Sentința civilă nr. 270/2013. Excepție nelegalitate act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /a1
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 270/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
P. A. A. M. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.617/2007, a Protocolului nr. P/5282/_
/95896/_ și a Actului adițional nr.1 la Protocol; excepție invocată de reclamantul C. I. A. P. I. I. în contradictoriu cu intimatul-emitent al actului administrativ, P. LE C. N. DE A. DE S. și în contradictoriu cu pârâții C. N. DE A. DE S. C. DE A. DE S. A J. C. .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă consilier juridic, Mocan D. în reprezentarea intereselor pârâtei ANAF, cu delegație de reprezentare aflată la fila 48 și av. P. I. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al 4-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reclamanta depune literatură de specialitate solicitând instanței ca la analizarea speței să o ia în considerare.
Curtea în temeiul art.137 alin.2 C.pr. civilă unește excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive cu fondul și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită respingerea excepției inadmisibilității relevând în susținere că în analizarea excepției de nelegalitate se impune urmărirea conținutului actului actelor existente de ANAF și CAS, actul dobândește caracter individual întrucât informațiile transmise sunt personale. Protocolul nu este un act administrativ.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF solicită respingerea acesteia relevând în susținere că atâta timp cât a înțeles să atace Protocolul încheiat între ANAF și CNAS privind metodologia de transmitere a datelor, calitatea procesuală pasivă a ANAF nu este ștearsă.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate arată că o susține în întregime.
Reprezentanta pârâtei A. N. de A. F. solicită admiterea excepției inadmisibilității întrucât în conformitate cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ este vorba despre un act bilateral produce efecte, este o operațiune premergătoare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF lăsăm la aprecierea instanței să se pronunțe.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin încheierile din data de 7 ianuarie 2013 si 4 martie 2013 pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a dispus Sesizarea Curții de Apel C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului P. lui C. de A. de
S. nr. 617/_, a art. 35 ,a art. 30 și 31 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, a Protocolului nr. P5282/_ /95896/_ încheiat între C. N. de A. de S. și A. N. de A. F., precum și a Actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la Protocol, încheiat între CNAS și ANAF.
S-a dispus suspendarea judecării cauzei conform dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea excepțiilor de nelegalitate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a luat act de excepția de nelegalitate formulată de către reclamant la data de_ și, apreciind că sunt întrunite condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispune sesizarea Curții de Apel C. (și) cu soluționarea excepției de nelegalitate a Ordinului P. lui C. de A. de S. nr. 617/_ și a art. 30 și 31 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, a Protocolului nr. P5282/_ /95896/_ încheiat între C. N. de A. de S. și A. N. de A. F., precum și a Actului adițional nr. 1 (181797/_ /801320/_ ) la Protocol,
încheiat între CNAS și ANAF.
În temeiul aceluiași text legal, s-a suspendat judecata pricinii până la soluționarea excepțiilor de nelegalitate.
În motivarea excepției nelegalitate reclamanta C. I. A. P. I. I.
, a arătat că în calitate de titulară a unui cabinet individual de avocatură, apreciază că dispozițiile art.35 din Normele metodologice aprobate prin Ordin Nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate emis de C. N. de A. de S., acest aspect rezultând din analiza punctuala și coroborata a următoarelor texte de acte normative:
Art.35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul 617/2007 al P. lui C. N. de A. de S. prevede ca: "1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 79 din Codul de procedura fiscala, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) sau decizia de impunere emisa de organul competent al casei de asigurări de sănătate, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului.Titlul de creanța prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetara este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege."
Conform dispozițiilor art. 110 alineatul 3 din OG 92/2003, titlu de creanța este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii.
În continuare, din analiza textelor de lege aplicabile, va demonstra în final ca intimata C. de A. de sănătate nu este " organ competent " în accepțiunea strictă a legii de a emite titluri de creanță.
Trebuie observat faptul că potrivit art.84 din Codul de procedura fiscala, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume de bani datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscala, în condițiile art. 82 alin.2 art.86 alin.4 ; b) prin decizie emisa de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Prin urmare, regula în materie fiscală o constituie stabilirea obligațiilor fiscale atât a celor principale cât și a celor accesorii) printr-o decizie de impunere, iar excepția o constituie stabilirea obligațiilor fiscale prin declarația fiscala, atunci când legea stabilește obligația contribuabilului de a calcula cuantumul obligației fiscale.
Deciziile de impunere astfel emise trebuie să respecte exigentele prevăzute de art.43 Cod procedura fiscala pentru orice act administrativ-fiscal.
Ajunși în acest punct al discuției juridice, trebuie remarcat faptul că organele fiscale nu sunt singurele organe care pot stabili impozite, taxe, contribuții sau obligații fiscale accesorii acestora. În mod evident, regula este aceea potrivit căreia raportul juridic de drept fiscal se stabilește între stat și unitățile administrativ-teritoriale, pe de o parte și contribuabili sau alte categorii de persoane expres determinate, pe de alta parte.
Din lectura art.17 alin.5 Cod procedura fiscala rezultă faptul ca "organele fiscale"; sunt A. N. de A. F., organele subordonate acesteia și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Pe cale de consecință, de regula, organele fiscale astfel determinate sunt competente să aplice dispozițiile Titlului VI, Capitolul 1 ( art.85-90) din Codul de procedura fiscala, consacrate stabilirii impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat.
Prin excepție, însă, în condițiile unei împuterniciri exprese a legii, competenta de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuțiilor poate reveni și altor organe, care nu sunt "organe fiscale"; în sensul art.17 alin.5 Cod procedura fiscala. Un bun exemplu în acest sens îl constituie Administrația Fondului pentru Mediu, care în temeiul dispozițiilor art.12 alin.2 din OUG 196/2005 privind Fondul pentru mediu este împuternicit expres să stabilească contribuțiile la Fondul pentru mediu.
" Activitatea privind declararea, stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind contribuțiile și taxele la Fondul pentru mediu datorate de către persoanele fizice și juridice, precum și îndeplinirea măsurilor asiguratorii și procedura de executare silita se realizează de către Administrația Fondului pentru mediu, în condițiile Ordonanței Guvernului nr.92/2003, republicata, cu modificările și completările ulterioare. Administrația Fondului are calitatea de creditor bugetar."
Dispozițiile în discuție sunt cele cuprinse în art.35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.617/2007 al P. lui C. naționale de
A. de S., pe baza cărora organele C. naționale de A. de S. au emis, în mod nelegal însă, decizii de impunere anterior intrării în vigoare a modificărilor Codului fiscal prin OUG 125/2011, publicata în Monitorul Oficial al României nr.958 din decembrie 2011.
Astfel, art.35 prevede că: "1) în conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 79 din Codul de procedura fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanța îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) sau decizia de
impunere emisă de organul competent al casei de asigurări de sănătate, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului.
(2) Titlul de creanța prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege."
