Sentința civilă nr. 1564/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -N.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1564/CA/2013

Ședința publică de la 19 Septembrie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: G. A., judecător GREFIER: R. M.

Pe rol fiind soluționarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. V. și pe pârâta A. F. P. S. -B., având ca obiect despăgubire restituire taxă poluare.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Cauza s-a judecat la data de_, concluziile părților fiind consemnate în scris în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul V. V., a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtelor D. G. a F. P. B. -N., A.

F. P. S. -B. și A. F. P. B., prin care a solicitat să se dispună anularea actului administrativ - adresa nr. 29381/_ privind refuzul de restituire a taxei de poluare - emis de pârâta A. F. P. S. B. ; să se dispună restituirea taxei speciale de poluare pentru autoturisme în sumă de 4448 achitată; să se dispună plata dobânzilor legale pentru suma de 4448 lei de la data încasării sumei și până la data plății efective; să se dispună plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că în fapt, a achiziționat autoturismul second hand dintr-un stat membru UE, pentru înmatricularea căruia a fost necesar să achite pe lângă taxa de înmatriculare și taxa pe poluare în sumă totală de 4448 lei la AFP B., conform chitanței seria TS2A nr. 5690537 din data de_, în contul bugetului de stat la Trezoreria or. B. .

A formulat cerere pentru restituirea acestei taxe, însa potrivit actului nr. 29381/_, emis de pârâta A. F. P. S. B., cererea a fost respinsă, motivat de faptul că taxa de poluare s-a perceput legal.

Potrivit O.U.G. nr. 50/2008, taxa pe poluare se datorează pentru autovehiculele din categoriile (M/l-M/3) și N(l)-N(3), așa cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transportului și locuinței nr.

211/2003, iar obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, tară ca textul să facă distincție între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, sau între autoturismele noi și cele second-hand.

Din dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, rezultă clar că aceasta este discriminatorie întrucât este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în UE și reînmatriculate în România, în timp ce pentru mașinile înmatriculate deja în țară până la data de 0_ la noua înmatriculare taxa nu mai este percepută, or, toate acestea nu duc decât la încălcarea principiului egalității în drepturi.

Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, în urma aderării tării noastre la UE, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate în raport cu dispozițiile din legile interne, conform art. 25 din Tratatul UE, sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, iar în art. 90, paragraful 1 din Tratatul de instituire al Comunității Europene se prevede că "nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare (acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne).

Reglementarea aplicabilă în cauza dedusă judecații este OUG nr. 50/2008 în versiunea inițială, având în vedere că autovehiculului menționat i s-a aplicat taxa pe poluare la data de_, achitarea taxei fiind făcută la_ iar modificările aduse Ordonanței prin OUG nr. 208/2008 au intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2008. Taxa pe poluare nu este conformă cu Tratatul UE, respectiv cu art. 90, aceasta pentru că taxa pe poluare se percepe numai pentru autovehiculele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută. Vehiculele de ocazie importate sunt astfel impozitate mai împovărător decât vehiculele similare deja înmatriculate în România, ceea ce ar

orienta cumpărătorii români către achiziționarea acestora din urmă.

Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale U.E și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Raportat la principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, relevanța acestui principiu se manifestă sub un dublu aspect: pe de o parte, în ceea ce privește existența, integrarea și funcționabilitatea directă a dreptului comunitar pe teritoriul țării și în beneficiul cetățenilor români, iar în al doilea rând, în sensul că, judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe propria răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar ulterioară, fără, a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.

În conformitate cu prevederile art. 110 al Tratatului de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, fostul art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene

1 "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară. In altă ordine de idei, s-a arătat că taxele cu efect echivalent este necesar să fie restituite in integrum și ab origine, adică în funcție de momentul în care sunt ilicite, nu de la data la care caracterul ilicit al acestora a fost constatat de către CJCE.

Discriminarea este realizată de legiuitor prin faptul că a stabilit că momentul plății taxei pe poluare se raportează la momentul înmatriculării, deși în preambulul OUG nr. 50/2008, s-a urmărit doar asigurarea protecției mediului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".

