiscală accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art.119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamanta este ținută la plata accesoriilor.
De asemenea, dispozițiile legale incidente întrunesc cerințele de legalitate, accesibilitate și previzibilitate pentru a putea fi în mod neechivoc cunoscute și descifrate de destinatarii lor.
În ciuda formulării defectuoase a acțiunii introductive de instanță, reclamanta prin reprezentant a precizat în instanță că nu înțelege să conteste și debitul total de 31.260 lei, pentru care arată că nici nu s-a emis titlu de creanță.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală, se va respinge ca nefondată prezenta cerere.
Prin înscrisul sub semnătură privată depus în ședința publică de astăzi, reclamanta
L. G. a arătat că înțelege să renunțe la judecarea petitului 3 al cererii, privind suspendarea executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei (fila 20).
Ținând cont de atitudinea procesuală a reclamantei, precum și de dispozițiile art. 246 din Codul de procedură civilă (aplicabile în speță în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004), potrivit cărora "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă";, instanța va da eficiență actului de dispoziție al părții și va lua act de renunțarea la judecată.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.
L. G.,
domiciliată în Dej, str. Avram I., nr. 27, jud. C., în contradictoriu cu pârâta
de A. de S. a județului C.
, cu sediul în C. -N., str. Constanța nr. 5, jud. C.
, având ca obiect constatarea nulității absolute a Deciziei nr.12647/_ .
Ia act de renunțarea la judecată a petitului 3 al cererii, privind suspendarea executării deciziei până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru petitul privind suspendarea și în termen de 15 zile de la comunicare pentru fondul cererii.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. _
