Sentința civilă nr. 1963/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1963/2013
Ședința publică din data de 12 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
C. F.
în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N.
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat în fond la data de 29 octombrie 2013, concluziile reprezentantului reclamantului fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. F., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., a solicitat anularea deciziei nr. 38/_ emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația nr. 3632/_, privind anularea deciziilor de impunere nr.202.1/_ pentru stabilirea obligațiilor de plată la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate - anii 2008-2011 în sumă de 16675 lei, nr. 202.2/_ pentru stabilirea obligațiilor de plată la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate - anul 2012 în sumă de 1238 lei și nr. 202.3/_ referitoare la obligațiile de pată accesorii în sumă de 6797 lei, cu consecința anulării în tot a celor trei decizii.
În motivare s-a arătat că prin înștiințarea nr.202/_, primită cu scrisoare recomandată în data de_, C. de A. de S. B. -N. notifica faptul că figurează în evidența acestei instituții cu obligații de plată restante, atașând Deciziile de impunere nr.202.1/_ în sumă de 16.675 lei pentru perioada_ -_, nr.202.2/_ în sumă de 1.238 lei pentru perioada _
-_ si 202.3/_ în sumă de 6.797 lei, din care 4.203 lei majorări de întârziere și 2.594 lei penalități de întârziere pentru perioada_ -_ .
Aceste decizii au fost contestate la data de_ prin contestația depusă la poștă cu confirmare de primire și înregistrată sub nr.3.632, contestație la care a primit răspuns prin Decizia nr.38/_ a CAS B. -N., comunicată în_ .
In contestația depusa arăta că în perioada 2006-2011 a fost și angajat cu contract de muncă pe perioada nedeterminată la S.C. Fruleg SA B. și a plătit contribuția de asigurări sociale de sănătate în această calitate, situație înregistrată în evidență CJAS B. -N. . Fiind și persoană fizică autorizată nu a beneficiat de servicii decontate din asigurări de sănătate decât ca orice salariat, astfel încât în această situație este vorba de o dublă impunere a aceleași persoane.
Deciziile de impunere nu au fost comunicate în termen legal, pentru fiecare an, astfel ca nu a avut posibilitatea de a formula eventuale contestații. In aceasta situație consideră că nu se datorează nici majorările de întârziere.
Motivele de fapt și de drept reținute în decizia de impunere sunt în cea mai mare parte eronat apreciate ca întemeiate de către C. de A. de S. B. -N., apărarea sa fiind fundamentată pe situația de fapt și de drept existentă.
Din conținutul înștiințării se reține faptul că " motivele " care au stat la baza emiterii deciziei de impunere sunt:
nedepunerea de către contribuabil a declarațiilor privind modul de constituire si plata a contribuției la FNUASS conform atr.215 din Legea nr.95/2006 si a Ordinului președintelui CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea documentelor justificative
pentru dobândirea calității de asigurat, precum si pentru aplicarea masurilor de executare silita pentru încasarea sumelor datorate la FNUASS;
datele comunicate în baza Protocolului nr. 5982/_ de către organele fiscale din subordinea ANAF privind veniturile nete estimate, respectiv realizate de către debitor in perioada termenului de prescripție a creanțelor bugetare.
Potrivit prevederilor Legii nr.95/_ privind Reforma din domeniul sănătății, publicata in MO nr.372/_, în perioada 2006-2011 fiind persoană angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată, angajatorul S.C. FRULEG SA B. a virat obligațiile pentru asigurările de sănătate în raport cu veniturile salariale, ori pentru veniturile obținute din profesii liberale, în afara existenței unui contract de asigurare, nu se poate pune problema datorării contribuției la asigurările de sănătate. La data de_ conform deciziei nr. 1. din_ a Casei Teritoriale de Pensii B. s-a pensionat, contribuția la asigurările de sănătate fiind reținută din pensie. Deoarece în perioada 2006-2012 nu a avut încheiat contract de asigurare, nu a avut obligația de a depune declarația de venituri conform art.32 alin. 4 din Normele aprobate prin Ordinul CNAS nr.617/_, ceea ce face să fie inaplicabile dispozițiile art.83 alin 4 din Codul de procedură fiscală, privind stabilirea obligațiilor fiscale din oficiu.