Așadar, dacă art. 28 din Tratat stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art. 110 al tratatului de la Lisabona (fostul art. 90 alin. 1 TCE) interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C- 393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 "art. 90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre".

Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.

Jurisprudența Curții de Justiție Europene - cauza Costa/Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-1 lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.

De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.

Această taxă nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci doar pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.

Ori, tocmai această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai

percepe. în acest mod, legiuitorul a încălcat direct și evident disp.art.90 din Tratatul citat anterior.

Prin Hotărârea din 07 aprilie 2011 pronunțată în dosarul C-402/09, Tatu vs. Statul roman, având ca obiect o cerere de pronunțarea unei hotărâri preliminare prin care să se stabilească dacă articolul 90 CE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială (pct.29), Curtea Europeana de Justiție a statuat la pct. 61 că: "articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională".

Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din_ - dată în cauza C-402/09 Tatu împotriva Statului roman - Curtea Europeană de Justiție a emis o serie de principii: "50. In aceasta privința, trebuie amintit mai întâi, astfel cum Curtea a arătat la punctul 49 din Hotărârea Nadasdi si Nemeth, citată anterior, că art. 110 TFUE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabila a impozitelor existente. 51. In plus și cu siguranța, atunci când un stat membru introduce o nouă lege fiscală, acesta stabilește aplicarea legii respective începând de la o anumită dată. Prin urmare, taxa aplicabilă după intrarea în vigoare a acestei legi poate fi diferită de taxa fiscală în vigoare anterior. Astfel cum a constatat Curtea la punctual 49 din Hotărârea Nadasdi si Nemeth menționată, pe care Guvernul Român a invocat-o, împrejurarea respectivă nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.

În schimb din Hotărârea Nadasdi si Nemeth menționată nu rezultă în niciun fel că competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe este nelimitată. Dimpotrivă, potrivit unei jurisprudente constante, interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre favorizând produsele naționale.

Astfel, art. 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea în vigoare a taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TF_ E si 34 TFUE.

În aceasta privind, trebuie precizat, în lumina principiilor amintite la punctele 50-53 din prezenta hotărâre, că, deși, statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE."

Cât privește acordarea dobânzilor legale de la data achitării taxei pe poluare și până la data plății efective, actualizate cu indicele de inflație, apreciez de asemenea, că sunt îndreptățit la acordarea acestora, date fiind dispozițiile art. 21 alin. (4) Cod

procedura fiscală care prevăd: "în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri fiscale ale bugetului general consolidat, se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata, are dreptul la restituirea sumei respective", în felul acesta, putând beneficia de o reparație corectă și integrală a prejudiciului suferit prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp a sumei solicitate fără bază.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.l alin.(l), art.7, art.8 alin.(l), art. 10 alin.(l) și (3), art. 18 alin.(l) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, art.23 paragraf (1), art.25 și art.90 paragraf (1) din Tratatul Comunității Europene, art. 148 alin.(2) din Constituția României, art.3 alin.(3) din Directiva 92/12, Hot. Curții de Justiție a Comunității Europene împotriva Poloniei: C-313/05 din data de_ și împotriva Ungariei: C-333/05, C-290/05 din data de_, art.205 și următoarele din OG nr. 92/2003, republicată privind Codul de procedură fiscală, dispozițiile art. 1084 raportat la art. 1082 Cod civil.

D. G. a F. P. B. -N., în nume propriu, pentru A. F.

P. B. și pentru A. F. P. S. B., în temeiul art. 115-118 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare, față de acțiunea intentată de reclamant, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a F.

P. B. -N. și a Administrației F. P. B. cu consecința respingerii acțiunii față de aceste pârâte, iar pe fondul cauzei a solicitat instanței de judecata să respingă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și, în consecință, să se mențină actele administrative atacate, precum și taxa pe poluare achitată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a

F. P. B. -N. și a Administrației F. P. B., s-a arătat că, raportat la dispozițiile art. 33, alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. fiscală, dat fiind domiciliul reclamantului în loc. M., se constată că între reclamant și pârâtele D.G.F.P. B. -N. și A.F.P. B. nu au existat raporturi juridice cu ocazia stabilirii taxei pe poluare a autoturismului în speță, care să justifice calitatea procesuală în cauză, taxa pe poluare fiind stabilită și încasată de către A.F.P. S. B.