Dispozițiile art. 215 alin.3 din Legea nr. 95/2006 la care se face trimitere nu aveau însă nici o legătură cu problema în discuție, trimiterea făcuta de către actul normativ fiind eronată ca de altfel și disp.art.79 Cod procedura fiscala.).In schimb, au relevanta dispozițiile art. 216 din Legea nr.95/2006:
"În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Trebuie observat faptul ca Legea nr. 95/2006 nu prevedea o procedura de stabilire a contribuției de asigurări sociale de sănătate, nici explicit și nici implicit, prin trimitere la procedura generala de stabilire a impozitelor, taxelor și contribuțiilor prevăzută de Codul de procedura fiscală. Singurele încercări ale legiuitorului de a aborda această temă sunt cuprinse în art.261 din Legea nr.95/2006 referitor la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate: "(1) Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de
întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală. (2) CNAS aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF. (4) În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație. Persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond."
În mod evident, față de exigentele principiului securității juridice, redactarea din cuprinsul Legii nr.95/2006 nu era în măsură să conducă la concluzia că legiuitorul a conferit C. N. de A. de S. și organelor subordonate acesteia competenta de a stabili contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Astfel, pe de o parte, prin prisma disp.art.261 alin.2 și 4, C. N. de A. de S. apare ca fiind împuternicita să elaboreze doar norme pentru executarea silită a creanțelor reprezentând contribuții de asigurări de sănătate și obligații fiscale accesorii și să procedeze la executarea silită, conform Codului de procedura fiscală.
Pe de altă parte, trimiterea din cuprinsul alineatului 5 cu privire la obligația de a pune la dispoziția ANAF sau a caselor de asigurări documentele justificative " în vederea stabilirii obligațiilor la final" este mult prea generala și, mai ales, insuficienta din punct de vedere juridic pentru a conferi C. N. de A. de
dreptul de a stabili obligațiile de plată principale și accesorii la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
În același timp, însă, exista și un text care exclude orice urma de îndoiala și conferă dreptul de a stabili obligațiile de plata principale și accesorii menționate mai sus. Este vorba despre textul art.42 alin.1 din aceleași Norme metodologice aprobate prin Ordinul nr.617/2007, potrivit cărora controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor, precum și constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 305 și 306 din lege, pentru persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea contribuției se realizează de către ANAF, se efectuează de către CAS prin compartimentele prevăzute la art. 37."
Este real însă că aceasta dispoziție se referă doar la contribuțiile datorate de persoanele juridice și de persoanele fizice care aveau calitatea de angajator, nu și la persoanele fizice care aveau obligații de plata proprii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Prin urmare, raportat la toate aceste elemente, concluzia care se impune este una singura: C. N. de A. de S. și casele teritoriale nu au competenta stabilirii contribuției de asigurări sociale de sănătate și a majorărilor de întârziere ( mai recent dobânzi și penalități de întârziere) aferente. Aceasta competenta revenea-fie în temeiul art.42 alin.1 din Normele metodologice, fie în temeiul competentei lor generale de a stabili impozite, taxe și contribuții- organelor fiscale expres indicate de art.17 alin.5 Cod procedura fiscala.
Această concluzie nu poate duce decât la constatarea nelegalității dispozițiilor art.35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul 617/2007.
În același sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului și Curtea Europeana de Justiție au interpretat dispozițiile Tratatului de la Roma, invocând necesitatea respectării principiului certitudinii dreptului și al securității juridice.
În sistemul roman de drept, supremația Constituției și a legilor a fost ridicată la rang de principiu constituțional, consacrat de art.1 alineatul 5 din legea fundamentala, potrivit căruia " în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie "S-a instituit astfel o obligație generala, impusă tuturor subiectelor de drept, inclusiv autorității legiuitoare, care trebuie să se asigure ca activitatea de legiferare se realizează în limitele și în concordanta cu legea fundamentala a țării și, totodată, să asigure calitatea legislației. Aceasta întrucât, pentru a respecta legea, ea trebuie cunoscută și înțeleasă, iar pentru a fi înțeleasă, trebuie să fie suficient de precisă și previzibila, așadar să ofere securitate juridică destinatarilor săi.
S-a conturat în acest sens, în strânsa legătura cu principiul general al legalității, prevăzut de textul constituțional menționat, un alt principiu, cel al securității juridice.
Preocuparea pentru asigurarea securității juridice este de actualitate în România, în condițiile creșterii cantitative a legislației, determinata de creșterea complexității dreptului, ca urmare a dezvoltării noilor surse de drept, mai ales a celor comunitare și internaționale, precum și a evoluției societății, apariției unor noi domenii de reglementare. Este evident ca, în prezent se legiferează mult, dar, oare, se legiferează bine? Altfel spus, în activitatea de legiferare, este asigurata calitatea legii, în sensul de conformitate a acesteia cu principiul preeminentei dreptului și cu cel al securității juridice, în cel mai larg sens al sau?
Și aceasta deoarece sintagma " prevăzută de lege " nu se refera doar la dreptul intern, ci vizează și calitatea " legii" ; prin această expresie se înțelege compatibilitatea legii cu principiul preeminentei dreptului menționat explicit în preambulul Convenției ( CEDO, cauza R. împotriva României, 2000, B. Ramascanu, Jurisprudența CEDO în cauzele împotriva României, ed. Hamangiu, 2008, pag.108 ).
Jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, marcată în ultimii ani de tot mai frecventa invocare a cerințelor referitoare la accesibilitatea și previzibilitatea legii, poate constitui un răspuns la aceasta întrebare și, totodată, un semnal cu privire la necesitatea luării de măsuri pentru remedierea unor deficiente ce afectează din ce în ce mai profund sistemul juridic romanesc și, implicit, existenta statului de drept.
În esență, principiul securității juridice exprima faptul că cetățenii trebuie protejați " contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul său pe care acesta riscă să o creeze".( Lucien Francois, Le probleme de la securite juridique, Ed. Jeunne Barreau de Liege, Liege, 1993, pag.10.
O altă componentă esențială a principiului securității juridice o reprezintă accesibilitatea și previzibilitatea legii conform cărora pentru ca o lege lato sensu să producă efecte juridice, trebuie să fie cunoscuta de destinatarii săi; efectele legii se produc, prin urmare, după aducerea sa la cunoștința publică și după intrarea sa în vigoare.
se referă aici și la alta semnificație a noțiunii de accesibilitate a legii, în sensul că norma juridică trebuie să fie clara, neechivoca, inteligibila, întrucât cei cărora li se adresează trebuie nu doar să fie informați în avans asupra consecințelor actelor și faptelor lor, ci să și înțeleagă consecințele legale ale acestora. În caz contrar, principiul nemo censetur ingnorare legem nu ar mai putea fi aplicat, ceea ce ar avea grave consecințe asupra securității raporturilor sociale, a existentei societății în general.
Într-o bogata jurisprudența, CEDO a subliniat importanta asigurării accesibilității și previzibilității legii, instituind și o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigente. Astfel, în cauze precum Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979, Rekvenyi contra Ungariei, 1999, R. împotriva României, 2000, Damman împotriva Elveției, 2005, CEDO a subliniat că " nu poate fi considerata " lege" decât o norma enunțată cu suficienta precizie, pentru a permite individului să își regleze conduita . Individul trebuie să fie în măsură să prevadă consecințele ce pot de curge dintr-un act determinat." ; " O norma este previzibila numai atunci când este redactata cu suficienta precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie poate apela la consultanta de specialitate - să își corecteze conduita"; " în special, o normă este previzibila atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice.".