Potrivit prevederilor art.211 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reformarea in domeniul sănătății, sunt asigurați toți cetățenii români cu domiciliul în țară, calitate în care persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator. Această prevedere legală arată în mod neîndoielnic că pentru plata contribuției lunare de 5,5 % care se aplică potrivit art.257 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 95/2006, asupra tuturor veniturilor de natură celor prevăzute la alin. 2 lit. a-d, alin.2 si 22, precum și la art.213 alin. 2 lit. h, este necesar ca persoana asigurată să încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator. La fel se poate concluziona și din prevederile art.32 alin.4 din Normele metodologice aprobate prin ordinul nr.617/_ al Președintelui Casei Naționale de A. de sănătate (CNAS), potrivit cărora, persoanele fizice, asigurate pe baza de contract de asigurare de sănătate, si doar acestea, altele decât cele pentru care colectarea contribuției se realizează de Agenția Naționala de Administrare Fiscala (ANAF), declara obligațiile către fond.
In lipsa unui contract de asigurări de sănătate nu sunt aplicabile prevederile art.83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală și nici dispozițiile art. 80 alin. 4 din Normele metodologice de aplicare a acestui cod, aprobate prin HG nr. 1050/2004, care să îndreptățească C. de A. de S. B. -
N. să stabilească din oficiu obligații fiscale, mai ales că lipsa unui asemenea contract nu îl obligă să depună declarații fiscale și în special faptul că a fost asigurat ca persoană încadrată în muncă pe perioada nedeterminată, iar în prezent este pensionar.
Art.257 alin (2) stabilește contribuția lunară a persoanei asigurate, iar la lit. f) se stipulează clar: "asupra altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai in cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. 21 si 22 si art.213 alin (2) lit.h, dar nu mai puțin de un salariu de baza minim brut pe țară".
In concluzie, conform prevederilor legale redate anterior și ținând seama că reclamantul a fost salariat și de la_ este pensionar și plătește contribuția de asigurări de sănătate calculată la pensia actuală de 1872 lei, care este mai mare decât un salar minim brut pe țară, apreciază că deține calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări de sănătate și nu datorează contribuții suplimentare.
In drept, s-au invocat articolele invocate pe parcursul contestației, precum si Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare.
Pârâta C. de A. de S. B. -N.
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitata respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că contribuțiile în sistemul asigurărilor sociale de sănătate reglementate de L.95/2006 a reformei în domeniul sănătății cu modificările si completările ulterioare, reprezintă venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexă la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul
de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care Ie realizează.
Debitorul deși a realizat venituri din activitate independentă, pentru care plata contribuțiilor cuvenite Fondului de asigurări sociale de sănătate este obligatorie potrivit art.257(2)lit. b, nu a achitat la termenul legal obligațiile de plata și nici nu și-a îndeplinit obligațiile declarative menționate la art.215 din aceasta lege.
Pentru situațiile în care debitorii nu înțeleg să respecte obligația de declarare și de virare a acestei contribuții, în mod voluntar, colectarea contribuțiilor se efectuează de către C. de asigurare de sănătate, având în vedere că art. 261 din L.95/2006 stipulează dreptul CNAS de a aproba norme metodologice pentru desfășurarea activității de executare silită. Aceste norme au fost aprobate prin Ordinul nr.617/2006, in temeiul cărora casele de asigurări de sănătate iau masuri in vederea colectării creanțelor datorate FNUASS.
Astfel, CAS BN prin Compartimentul de specialitate a emis decizia de impunere 2021/_ privind obligațiile de plata către FNUASS, decizia 202.2/_ și decizia 202.3/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii, utilizând bazele de date furnizate de ANAF pe baza de Protocol, conform art.35 din Ordin 617/2007, pentru sumele de plata a căror scadenta legala a expirat conform art.257(5)lit. b, neachitate, aferent intervalului 2008-2012.
