Decizia civilă nr. 7112/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7112/2013
Ședința publică din data de 17 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: A. A. M.
S. L. R. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare | recursul declarat de recurenta- reclamantă E. | |
R. | U. cu R., G. -C. | O. prin P. G. -C. B. împotriva |
sentinței civile nr.681 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimatele- pârâte C. P., C. Local P. și D. G. de A. S. și P. C. S. Pentru C. S.
C. cu H. S. B. (C. de P. Pentru C. cu H. ), având ca obiect excepție nelegalitate a HCL nr. 12/1994 a C. ui Local P. .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante E. R. U. cu R., G. -C. O. prin P. G. -
C. B., avocat Bălănean Cristian din Baroul Bihor, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatele- pârâte C. P., C. Local P. și D. G. de A.
S. și P. C. S. Pentru C. S. C. cu H. S. B. (C. de
P. Pentru C. cu H. ).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata- pârâtă D. G. de A. S. și P. C. S. Pentru
C. S. C. cu H. S. B. (C. de P. Pentru C. cu H. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța, din oficiu, pune în discuție ca motiv de ordine publica inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 12/18 mai 1994 a C. ui Local P. raportat la imprejurarea ca este anterioara Legii 554/2004 cat si la imprejurarea ca termenul pentru formularea acțiunii directe de anulare s-a implinit.Totodata solicita reclamantei sa indice data la care a luat cunostiinta despre hotararaea cu privire la care a invocat exceptia de nelegalitate.
Reprezentantul recurentei- reclamante E. R. U. cu R., G. -C.
O. prin P. G. -C. B., avocat Bălănean Cristian solicită respingerea excepției având în vedere că atâta timp cât legea nu prevede un termen limita
pentru formularea unei exceptii de nelegalitate, actele administrative pot fi atacate pe aceasta cale oricand.
De asemenea arata că în Cartea funciară se menționează intr-adevar despre această Hotărâre de Consiliu, însă a luat la cunoștință de conținutul acesteia în momentul în care a fost depusă actiunea la Judecătoria Șimleul Silvaniei.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei- reclamante E. R. U. cu R., G. -C.
O. prin P. G. -C. B., avocat Bălănean Cristian dezvoltă pe larg motivele învederate în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a H.C.L. nr. 12/1994 a C. ui Local P. . Cu cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 681 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S.
s-a respins cererea reclamantei E. R. U. CU R., G. -
C. O. PRIN P. G. -C. B.
, împotriva pârâtelor C. P.
, C.
LOCAL P. | și D. | G. | DE A. | S. | ȘI P. | C. | S. | pentru C. | |
S. C. | CU H. | S. | B. | (C. | DE P. | PENTRU C. | CU H. ), |
având ca obiect excepție nelegalitate a HCL nr. 12/1994 a C. ui Local P. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 12/18 mai 1994 a C. ui Local P. s-a dispus trecerea în proprietatea privată a statului a unui teren în suprafață totală de 44.470 mp, înscris în CF nr. 1463 și nr. 1471 B. (filele 13, 14 - dosar judecătorie).
Acest teren s-a transmis prin aceeași hotărâre în întregime în folosință gratuită pe teren de 99 de ani C. ui spital copii cu handicap sever B. în vederea construirii unui așezământ pentru ocrotire a minorilor cu handicap sever, precum și anexelor gospodărești. Transmiterea în folosință este valabilă până la dizolvarea unității mai sus menționate dacă acesta va intervenii până la expirarea termenului de 99 de ani.
Folosința gratuită asupra imobilului s-a transmis, conform hotărârii, sub condiția ca destinația să nu fie schimbată iar terenul să nu fie închiriat altor persoane fizice sau juridice.
Anterior cooperativizării întreaga suprafață pentru care s-a emis Hotărârea nr. 12/1994, a cărei anulare s-a solicitat, a constituit proprietatea tabulară a dr.
I. M. (filele 38-40) însă până la data adoptării acestei hotărâri nu s-au formulat de către reclamantă cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren.
Aceste cereri au fost formulate de către E. R. U. cu R., G. -C.