Sub acest aspect, principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul comunitar și anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene ( de exemplu, cauzele Facini Dori. Recre, 1994, Foto- Frost v. Hauptzollant Lubeck. Ost, 1987), principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibila, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea.
În concluzie, " limbajul legilor trebuie să fie simplu …. când legea este scrisa într-un stil pompos, ea nu mai este socotita decât un obiect de parada ... legile nu trebuie să fie subtile; ele sunt concepute pentru oameni cu posibilități modeste de înțelegere. Când excepțiile, limitările, amendamentele la o lege nu sunt necesare, este mai bine să nu existe. Asemenea detalii trimit mereu spre noi detalii. Nu trebuie aduse modificări la o lege fără un motiv bine întemeiat. În conceperea și aplicarea legilor trebuie avut în vedere ca acestea să nu tulbure firea lucrurilor " ( Montesquieu, Spiritul legilor în "pe Malaurie, Antologia gândirii juridice, Ed.Humanitas, pag.120 ).
La momentul actual, însă, analizând problematica spetei într-un cadru mai larg în lipsa competentei C. N. de A. de S. și a caselor teritoriale de a stabili obligațiile fiscale principale și accesorii către Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, se ridică problema de a ști dacă în prezent există o obligație fiscală legal stabilită în sarcina contribuabililor, având în vedere următoarele considerente: C. N. de A. de S. și caselor teritoriale nu le-au fost conferite de către legiuitor, într-un mod neechivoc și limpede, competente în a stabili obligații fiscale, prin urmare orice act de acest fel ( decizie de impunere ) să fie nul absolut;Organele ce aveau stabilita de către legiuitor explicit competenta de a stabili asemenea obligații fiscale nu au emis nici ele asemenea decizii de impunere; Declarațiile fiscale depuse de contribuabili nu pot fi în nici un caz asimilate unor decizii de impunere și nu produc efecte juridice în sensul unor asemenea acte, în lipsa emiterii unor decizii de impunere . Prin urmare, obligațiile de plată nu pot fi stabilite doar pe baza declarațiilor fiscale proprii ale contribuabilului, câtă vreme depunerea lor nu a fost urmata de emiterea unor decizii de impunere de organele cu adevărat competente să o facă ( organele fiscale la care se referă art. 17 alin. 5 Cod procedura fiscala.).
In ce priveste aspectele de nelegalitate ale art. 30 din Ordinul P. lui CNAS nr. 617/2007 apreciază ca nelegale aceste dispoziții întrucât art. 30 alin.1 citat adăugă la lege, întrucât stabilește perioada pentru care se datorează contribuții la asigurările de sănătate, într-o modalitate nereglementata de Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, adică atât pentru perioada în care s-au realizat venituri impozabile, cât și contribuția legală lunară, precum și majorările de întârziere prevăzute la art. 28 sau, după caz, obligațiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioada mai mare de 6 luni.
Legea nr. 95/2008 în dispozițiile sus citate are o alta reglementare a acestor perioade, iar printr-un ordin cu caracter normativ nu se poate adăuga la lege.
In ce priveste aspectele de nelegalitate ale art.31 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 apreciază că și aceasta dispoziție este nelegala întrucât în contra dispozițiilor Codului de procedura fiscala, stabilește date de începere a curgerii termenelor de prescripție diferite, în funcție de acțiunea sau inacțiunea vreunei persoane sau instituții.
Referitor la aceste aspecte legale, OUG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală prevede că: Art. 91." Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se preerie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin.(l) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscala potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel. Art. 93 " Efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale Daca organul fiscal constata împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanța. "
Rezulta așadar că, și în acest caz, prin prevederi normative introduse pe cale de ordin administrativ se încalcă prevederi introduse pe cale de lege, prin încălcarea ierarhiei actelor normative. Din moment de OUG nr. 92/2003 prevede expres ca situațiile exceptate sunt numai cele prevăzute ca atare de lege, nu este în nici un caz legal ca un simplu ordin al președintelui unei instituii să creeze situații juridice noi, care încalcă flagrant ceea ce s-a stipulat printr-un act normativ superior.
Nu puteau fi conferite astfel de competente Caselor de A. de S. - printr-un act normativ administrativ și anume Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.617/2007-deoarece potrivit principiilor și normelor de tehnica legislativa prevăzute imperativ de Legea nr.24/2000 o lege poate fi modificata sau completata doar printr-un act normativ cu putere de lege și nicidecum printr-un act administrativ normativ.
Analizând textele legale care cu constituit premisa emiterii Ordinului nr.617/2007 rezulta fără dubiu ca acest act a fost emis de P. le CNAS prin exces de putere, având în vedere următoarele considerente:
Conform celor menționate în formula introductiva a acestui Ordin în conformitate cu art. 40 alin.4 din Legea nr.24/2000 republicata, acest act normativa fost adoptat în temeiul dispozițiilor art.211 alin.3, art.213 alin.3 și 4, art. 216, art.256-260, art.261 alin.2 și 4 și ale art. 281 alin.2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 7, art.17 alin.5 și ale art.18 punctul 36 din Statutul C. N. de A. de S., aprobat prin HG nr. 972/2006.
Apreciază ca în raport de temeiurile juridice invocate ca și fundament al emiterii acestui Ordin, actul încalcă în mod flagrant prevederile art.75 din Legea nr.24/2000 republicata, text care prevede că :" ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai în baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductiva a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art.40 alin.4. "
Analizând strict textele de lege invocate ca suport legislativ al emiterii Ordinului nr. 617/2007 prin care se aproba Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, prin raportare la prevederile art. 35 din aceste norme-sus citate, rezulta ca textul art. 35 nu a fost adoptat în baza acestora, fiind în consecința nelegal.
Pentru lamurii acestor aspecte, a considerat necesar să reproduc textele de lege invocate în partea introductiva a ordinului 617/2007 ca suport legislativ, fiind vorba despre textele legale în vigoare în forma pe care acestea au avut-o la momentul emiterii Ordinului 617 /2007:
Dispoziții din Legea nr. 95/2006 republicată: art. 211 alin.3 din Legea nr. 95/2006 republicată:" (3) Documentele justificative privind dobândirea calității de asigurat se stabilesc prin ordin al președintelui CNAS .... acestea sunt conform art. 212 din lege: carnet de asigurat sau card electronic de asigurat." art. 213 alin.3 și 4 din Legea nr.95/2006 republicata :" (3) Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuției vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverință de asigurat fără plata contribuției eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc că se încadrează în prevederile alin.
sau alin. (2). Acest document va fi vizat periodic, după caz, în urma prezentării, de către persoana interesată, la casa de asigurări, a documentelor care dovedesc menținerea condițiilor de încadrare în categoria asiguraților fără plata contribuției, în condițiile stabilite prin ordin al președintelui CNAS. Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi." art. 216 din Legea nr.95/2006 republicata:" În cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de
către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de A. N. de A. F., denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OC 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ",art.256 din Legea nr. 95/2006 republicata:" (1) Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate se formează din: a) contribuții ale persoanelor fizice și juridice; b) subvenții de la bugetul de stat; c) dobânzi, donații, sponsorizări, venituri obținute din exploatarea patrimoniului CNAS și caselor de asigurări, precum și alte venituri, în condițiile legii. d) sume din veniturile proprii ale M. ui Sănătății P. e. (2) Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări." ,art.
