Sentința civilă nr. 1620/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1620/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC F. PENTRU R. SI S. H. C. SA și pe pârât
- D. G. A F. P. A JUD.C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra fondului au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de_, încheiere prin care s-a dispus și amânarea de pronunțare pentru data din_ și, ulterior pentru_ și 1februarie 2013, încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta sentință.
Cauza este reținută în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamanta SC F.
PENTRU R.
SI S.
H.
C. SA în contradictoriu cu pârâta A. - D.
G. A F.
P.
A JUDEȚULUI C., s-a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 116/_ de soluționare a contestației, anularea Deciziei de impunere nr. 40/_ și a Raportului de inspecție fiscală nr. 320/_ .
În motivare
, a arătat reclamanta că se impune anularea obligațiilor fiscale principale si accesorii stabilite prin actele administrative contestate pentru perioada_ -_ deoarece acestea intră sub incidența dispozițiilor legale privind prescripția. Reclamanta precizează că data nașterii creanțelor si obligațiilor fiscale este legată de data constituirii bazei de impunere.
Conform acestei reguli, termenul de prescripție începe să curgă la data de 01.01. a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, respectiv s-a constituit baza de impunere, în speță, începând cu_ .
De asemenea, se impune anularea obligațiilor fiscale pentru perioada_ -_ întrucât efectuarea controlului în această perioadă a fost
făcută cu încălcarea dispozițiilor legale.
Inspecția fiscală nu a respectat normele de procedură. Perioada ianuarie 2005-decembrie 2005 este în afara perioadei în care organele fiscale pot stabilit obligații datorită intervenirii termenului de prescripție.
Prin stabilirea perioadei supusă verificării între datele ianuarie 2005- decembrie 2009, organele fiscale au încălcat dispozițiile art. 98 alin.3 din Codul de Procedură Fiscală.
Inspecția se realizează asupra creanțelor născute în ultimii trei ani, putându-se extinde la perioadă de prescripție dacă există anumite situați special prevăzut de lege, situație care nu a fost constată în cauză.
Nu a fost respectat principiul unicității controlului, având loc o dublă verificare a reclamantei. În perioada_ -_, organele fiscale au mai efectuat un control. Au fost încălcate si dispozițiile art. 104 alin.1 Cod Procedură Fiscală referitor la durata efectuării inspecției mai mare de trei luni.
Se impune si anularea obligațiilor fiscale suplimentare, principale si accesorii pentru anii 2005-2009 deoarece organul fiscal interpretând greșit legea, a încadrat în cheltuială nedeductibilă contravaloarea prestațiilor pentru odihnă si tratament, pentru salariații reclamantei si membrii familiilor acestora.
Organele fiscale au interpretat în mod greșit legea, interpretând ca nedeductibilă sumele de bani reprezentând contravaloarea prestațiilor pentru odihnă si tratament de care au beneficiat salariații.
S-a reținut de către organul fiscal că agentul economic nu a făcut dovada că persoanele au fost în concediu si au efectuat si tratament.
Atâta timp cât dispozițiile art. 21 alin. 3 lit. c Cod fiscal permit deducerea acestor cheltuieli, înlăturarea acestora de către organele de inspecție fiscală este nelegală.
În drept
, au fost invocate dispozițiile art. 218 Cod Procedură Fiscală.
În probațiune
, s-au depus actele fiscale atacate si s-a solicitat încuviințarea efectuării unui raport de expertiză contabilă.
Prin întâmpinarea formulată
, pârâta a solicitat respingerea ca inadmisibilă a acțiunii pentru suma de 71.056 lei, având în vedere că în raport cu această sumă, nu s-au formulat argumente prin contestația administrativă, contestația fiind respinsă ca nemotivată.
Sub aspectul fondului, rămâne de cercetat diferența până la suma stabilită potrivit actelor fiscale atacate.
Cu privire la această sumă s-a invocat că au fost stabilite obligații suplimentare de plată cu depășirea termenului de prescripție, cu încălcarea dispozițiilor legale de efectuare a controlului si cu interpretarea gresită a legii referitor la încadrarea ca nedeductibile a cheltuielilor aferente contravalorii prestațiilor pentru odihnă si tratament ale salariaților.
Criticile formulate sunt neîntemeiate însă la întocmirea raportului de inspecție și a deciziei de impunere fiind respectate toate normele legale.
Analizând cererea formulată în baza probelor administrate, instanța retine că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, în primul rând, instanța retine că reclamanta a solicitat în probațiune efectuarea unui raport de expertiză contabilă, raport apreciat de către instanță ca nefiind util cauzei, astfel încât s-a respins această solicitare în probațiune.
Față de actele atacate, s-a invocat depășirea termenului de prescripție, cu încălcarea dispozițiilor legale de efectuare a controlului si pentru interpretarea greșită a legii referitor la încadrarea ca nedeductibile a cheltuielilor aferente contravalorii prestațiilor pentru odihnă si tratament ale salariaților.
Reclamanta a precizat în ședința publică din data de_ că nu contestă modalitatea de calcul a obligațiilor ci legalitatea reținerii acestor obligații suplimentare de plată.
În raport cu cele criticate, având în vedere că sunt formulate în mod exclusiv critici de legalitate în privința actelor fiscale atacate, instanța apreciază că este de competența instanței să soluționeze aceste aspecte și nu se poate aprecia ca fiind necesară efectuarea unui raport de expertiză contabilă pentru ca un expert să se pronunțe cu privire la legalitatea operațiunilor ce se impune a fi cercetate.
Astfel, proba cu expertiză nefiind utilă cauzei din motivele expuse, instanța urmează a se pronunța asupra cauzei doar în baza înscrisurilor depuse la dosar.