O. în baza Legii nr. 169/1997. Aceasta este moștenitoarea defunctului I. M.
, astfel cum a atestat Certificatul de Moștenitor nr. 232/30 septembrie 2004 emis de BNP Boroi E. și Boroi S. -C. (filele 19, 20).
Cum însă la epoca adoptării hotărârii contestate terenul se afla la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar B. nefiind, subliniem încă o dată, solicitat de către reclamantă, și aflându-se faptic în administrarea C. ui S. pentru copii cu handicap S. B. , trecerea sa în domeniul privat al statului și apoi transmiterea folosinței gratuite în favoarea C. ui S., apar ca fiind legale.
S-a constatat, pentru cele ce preced, că Hotărârea nr. 12/1994 a C. ui Local P. a fost legală, raportat la normele legale în vigoare la momentul adoptării ei, aplicate situației juridice concrete a terenului.
Așa fiind, cererea dedusă judecății a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E. R.
U. CU R., G. -C. O. prin P. G. -C. B. solicitând
admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a H.C.L. nr. 12/1994 a C. ui Local P. . Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în fapt, a invocat - prin acțiunea introductivă care formează obiectul dosarului civil nr._ al Judecătoriei Șimleul Silvaniei - excepția de nelegalitate a H.C.L. nr.12/1994 a C. ui Local P., în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 (înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 2/2013).
Prin H.C.L. nr. 12/_, C. Local P. a dispus transmiterea dreptului de folosință gratuită în favoarea pârâtei de rd. II asupra terenurilor cu nr. top_ ,_ -_ ,_ -1288/a, în suprafață totală de
44.470 mp. Ulterior, această operațiune juridică a fost înscrisă în cartea funciară, sub B 5 din C.F. nr. 1471 B., încheierea de intabulare nr. 564/_, precum și sub B 2 din C.F. nr. 1702 B., încheierea de intabulare nr. 564/_ .
Prin Sentința civilă nr. 681/2013, Tribunalul Sălaj a dispus respingerea cererii, considerând că actul administrativ atacat este legal, pe motiv că, la momentul adoptării lui, recurenta nu a avut depusă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren. Chiar dacă se reține de către instanța de fond faptul că terenurile în litigiu au constituit proprietatea tabulară a lui I. M. anterior cooperativizării și că recurenta are calitatea de moștenitoare testamentară, faptul că cererea de reconstituire s-a depus doar în anul 1997, în temeiul Legii nr. 169/1997, este insuficient pentru a aprecia H.C.L.
P. nr. 12/1994 ca fiind nelegală, "...raportat la normele legale în vigoare la momentul adoptării ei".
Consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul Sălaj este netemeinică, deoarece se întemeiază pe o analiză eronată a situației juridice aplicabilă în speța de față. Bunăoară, instanța de fond absolutizează aspectul lipsei unei cereri de reconstituire la momentul adoptării actului normativ cu caracter individual, iară a analiza în mod efectiv legalitatea acestuia la momentul respectiv. Hotărârea nr. 12/1994 a C. ui Local P. trebuia să respecte toate normele legale specifice, independent de faptul că recurenta avea sau nu avea depusă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Într-o altă ordine de idei, lipsa cererii de reconstituire în anul 1994 nu degreva C. Local de obligația de a respect prevederile art. 17 și 25 din Legea nr. 18/1991 (în forma redacțională de atunci).
Vătămarea drepturilor și intereselor recurentei este evidentă, din moment ce terenurile în litigiu nu le-au putut fi atribuite ulterior anului 1997, din cauza adoptării acestei hotărâri. Dacă aceasta nu respecta condițiile de legalitate de la momentul respectiv, iar lipsa cererii de reconstituire nu a constituit un motiv determinant în adoptarea ei, excepția de nelegalitate invocată de către recurentă este întemeiată.