În prezentul litigiu nu se atacă un act emis de cele doua pârâte, astfel că acestea nu pot fi parte în raportul juridic dedus judecații și de aceea nu există motive pentru a se pronunța o hotărâre judecătoreasca în contradictoriu cu D.G.F.P. B. -N. și

A.F.P. B. .

Prin urmare se apreciază că excepția invocată este întemeiata și în consecință se solicită respingerea acțiunii reclamantului față de D.G.F.P. B. -N. și A.F.P.

B. ca fiind îndreptate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fond, s-a arătat că prin acțiunea introductiva reclamantul a solicitat instanței de judecata să dispună restituirea taxei pe poluare în cuantum de 4.448 lei, susținând că dispozițiile în baza cărora a fost încasată această taxă sunt în contradicție cu prevederile art. 90, paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.

Solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucât taxa pe poluare a fost percepută, conform art.4 din O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9.

Taxa pe poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima data în România.

Taxa se percepe conform art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, și constituie venit la bugetul fondului de mediu și se gestionează de A. F. pentru M. în vederea finanțării unor proiecte și programe necesare protecției mediului.

La baza instituirii taxei pe poluare a stat principiul " poluatorul plătește", principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene; în 16 state membre ale Uniunii Europene se practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Grecia, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda).

Se invocă în acțiune încălcarea art. 25 din Tratat, articol conform căruia se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal. Apreciază nefondată această susținere, dat fiind că, așa cum reiese din practica CJCE, atâta timp cât această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat.

Taxa pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.

Această taxa nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România un autoturism second-hand, importat din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.

Caracterul taxei prevăzut de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1, al. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ.

Se mai invocă încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat conform căruia nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Se menționează că potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, devenit art.110 după consolidarea tratatului, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate în baza unor criterii diferite.

CJCE a mai stabilit și că acest text de lege trebuie interpretat ca interzicând o taxă pe poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atât timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea

taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.

Din analiza dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că determinarea taxei pe poluare se realizează pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrica) și clasificarea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4, astfel încât exigențele stipulate de CJCE sunt respectate.

Curtea Europeană de Justiție (CJCE) a arătat că o consecință a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxa al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.

Jurisprudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei ramase nearmonizată încorporată într-un autovehicul național similar. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, la stabilirea taxei pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului. Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant, astfel că solicită instanței să

dispună respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

De asemenea, se solicită respingerea petitului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data restituirii efective, având în vedere următoarele:

Art.9 din O.G. nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligațiile bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar- fiscale în domeniul bancar prevede: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice". Aceeași dispoziție legală era reglementată și prin O.G. 9/2000.

Ordinul nr.1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget nu prevede acordarea de dobânzi decât în cazul în care cererea de rambursare/restituire nu a fost soluționată în termenul legal. Conform Cap. 1, pct. 1 și urm. din Ordinul nr. 1899/2004 restituirea sumelor de la buget se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal.

În privința cheltuielilor de judecată, apreciază că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpa a pârâtelor care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. O.U.G. 50/2008, O.G. 92/2003, articolele menționate.

D. G. a F. P. B. -N., în temeiul art. 60-63 din Codul de proc. civ., pentru A. F. P. S. -B. și pentru A. F. P. B.

, a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., prin care a solicitat obligarea chematului în garanție la plata sumei solicitate de reclamant, sumă în cuantum de 4.448 lei, a dobânzii aferente, precum și a cheltuielilor de

judecată, în cazul în care instanța admite acțiunea introductivă, pentru considerentele de mai jos.

Suma solicitată reprezintă taxă pe poluare, taxă ce a fost încasată de către organul fiscal competent, în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. 1, alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, însa destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxă de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5, alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.

Potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 1899/2004, Cap. II, pct. 12 dobânzile cuvenite contribuabilului se suportă din același buget și cont de venit bugetar din care s-a făcut și restituirea sumei pentru care s-a solicitat plata dobânzii. Pentru acest motiv solicită instanței să dispună obligarea chematei în garanție A. F. pentru M. și la plata dobânzii legale la suma solicitată de către reclamant.

