Sentința civilă nr. 1569/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1569/2013
Ședința publică din data de 19 septembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P.
C. -M., împotriva pârâților P. M. B. și K. A., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul reclamantei, av. Z. Zoran, reprezentanta pârâtului P. municipiului B., cj. R. Lucica și mandatarul pârâtului K.
, av. Kocsis Tibor Jeno, lipsă fiind reclamanta și pârâtul K. A. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Mandatarul reclamantei arată că a formulat și în scris Excepția de necompetență materială a prezentei instanțe, sens în care o depune la dosar și o comunică cu celelalte părți. Menționează că excepția a fost motivată pe larg la termenul de judecată anterior.
Reprezentanții părților arată că nu solicită amânarea cauzei pentru studiul excepției depuse la dosar la acest termen.
Reprezentantul pârâtei K. A., av. Kocsis Tibor Jeno, arată că, în situația în care se insistă pe excepția de necompetență materială a prezentei instanțe, în opinia sa, în cauză ar exist conflict negativ de competență.
Mandatarul reclamantei apreciază că nu există conflict negativ de competență, deoarece Precizarea sesizării a fost făcută ulterior invocării excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate.
Tribunalul, având în vedere că din Întâmpinarea depusă la dosar la termenul de judecată anterior reiese că s-ar invoca o tardivitate, respectiv o decădere din dreptul de a invoca excepția de necompetență materială și că ar trebui soluționată mai întâi excepția inadmisibilității invocată în fața tribunalului, precum și împrejurarea că reclamanta și-a precizat sesizarea după prima zi de înfățișare, pune în discuția părților Precizarea sesizării și excepțiile invocate.
Mandatarul reclamantei, în opinia sa, soluționarea excepției de necompetență materială ar premerge soluționării excepției de inadmisibilitate, însă lasă ordinea soluționării acestora la aprecierea instanței. Mai arată că, într-adevăr precizarea sesizării s-a făcut după prima zi de înfățișare, iar excepția se invocă cu privire la sesizarea precizată, însă și întâmpinarea prin care s-a invocat de către pârât excepția inadmisibilității a fost depusă la dosar la același termen de judecată. Ambele excepții, atât excepția inadmisibilității, cât și excepția cu privire la necompetența materială, au fost invocate deodată, la același termen de judecată.
Reprezentantul pârâtului K. A., av. Kocsis Tibor Jeno, arată că primul termen la care părțile puteau pune concluzii efectiv este cel prevăzut de art. 134 Cod pr. civilă, în speță cel din _
. Mandatarul reclamantului a venit ulterior, în_, cu Precizarea sesizării, când întâmpinarea era deja depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtului P. municipiului B., cj. R. Lucica, arată că solicită respingerea excepției de nelegalitate, iar cu privire la celelalte aspecte arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestora.
Mandatarul reclamantei, av. Z. Zoran I., arată că acțiunea/sesizarea a fost precizată oral la termenul de judecată anterior, iar motivarea acesteia a fost cuprinsă în încheierea de ședință. Totodată, a precizat că sesizarea inițială se întemeiază pe dispozițiile art. 17 Cod pr. civilă, respectiv ar fi o cerere incidentală față de acțiunea reconvențională, cu același obiect, în sensul de a se verifica legalitatea în cadrul procesului inițiat la Judecătorie, și nu o excepție propriu-zisă.
Referitor la aspectul invocat de mandatarul reclamantei, reprezentanta pârâtului P. municipiului B., arată că nu se opune acestei cereri.
Reprezentantul pârâtului K. A., av. Kocsis Tibor Jeno, referitor la precizarea făcută de mandatarul reclamantei, invocă excepția tardivității.
Tribunalul, având în vedere că prima zi de înfățișare a fost la termenul de judecată din_, care a coincis cu primul termen de judecată, termen la care s-au discutat cererile în probațiune și au fost încuviințate, constată reclamanta decăzută din dreptul de a modifica sau întregi cererea, astfel că nu se va pronunța pe excepția de necompetență materială invocată cu privire la precizarea cererii.
Totodată, tribunalul pune în discuție inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de către pârât.
Mandatarul reclamantei, cu privire la inadmisibilitate, solicită respingerea excepției. În motivarea acestei cereri arată că, într-adevăr actul administrativ contestat datează din anul 2003, însă solicită a se observa că atât procesul verbal prin care s-a recepționat lucrarea, cât și cel prin care s-a întabulat, datează din anul 2006. Raportat, strict, la data la care și-a produs efectele actul administrativ, consideră că această excepție, a inadmisibilității, trebuie a fi respinsă și analizată pe fond excepția de nelegalitate. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Mandatarul pârâtului K. A., av. Kocsis Tibor Jeno, arată că susține excepția invocată, cu aceeași motivare arătată în scris în întâmpinare.