Acest act administrativ, care stă la baza înscrierii de sub B 2 din C.F. nr. 1702 B. i, este lovit de nulitate, având în vedere încălcarea grosolană de către autoritățile publice locale a prevederilor legale în vigoare la momentul respectiv. Bunăoară, art. 17 alin. 3 și art. 25 din Legea nr. 18/1991 (în forma redacțională din anul 1994)- menționate în preambulul H.C.L. nr. 12/1994 ca temei pentru adoptarea hotărârii - nu prevedeau posibilitatea preluării terenurilor în discuție în patrimoniul statului român, nici posibilitatea închirierii sau concesionării lor,
decât într-un singur scop: dezvoltarea de exploatații agricole. Condiția esențială pentru ca astfel de terenuri să poată trece în administrarea primăriilor o constituia lipsa moștenitorilor, or, în cazul lui I. M., recurenta avea și are calitatea de moștenitoare testamentară din momentul apariției Decretului nr. 9/1989 al F.S.N. (prin care a fost abrogat Decretul nr. 358/1948).
Chiar mergând pe ideea instanței de fond - în sensul că autoritățile locale nu știau despre calitatea de moștenitoare a recurentei - motivele de nelegalitate bazate pe nerespectarea art. 17 și 25 din Legea nr. 18/1991 subzistă în continuare, deoarece transmiterea dreptului de folosință gratuită pe 99 de ani nu s-a făcut în scopul instituit de lege al dezvoltării de exploatații agricole.
În al doilea rând, pentru a fi incident art. 25 din Legea nr. 18/1991, era necesar ca terenurile în discuție să fi aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, fără moștenitori. Or, I. M. nu a avut niciodată calitatea de cooperator, deoarece la momentul începerii procesului de cooperativizare a agriculturii el se afla în închisorile comuniste, decedând la data de_ în Penitenciarul de la Sighetul-Marmației. De asemenea, bunurile care i-au aparținut au intrat în patrimoniul statului, prin confiscarea averii, iar nu în patrimoniul C.A.P., unde au fost preluate doar în folosință (art. 30 din Legea nr. 18/1991). Art. 25 nu este aplicabil nici în privința ideii de la alte persoane care au decedat, fără moștenitori, deoarece I. M. a lăsat un testament, instituind legatară universală chiar pe rcurentă.
ART. 17 are urmatorul continut :Terenurile din extravilan aduse sau preluate în orice alt mod în patrimoniu cooperativei de la cooperatori sau alte persoane care au decedat și nu au moștenitori, precum și terenurile pentru care nu s-au formulat cereri de restituire rămân la dispoziție.Toate terenurile cooperativei care nu sunt atribuite conform art. 13-16, precum și terenurile extravilane proprietatea statului aflate în folosința cooperativei, rămân, de asemenea, la dispoziția comisiei, urmând a fi atribuite altor persoane îndreptățite.Terenurile neatribuite, rămase la dispoziția comisiei, trec în domeniul privat al statului, urmând a fi puse la dispoziția celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploatații agricole, prin închiriere, concesiune sau vânzare, în condițiile legii.Persoanelor prevăzute la alin. 3 li se pot atribui, în 1991, fără plată, terenurile intrate în domeniul privat al statului, conform prevederilor legii.În vederea administrării acestor terenuri se va înființa, prin lege. Agenția pentru Dezvoltare și Amenajare Rurala.Până la preluarea în administrare de către agende, terenurile vor fi administrate de primarii.
ART. 25 are urmatorul continut :Terenurile situate în intravilanul localității, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat, în ambele cazuri fără moștenitori, trec în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, până la efectuarea operațiilor prevăzute la alin. 1, terenurile vor fi înscrise și folosite conform destinației avute.În cazul terenurilor în discuție erau incidente prevederile art. 30 din Legea nr. 18/1991, în conformitate cu care " terenurile proprietatea statului aflate în exploatarea cooperativelor sunt la dispoziția comisiilor prevăzute la art. 11, "în vederea atribuirii lor în proprietatea celor îndreptățiți, conform legii";. Altfel spus, în privința acestor terenuri trebuia dispusă reconstituirea dreptului de proprietate, nefiind posibilă dezmembrarea proprietății și transmiterea unui atribut esențial al dreptului de proprietate - folosința - către un terț.
În concluzie, apreciază că instanța de fond nu a analizat în mod corect speța dedusă judecății, rezumându-se la valorificarea juridică a unui singur aspect - acela al lipsei cererii de reconstituire la momentul anului 1994 deși actul administrativ nu respecta cerințele legale pentru emiterea sa în mod valabil. Prin urmare, deoarece de adoptarea actului administrativ în discuție depinde
posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate, solicită admiterea prezentului recurs.
