Decizia civilă nr. 4115/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4115/2013
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta J. D. D. împotriva sentinței civile nr. 10.558 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J.
C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat Gaziuc Todor, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 din dosar, lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei note de ședință.
Instanța comunică reprezentantului recurentului un exemplar al notelor de ședință depuse de partea adversă, iar apărătorul recurentei depune două declarații ale angajaților, învederând că acestea au fost date și cu ocazia cercetării administrative.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 10.558 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, modificarea în totalitate a hotărârii atacate și pe cale de consecință, rejudecând cauza să fie admisă contestația împotriva deciziei de impunere, astfel cum aceasta a fost formulată, în sensul anulării deciziei de impunere nr. 164948/_ ca nelegală, pentru motivele de fapt și de drept indicate în memoriul de recurs.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit starea de fapt și de drept a prezentei spețe, respingând contestația, considerând că acele cheltuieli efectuate de către recurentă pentru cele două autoturisme nu sunt justificate, fiind suficient un singur autoturism pentru desfășurarea activității cabinetului medical.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar cabinetul medical desfășoară două activități, una de medicina muncii și una de medicină de familie, iar pt ambele titularul cabinetului împreună cu angajații erau nevoiți să facă deplasări. La dosar s-a depus dovada deplasărilor pe care titularul cabinetului a fost nevoit să le efectueze către clienții din țară, însă în aceeași perioadă era necesară deplasarea angajaților la instituțiile din municipiul C. -N. dar și la pacienți din C. -N. .
Deși s-a apreciată de către organul de control că cel de al doilea autoturism nu este deductibil ca și cheltuieli de achiziționare, de la impozitul pe venit, în
calcularea și deducerea cheltuielilor de combustibil nu s-a realizat vreo diferență, toate cheltuielile aferente combustibilului utilizat de cele două autoturisme a fost fiind acceptate de către organul de control, acesta nefăcând vreo referire în sensul că nu se acceptă în integralitatea sa aceste cheltuieli. Atât timp cât cantitatea de combustibil, achiziționată și utilizată pentru cele două autoturisme, a fost acceptată ca și cheltuială deductibilă, apreciază că și cheltuielile aferente achiziționării celui de al doilea autoturism sunt deductibile.
Pentru aceste considerente apreciază că prezentul recurs este admisibil, solicitând totodată și acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 10.558 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta J. D. -D., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C. .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a dovedit susținerile referitoare la necesitatea utilizării celor două autoturisme în discuție în interesul activității desfășurate de Cabinetul medical al cărui titular este.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta J. D. -D.
, solicitând modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta arată că activitatea cabinetului medical necesita existența a două autoturisme, unul dintre acestea fiind utilizat de către medicul titular, iar cel de-al doilea era la dispoziția angajaților pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Mai arată reclamanta că în faza administrativă, organul fiscal a luat declarații de la salariați privind modul de utilizare, în sensul menționat a celor două autovehicule.
Pârâta D. G. A F. P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente
:
Prin actele fiscale contestate, respectiv decizia de impunere nr. 16948 din_ privind impozitul pe venit suplimentar de plată și decizia nr. 408/2011 s- au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată a unui impozit pe venit suplimentar, motivat de faptul că o parte din cheltuielile deductibile nu au fost
justificate de către reclamantă, influențând astfel totalul impozitului pe venit datorat.
S-a apreciat de către organul fiscal că sumele cheltuite cu cel de-al doilea autoturism nu a fost aferente realizării veniturilor, așa cum impune art. 48 alin. 4 - 7 din Codul fiscal, pentru a se putea realiza deductibilitatea acelor cheltuieli.
În recurs, reclamanta a depus ordine de deplasare referitoare la unul dintre autoturisme prin care se arată deplasările efectuate de către titularul cabinetului cu acel autoturism. În același timp, s-au depus declarații olografe ale angajaților cabinetului din care rezultă că aceștia au efectuat deplasări în interiorul localității cu unul dintre autoturisme în scopul îndeplinirii sarcinilor profesionale specifice.(f.159-162)
Curtea reține că nu există dispoziții legale care să indice numărul maxim al autoturismelor aparținând unei persoane supusă obligațiilor fiscale, ci textele
2
legale incidente fac referire la deductibilitatea unor cheltuieli. Astfel, pentru a fi deductibile, cheltuielile trebuie să fie destinate realizării activității specifice generatoare de profit.
Din declarațiile olografe întocmite de angajații reclamantei, rezultă că aceștia au utilizat cel de-al doilea autoturism.
În condițiile art. 305 C.pr.civ., administrarea probațiunii în recurs este limitată doar la proba cu înscrisuri, nefiind admisibile alte mijloace de probă.
Declarațiile olografe date de către o persoană au valoare probatorie restrânsă și nu se identifică cu proba testimonială specifică procedurii civile.
Pentru a putea fi întemeiată o hotărâre judecătorească este necesar ca declarațiile martorilor să fie luate în condițiile prev. de art. 186 și urm. C.pr.civ., cu respectarea formalismului legal și al principiului nemijlocirii în administrarea probelor, în mod direct, în fața instanței de judecată.
Lipsa probațiunii a fost, de altfel, unul din motivele ce au generat hotărârea pronunțată de către instanța de fond.
În recurs s-a conturat existența unei probațiuni, însă este necesar ca aceasta să fie administrată în condițiile prevăzute de codul de procedură civilă.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 312 C.pr.civ., se va casa hotărârea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta J. D. D. împotriva sentinței civile nr. 10.558 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului
C., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare. Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, F. T. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.D./_ .
Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.G.C.
.
3