Reprezentanta pârâtului P. municipiului B., cj. R. Lucica, solicită admiterea excepției inadmisibilității, motivat de faptul că actul administrativ emis în anul 2003 a avut valabilitate 1 an de zile și că procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost încheiat în anul 2006. Mai mult decât atât, solicită a se reține că pe toată perioada executării lucrărilor nu s-a făcut niciun fel de opoziție din partea vecinilor beneficiarilor autorizației de construire contestată. De asemenea, solicită a se constata că autorizația de construire a fost legal emisă în baza documentației depuse, care cuprinde avizele și acordurile necesare, cu mențiunea că la data respectivă erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 50/1991.
Tribunalul aduce la cunoștința reprezentantei pârâtului P. municipiului B. că excepția inadmisibilității a fost invocată raportat la data emiterii autorizației de construire și data intrării în vigoare a Legii Contenciosului Administrativ.
Reprezentanta pârâtului, față de această precizare, arată că solicită admiterea excepției invocate.
Tribunalul reține cauza în pronunțare cu privire la inadmisibilitate.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Reclamanta P. C. M. a invocat excepția de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1003 din_, precum si a tuturor actelor administrative subsecvente, autorizație emisa de P. mun.B., in favoarea beneficiarului K. A., considerând că de actul administrativ în discuție depinde soluționarea prezentului litigiu pe fond, se solicită suspendarea prezentei pricini până la soluționarea excepției invocate.
In speță se consideră că este imperios necesară constatarea nelegalității autorizației de construire, aceasta încălcând prevederile legale în materie, în primul rând, fiind emisă fără ca în prealabil să se fi solicitat un certificat de urbanism care să cuprindă avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării, cum prevede art.5 din Legea nr.50/1991, în forma aflată în vigoare la data emiterii actului administrativ, coroborat cu prevederile art.6 din aceeași lege, beneficiarul mansardându-și apartamentul, fără ca să ceară acordul celorlalți proprietari de apartamente (tabelul nominal depus de reclamant vizând doar renunțarea la cota indiviză din pod nu și acordul pentru realizarea mansardei, oricum nearătându-se în favoarea cui să opereze pretinsa renunțare, cei 4 semnatari ai tabelului, din totalul de 14 apartamente, fiind locatari ai apartamentelor de la etaje inferioare, tabelul fiind datat_, iar autorizația fiind emisă în 2003, data la care aproape toți semnatarii nu mai locuiau in acel bloc), în special acordul celor cu care are pereți comuni (reclamanta nedându-și niciodată acordul pentru realizarea mansardei reclamantului), extinzându-se și asupra părții din pod aflată deasupra apartamentului acesteia, pe care a construit-o pe cheltuiala proprie,
amplasarea scării de acces la mansardă pe peretele comun cu dormitorul reclamantei, precum și a băii din mansarda deasupra aceluiași dormitor creând un disconfort intolerabil datorită zgomotului resimțit în apartament ca urmare a folosirii scării de acces sau a toaletei de la mansardă (cum s-a putut constata cu ocazia efectuării cercetării locale). Mai trebuie observat că lucrările de mansardare s-au efectuat și după expirarea autorizației în discuție, procesul verbal de recepție a lucrărilor fiind întocmit in baza unui act administrativ care nu mai era valabil.
Prin încheierea de sesizare pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de_ în dosarul nr._ s-a admis cerere de sesizare a instanței de contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1003 din_ precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, autorizație emisă de P. M. B., invocată de pârâta reclamată reconvențională P. C. .
În temeiul art. 3 pct.1 Cod de procedură civilă a fost sesizat Tribunalul Bistrița Năsăud în vederea soluționării excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1003 din_ precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, autorizație emisă de P. M. B., invocată de pârâta reclamată reconvențională P. C., întocmindu-se un dosar asociat, ce va cuprinde copii de pe cererea de chemare în judecată filele 2-4, Autorizația de construire nr. 1003/_ ( f. 297), înscrisurile depuse la filele 296, 298,, înscrisul prin care s-a invocat excepția de nelegalitate (f. 809) și prezenta încheiere, prezentul dosar înaintându-se Tribunalului BN spre competentă soluționare în ce privește excepția de nelegalitate
În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 s-a suspendat judecarea prezentei cauze, privind reclamantul K. A., împotriva pârâților K. L. ș.a, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic, până la soluționarea excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1003 din_ precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, autorizație emisă de P. M.
de către Tribunalul Bistrița Năsăud.