Menționează că la judecarea fondului se va avea în vedere menținerea unui drept de folosință asupra terenurilor aferente C. ui spital pentru copii cu handicap, care este cu mult inferioară suprafeței totale de 4.4 ha.
Intimata pârâtă D. G. DE A. S. ȘI P. C. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate inclusiv a motivului de ordine publica pus in discutia partilor din oficiu in sedinta publica din data de_ Curtea retine urmatoarele
:
Pe cale de excepție de nelegalitate a fost, în speță, atacată Hotărârea C. ui Local P. nr. 12/_ privind trecerea in proprietatea privata a statului a unor imobile si transmiterea administrarii acestora pe timp limitat .
Acest act administrativ individual a fost adoptat la data de_, anterior datei de_ data la care a intrat în vigoare Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, inclusiv în privința art. 4 alin. l din Legea nr. 554/2004 ce reprezintă temeiul de invocare a excepției.
Cu privire la aplicarea în timp a normelor procedurale care au instituit în Legea nr. 554/2004 calea de atac împotriva unor acte administrative reprezentată de excepția de nelegalitate, prin Soluția de principiu adoptată în Plenul judecătorilor din 20 februarie 2006, având în vedere prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în forma inițială, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ cu caracter individual adoptat sau emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
După modificările operate în Legea nr. 554/2004 de către Legea nr. 262/2007, inclusiv în privința art. 4 din legea contenciosului administrativ, în aplicarea art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituție, prin raportare la Convenția europeană a drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și la jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg, s-a apreciat prin Soluția de principiu adoptată în Plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a I. din 26 mai 2008 (poziție reiterată prin Soluția de principiu a Plenului judecătorilor Secției din 16 martie 2009) că se înlătură aplicarea dispozițiilor art.4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. 2 teza finală din Legea nr.262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă pe calea excepției de nelegalitate. Practic, s-a menținut soluția din 2006, ceea ce semnifică că de cel puțin 7 ani procedura excepției de nelegalitate în raport cu actele administrative anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este privită ca inadmisibilă în jurisprudență,pozitie imbratisata si de catre instanta in solutionarea prezentului recurs .
Chiar daca prin deciziile nr.425/2008 si nr.426/2008 Curtea Constitutionala a retinut ca dispozitiile art. 4 din Legea 554/2004 astfel cum au fost modificate sunt constitutionale in raport cu art. 1 alin. 5,art. 15 alin. 2 ,art. 16 alin. 1 ,art. 20 alin. 2 ,art. 21,23,44 din Constitutie s-a retinut in adoptarea solutiei sus mentionate ca judecătorului național îi revine rolul de a aprecia, pe de o parte, în sensul art. 20 alin.(2) din Constituția, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, iar, pe de altă parte, în sensul art. 148 alin.(2) din Constituție, cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudențele comunitare.
În acest sens, judecătorul național, în calitate de prim judecător al C.E.D.O., are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acestei Convenții, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte intervenția legiuitorului pentru abrogarea ei.
De asemenea, conform jurisprudenței Curții de Justiție de la Luxemburg, este de competența judecătorului național, în calitate de prim judecător comunitar, să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național, precum legea generală privind contenciosul administrativ, care i s-ar opune.
Pornind de la aceste premise instanta apreciaza ca posibilitatea cenzurarii unui act administrativ individual adoptat in anul 1994 pe calea exceptiei de nelegalitate reglementata prin Legea 554/2004 fara nici o cenzurare in timp contravine dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO si de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prin prisma atingerii aduse principiului securitatii si dreptului la justitie garantat de art. 6 din Conventie, aplicabil pentru identitate de ratiune si actelor administrative cat si practicii Curtii de Justitie de la Luxemburg care in cauza similare a retinut în ceea ce privește posibilitatea invocării excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, că, atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.Ori in speta insasi continutul hotararii 12/1994 a fost intabulat in cartea funciara .In anul 2004 reclamanta a cerut intabularea dreptului sau de proprietate dobandit cu titlu de mostenire in aceeasi carte funciara de unde rezulta ca acesta a cunoscut inca din anul 2004 ca prin hotararea 12/1994 atacata in speta dreptul de proprietate asupra imobilelor inscrise in aceasta carte funciara apartine Statului R. n si ca prin aceeasi hotarare s-a atribuit un drept de folosinta pe o durata de 99 de ani in favoarea C. ui S. C. cu handicap sever din B. .