La data de_, înaintea termenului de judecată din data de_, reclamantul și-a precizat cererea, arătând că solicită admiterea acesteia doar în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Sîngeorz-B., a cărei obligare la plata sumei de 4.448 lei, cu dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea efectivă a acesteia o solicită.

Raportat la această precizare, D. G. a F. P. B. -N., pentru

A. F. P. S. -B. a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate și în consecință, să se mențină plata taxei de poluare efectuată de reclamant ca fiind legal percepută și încasată, în care s-a arătat că prin acțiunea introductiva reclamantul a solicitat instanței de judecata să dispună restituirea taxei pe poluare în cuantum de 4.448 lei, susținând că dispozițiile în baza cărora a fost încasată această taxă sunt în contradicție cu prevederile art. 90, paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.

A solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, întrucât taxa pe poluare a fost percepută, conform art.4 din O.U.G. nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și art. 9.

S-a invocat în acțiune încălcarea art. 25 din Tratat, articol conform căruia se interzice între statele membre instituirea unor taxe vamale la import și export sau taxe cu efect echivalent, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal. Apreciază nefondată

această susținere, dat fiind că, așa cum reiese din practica CJCE, atâta timp cât această taxă nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat, ci pentru înregistrarea acestuia în vederea punerii în circulație, aceasta nu constituie o taxă vamală în sensul prevăzut de art. 25 din Tratat.

S-a mai invocat încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat conform căruia nici un stat membru, nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Curtea Europeana de Justiție (CJCE) a arătat că o consecința a dreptului comunitar este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehicule un sistem de taxa al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.

cum s-a arătat mai sus, la stabilirea taxei pe poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 se iau în calcul mai multe criterii obiective, printre care și deprecierea autoturismului. Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a se dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare achitată de reclamant, astfel că solicită instanței să

dispună respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

De asemenea, s-a solicitat respingerea petitului privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data restituirii efective, având în vedere următoarele:

În privința cheltuielilor de judecată, s-a apreciat că nu se impune acordarea de cheltuieli de judecată, neputând fi reținută vreo culpa a pârâtelor care au perceput o taxă prevăzută de legislația în vigoare.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. O.U.G. 50/2008, O.G. 92/2003, articolele menționate.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamantul V.

V. a achiziționat un autoturism second-hand marca Volkswagen dintr-un stat membru UE (Germania), pentru înmatricularea căruia a fost nevoit să achite cu titlu de taxă pe poluare suma de 4.448 lei, conform chitanței seria TS2A nr.5690537/_ (f.6).

A formulat cerere de restituire a taxei pe poluare adresată Administrației F.

P. Sîngeorz-B., solicitare care a fost respinsă prin adresa nr.29381/_ (f.7). Examinând fondul cauzei, instanța a reținut că este unanim admis, atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a C.J.C.E., că art. 90 din Tratat, actualmente art.110, produce efecte directe și ca atare creează drepturi

individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

Starea de fapt care stă la baza demersului dedus judecății și care reclamă analizarea normelor de drept intern incidente prin prisma compatibilității cu dreptul comunitar este aceea că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand dintr- un stat membru al uniunii europene pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa solicitată prin acțiune.

Ulterior, reclamantul a solicitat organului fiscal ca această taxă să-i fie restituită, însă i s-a comunicat că a fost încasată legal.

Tribunalul reține că România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007, iar dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României prevăd că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, alin. 4 din același articol stipulând că jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe. Într-o atare ipoteză, revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului trebuie aplicate de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.

Din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008. Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul art. 110 din TFUE prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.

Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumit model de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la art. 110 din TFUE precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.

Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv.

De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 Mos Nadasdi si Ilona Nemeth, par. 52.)

S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindrii, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C-345/93 Nunes Tadeu, par. 20).

Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

Din preambulul actului normativ rezultă că taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Diferența de aplicare a taxei pentru autovehicule aflate în situații comparabile (deja înmatriculate) instituie un tratament discriminatoriu, în defavoarea autoturismelor aduse din Uniunea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România.