257 din Legea nr.95/2006 republicata :" (1) Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%( actual 5,5% - n.n. ), care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum și orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente; b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar; Obligația virării contribuției de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care plătește asiguraților veniturile prevăzute la alin. (2) lit. a),
d) și e), respectiv asiguraților pentru veniturile prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și f). Termenul de prescripție a plătii contribuției de asigurări sociale de sănătate se stabilește în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale." ,art. 258 alin.1 punctul 4 din Legea nr.95/2006 republicata :"Persoanele care nu sunt salariate dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5%." art.258 alin.1 punctul 7 lit. b din Legea nr.95/2006 republicata:" Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat. .. să achite pe întreaga perioada a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii prevăzute de OUG nr. 92/2003 republicata cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada." ,art.258 alin.1 punctul 8 din Legea nr.95/2006 republicata:" pentru situațiile prevăzute la alineatul 7 termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează de la data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurări de sănătate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat." ,art.261 din Legea nr.95/2006 republicata:" (1) Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală.
CNAS aprobă norme privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF .....
În cazul neachitării în termen a contribuțiilor datorate fondului, aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere se realizează potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordin al președintelui CNAS, cu avizul consiliului de administrație.
Persoanele prevăzute la art. 257 și 258 au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurări, după caz, documentele justificative și actele de evidentă necesare în vederea stabilirii obligațiilor la fond."
Dispoziții din Statutul C. N. de A. de S. aprobat prin HG nr. 972/2006 avute în vedere la emiterea Ordinului CNAS nr. 617/2007:
art.7 din Statutul CNAS :" CNAS elaborează norme privind aplicarea măsurilor de executare silită și de urmărire a contribuțiilor datorate la Fond pentru persoanele fizice, potrivit limitei de competență stabilite de lege, precum și norme tehnice privind constituirea și utilizarea fondului pentru acordarea de stimulente personalului din cadrul CNAS și caselor de asigurări, în condițiile stabilite de lege. "
art.17 alin. 5 din Statutul CNAS:" (5) în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, precum și pentru punerea în aplicare a hotărârilor consiliului de administrație, președintele CNAS emite ordine care devin executorii după ce sunt aduse la cunoștință persoanelor interesate. Ordinele cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1. "
art.18 punctul 36 din Statutul CNAS:" Atribuțiile principale ale P. lui CNAS sunt…..36. aprobă Normele privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate Fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF."
Din economia dispozițiilor legale cu caracter imperativ mai sus citate rezulta fără îndoiala faptul ca ordinul nr. 617/2007 a fost emis de P. le CNAS prin exces de putere, cu evidenta depășire a competentelor acordate prin lege, acest ordin neivind în realitate nici un suport în actele normative prin prisma cărora se justifica emiterea Ordinului, precum și conținutul sau efectiv.
2.Aspecte de nelegalitate ale următoarelor acte administrative:
Protocol nr. P5282/_ /95896/_ încheiat între CNAS și ANAF și Act Adițional nr.1 la Protocol (181797/_ /801320/_ ).
Nelegalitatea vizează încălcarea prin aceste acte atât a reglementarilor interne, naționale, cât și a legislației internaționale, având în vedere următoarele considerente:
Strict legat de excesul de putere săvârșit de P. le CNAS prin emiterea Ordinului nr.617/2007 este legata și problematica competentelor și prerogativelor conferite Caselor naționale de asigurări de sănătate de a emite decizii de impunere pe baza informațiilor primite pe baza de protocol de la ANAF.
În acest caz, nelegalitatea vizează încălcarea flagranta a dispozițiilor art. 315 din Legea nr.95/2006 republicata, care prevăd cât se poate de neechivoc că " datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile și instituțiile publice pe baza de protocol."
Prin urmare, informațiile primite pe baza de protocol sunt date necesare stabilirii calității de asigurat și nicidecum aceste informații nu pot fi utilizate pentru stabilirea cuantumului obligațiilor către Fond și respectiv pentru emiterea deciziilor de impunere așa cum în mod abuziv și totalmente nelegal a stabilit P. le CNAS prin Ordinul nr. 617/2007 de aprobare a Normelor, astfel încât soluția găsita de președintele CNAS este nu numai neavenita dar, și nelegala raportat la
prevederile legii. Din punctul său de vedere constituie un abuz grav deturnarea scopului pentru care pot fi transmise astfel de informații - și anume strict pentru stabilirea calității de asigurat.
Stabilirea calității de asigurat este expres reglementata de Legea nr.95/2006 care conferă asiguratului ( în manifestarea de opțiune reglementata de art.218 alin.2litera a) alegea casei de asigurări la care își stabilește calitatea de asigurat prin încheierea contractului de asigurare și prin depunerea la casa aleasa a declarației privind obligațiile către fond. C. de asigurări aleasa, pe baza acestor documente, îl trece pe asigurat în evidenta sa ca asigurat al casei alese, eliberând asiguratului documentele care ii atesta calitatea de asigurat.
Nicăieri în cuprinsul Legii nr.95/2006 nu se prevede expres că în situația în care asiguratul nu si-a manifestat opțiunea alegerii unei case de asigurări de sănătate, nu a încheiat contractul de asigurare și nu a depus declarația de plata a obligației de plata la fond, oricare dintre cele trei case de asigurări de sănătate ar avea dreptul, prerogativa sau atributul de a stabili unilateral calitatea de asigurat pe baza informațiilor primite pe baza de protocol.
Ar fi interesant de analizat situația ipotetică în care toate cele trei case de asigurare din România ar aprecia cu de la sine putere ca același contribuabil este asiguratul fiecăreia și ar emite în sarcina acestuia decizii de impunere. Cine ar avea întâietate atunci ??????Cui ar trebui să plătească bietul asigurat obligațiile către Fond?
În cuprinsul art.315 din Legea nr. 95/2006 nu se prevede ca autoritățile publice, instituțiile publice sau alte instituții între care se încheie astfel de protocoale vor furniza date având ca obiect veniturile realizate de persoanele asigurate.
Prin Legea nr. 95/2006 exista obligația clara și expres prevăzuta în sarcina asiguraților de a declara către casa de asigurări aleasa veniturile obținute ( pe baza declarației pe care asiguratul o depune la casa aleasa) și dreptul corelativ al casei alese ca în caz de nerespectare a acestei obligații de către asigurat de a-i aplica sancțiuni contravenționale, ori a proceda la verificări în vederea identificării veniturilor asiguratului.