Prin urmare, fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești Curtea retine ca aceste dispoziții ale Legii nr. 554/2004, care permit repunerea în discuție, în mod repetat și fără limită de timp, a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile fundamentale arătate și contravin practicii C.E.D.O. și Curții de Justiție de la Luxemburg în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative individuale admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului.
Nu s-ar putea retine in speta inaplicabilitatea unor principii desprinse din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și din textul Convenției, considerând că domeniul contenciosului administrativ este sustras câmpului lor de aplicabilitate. Din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, în domeniul contenciosului administrativ examinarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a aplicabilității art. 6 alin. 1 din Convenție se face în general în raport cu o pretinsă încălcare a drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, deși nu este exclusă calificarea, bunăoară, a unei proceduri fiscale din dreptul intern ca acuzație în materie penală (Bendenoun v. Franța, 1994).
În practica Curții s-a evitat definirea exactă a termenilor Convenției, Curtea examinând în fiecare caz în parte în funcție de circumstanțele speței natura dreptului în discuție, civil sau public, pe baza unor criterii orientative generate de practica anterioară sau stabilite la deliberare ("Convenția este un instrument viu,
care trebuie interpretat în lumina condițiilor din prezent";- Johnston v. Irlanda, 1986). Sub acest aspect, caracterul predominant al prezentului litigiu este cel
"civil"; vizand in esenta dreptul de proprietate asupra unui teren . Trebuie remarcat că noțiunile cu care operează Convenția au un înțeles autonom (Baraona v. Portugalia, 1987), netributar dreptului intern, astfel încât un drept calificat în dreptul intern ca fiind civil, poate să nu aibă o aceeași natură din perspectiva Convenției, sau, invers, un drept public să fie privit de către Curte ca având un caracter civil.
Contenciosul administrativ, nici chiar în forma sa mai accentuat "publică";, contenciosul fiscal, nu este exclus din sfera de aplicare a Convenției Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, există o jurisprudență bogată a Curții Europene, cum ar fi Ferrazzini v. Italia, 2001, în materie fiscală, Ringeisen v. Austria, 1971, Sporrong și Lonnroth v. Suedia, 1982, Allan Jacobson v. Suedia, 1989, Benthem v. O. nda, 1985, Tre Traktorer AB v. Suedia, 1989, în chestiuni referitoare la vânzarea terenului, desfășurarea activității unei clinici private, proprietate, acordarea de autorizații administrative dau dreptul practicării unei profesii sau a licențelor pentru desfacerea băuturilor alcoolice, Pellegrin v. Franța, 1999, în privința raporturile de funcție publică, Editions Périscope v. Franța, 1992, referitor la contenciosul administrativ propriu-zis. Discuția care a existat în timp la nivelul instanței europene privind aplicabilitatea Convenției - art. 6, în litigii în care există trăsături de drept public, este, în privința țării noastre, în mare parte inutilă, având în vedere că în contenciosul administrativ român statul este pe aceeași poziție cu particularul, procesul fiind guvernat de regulile egalitare ale procedurii civile.
Acest motiv de recurs face inutila examinarea celorlalte motive de recurs intrucit chiar daca ele ar fi fondate examinarea exceptiei de nelegalitate nu este admisibila prin raportare la art. 4 din Legea 554/2004 .
Avand in vedere considerentele mai sus expuse ,care analizeaza exceptia de nelegalitate exclusiv din perspectiva art. 4 din Legea 554/2004 ce reprezinta fundamentul in drept al invocarii ei si care inlocuiesc considerentele primei instante Curtea in temeiul art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta E. R. U. CU R., G. -C.
O. prin P. G. -C. B. împotriva sentinței civile nr.681 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
V. G. | A. | A. | M. | S. | L. | R. |
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: I. D. -D.