Pentru a pronunța această încheiere instanța, analizând excepția de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1003 din_ precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, autorizație emisă de P. M. B., invocată în baza prevederilor art.4 din Legea nr.554/2004, de către reprezentantul pârârei reclamante reconvenționale P. C., a reținut că:
În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Având în vedere motivele de fapt și de drept invocate în cauză, instanța a apreciat că de acest text de lege, depinde soluționarea cauzei, astfel încât s-a impus, suspendarea cauzei și sesizarea instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de contestator, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1003 din_ precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, autorizație emisă de P. M. B. .
Totodată, în baza acelorași dispoziții legale coroborate cu art. 3 pct. 1 C.pr.civ. a sesizat Tribunalul Bistrița Năsăud, în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată.
Intimatul K. A. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a invocat excepția inadmisibilității excepției invocate în fața instanței de fond, respectiv Judecătoria Bistrița, cu care a sesizat ulterior Tribunalul B. -Năsăud, ca și organ jurisdicțional competent în soluționarea acestei excepții, având în vedere următoarele considerente:
Verificarea respectării condițiilor de validitate ale actului se face prin raportare la legislația existenta la momentul emiterii sale si, cum Legea 50/1991 nu prevede în niciuna din dispozițiile sale necesitatea existenței acordului coproprietarului imobilului, pentru emiterea autorizației de construcție, excepția de nelegalitate apare ca fiind nefondată.
Practica judiciară a statuat constant că este neîntemeiată excepția de nelegalitate, deoarece, potrivit art.4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.262/2007 (text de lege ce constituie probabil temeiul de drept al excepției invocate): "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate". Curtea Constituțională, prin Deciziile nr.425 din 10 martie 2008 si nr.426/10 aprilie 2008, a reținut ca dispozițiile sus-menționate sunt constituționale în raport de prevederile an. 1 alin.(5), art.15 alin.(2), art.16 alin.(l), art.20 alin.(2), art. 21, art.23 si art.44 din Legea fundamentală. Insa, în
ceea ce privește aceste dispoziții legale, respectiv art.4 alin.(l) din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art.II alin. (2) teza finala din Legea nr.262/2007, ce reprezintă temeiul de drept al invocării excepției de nelegalitate, trebuie precizat ca judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art.20 alin.(2) din Constituție, republicata, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte cum este cazul Convenției europene, iar, pe de alta parte, în sensul art. 148 alin.(2) din Constituție, republicata, cu privire la compatibilitatea si concordanta normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară.
Curtea de Justiție de la Luxembourg, cu privire la rolul ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător comunitar, a reținut si ea ca: "este de competenta instanței naționale sa asigure pe deplin aplicarea dreptului . comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesara, un act normativ național precum legea generală, privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța naționala poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice si protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarului fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare".
Raportându-se așadar la Convenția europeana a drepturilor omului, la practica C.E.D.O. (blocul de convenționalitate), precum si la reglementările comunitare si jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg, instanța urmează a înlătura dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările si completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limita în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, reținând ca aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale convenționale si comunitare a căror respectare asigura exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În măsura în care, permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, dispozițiile sus-mentionate din Legea contenciosului administrativ încalcă astfel dreptul la un proces echitabil, consacrat de a.rt.6 din Convenția europeana a drepturilor omului si în practica C.E.D.O., precum si art.47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiul securității juridice, care se regăsește în totalitatea articolelor Convenției, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Este de reținut și faptul că, sub aspectul posibilității de cenzurare a legalității unui act juridic C.E.D.O, a reținut că "posibilitatea de a anula fără limită în timp o hotărâre judecătoreasca irevocabila reprezintă o încălcare a principiului securității juridice" - C.E.D.O., Hotărârea din 28 octombrie 1999, cauza Brumarescu c. România, § 62 -, în opinia separată la aceasta hotărâre precizându-se că "posibilitatea de a se anula, fără a limita în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie și executată_ trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiție", garantat de art.6 din Convenție. Argumentele C.E.D O. expuse în speța citată sunt perfect valabile și în speța de față, validitatea lor fiind susținută de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea emitentă și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioara intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004
Pe fondul problemei, se menționează că această excepție este vădit nefondată, având în vedere, că Legea nr. 50/1991 nu condiționează eliberarea autorizației de construire de existența unui drept de proprietate exclusivă asupra terenului, de acordul coproprietarului în cazul unei proprietăți comune și nici măcar de existența unui drept de proprietate, ci de existența unui titlu din care să rezulte în mod evident dreptul de a construi.