Rezultă că rolul acestor informații transmise pe bara de protocol este acela de a identifica prin confruntare și raportare la informațiile deținute în baza de date a Caselor de asigurări de sănătate ( și unde sunt luați în evidenta asigurații care au încheiat contract de asigurare și care și-au depus declarația de plata la Fond) a persoanelor care si-au stabilit calitatea de asigurat cu obligația de plata a contribuției, a celor care au aceasta calitate fără plata contribuției, ori a celor care beneficiază de aceasta calitate cu plata contribuției din alte surse, și nicidecum pentru emiterea de decizii de impunere.
Atât Protocolul, cât și Actul adițional nr. 1 au fost încheiate în virtutea relațiilor de colaborare dintre ANAF și CNAS care se desfășoară în baza prevederilor art.4 din HG nr.495/2007 privind organizarea și funcționarea ANAF cu modificările și completările ulterioare și potrivit art.315 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.4 din Protocol :"După intrarea în vigoare a prezentului protocol, ANAF, prin intermediul structurilor de profil subordonate, va furniza în format electronic baza de date inițiala cu privire la :
veniturile persoanelor care fac parte din categoriile prevăzute la art.1 alin. l din prezentul protocol ( persoanele care realizează venituri din profesii libere-n.n.), iar trimestrial actualizarea acestei baze de date, C. N. de A. de sănătate, e mediu compatibil cu prelucrarea automata, conform anexei nr.1la prezentul Protocol."
Acest text a fost modificat prin art. II din Actul Adițional nr. 1 la protocol în
sensul în care se prevede furnizarea către CNAS la nivel central a bazei de date în format electronic cu privire la veniturile persoanelor care fac parte din categoriile prevăzute la art.1 alin.1 din prezentul protocol (persoanele care realizează venituri din profesii libere-n.n.)începând cu anul fisca12004, iar nu a structurii- conform anexei nr. l la Actul adițional.
Apreciază că aceste texte sunt nelegale, având în vedere că încalcă următoarele prevederi:
Încălcări ale legislației interne.
Art.315 din Legea nr.95/2006 republicata:" datele necesare pentru stabilirea calității de asigurat vor fi transmise în mod gratuit caselor de asigurări de sănătate de către autoritățile, instituțiile publice și alte instituții pe baza de protocol. "
Art.211 alin.1 din Legea nr.95/2006 republicata :" (1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi."
Prin urmare Protocolul încheiat între ANAF și CNAS putea avea ca obiect în condițiile legii exclusiv furnizarea de informații necesare stabilirii calității de asigurat, respectiv vizând calitatea de cetățean roman cu domiciliul în tara, cetățean străin sau apatrid, respectiv pentru identificarea persoanelor care au calitatea de asigurat cu obligația de plata a contribuției, a celor care au aceasta calitate fără plata contribuției, ori a celor care beneficiază de asigurare cu plata contribuției din alte surse. Textul art.315 din Legea nr.95/2006 nu prevede posibilitatea autorităților, a instituțiilor publice sau a altor instituții de a furniza date având ca obiect veniturile realizate în scopul emiterii deciziilor de impunere.
Dispozitii din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date:
Prin raportare la textele de lege cuprinse in art. 4,5 din Legea 667-2001 vizând în mod expres prevederile art. 4 litera a și b și art.5 litera c, d și e, apreciază că Protocolul între ANAF și CNAS și Actul adițional nr. 1 la acesta sunt nelegale, având în vedere faptul că datele personale privind veniturile realizate de către contribuabil nu pot fi prelucrate în baza prevederilor Legii nr.95/2006 republicata care prevede la art.315 exclusiv transmiterea datelor necesare pentru stabilirea calității de asigurat a, cestea fiind conform art.211 alin.1 din lege: nume, renume, cod numeric personal și domiciliu.
Mai mult decât atât, conform art.22 din Legea nr.677 /2001:" Operatorul este obligat să notifice autorității de supraveghere( care conform art.21 este Avocatul Poporului -n.n. ), personal sau prin reprezentant, înainte de efectuarea oricărei prelucrări ori a oricărui ansamblu de prelucrări având același scop sau scopuri corelate."
Protocolul este nelegal și datorita faptului ca permite prelucrarea unor date personale, fără consimțământul expres și neechivoc al persoanei vizate, fiind încălcate dispozițiile art. 5 din Legea nr.677/2001.Persoanele vizate prin Protocol și-au dat consimțământul expres cu privire la prelucrarea datelor lor personale exclusiv în față ANAF și doar pentru determinarea obligațiilor fiscale către ANAF, nu și către alte instituții si/ sau autorități publice.
Cu toate acestea, prevederile Protocolului permit ca aceste date să fie utilizate și de către operatorul terț, CNAS, fără consimțământul prealabil al persoanei vizate și fără informarea acesteia. Apreciază astfel ca scopul pentru care aceste informații au fost furnizate nu se încadrează în nici una din excepțiile prevăzute de lege.
Astfel, stabilirea de către CNAS a contribuțiilor datorate către FNUASS în temeiul informațiilor furnizate de către ANAF nu constituie nici o obligație legala și nici nu presupune îndeplinirea unei masuri de interes public.
În plus, prin protocol se încălca și obligația operatorului de informare a persoanei vizate, atunci când se intenționează dezvăluirea datelor colectate către terți.
Protocolul nu prevede nici o obligație a ANAF de a informa contribuabilii, anterior furnizării datelor lor personale către CNAS, cu privire la dezvăluirea acestor date, deși ANAF are aceasta obligație legală de informare. Potrivit preambulului Protocolului, datele sunt furnizate în baza relației de colaborare dintre ANAF și CNAS, fără nici o alta obligație suplimentara.
Persoanele vizate au fost informate de aceasta prelucrare, de către terț, respectiv de către CNAS, doar prin deciziile de impunere emise pe baza datelor comunicate și doar ulterior dezvăluii datelor de către ANAF, aspect profund nelegal.
Mai mult, prin transmiterea în acest fel a datelor s-au încălcat și drepturile persoanelor vizate privind informarea ( art.12 punctul 2 ) care statuează fără echivoc faptul că:" în cazul în care datele nu sunt obținute direct de la persoana vizata, operatorul este obligat ca, în momentul colectării datelor sau, daca se intenționează dezvăluirea acestora către terți, cel mai târziu până în momentul primei dezvăluiri, să furnizeze persoanei vizate cel puțin următoarele informații, cu excepția cazului în care persoana vizata poseda deja informațiile respective:
identitatea operatorului și a reprezentantului acestuia, daca este cazul;
scopul în care se face prelucrarea datelor;
informații suplimentare, precum: categoriile de date vizate, destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor, existenta drepturilor prevăzute de prezenta lege pentru persoana vizata, în special a dreptului de acces, de intervenție asupra datelor și de opoziție, precum și condițiile în care pot fi exercitate;
orice alte informații a căror furnizare este impusa prin dispoziție a autorității de supraveghere, ținând seama de specificul prelucrării."
În situația de față datele cu caracter personal au fost transmise de către ANAF C. N. de A. de S. fără ca contestatoarea să fi fost informata cu privire la aceasta transmitere, precum și cu privire la scopul acestei transmiteri.
Pe de alta parte, prin art. II din Actul adițional la Protocol a fost încălcata și perioada pentru care aceste date au fost prelucrate de către operatorul de date ANAF. Art. 7 din Legea nr.677/2001 permite operatorului să prelucreze datele personale strict pe durata necesara realizării scopului în care datele sunt colectate.