Cu privire la tipul de contribuție analizat si obligația de a plați se afirma de către reclamant ca nu ar avea calitatea de asigurat fiindcă nu a încheiat un contract de asigurări cu CAS B. N., pornind astfel de la premiza greșită în sensul că acest tip de contribuție ar avea o natură contractuală. Prin urmare, în lipsa unui acord de voința consfințit în temeiul unui contract, plata acestui tip de contribuție nu poate fi impusă în sarcina debitorului. Afirmația este însă greșită și nu are la bază o temeinică interpretare a dispozițiilor Legii 95/2006. Astfel, in raport de:
prevederile art.208(3) care stipulează ca asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii..." intre care "solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor" (art.208(3) lit. b) si "alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări" (art.208(3) lit. a);
art.208(6) "asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligația de a plăti contribuția pentru asigurarea socială de sănătate";
- art.211(1) care stipulează ca "sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație";
art.211(2) care stipulează: "calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România" ,
art. 211(11) "asigurații au dreptul la pachetul de bază de servicii medicale de la data începerii plății contribuției la fond, urmând ca sumele restante să fie recuperate de casele de asigurări de sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în condițiile legii, inclusiv accesoriile aplicate pentru creanțele bugetare";
art. 213 (1) menționează categoriile de persoane care beneficiază de asigurare, tară plata contribuției, iar la alin. (4) prevede: "categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (î) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi".
Rezultă în mod evident atât faptul că toți cetățenii români cu domiciliul în țară sunt asigurați, iar plata contribuției este obligatorie, independent de încheierea unui contract, întrucât obligativitatea asigurării nu dă voie persoanelor vizate de lege să opteze între a plăti sau nu contribuția sub pretextul că nu a încheiat contract cu o casă de asigurări de sănătate. Iar in caz de neachitare a contribuțiilor C. de asigurări de sănătate este obligată să aplice măsurile prevăzute de lege specifice colectării sumelor cuvenite Fondului.
Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede așadar, obligația generală a persoanelor asigurate de a plăti contribuția la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți
aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează, relevante fiind in acest sens numeroase decizii ale Curții Constituționale (decizia 412/2005, decizia243/2004).
S. ul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie. Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel că în afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintita" relevante fiind numeroase decizii ale Curții Constituționale pronunțate în această privință (decizia_ /2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificată doar în aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a păturilor defavorizate material de a îndeplini aceasta obligație, iar nu pe ignorarea lor.
Chiar si pentru persoanele care nu fac dovada plății contribuției la Fond, legea prevede la art.220, acordarea serviciilor medicale în cadrul unui pachet minimal de servicii, soluție justificată datorită solidarității sociale care presupune că orice persoană să beneficieze la nevoie de servicii medicale, pentru că "nu se poate estima anticipat cine, când si de ce anume servicii medicale ori alte masuri de ocrotire a sănătății va avea nevoie" (Curtea Constituționala decizia.412/2005, decizia 243/2004).
Față de cele mai sus menționate sunt neîntemeiate criticile cu privire la inexistența obligației de plata a contribuțiilor cuvenite FNUASS în lipsa încheierii unui contract cu CAS B. -N. .
Se mai afirma totodată că, în calitate de angajat la SC Fruleg SA B. în intervalul 2006- 2011 a achitat contribuții la Fond, în această situație fiind vorba de o dublă impunere. In speța însă nu este vorba de vreo dublă impunere întrucât, potrivit art.257(3) din legea 95/2006 " In cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2ind.1) și (2 ind.2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri". Iar conform art. 257(2) lit. a coroborat cu 258 (1) din L.95/2006, in cazul salariaților, plata contribuțiilor către Fond se realizează prin intermediul angajatorului unde sunt angajați, în acest caz colectarea contribuțiilor revenind autorităților fiscale din subordinea ANAF (art.256(2)).
Prin urmare, calitatea de salariat nu-l exonerează de la plata contribuțiilor aferent veniturilor din activitate independenta realizate in intervalul cat se cumulează cele doua calități.
Nici calitatea de pensionar, începând din anul 2011, aspect de altfel reținut si de către organul de soluționare competent la analizarea contestației administrative formulata de către debitor împotriva deciziilor de impunere, nu-1 exonerează de la plata contribuțiilor, dispozițiile art.257(3) din L.95/2006 fiindu-i aplicabile.
Iar odată ce aceasta obligație subzistă în sarcina debitorului fără ca acesta s-o fi achitat la scadență, sunt neîntemeiate pretențiile acestuia de anulare a deciziilor emise pentru contribuții, cât și pentru accesoriile cuvenite, neputând culpabiliza C. de asigurări de sănătate B. -N. pentru emiterea deciziilor de impunere, care în lipsa declarațiilor debitorului s-au emis, in baza informațiilor transmise de ANAF, cu respectarea termenului de prescripție fiscală.