De altfel, nici o modificare ulterioară a legii nu impune că autorizația de construire să fie emisă la cererea tuturor coproprietarilor sau, dacă se emite în favoarea unui singur coproprietar, să existe acordul scris al celorlalți. Astfel, art.7 lit.b din Legea nr.50/1991 prevede că "Autorizația de construire se emite pentru executarea lucrărilor de baza și a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, care cuprinde, în copie, următoarele documente_ b) dovada, în copie legalizata, a titlului asupra imobilului, teren și/sau construcții și, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi și extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel. In Anexa nr.2 a Legii - Definirea unor termeni de specialitate utilizați în cuprinsul legii este definit "dreptul de execuție a lucrărilor de construcții ca fiind dreptul asupra construcției și/sau
terenului care conferă titularului dreptul de a obține, potrivit legii, din partea autorității competente, autorizația de construire.
În raport de aceste dispoziții se arată că nici la data emiterii autorizației de construcție și nici în prezent legea nu condiționează eliberarea autorizației de construire de existența unui drept de proprietate exclusivă sau de acordul celorlalți coproprietari. Este și firesc să nu existe o astfel de condiționare față de valoarea juridică a autorizației de construire care, potrivit art.2 din lege, constituie
"actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisa executarea lucrărilor de construcții corespunzător masurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor" și nu naște, prin ea însăși, un drept de proprietate asupra construcțiilor, dreptul coproprietarului de a construi fără acordul celorlalți sau consecințele lipsei acestui acord, precum și drepturile asupra construcției edificate de către unul din coproprietari pe terenul comun urmând a fi stabilite potrivit dreptului comun, cu ocazia partajului, pornind de la regimul juridic particular al exercitării dreptului de proprietate comună.
Un alt aspect, supus analizei instanței de judecată în soluționarea acestei cauze, este aceea, că la data emiterii autorizației de construcție, era în vigoare Ordinul nr. 1943/2001 al Ministerului Transporturilor și Amenajării Teritoriului, care a definitivat și normele metodologice pentru aplicarea legii nr. 50/1991, care de asemenea nu avea dispoziții contrare celor mai sus prezentate.
Nici una din criticile invocate în scurta motivare a excepției, nu subzistă în cauza de față, ba mai mult acestea sunt tendențioase, singurul scop fiind acela de a obține o mărire a suprafeței de pod deținute, fără a se observa că suprafața de apr. 40 mp pe care-1 deține reclamanta este bine delimitat în urma expertizei în construcții efectuat de exp. Muzsi V. . Au fost respectate toate solicitările de autorizare, din certificatul de urbanism, a fost respectat fiecare norma legală, astfel că autorizația și-a produs efectele și se impune menținerea ei.
De asemenea, reclamanta a devenit proprietara asupra imobilului apartament, nr. 14 doar în cursul anului 2000 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 102/2000 de BNP Bria E.
, astfel că acordul ei era imposibil de obținut, deoarece aceasta înțelegere a fost perfectată la nivelul anului 1997 iar ulterior depuse documentele în vederea autorizării. Nici o persoană nu a ridicat pretenții asupra bunului edificat de reclamantul intimat K. A., astfel că existența bunului a devenit o notorietate încă din anul 2003 și ulterior opozabil tuturor prin întocmirea notei de recepție. Ba mai mult, a fost obținut și avizul proprietarului anterior al apartamentului nr. 14, D-l S., care a fost de acord cu edificarea acoperișului și ulterior cu mansardarea apartamentului lui K. A. . Excepția invocată, este mult prea tardivă, raportat la anul 2013, pe când construcția există încă din anul 2003 iar așa zisul deranj a apărut doar după anul 2012.
Raportat la aspectul că toate cerințele legale, aplicabile la data emiterii autorizației de construcție au fost îndeplinite, respectarea securității relațiilor civile dintre persoane și entități juridice, se solicită respingerea excepției ca fiind nefondată.
O altă discuție juridică, care trebuie supusă analizei instanței de fond, ar fi acela, dacă, în situația de față se impunea sau nu efectuarea procedurii prealabile, anterior ridicării excepției, astfel că lasă la aprecierea instanței dacă se impune a se invoca din oficiu, față de această stare de fapt inadmisibilitatea cererii.
În drept s-au invocat disp. art. 115,242 alin. 2, 274 Cod proc. civ.
Pârâtul P. mun. B. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea excepției ca fiind inadmisibilă.