Ori,prin Protocolul încheiat, ANAF are dreptul să furnizeze datele personale colectate, începând cu anul fiscal 2004, perioada care fără echivoc încălca durata necesara realizării scopului pentru care au fost colectate.
Încălcări ale legislației comunitare.
Art.16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ( fost art.286 TFUE );."Orice persoana care dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.", protecție care, pentru motivele mai sus arătate, nu este asigurata și a fost astfel încălcată prin Protocolul încheiat între ANAF și CNAS.
Art. 124 TFUE fost art.102 din TCE:" Se interzice orice măsura care nu se întemeiază pe considerente de ordin prudențial și care stabilește accesul preferențial la instituțiile financiare al instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, al autorităților administrației publice centrale, al autorităților
regionale sau locale, al celorlalte autorități publice sau a altor organe ori întreprinderi publice din statele membre."
Apreciază că prin semnarea Protocolului și a Actului adițional mai sus menționate au fost încălcate aceste dispoziții comunitare, reglementându-se în folosul CNAS un acces preferențial la baza de date a ANAF, ceea ce a permis ulterior casei utilizarea acestor date pentru emiterea unor acte administrativ fiscale profund nelegale, cu grave consecințe de ordin patrimonial în ceea ce privește persoanele ale căror venituri au fost astfel divulgate.
Art. 8 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene :" orice persoana care dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc." Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege, scopuri care însa nu sunt respectate prin Protocol.
Art. 8 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care consacra dreptul persoanei la viata privata și la familie prevede ca :" orice persoana care dreptul la respectarea vieții sale private, a domiciliului și a corespondentei sale. "
Nu este admisă ingerința unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât dacă aceasta este prevăzută de lege și constituie, într-o societate democratică, o măsură necesara pentru securitatea națională, siguranța publica, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și libertăților altora.
Încălcarea pe care Protocolul o aduce vieții private a persoanei fizice nu poate fi justificată prin nici una din situațiile enumerate limitativ mai sus si, mai mult, nici nu este prevăzuta printr-o lege.
Intimata C. de A. de S. a județului C. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea excepțiilor formulate ca fiind neîntemeiate.
Intimata C. de A. de S. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată și menținerea ca legale și temeinice a dispozițiilor art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordin Nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, cu modificări și completări.
Pârâta A. N. de administrare F. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate pentru lipsa calității procesuale pasive iar pentru protocol ca inadmisibilă și ca neîntemeiată.
Instanța din actele dosarului retine urmatoarele
:
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocată de ANAF instanta a admis această excepție in ce priveste Ordinul P. LUI C. N. DE A. DE S. nr.617/_ și art.30,31,35 din Normele Metologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate având in vedere ca acest parat nu este nici emitentul actului atacat si nici parte in litigiul în care s-a invocat excepția de nelegalitate .
Ordinul 617/2007 emis de P. le C. N. de A. de S. este un act administrativ unilateral cu caracter normativ.Chiar daca art. 4 din Legea 554/2004 nu vizeaza in mod expres si actele administrative cu caracter normativ posibilitatea invocarii exceptiei de nelegalitate în privința lor a fost recunoscuta constant de practica judiciara inclusiv de catre I. ,fiind adoptata in acest sens
de catre Sectia de contencios administrativ si fiscala a I. si o solutie de principiu la data de_ .
Ordinul nr. 617/2007 emis de CNAS pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Național Unic de A. Sociale de S. a fost emis în temeiul dispozițiilor expres menționate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății respectiv art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-261 ș.a. și al Statului C. N. de A. de S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006 art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct. 36.
În esență în speță în primul rand se invocă nelegalitatea prevederilor cuprinse în Ordinul 617/2007 art. 35 si care recunosc CNAS posibilitatea emiterii unei decizii de impunere care sa reprezinte titlu de creanta pentru obligatiile de plata fata de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF .
Analiza exceptiei de nelegalitate urmeaza a se face in mod global prin raportare la toate dispozitiile legale invocate de catre reclamant intrucit Legea 95/2006 si Statutul CNAS instituie un sistem coerent de gestionare si colectare a obligatiilor fata de fondul national de asigurari sociale de sanatate si astfel analiza exceptiei trebuie realizata prin raportare la toate aceste dispozitii care contribuie la reglementarea si definirea sistemului sus mentionat .
Analizând asadar art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, prin raportare la toate prevederile sus mentionate si care au fundamentat emiterea sa respectiv art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-261 din Legea 85/2006 și Statutul
C. N. de A. de S., aprobat prin H.G. nr. 972/2006 respectiv art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct. 36 instanta apreciaza că art. 35 din ordinul atacat nu adaugă sau contravine la lege întrucât nu sunt extinse competențele CAS cu privire la emiterea de decizii de impunere, care la scadență au valoarea de titlu executoriu în baza cărora se poate declanșa urmărirea silită, în plus față de abilitarea legală deja recunoscută, aceea de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere.
Raportat la aceste texte de lege instanta retine că dispozițiile art. 35 din Normele metodologice nu au caracter nelegal întrucât nu adaugă la lege și nici nu contravin sensului și spiritului legii în aplicarea căreia au fost adoptate si care acorda CNAS atributii exclusive privind gestionarea si colectarea contributiilor la FNUASS .
Astfel, normele legale cuprinse în art. art. 211 alin.3, 213 alin.3 și 4, art. 216, 256-261 ș.a. și al Statului C. N. de A. de S., aprobat prin
H.G. nr. 972/2006 art. 7, 17 alin.(5) și art. 18 pct. 36 trimit în mod explicit la dispozițiile cuprinse în Codul de procedură fiscală atunci când menționează atribuțiile execuționale ale C. N. de A. de S., permitând acesteia sa realizeze executarea silita conform Codului de procedura fiscală inclusiv sa emita titlul executoriu care este practic titlul de creanta ajuns la scadenta conform art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 .
Împrejurarea că dispozițiile cuprinse în art. 35 al Normelor metodologice stipulează expres si posibilitatea emiterii unei decizii de impunere de către organul competent al CAS nu reprezintă o nelegală adăugare la textul legii care să contravină prevederilor cuprinse în Codul de procedură fiscală, în condițiile în care potrivit art. 141 din acest cod executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor
Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent, care în cazul dat este chiar C. N. de A. de S. .Ori titlul executoriu in baza caruia se realizeaza executarea este asa cum s-a aratat titlul de creanta emis de CNAS ajuns la scadenta .Ca atare posibilitatea conferita de art. 216 din Legea 95/2006 privind realizarea executarii silite conform OG 92/2003 cuprinde si atributia legala de emitere a titlului executoriu altfel spus de emitere a titlului de creanta care la scadenta va deveni titlul executoriu în concordanță cu art. 17 alin. 5, 43,82,84,110 din OG 92/2003.
Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce așadar la concluzia că prevederile art. 35 din Ordinul P. lui CNAS nr. 617/2006 nu depășesc cadrul legal stabilit prin Legea nr. 95/2006, în executarea căruia a fost esențialmente emis și nu contravin legii, în condițiile în care, strict cu privire la obligațiile de plată către Fondul Național Unic de A. Sociale de S., în cadrul competențelor atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silită sunt incluse și cele de emitere a titlurilor executorii reprezentate de titlul de creanta ajuns la scadenta, în condițiile și cu respectarea prevederilor cuprinse în O.G. nr. 92/2003.
O astfel de interpretare apare ca fiind și rațională în condițiile în care gestionarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, ca fond special ce se constituie din contribuția pentru asigurări de sănătate datorată, se realizează prin CNAS ca și prin casele de asigurări expres indicate, ceea ce demonstrează că aceste autorități se află direct și nemijlocit în posesia datelor necesare referitoare la cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate pentru a putea emite, prealabil executării silite propriu-zise, titlul executoriu, cu respectarea prevederilor art. 141 din Codul de procedură fiscală.
Norma juridică ă cărei nelegalitate se invocă în speta intruneste exigentele de accesibilitate si previzibilitate respectiv ordinul a fost publicat in Monitorul Oficial putând fi cunoscut de cei carora li se adresează iar continutul sau este clar ,neechivoc si intelegibil .
Astfel art. 35 din (1) criticat în speță are următorul continut "În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF";.Cuprinsul acestui articol prevede în mod neechivoc posibilitatea pentru CAS de a emite decizie de impunere.
În ce privește art. 30 din Ordinul 617/2007 acest text de lege prevede ca persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite atât contribuția legală lunară și obligațiile fiscale accesorii prevăzute la art. 28 pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât și contribuția legală lunară, precum și majorările de întârziere prevăzute la art. 28 sau, după caz, obligațiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni.Dispozițiile alin. (1) se aplică situațiilor în care în cadrul termenelor de prescripție există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât și perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuția legală lunară proporțional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere și obligațiile fiscale accesorii, după caz. Nivelul majorărilor de întârziere este cel în vigoare la data plății.
Exemplu de calcul nr. 1 pentru această situație: O persoană avea obligația să plătească contribuția de asigurări sociale de sănătate, dar pe perioada termenului de prescripție, respectiv pe ultimii 5 ani, a avut perioade în care a realizat venituri impozabile și perioade în care nu a realizat venituri impozabile și nu a achitat contribuția la fond pentru niciuna dintre aceste perioade. La data de
1 august 2007 se adresează casei de asigurări de sănătate pentru a obține calitatea de asigurat. În urma verificărilor casa de asigurări de sănătate constată că, în termenul de prescripție, respectiv 1 august 2002-1 august 2007, această persoană a realizat venituri impozabile în anii_, 2005 și 2006. În anul 2007 nu a realizat venituri impozabile în perioada 1 ianuarie 2007-1 august 2007. Pe toată perioada termenului de prescripție, 1 august 20021 august 2007, persoana în cauză nu și-a achitat contribuția la fond. Pentru a obține calitatea de asigurat la data care a făcut această cerere, respectiv 1 august 2007, persoana are următoarele obligații:pentru perioada în care a realizat venituri impozabile are obligația plății contribuției calculate la aceste venituri, inclusiv majorări de întârziere și obligații fiscale accesorii;pentru perioada în care nu a realizat venituri impozabile are obligația plății contribuției lunare calculate la salariul minim brut pe țară pe o perioadă de 6 luni, cu majorări de întârzieri calculate pe această perioadă începând cu 1 august 2007.Exemplu de calcul nr. 2 pentru această situație: O persoană avea obligația să plătească contribuția de asigurări sociale de sănătate, dar, pe perioada termenului de prescripție, respectiv pe ultimii 5 ani, a avut atât perioade în care a realizat venituri impozabile, cât și perioade în care nu a realizat venituri impozabile, neachitând contribuția la fond pentru niciuna dintre aceste perioade. La data de 1 august 2007 se adresează casei de asigurări de sănătate pentru a obține calitatea de asigurat. În urma verificărilor, casa de asigurări de sănătate constată că, în termenul de prescripție, respectiv 1 august 2002-1 august 2007, această persoană a realizat venituri
impozabile în anii_, 2006, precum și în anul 2007, până la 31 martie 2007. În anul 2002, în perioada 1 august 31 decembrie 2002 (5 luni), și în anul
2007, în perioada 1 aprilie 1 august 2007 (4 luni), nu a realizat venituri impozabile. Pe toată perioada termenului de prescripție, 1 august 2002- 1 august 2007, persoana în cauză nu și-a achitat contribuția la fond. Pentru a obține calitatea de asigurat la data la care a făcut această cerere, respectiv 1 august 2007, persoana are următoarele obligații:pentru perioada în care a realizat venituri impozabile are obligația plății contribuției calculate la aceste venituri, inclusiv obligații fiscale accesorii;pentru perioada în care nu a realizat venituri impozabile are obligația plății contribuției lunare calculate la salariul minim brut pe țară pe o perioadă de 6 luni, inclusiv obligații fiscale accesorii, după cum urmează. Cele 6 luni vor fi compuse din următoarele perioade:* 4 luni din anul 2007, pentru care se va plăti contribuția calculată la nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare la data plății, precum și majorări de întârziere la nivelul în vigoare la data plății, calculate până la 1 august 2007;* 2 luni din anul 2002 (decembrie și noiembrie), pentru care se va plăti contribuția calculată la nivelul salariului de bază minim brut pe țară în vigoare la data plății, precum și obligații fiscale accesorii calculate în perioada 1 noiembrie 20021 august 2007.
Conform art. 31 din acelasi act normativ pentru situațiile prevăzute la art. 28-30, termenele de prescripție privind obligațiile fiscale se calculează începând cu data primei solicitări de acordare a serviciilor medicale, la notificarea CAS sau
la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calității de asigurat, după caz.
Conform art. 259 alin. 7 din Legea 95/2006 persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate, pentru a obtine calitatea de asigurat:a) sa achite contributia legala lunara pe ultimele 6 luni, daca nu au realizat venituri impozabile pe perioada termenelor de prescriptie privind
obligatiile fiscale, calculata la salariul minim brut pe tara in vigoare la data platii, calculandu-se majorari de intarziere;b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioada;c) sa achite atat contributia legala lunara si obligatiile fiscale accesorii prevazute la lit. b) pentru perioada in care au realizat venituri impozabile, cat si contributia legala lunara, precum si majorarile de intarziere prevazute la lit. a) sau, dupa caz, obligatiile fiscale accesorii, pentru perioada in care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioada mai mare de 6 luni. Aceasta prevedere se aplica situatiilor in care in cadrul termenelor de prescriptie fiscala exista atat perioade in care s-au realizat venituri impozabile, cat si perioade in care nu s-au realizat astfel de venituri. In cazul in care perioada in care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mica de 6 luni, se achita contributia legala lunara proportional cu perioada respectiva, inclusiv majorarile de intarziere si obligatiile fiscale accesorii, dupa caz.Pentru situatiile prevazute la alin. (7) termenele de prescriptie privind obligatiile fiscale se calculeaza incepand cu data primei solicitari de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurari de sanatate sau la solicitarea persoanelor in vederea dobandirii calitatii de asigurat, dupa caz.