La art.259(7) lit. b) din lege se arata că "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat: să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă" . Aceste dispoziții se coroborează cu art.257(5) lit. b care prevede scadenta obligației de plata si cu alin. (8) care se refera la calcularea termenului de prescripție al plații contribuției.
Prin urmare, debitorul a realizat venituri impozabile în intervalul 2008-2012, avea obligația legala de a achita contribuțiile la termenele legale însă nu a dovedit plata acestora la scadență. In consecință, CAS BN a procedat în mod legal la emiterea deciziilor de impunere în care se individualizează contribuțiile și accesoriile determinate de neachitarea acestor contribuții la scadența legală, respectiv deciziile: 202.1/_, 202.2/_ si 202.3/_, prin reluarea urmăririi de către CAS B. N., în cadrul termenului de prescripție fiscala, după ce anterior, fuseseră anulate din oficiu deciziile de impunere care nu au fost comunicate in mod legal debitorului.
Deciziile astfel emise au fost contestate cu contestație administrativă sub nr.3632/_, fără să depună vreun act ori vreo informație din care să rezulte o alta stare de fapt fiscala decât cea reținută de către C. de asigurări de sănătate. Contestația sa a fost soluționată prin decizia 38/_ de respingere a contestației împotriva deciziilor 202/2012 nefiind găsite întemeiate niciuna din criticile formulate, aceleași critici formulate si prin cererea de chemare in judecata și totodată de respingere ca rămasa fără obiect a contestației 20081/_ întrucât actele de urmărire emise inițial fuseseră anulate din oficiu acestea neproducând efecte din cauza că nu fuseseră comunicate debitorului.
In ce privește temeiul de drept invocat de către contestator ca fiindu-i aplicabil în speță, respectiv art.257(2) lit. f, acesta este în eroare întrucât lit. f se referă la contribuția datorată pentru venituri din cedarea folosinței bunurilor, astfel că nu este incident în speță, contribuțiile stabilite prin actele de impunere referindu-se la venituri din activitate independentă, iar nu din cedarea folosinței bunurilor.
In drept, s-au invocat disp. art.205 NCPC, art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006, Ordin 617/2007 al CNAS.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține pe fondul cauzei următoarele:
Constatându-se că obligația de declarare și de virare a contribuțiilor la FNUASS nu a fost îndeplinită de reclamant, s-a procedat de către C. de A. de S. B. -N. la emiterea deciziilor de impunere nr.202.1/_, nr.202.2/_ și nr.202.3/_ pentru contribuția de 17.913 lei, aferentă perioadei_ -_, plus majorări/penalități de întârziere - 6797 lei, aferente perioadei_ -_, total: 24710 lei, în baza veniturilor transmise de către ANAF prin Protocolul nr.5282/95896/_ - file 40, 54 - 60 dosar, fiind necontestat că, în intervalul 2008-2012, debitorul a realizat venituri din activități independente.
Prin contestația administrativă adresată Casei de A. de S. B. -N. și înregistrată sub nr.3632/_, reclamantul a invocat, în principal, aceleași motive pe care și-a întemeiat acțiunea de față.
Prin decizia nr.38/_, C. de A. de S. B. -N. a respins ca neîntemeiată contestația promovată, în esență pe motivul că debitorul face parte din categoria persoanelor care, obținând venituri din activitate independentă, are obligația suportării contribuțiilor aferente acestor venituri, iar calculul sumelor datorate pentru perioada 2008-2012 s-a realizat în conformitate cu art.257 alin.2 lit. f din Legea nr.95/2006, prin aplicarea unei cote de 6,5% - sem. I 2008 și anul 2009 și 5,5% - sem. II din_, 2012, asupra veniturilor stabilite din activități independente, calculându-se și accesorii conform art.120 din OG nr.92/2003; de asemenea, s-a relevat că, din analiza bazei de date, rezulta că din anul 2011 reclamantul este pensionar, iar în perioada 2005 - 2011, a figurat că salariat la SC Fruleg SA B., unitate care a reținut și achitat contribuțiile la Fond, dar aceste situații nu-l exonerează de la plata contribuțiilor aferente veniturilor din activitățile independente.