Cu referire la suma de 71.056 lei, cheltuieli nedeductibile, instanța reține că nu au fost în mod expres formulate critici de nelegalitate prin contestația administrativă față de această sumă, motiv pentru care contestația a fost respinsă ca nemotivată.
Depunerea unei contestați nemotivate echivalează de fapt cu lipsa contestației, astfel încât în raport cu dispozițiile art. 205,218 Cod Procedură Fiscală, raportat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, formularea criticilor direct în instanță este inadmisibilă.
Acțiunea în contencios administrativ fiscal în sensul art. 205,218 din
O.G. nr. 92/2003 are ca obiect decizia de soluționare a contestației, respectiv, în cauză, Decizia nr. 116/2012, iar față de respingerea ca nemotivată a pretențiilor reclamantei, instanța nu are posibilitatea să analizeze contestația datorită nemotivării.
Sub aspectul diferenței sumei în privința căreia instanța este ținută a se pronunța pe fond, se reține că aceasta a fost în mod corect stabilită de către organele de inspecție fiscală.
S-a solicitat anularea obligațiilor fiscale stabilite pentru perioada _
-_, având în vedere că acestea ar intra sub incidența dispozițiilor legale privind prescripția extinctivă.
S-a constituit baza de impunere, în speță începând cu_ .
s-a mai invocat că inspecția fiscală nu a respectat normele de procedură.
Prin stabilirea perioadei supusă verificării între datele ianuarie 2005- decembrie 2009, organele fiscale au încălcat dispozițiile art. 98 alin.3 din Codul de Procedură Fiscală.
Inspectia se realizează asupra creanțelor născute în ultimii trei ani, putându-se extinde la perioadă de prescripție dacă există anumite situați special prevăzut de lege, situatie care nu a fost constată în cauză
Nu a fost respectat principiul unicității controlului, având loc o dublă verificare a reclamantei. În perioada_ -_, organele fiscale au mai efectuat un control. Au fost încălcate si dispozițiile art. 104 alin.1 Cod Procedură Fiscală referitor la durata efectuării inspectiei mai mare de trei luni.
Organele fiscale au interpretat în mod greșit legea, interpretând ca nedeductibile sumele de bani reprezentând contravaloarea prestațiilor pentru odihnă si tratament de care au beneficiat salariații.
Cu privire la prescripție, perioada de prescripție este reglementată de dispozițiile art. 98 alin.1 si art. 91 alin.1 si 2 coroborat cu art. 23 din OG 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani iar termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Creanța
fiscală se naște în momentul în care se constituie baza de impunere iar baza de impunere reprezintă profitul impozabil, în speță, care se calculează ca diferență între veniturile realizate si cheltuielile efectuate dintr-un an fiscal.
În sensul art. 35 alin.1 din Codul Fiscal, termenul de depunere a declarației anuale pe impozitul pe profit este de 15 februarie a anului următor, prin urmare, la aceasta data se constituie baza de impunere. Rezultă deci că, pentru anul 2005, obligația de depunere a declarației de impozit pe profit este în anul 2006, acesta fiind momentul constituirii bazei de impunere, prin urmare, termenul de prescripție începe să curgă de la data de_ .
Cu privire la încălcarea normelor procedurale, extinderea de inspecția fiscală a controlului vizând întreaga perioadă de prescripție, instanța nu își însușește punctul de vedere al reclamantei.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din OG 92/2003, organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor si competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale si să adopte soluția admisă de lege întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
Organele de control au avut în vedere constatările controlului financiar efectuat în perioada_ -_, în urma căruia au fost stabilite deficiențe în legătură cu cheltuielile sociale din punctul de vedere al deductibilității acestora.
Existența unor indicii privind diminuarea impozitelor si taxelor datorate bugetului, îndreptățesc organele de inspecție fiscală să extindă verificarea pe întreaga perioadă de prescripție.
Cu referire la nerespectarea principiului unicității controlului, instanța retine că tematica celor două acțiuni de control a fost diferită, astfel încât nu poate fi vorba despre o dublă verificare.
În ceea ce privește durata inspecției fiscale, având în vedere că societatea are sedii secundare, s-a ținut cont de prevederile art. 104 alin.2 din OG nr. 92/2003 care prevăd că în cadrul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni, iar organele de inspecție fiscală s-au încadrat în acest termen.
Cu privire la interpretarea greșită a legii, în raport cu deductibilitatea cheltuielilor limitate efectuate pentru tratamentul si odihna salariaților, instanța reține că organele fiscale nu au interpretat în mod greșit legea, așa cum susține reclamanta. S-a recunoscut si se recunoaște chiar si prin întâmpinare dreptul de deductibilitate limitată a contravalorii cheltuielilor pentru tratament si odihnă însă s-a reproșat reclamantei că, din facturile fiscale deduse, nu rezultă că acestea au fost aferente odihnei si tratamentului salariaților și familiilor acestora.
În plus, nu a fost dovedită realitatea efectuării acestor prestații. Organele fiscale au solicitat documente suplimentare reclamantei care însă nu le-a putut pune la dispoziție. Acestea nu au fost depuse nici în fața
instanței de judecată. Realitatea efectuării operațiunilor consemnate în facturi putea fi dovedite eventual cu bilete de transport sau documente, adeverințe din care să rezulte prezența în unitatea de cazare sau unitatea de tratament a salariaților
Pentru motivele arătate, instanța va respinge cererea formulată menținând în întregime dispozițiile actelor fiscale atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de către reclamanta SC F. PENTRU R. SI S. H. C. SA, cu sediul în C. -N., str. Taberei nr. 1A, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. - D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud.C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT Tehnord.VAM 4 ex./_