Comparând cuprinsul celor doua texte de lege rezultă în mod neechivoc că art. 30,31 din Ordinul P. lui CNAS nr. 617/2006 au un conținut identic cu cele cuprinse în art. 259 alin. 7,8 din Legea 95/2006 reprezentând o reluare a acestor dispozitii legale cu exemplificarea situațiilor concrete ce pot apărea.In plus așa cum rezultă din cuprinsul ordinului el este adoptat si in aplicarea art. 259 din Legea 95/2006 (art.256-260)
În aceste condiții nu se poate reține nelegalitatea acestor texte de lege prin raportarea acestora la prevederi cuprinse în alte legi cum sunt OG 92/2003 si nici încalcarea art. 75 Legea 24/2000 formula introductivă a ordinului facănd trimitere expresă la art. 259 din Legea 95/2006.
In ceea ce priveste exceptia de nelegalitate invocată cu privire la Protocolul nr.PS282/_ / 9S896/_ incheiat intre CNAS si ANAF si actul aditional nr.l (181797/_ /801320/_ )la acest protocol instanta a apreciat in primul rand ca acest protocol si implicit si actul aditional nu sunt acte administrative cu caracter normativ sau individual care sa poate fi cenzurate pe calea exceptie de nelegalitate .
Din cuprinsul sau rezulta ca protocolul fost incheiat in temeiul art. 61 alin. 1 din OG 92/2003 ,art. 4 din HG 495/2007 si art. 315 din Legea 95/2006 (f. 100-116).
Conform art. 61 alin. 1 din OG 92/2003 autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.
Conform art. 315 din Legea 95/2006 datele necesare pentru stabilirea calitatii de asigurat vor fi transmise in mod gratuit caselor de asigurari de sanatate de catre autoritatile, institutiile publice si alte institutii, pe baza de protocol.
In literatura de specialitate se recunoaste posibilitatea emiterii actului administrativ unilateral si in cazul in care este emis in comun de mai multe autoritati publice .In aceasta situatie este insa vorba de o manifestare de vointa concordanta exprimata in vederea executarii ori a organizarii executarii legii si nu de un acord de vointa cu scopul de a da nastere ,a modifica si stinge drepturi si obligatii .
In speta protocolul si actul aditional reprezinta un acord de vointa prin care cele doua institutii in indeplinirea obligatiei legale de colaborare stabilesc continutul obligatiei si dreptului corelativ de furnizare a datelor sus mentionate.Manifestarea lor de vointa nu este in sensul emiterii unei manifestari de vointe concordante prin care sa asigure executarea prevederilor art. 315 din legea 95/2006 ci manifestarea lor de vointa are in vedere pe de o parte indeplinirea obligatiei de furnizarea a datelor respective în vederea îndeplinirii obligatiei de colaborare impusa in sarcina sa pentru ANAF, iar pe de alta parte pentru CNAS realizarea dreptului de a primi datele sus mentionate, in acest sens fiind prevederile art. 3,4,5,6,7,8,,9 din acest protocol .
Chiar si in ipoteza in care s-ar aprecia ca aceste acte sunt acte administrative este de remarcat ca ele nu contravin prevederilor art. 315 din Legea 95/2006 .
Sintagma "stabilirea calitatii de asigurat "nu trebuie interpretata in sens restrans acela ca datele respective pot viza doar cetatenia ,domiciliul sau dreptul de sedere al persoanei respective .
Astfel asa cum rezulta si din art. 211 alin. 1 din Legea 95/2006 calitatea de asigurat implica in general si dovada platii contributiei la fond in conditiile legii .Ori verificarea acestei dovezi nu se poate restrange doar la verificarea unei plăți voluntare a persoanei in cauza ci si la verificarea veniturilor, stabilirea si plata silita a acestei contributii la fond .Pentru a ajunge la acest final este necesar ca CNAS sa dețină date cu privire la veniturile persoanelor respective pentru a putea verifica aceste aspecte si daca este cazul pentru a emite titlul executoriu care este in acelasi timp si titlu de creanță așa cum s-a arătat mai sus astfel ca furnizarea acestor date este în perfectă concordanță cu art. 315 din Legea 95/2006 cit si cu art. 211 alin 1 din aceeasi lege si pe cale de consecința si cu art. 4 si 5 lit c ,d si e din Legea 677/2011.Totodată durata indicată in art. II din actul additional vizează intervalul de timp acoperit de prescriptia dreptului de a stabili creanțe fiscale în raport de data de incheiere a acestui act aditional si pentru care este astfel posibilă emiterea unei decizii de impunere.
În ce privește art. 16 din TFUE, acestă prevedere nu are efect direct continutul dreptului la care face referire urmand a fi stabilit prin alt act în acest sens facăndu-se trimitere la art. 39 din TUE care prevede în mod expres actul care va determina conținutul si conditiile de exercitare a acestui drept .
În ce privește art. 124 TFUE accesul preferential este permis atunci cind se intemeiaza pe considerente de ordin prudential ori prin furnizarea acestor date se verifică plata contributiei la fond si astfel se elimina posibilitatea fraudarii fondului national unic de asigurari de sanatate care conform art.1 lit c si art. 2 pct. 28 din Legea 500/2002 este o componenta a a bugetului de stat consolidat,furnizarea intemeindu-se asadar pe considerente de ordin prudential .
Nu se poate reține nici încălcarea art. 8 din Carta drepturilor fundamantale ale UE sau art. 8 CEDO întrucit asa cum s-a arătat mai sus furnizarea acestor date urmareste un scop legitim prevazut de lege fiind o masura necesara intr-o societate democractica pentru a asigura colectarea veniturilor la bugetul general consolidate si implicit la bunăstarea economică a țării.
Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 4 din Legea 554/2004 si a textelor de lege sus mentionate se va respinge excepția de nelegalitate ce face obiectul prezentului dosar .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității invocate de A. N. de A. F. .
Respinge excepția de nelegalitate formulata de reclamanta P. I. I. cu dom. in C. N. ,str. Sanatoriului nr. 23B,jud. C. in calitate de titulara a cabinetului individual A. P. I. I. cu sediul in C. N. ,str. B. N. nr. 8,ap. 14 vizând prevederile art.35 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul 617/2007, Ordinul P. lui C. de A. de S. nr.617/2007, art.30, 31 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr.617/2007 ca nefondată în contradictoriu cu pârâții C. de A. de S. C. cu sediul in C.
N. ,str. C. nr. 5,judetul C., C. N. de A. de S., P. le C.
N. de A. de S. ambii cu sediul in B. ,C. C. nr. 248,bl. S 19
,sector 3 și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în contradictoriu cu A. N. de A. F. cu sediul in B.
,str. A. nr. 17,sector 5 .
Respinge excepția de nelegalitate a Protocolului nr. P5282/_
/95856/_ încheiat între C. N. de A. S. și A. N. de A.
F. și a actului adițional nr.1 la acest protocol ca inadmisibilă și nefondată. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
P. | , | GREFIER, | |||
A. | A. | M. | M. | N. | ȚÂR |
Red. A.A.M./dact. V.R.
7 ex./_