În sensul celor reținute, este și Hotărârea C.J.C.E. în cauza C-402, cauza Tatu, referitoare la compatibilitatea taxei de poluare instituită prin OG nr.50/5008 cu dreptul comunitar, hotărâre prin care Curtea a amintit că dreptul Uniunii interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, această interdicție vizând garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import.

În continuare, Curtea a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat. Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.

Verificând dacă această taxă creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, Curtea a examinat în primul rând dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză. Apoi, Curtea a examinat neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de intrarea în vigoare a taxei, respectiv la 1 iulie 2008.

În ceea ce privește primul aspect al neutralității taxei, Curtea a amintit că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național. În această privință, Curtea a constatat că reglementarea română este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că această taxă nu depășește valoarea reziduală

încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.

În schimb, în ceea ce privește al doilea aspect al neutralității taxei, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

Astfel, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.

Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.

Deci, art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin disp. OUG nr. 50/2008, în versiunea inițială, publicată în MO, partea I- a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu disp. art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili în intervalul 0_ -_ .

De asemenea, având în vedere conținutul ierarhic al dispozițiilor ce reglementează modul de determinare al taxei de poluare în versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și cel în vigoare începând cu data de_, respectiv modificarea intervenită prin Legea nr. 329/2009, publicată în MO partea I-a nr. 761/2009, se constată că hotărârea pronunțată în cazul Tatu poate fi reținută ca fiind aplicabilă și în acele cauze în care se solicită restituirea taxelor de poluare achitate după data de _

Așa cum a stabilit în mod constant CJUE, în propria sa jurisprudență, o hotărâre preliminară este obligatorie pentru instanța națională care a solicitat aceasta. Curtea a mai decis că "scopul hotărârii preliminare este de a decide asupra dreptului, iar această hotărâre este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea prevederii comunitare și a actului comunitar în cauză"; (C 52/76, Benedettic.Munari).

Cum această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară, pentru considerentele expuse, tribunalul apreciază acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată, astfel că o va admite

conform dispozitivului prezentei sentințe (cu precizarea că dobânda legală se calculează conform art. 3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1, art.3 din OG nr. 13/2011, art.1535 din Legea nr.287/2009 - impunându-se repararea integrală a prejudiciului constând în folosul nerealizat). Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamanta prin faptul că este lipsită de suma care trebuie să-i fie restituită, fundamentul obligării pârâtei la plata acesteia aflându-se în culpa pârâtei constând în fapta de a nu aplica cu prioritate normele comunitare, atunci când dispozițiile legale interne vin în contradicție cu acestea.

Pe cale de consecință, față de soluția adoptată referitor la acțiunea principală și dispozițiile art. 60 C.pr.civ., art. 1 alin. 1 și art. 5 alin.1 din OUG nr.50/2008 care dispun că "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestionează de A. F. pentru M.

, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului";, taxă care se calculează de autoritatea fiscală competentă, conform art. 7 din același act normativ "stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, realizându-se de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală";, rezultă că cel ce încasează taxa de poluare este organul fiscal teritorial competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit dispozițiilor OG nr. 92/2003, însă destinatarul sumelor încasate cu titlu de taxa de poluare este A. F. pentru M., fapt ce reiese și din dispozițiile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru M. ";, tribunalul va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. F.

P. S. -B., conform dispozitivului prezentei sentințe.

În temeiul art. 274 Cod proc. civilă, instanța va obliga pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 39,30 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar (f.31,32).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite acțiunea formulată de reclamantul V. V. , în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. și în consecință:

-obligă pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. să restituie reclamantului suma de 4.448 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească reclamantului dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de A. F. P. Sîngeorz-B. împotriva chematei în garanție A. F. pentru M., și obligă chemata în garanție să restituie reclamantului suma de 4.448 lei reprezentând taxă de poluare și să plătească acestuia dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data achitării acesteia până la restituirea efectivă.

-obligă pârâta A. F. P. Sîngeorz-B. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

-obligă pe chemata în garanție A. F. pentru M. să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .

PREȘEDINTE, GREFIER,

G. A. R. M.

Red/Dact G.A./R.M.

Sentința civilă nr. 1564/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1564/2013. Contestație act administrativ fiscal