În motivare s-a arătat că reclamanta solicită instanței să constate nelegalitatea Autorizației de construire nr. 20979/1003/_ motivând că a fost emisă "fără ca în prealabil să se fi solicitat un certificat de urbanism care să cuprindă avizele și acordurile legale, _, beneficiarul mansardându-și apartamentul, fără ca să ceară acordul celorlalți proprietari de apartamente, _".
Desigur că, potrivit art.4 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii lui, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate, excepția de nelegalitate reprezentând o modalitate de apărare a unei părți într-un proces, față de efectele unui act administrativ ilegal.
Astfel, că potrivit art.6 din Legea nr.50/1991 rep. cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data solicitării, autorizația de construire trebuia emisă în cel mult 30 de zile de la data
înregistrării cererii, cu condiția anexării documentației tehnice complete, verificată conform legii, care să cuprindă și avizele legale impuse prin certificatul de urbanism.
Susținerea reclamantei potrivit căreia, Autorizația de construire nr. 20979/1003/_ a fost emisă fără emiterea unui certificat de urbanism este falsă.
Se mai arată s-a emis Certificatul de Urbanism nr. 11453/1471/_, act de informare prin care s-au făcut cunoscute solicitantului, informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al imobilului unde urma să se construiască, a cerințelor urbanistice de îndeplinit, funcție de specificul amplasamentului, a avizelor și acordurilor necesare autorizării.
Prin urmare, documentația depusă odată cu cererea privind emiterea autorizației de construire, cuprinde toate avizele si acordurile prevăzute de lege, inserate de autoritatea publică emitentă în Certificatul de urbanism nr. 11453/1471/_ .
Cât despre acordurile proprietarilor vecini, acestea există conform Declarației beneficiarului și a Tabelului anexat (f.139-141 dosarul de arhivă), depuse odată cu documentația aferentă.
Examinând legalitatea actului administrativ dedus judecății, raportat la respectarea dispozițiilor legale aplicabile la emiterea lui, se solicită a se constata că nu au fost încălcate dispozițiile Legii nr.50/1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare și pe cale de consecință, respingerea excepției ca fiind inadmisibilă.
În drept, s-au invocat disp. art. 115 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 554/2004, Legea nr.50/1991, republicată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta P. C. M. a invocat excepția de nelegalitate a Autorizației de construire nr. 1003 din_, precum si a tuturor actelor administrative subsecvente, autorizație emisa de P. mun.B., in favoarea beneficiarului K. A. .
Cu privire la natura juridică a autorizației de construire mai sus menționată, instanța apreciază că acesta este un act administrativ de autoritate cu caracter individual, deoarece, reprezintă manifestarea de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și obligații în beneficiul și respectiv, în sarcina unei persoane dinainte determinate.
Actul administrativ individual, obiect al litigiului de față, este emis anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii 262/2007 care au modificat și completat, printre altele, prevederile art.4 alin.1 din Legea 554/2004. Cu privire la această categorie de acte administrative, art.4 alin.1 din Legea 554/2004 prevede, într-adevăr, că legalitatea lor poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, iar art.II alin.2 teza finală din Legea 262/2007 și art. 4 alin.2 din Legea 554/2004 prevăd că excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru acte administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului.
Este însă constantă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, cu motivarea că acest act normativ nu poate fi aplicat unor raporturi juridice născute anterior apariției sale, întrucât ar conduce la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice, principiu consacrat in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului .
Dispozițiile menționate din Legea 554/2004, în măsura în care permit cenzurarea legalității actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii 554/2004, încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 CEDO, precum și de art.47 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice, care se regăsește implicit în totalitatea articolelor convenției și care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept .
Validitatea argumentelor CEDO în speța de față este susținută de similitudinea de efecte juridice existentă între hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă și actul administrativ.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, instanța va respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1003/2003 emisă de P. M.
B., precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, invocată de reclamanta P. C. M. .
Având în vedere soluția pronunțată, precum și dispozițiile art. 274 Cod proc. civilă, instanța va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de nelegalitate a autorizației de construire nr. 1003/2003 emisă de P. M. B., precum și a tuturor actelor administrative subsecvente, invocată de reclamanta P. C. M. , domiciliată în B., str. C. V., bl. 15, sc.A, ap. 14, jud. B.
-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții P. M. B. , cu sediul în B., P. C., nr. 1, jud.
B. -Năsăud și K. A. , cu sediul în B., str. C. V., bl.15, sc.A. ap. 13, jud. B. -Năsăud. Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /5 ex