În soluționarea contestației, s-a constatat că debitorul nu avea veniturile din activitatea independentă declarate la casa de asigurări de sănătate, conform art.215 și 219 din Legea nr.95/2006 și că, în aceste condiții, în mod corect și legal s-au avut în vedere veniturile transmise de către autoritatea fiscală teritorială în temeiul protocolului ca bază de calcul a contribuțiilor care se cuvin FNUASS, pentru perioada 2008-2012, contestatorul neprezentând o altă situație de fapt decât cea reținută de C. de A. de S. B. -N. și nici dovezi privind plata obligațiilor către o altă casă de sănătate pentru care să fi optat.
Indubitabil, reclamantul se încadrează în categoria persoanelor fizice ce au realizat venituri din activități independente, iar în această calitate avea obligația să plătească contribuții la FNUASS, în termenele prevăzute de lege, până în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, conform art. 257 (2) lit. b coroborat cu art.213 alin.(2) lit. h și art.257 alin.(3) din Legea nr. 95/2006, respectiv cu art.8(1) din Ordinul nr.617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru").
Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 208 alin.(3) lit. e) din Legea nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art.211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității menționat la art. 208 alin.(3) lit. b), toți trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au beneficiat sau nu de servicii medicale de la acest sistem. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art.213 alin.(4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art.211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Apoi, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede măsuri de colectare, cât timp reclamantul care avea obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp instituția pârâtă se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin.(4) din Ordinul nr.617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art.110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată, art.111 alin.(1) Cod procedură fiscală stabilește: ,,Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art.119 Cod procedură fiscală prevede că "(1 ) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar, neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Se impune a se menționa că potrivit art. 257 alin.1, alin.2 lit. a și b, alin.2 ind.2 și alin.3 din Legea nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin.(1), contribuția stabilindu- se sub forma unei cote procentuale care se aplică asupra veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit, veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit, iar în cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri.
Deci nu se poate vorbi despre o vreo dublă impunere, nici în perioada 2005 -_, nici în intervalul_ - 2012, întrucât, pe de o parte, conform art. 257 alin.2 lit. a coroborat cu 258 alin.1
și art.256 alin.2 din Legea nr.95/2006, în cazul salariaților, plata contribuțiilor către Fond se realizează prin intermediul angajatorului, colectarea contribuțiilor revenind autorităților fiscale din subordinea ANAF, calitatea de salariat neexonerându-l de la plata contribuțiilor aferente veniturilor din activitatea independentă( conform art.257 alin.3 din lege), iar pe de altă parte, nici calitatea de pensionar, nu-l exonerează de la plata contribuțiilor, dispozițiile art.257 alin.3 din Legea nr.95/2006 fiindu-i pe deplin aplicabile prin coroborare cu art.257 alin.2 ind.2 din lege: " Pensionarii ale căror venituri din pensii depășesc 740 de lei datorează contribuția lunară pentru asigurările sociale de sănătate calculată potrivit prevederilor art. 259 alin. (2)";, incidența art.257 alin. 2 lit. f neputând fi reținută, deoarece contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote care se aplică asupra veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a) - d), alin. (2^1) și (2^2) și art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, veniturile din activitățile independente nefiind vizate de această ultimă ipoteză.
Concluzionând, cu privire la apărările formulate de reclamant, tribunalul subliniază caracterul obligatoriu al contribuției la plata asigurărilor sociale de sănătate, libertatea contractuală fiind stabilită în acest caz doar în privința alegerii entității asigurătoare de către asigurat, iar în lipsa existenței unei manifestări de voință din partea asiguratului, asigurarea obligatorie acționând în temeiul legii speciale, asupra tuturor veniturilor impozabile obținute atât din salarii sau pensii, cât și din activitatea independentă.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse anterior, cu sublinierea că baza de calcul este reprezentată de veniturile din activitățile independente desfășurate de reclamant, conform datelor furnizate de autoritatea fiscală competentă( reclamantul nefăcând dovada unei situații fiscale diferite până la momentul soluționării contestației), fiind verificate cerințele impuse pentru creanță de a fi certă, lichidă și exigibilă, prin însuși conținutul titlurile de creanță atacate care sunt conforme cu art.43 și 46 Cod pr. fiscală, tribunalul, în temeiul art.218 cu referire la art.209 alin.4 C.pr.fiscală, tribunalul va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. F., CNP 1., domiciliat în B., str. M. E., nr.5, bl. 8, sc.B, ap. 16, jud. B. -N. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -N., cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B. -N., ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B. -N., sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2013, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4 ex
