Sentința civilă nr. 16897/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA CIVILA Nr. 16897/2013
Ședința publică de la 23 D. 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. R.
Grefier G. B. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant B. N.
V. și pe pârât I. P. J. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți. Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constata:
Dezbaterile în fond ,susținerile și concluziile părților au avut loc în ședința publică de la data de 16 decembrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care fac parte integrantă din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23 decembrie 2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta B. N. V. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C., a solicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului P. J. C. nr.143/_ privind stabilirea drepturilor salariale ale reclamantei, începând cu data de_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în data de_, pârâta a emis actul atacat, prin care i s-au stabilit următoarele drepturi sale: salariu de bază de 3972 lei, spor condiții vătămătoare 251 lei, în total suma de 4223 lei și că prin același ordin s-a prevăzut că Ordinul nr.541/_ emis de pârâtă își încetează aplicabilitatea.
Reclamanta a mai arătat că împotriva Ordinului nr.143/_ emisă de pârâtă a formulat contestație iar împotriva răspunsului comunicat de pârâtă a formulat acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ .
Reclamanta a apreciat că prin ordinul atacat i s-a produs o pagubă prin reducerea salarială de 629 lei, care constă in excluderea salariului de merit stabilit prin Ordinul nr.23/_ emis de pârâtă, astfel că sunt îndeplinite prevederile art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, și anume existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul atacat.
De asemenea, a susținut că argumentul principal al reducerii drepturilor salariale este cel al presupusei acordări nelegale a salariului de merit în perioada_ -_, deși în această perioadă nu a beneficiat de salariu de merit, cum eronat a apreciat pârâta.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta I. P. J. C. a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată și a arătat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
A mai arătat pârâta că motivele invocate de reclamantă vizează fondul cauzei, care urmează a fi dezbătute cu ocazia soluționării dosarului care are ca obiect anularea Ordinului nr.155/_ emis de pârâtă, deoarece suspendarea unui act administrativ este o măsură
provizorie iar aceste motive exced competenței de verificare a instanței care este investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului atacat.
De asemenea, a susținut că salariul de merit s-a acordat reclamantei în temeiul Ordinului nr.99/_ emisă de pârâtă și in conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii acestuia, strict pentru perioada_ -_ iar includerea ulterioară a salariului de merit din cuantumul salariului brut stabilit este nelegală, motiv pentru care s-a emis Ordinul nr.143/_ .
Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, s-a arătat că nici această condiție nu este îndeplinită, deoarece în speță nu există un prejudiciu greu sau imposibil de recuperat, deoarece în cazul unei diminuări salariale, aceasta poate fi recuperată ulterior, dacă instanța investită cu judecarea fondului va constata că actul atacat este nelegal.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la cererea de suspendare, potrivit prev. art. 14 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";.
Din prevederile legale menționate rezultă că suspendarea executării actului se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cu privire la prima condiție -cazuri bine justificate- legea nu cuprinde reglementări dar este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acestuia.
Apărarea formulată de reclamantă sunt în sensul susținerii nelegalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită, și ca o consecință, existența unui caz bine justificat se referă la faptul că au fost emise ordine succesive iar acestea au produs efecte juridice fată de reclamantă si nu pot fir revocate în mod unilateral. De asemenea se mai susține si faptul că Ordinul 143/2013 încalcă prevederile art.1 alin 5 din Legea 285/2010 referitoare la acordarea sumelor cu caracter tranzitoriu, reclamanta nu a beneficiat de vreun salariu de merit.
În acest sens, Raportul de audit intern 414670/2013 se face pe baza competenței acestuia de a îndruma și controla activitatea organului administrativ în scopul stabilirii caracterului justificat sau nu al cheltuielilor de personal. Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unei norme de drept imperative sau prohibitive constatarea nulității acestuia presupune o analiză a acestora de către instanța judecătorească.
Astfel, cu privire la îndeplinirea primei condiții, prin Decizia 3316/2006 a I.C.C.J. - Secția contencios administrativ fiscal în care s-a reținut că "prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu; a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput; suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine cu legea o prevede - în limitele și condițiile anume reglementate";.
De asemenea, prin Decizia nr. 257/_, Curtea Constituțională a reținut că " suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate";.
În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt și/sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ sau modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Or, analiza de legalitate a actelor contestate presupun o cercetare în fond a cauzei, care este competența instanței învestite cu acțiunea în anulare, iar nu de către instanța învestită în procedura cererii de suspendare a executării reglementată de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004.
Astfel fiind, Tribunalul constată că nu este îndeplinita condiția referitoare la cazul bine justificat prev. de art.14 alin.1 rap. la art.2 alin.1 lit.t din Legea nr.554/2004.
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 "paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă astfel cum aceasta este definită prin prevederile legale menționate presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire, le-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Insă, împrejurarea că prima condiție nu este îndeplinită, face de prisos analiza cele dea a doua, știut fiind faptul că cele doua trebuie să coexiste pentru a face posibilă suspendarea actului administrativ.
Față de cele expuse, tribunalul apreciază că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care urmează a dispune respingerea cererii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a Ordinului P. J. C. nr. 143/_, formulată de reclamanta B. N. V., CNP 2., cu domiciliul procesual ales în C. -N., B- dul 21 Decmbrie 1989 nr.102, jud.C. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. C., cu sediul în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.58, jud.C., CUI 4288012.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 D. 2013.
Președinte,
R.
Grefier,
G. B. P.
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 24.01.14
